Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare educatorului pentru proiectarea şi

realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de Ónnoire permanentă a
acţiunilor specifice, la nivelul sistemului şi al procesului de ÓnvăţămÓnt (S.Cristea, Dicţionar de
pedagogie, Grupul Litera-Litera Internaţional, Ch.- Buc., 2000)

creativitatea face posibila crearea !e pro!use reale sau pur mintale, constitun! un progres in planul
social. componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai
presupune si o motivatie, dorinta de a realizaa ceva nou, ceva deosebit. si cum noutateai, nu se
obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.

„Rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne
principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativităţii la membrii ei
tineri, de vârstă şcolară” (F. şi A. Turcu, 1999). Comportamentul creator presupune o dezvoltare
intelectuală armonioasă a elevilor. Dezvoltarea imaginaţiei elevilor are o contribuţie de seamă la
formarea comportamentului creator. Cosmovici (1998) arată că „funcţia esenţială a procesului de
creaţie originală o constituie imaginaţia”. În procesul instructiv-educativ, trebuie descătuşată fantezia
elevilor, cultivată imaginaţia prin lecţii practice de abilităţi practice, desen, muzică, literatură,
geografie etc.

Argument Fiecare copil poate fi „descris” şi în termeni de creativitate, datorită faptului că toţi au o
mare nevoie de noutate, văzută ca un factor central al dezvoltării umane. Orice copil este creativ,
pentru că ne apare capabil de a produce idei şi obiecte pe care niciodată mai înainte nu le-a auzit,
văzut sau produs, pornind de la propriile achiziţii, evaluări şi diferenţieri făcute în sistemul său
individual, intern şi extern de referinţă.

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a
crea. Originea cuvântului arată că termenul de creativitate defineşte şi cuprinde atât originea cât şi
scopul. Nici astăzi creativitatea nu s-a debarasat de sinonime, unele mai reuşite, iar altele cu totul
unilaterale : inteligenţă fluidă (R.B.Catell), gândire divergentă (Jean P.Guilford), rezolvare specifică de
probleme (A.Newell), imaginaţie creatoare (Jean Piaget), imaginaţie constructivă (Alex Osborn).
Psihologii admit astăzi că fenomenul creativității nu este apanajul exclusiv al unei minorități. El este o
caracteristică general-umană, deoarece fiecare individ posedă însușiri care îi vor permite acte
creative, dar la niveluri diferite de realizare. Profesorii pot face foarte mult pentru stimularea
creativității elevilor. Este foarte important ca profesorul să nu reprime manifestările elevilor creativi,
să încurajeze libera exprimare a opiniilor (chiar dacă acestea sunt contrare opiniilor sale), să
stimuleze imaginația sau soluțiile mai deosebite. Elevii trebuie să-și poată manifesta liber curiozitatea
și spontaneitatea. Ei trebuie îndrumați să aibă o gândire independentă, tolerantă față de ideile noi,
să-și dezvolte capacitatea de a descoperi soluții noi și de a formula probleme noi, de a critica
constructiv. Pentru aceasta este nevoie ca și profesorul să fie creativ, deschis către nou.
Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate în devenire care se poate constitui în
partener al propriei sale formări. Depinde de cadru didactic să ofere ocazii de dezvoltare şi să
construiască împreună cu familia condiţiile experimentării acţionale şi socializării copilului.

Motivaţa intrinsecă, focalizată pe sarcină este esenţială pentru creativitate. Oamenii nu ajung
să facă ceva creativ într-un domeniu decât dacă iubesc cu adevărat ceea ce fac şi se concentrează pe
activitate mai degrabă decât pe recompense.

A dezvolta creativitatea elevilor nu este o întreprindere uşoară, dar poate fi plăcută şi ne

poate aduce satisfacţii profunde. În ceea ce-l priveşte pe profesor desigur că presupune mai mult
timp alocat planificării şi evaluării rezultatelor învăţării, presupune încrederea şi curajul de a
improviza şi devia de la plan, de a fructifica oportunităţi neaşteptate de învăţare. Înseamnă tolerarea
incertitudinii şi asumarea riscului că demersul adoptat nu a dat rezultatele scontate

Bibliografie: Cucoș, C, ,,Pedagogie” , Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002; Ionescu, M,
,,Demersuri creative în predare învăţare”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2000. Stoica,
A, ,,Creativitatea elevilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983. Văideanu, G, ,,Educaţia la
frontiera dintre milenii”, Editura Politică, Bucureşti, 1988;

Bibliografie: Cucoș, C, ,,Pedagogie” , Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002; Ionescu, M, ,,Demersuri
creative în predare învăţare”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2000. Stoica, A, ,,Creativitatea
elevilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983. Văideanu, G, ,,Educaţia la frontiera dintre
milenii”, Editura Politică, Bucureşti, 1988;

Bibliografie Fasko, D. Jr (2001). Education and Creativity. Creativity Research Journal, vol. 13 (3&4),
pag. 317-327 Sir Ken Robinson (2009). The Element: How Finding Your Passion Changes Everything.
Viking Sternberg, R. J. (2006). The nature of creativity. Creativity Research Journal, vol. 18(1), pag. 87-
98 10 Sternberg, R. J. (1985). Beyond IQ: A triarchic theory of human intelligence. New York:
Cambridge University Press. Tolle, E. (2005). A New Earth: Awakening to Your Life's Purpose, Dutton