Munca la distanță și subdiviziunea întreprinderii

 În legătură cu starea de urgență în sănătatea publică, unii angajați ai întreprinderii X

activează după un program special care prevede exercitarea atribuțiilor de serviciu trei zile
din săptămână de la distanță, adică de la domiciliul acestora sau alt loc care permite
exercitarea atribuțiilor de serviciu, și două zile din săptămână de la oficiul întreprinderii. În
acest context, are sau nu întreprinderea obligația de a declara ca subdiviziune la Serviciul
Fiscal de Stat (SFS) domiciliile angajaților sau alte locuri de unde angajații își exercită
atribuțiile de serviciu?
În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 292 1 din Codul muncii din 28.03.2003 1 (CM), munca la
distanţă reprezintă forma de organizare a muncii în domeniile de activitate, prin care salariatul îşi
îndeplineşte atribuţiile specifice ocupaţiei, funcţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât cel
organizat de angajator, folosind inclusiv mijloace din domeniul tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor, iar potrivit alin. (2) art. 292 1 din CM, salariaţii cu munca la distanţă sunt salariaţii care
au încheiat un contract individual de muncă sau un acord suplimentar la contractul existent, care
conţin clauze de muncă la distanţă.
De asemenea, prin alin. (1) art. 2922 din CM e stabilit că salariatul cu munca la distanţă se bucură de
toate drepturile şi garanţiile prevăzute de lege, de contractul colectiv de muncă, de contractul
individual de muncă sau de alt act normativ la nivel de unitate aplicabil salariaţilor al căror loc de
muncă este organizat de angajator. Contractul individual de muncă privind munca la distanţă
conform alin. (2) art. 2923 din CM, trebuie să conţină, în afara clauzelor prevăzute la art.49 din CM,
clauze privind:
a) condiţiile de prestare a muncii la distanţă;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului şi privind
modalitatea de realizare a controlului;
c) modalitatea de evidenţă a orelor de muncă prestate de salariatul cu munca la distanţă;
d) condiţiile privind suportarea cheltuielilor aferente activităţii în regim de muncă la distanţă;
e) alte condiţii convenite de părţi.
Concomitent, este necesar de menționat că în baza pct.29) art.5 din Codul fiscal (CF), se consideră
subdiviziune unitatea structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă,
sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care
exercită unele din atribuţiile acesteia.
Totodată, art.161 alin. (8) din CF stabilește că la adoptarea deciziei despre schimbarea sediului
şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobândirii
dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează SFS despre schimbarea sediului său şi/sau
prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul
subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activităţii subdiviziunii. 
  Reieșind din cele relatate, adresa executării activității la distanță, care nu face parte din unitățile
structurale ale întreprinderii, instituției, organizației, nu corespunde noțiunii de subdiviziune. De
menționat că asemenea tip de subdiviziune nu se regăsește nici în Anexa nr. 14 „Clasificatorul
tipurilor subdiviziunilor” la Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS
nr. 352 din 28.09.2017.
În contextul celor relatate concluzionăm că agentul economic  care asigură executarea unor
atribuții/activități în afara teritoriului/unității controlate de acesta direct sau indirect, adică domiciliul
angajaților sau alt loc de unde aceștia își exercită atribuțiile de la distanță, nu sunt supuse declarării
ca subdiviziune a contribuabilului, conform prevederilor stabilite de art.161 alin.(8) din CF.
De menționat că în cazul în care întreprinderea încheie un contract de locațiune sau altă modalitate
de folosire a spațiului respectiv (domiciliul angajatului sal alt local) cu angajatul, situată în afara
locului de reşedinţă de bază a întreprinderii, în care se exercită unele din atribuţiile acesteia, survine
obligația de declarare a subdiviziunii respective conform modului general stabilit.