ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

  Siguranța alimentară- oportunități și perspective.

Cazul României
 
 Coordonator Conf. univ. dr. Ionuț-Florin ANICA-POPA

 
                                                                                                                                 Amurăriței Andrei

Jianu Sebastian

Găină Lidia

MPDRR Grupa 1345

         
 INTRODUCERE

Indiferent de natura lor, animală, vegetală sau mixtă, alimentele sunt indispensabile pentru om,
deoarece acestea furnizeaza energia şi substanţele nutritive de bază, foarte necesare pentru o buna
desfăşurare a proceselor metabolice, dezvoltarea şi creşterea individului.

Obiectivul general al Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor este atingerea celui mai înalt
grad de protecţie a sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte inofensivitatea
alimentelor

În ultimii ani s-a produs o sensibilizare a unui număr însemnat de consumatori în ceea ce priveşte
problema siguranţei alimentare, aceştia devenind din ce în ce mai interesaţi, nu doar de calitatea, ci şi de
provenienţa produselor agroalimentare consumate. Se impune, în aceste condiţii, eliminarea oricărei
deficienţe sau punct slab din circuitul parcurs de produsele agroalimentare, de la poarta fermei la masa
consumatorului. Rezolvarea problemelor apărute presupune, între altele, o atenta gestionare a resurselor si
factorilor utilizaţi în producţia agricolă si alimentară, indiferent de natura acestora. Problema siguranţei
alimentare capătă noi valenţe pe fondul manifestării fenomenului globalizării, în condiţiile dezvoltării
comerţului cu produse agroalimentare fără precedent.

Siguranța alimentară este utilizată ca disciplină științifică care descrie prepararea și depozitarea
alimentelor în moduri care previn bolile transmise de alimente. Apariția a două sau mai multe cazuri de
boli similare care rezultă din consumarea unui aliment comun este cunoscută sub numele de focar de
boală alimentară transmisibilă. Aceasta include o serie de rutine care trebuie urmate pentru a evita
potențialele pericole pentru sănătate. În acest fel, siguranța alimentelor se suprapune adesea cu apărarea
alimentelor pentru a preveni imbolnavirea consumatorilor.

Alimentele pot transmite agenți patogeni care pot duce la imbolnavirea, chiar moartea
persoanelor sau a animalelor. Principalele cauze sunt bacteriile, virușii, mucegaiul și ciupercile. În țările
dezvoltate există standarde complexe pentru prepararea alimentelor, în timp ce în țările mai puțin
dezvoltate există mai puține standarde și o aplicare mai mică a acestor standarde. O altă problemă
principală este pur și simplu disponibilitatea unei ape sigure, adecvate, care este de obicei un element
critic în răspândirea bolilor. În teorie, otrăvirea alimentară este 100% prevenită. Cu toate acestea, acest
lucru nu poate fi realizat din cauza numărului de persoane implicate în lanțul de aprovizionare, precum și
a faptului că agenții patogeni pot fi introduși în alimente, indiferent de câte măsuri de precauție sunt luate.
 Cele cinci principii cheie ale igienei alimentare, conform OMS, sunt:

-          prevenirea contaminarii alimentelor cu agenți patogeni care se răspândesc de la oameni, animale

de companie și dăunători.

-          separarea alimentelor crude și fierte pentru a preveni contaminarea alimentelor fierte.

-          gatirea alimentelor pentru o perioada corespunzatoare de timp si la temperatura potrivita pentru a

ucide agentii patogeni.

-          pastrarea alimentelor la o temperatura adecvată.

-          folosirea unei ape sigure și materii prime sigure.

Siguranța alimentelor a constituit o preocupare crescândă în rândul cetățenilor Uniunii Europene

(UE) în ultimele decenii. În ciuda faptului că alimentele nu au fost niciodată mai sigure, consumatorii
sunt considerabil incerti și din ce în ce mai critici cu privire la siguranța alimentelor lor. Introducerea de
noi principii, cum ar fi responsabilitatea primară a producătorilor, trasabilitatea, analiza riscurilor,
separarea evaluării riscurilor și gestionarea riscurilor a oferit un sistem mai transparent, bazat pe știință în
Europa, care poate ajuta la restabilirea încrederii consumatorilor.

Conform Uniunii Europene și Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - siguranţa alimentelor este o

responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajung la consumatorul
final. Trebuie să conştientizăm și rolul deosebit al comerţului în siguranţa alimentară dat fiind faptul că
uneori produsele alimentare sunt regăsite o perioadă însemnată. Cerinţele impuse de legislaţia în vigoare
din România (Legea 150/2004) pentru asigurarea siguranţei alimentelor sunt următoarele:

a) alimentele nu trebuie puse pe piaţa dacă nu sunt sigure;

b) alimentele sunt considerate nesigure, dacă sunt dăunătoare pentru sănătate sau inadecvate consumului
uman;

c) pentru a determina dacă un aliment nu este sigur, se va ţine seama de condiţiile normale de utilizare a
alimentelor de către consumator la fiecare etapă a producţiei, procesării şi distribuţiei, precum şi de
informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe etichetă sau alte informaţii generale
puse la dispoziţia consumatorului privind evitarea efectelor dăunătoare sănătăţii personale, determinate de
un anumit aliment sau categorie de alimente;
d) pentru a stabili dacă un aliment este dăunător pentru sănătate, trebuie avute în vedere efectele probabile
imediate şi/sau pe termen scurt şi/sau pe termen lung ale acelui aliment asupra sănătăţii persoanei care îl
consumă, precum şi efectele asupra generaţiilor viitoare, posibilele efecte toxice cumulate, precum şi
sensibilitatea asupra sănătăţii unei anumite categorii de consumatori;

e) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va împiedica

autorităţile competente să ia măsurile necesare în vederea impunerii de restricţii la punerea pe piaţă sau în
vederea retragerii acestuia de pe piaţă, în cazul în care există motive care arată că alimentele nu sunt
sigure, deşi aparent acestea sunt conforme.

În România, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

(ANSVSA) este principala organizație responsabilă cu controlul și coordonarea tuturor activităților legate
de siguranța alimentelor. Această instituție este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat,
medic veterinar, și de trei vicepreședinți, din care minimum doi medici veterinari, cu rang de subsecretar
de stat, numiți prin decizie a prim-ministrului, pentru o perioadă de 5 ani. Sub supravegherea ANSVSA
funcționează Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) și Poliția Veterinară. ANSVSA
funcționează la nivel de județ prin Direcțiile sale. Pentru îndeplinirea misiunii sale, ANSVSA colaborează
cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională Română
pentru Protecția Consumatorilor.

Misiunea Autorităţii se realizează prin protejarea sănătăţii de-a lungul întregului lanţ alimentar –
adică în fiecare etapă a procesului de producţie, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea
alimentelor şi promovând igiena alimentară şi informarea transparentă a consumatorilor cu privire la
alimente şi sănătatea şi bunăstarea animalelor. 

A.N.S.V.S.A. are ca principale activități:

 Autorizare şi certificare în domeniile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor

 Monitorizarea și controlul activităților din domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța
alimentelor
 Realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul
sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor
 Testări de laborator
 Autorizare laboratoare private
  Stabilirea protocoalelor de export cu ţări terţe
 Managementul situațiilor de criză
 Monitorizarea pesticidelor
 Sprijină combaterea risipei alimentare

Organigrama A.N.S.V.S.A.
 Politica alimentara

Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție,

este o prioritate-cheie a politicilor economice și de sănătate publică. UE dorește să se asigure că cetățenii
săi au acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În același timp, își
propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel mai important angajator și sector de
producție din Europa.

     Politica UE protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar – adică în fiecare etapă a
procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea alimentelor și promovând
igiena alimentară, informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor.

     Politica alimentară a UE își propune:

• să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare;
• să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a plantelor;
• să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul, etichetarea și
utilizarea alimentelor.

  REZULTATE ȘI DISCUȚII

    Garantarea siguranței alimentare este o problemă transfrontalieră, deoarece multe dintre

alimentele pe care le consumăm provin din alte țări. Uniunea Europeană este o piață unică, iar produsele,
inclusiv cele alimentare, pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind comercializate doar
pe teritoriul unei singure țări, concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție o gamă mult mai variată
de produse, la prețuri mai mici. Pe de altă parte, piața unică impune și elaborarea, la nivel european, a
celor mai importante norme în materie de calitate și siguranță. Dacă fiecare țară ar trebui să controleze
produsele în conformitate cu propriile reguli, nu ar mai exista liber schimb. Producătorii din unele țări ar
putea beneficia de avantaje competitive neloiale de pe urma existenței mai multor seturi de norme. În
plus, politica agricolă intră în competența UE, ceea ce îi dă Uniunii posibilitatea de a influența calitatea și
siguranța produselor alimentare prin norme și măsuri de sprijin pentru agricultori, convenite la nivel
european.

     Datorită normelor UE, cetățenii europeni beneficiază de unele dintre cele mai ridicate standarde
internaționale în materie de siguranță alimentară. De-a lungul lanțului agricol și alimentar se efectuează
controale obligatorii menite să garanteze că plantele și animalele sunt sănătoase și că alimentele și
furajele sunt sigure, de înaltă calitate, etichetate corespunzător și conforme normelor stricte stabilite la
nivel european.

     Menținerea acestor standarde presupune multe provocări în contextul pieței globale moderne. Acestea
includ:

• prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor care afectează plantele și animalele;

• prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om. În prezent, există peste 200 de boli care pot fi
transmise de la animal la om, prin intermediul lanțului alimentar, cum ar fi, de exemplu, salmoneloza;

• garantarea menținerii la nivelul UE a normelor comune în materie de protecție a consumatorilor și de

prevenire a concurenței neloiale;

• protejarea bunăstării animalelor;

 • garantarea accesului consumatorilor la informații clare despre conținutul și originea alimentelor;

• contribuirea la garantarea siguranței alimentare la nivel global, oferindu-le cetățenilor acces la alimente
suficiente și de calitate: se preconizează că, până în 2030, vom avea de hrănit o populație mondială
formată din 8 miliarde de locuitori, ale căror nevoi nutriționale vor duce la creșterea consumului de
produse din carne. Pentru a răspunde acestor nevoi, producția alimentară mondială va trebui să fie cu 40
% mai mare decât în prezent, iar 80 % din această creștere va trebui să provină din producția agricolă
intensivă.

  Date și cifre privind politica alimentară a UE:

— Sectorul agroalimentar este al doilea sector economic ca mărime din UE, cu un număr de 48 de
milioane de angajați și cu o contribuție anuală de 750 de miliarde de euro la economia UE.

— Produsele alimentare nu pot purta mențiuni de sănătate decât dacă acestea sunt susținute de dovezi
științifice și autorizate de Comisia Europeană.

— În ultimii zece ani, politica UE privind eradicarea bolilor la animale a contribuit la reducerea
numărului de cazuri de ESB (encefalopatie spongiformă bovină) de la 2 124 la 18 cazuri pe an.
 — În urma introducerii de către UE a programelor de control al salmonelei la efectivele de păsări,
numărul cazurilor umane de îmbolnăviri cauzate de Salmonella enteritidis a scăzut cu 60 % în perioada
2007-2011.

— UE este lider mondial în producția de semințe: 60 % din exporturile mondiale de semințe și material
de reproducere a plantelor provin din UE.

Perspective privind siguranța alimentară atât în UE cât și în România

  Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției autorităților europene. În afară de controlul

calității, Comisia a lansat mai multe propuneri specifice al căror scop este să modernizeze și să simplifice
actualele norme europene privind sănătatea animalelor și a plantelor și materialul de reproducere a
plantelor.

  Aceste propuneri, care au fost prezentate de Comisia Europeană în mai 2013, au în vedere și o
aplicare mai eficientă a normelor care reglementează controalele oficiale. Acestea își propun să prevină și
să reducă bolile care afectează animalele și plantele, să îmbunătățească reacția UE față de amenințările la
adresa sănătății, să promoveze tehnologii noi și să garanteze aplicarea mai eficientă a normelor în
domeniu. Mai puțină risipă de alimente În fiecare an, în Europa se pierd peste 100 de milioane de tone de
alimente. Pierderile din agricultură și capturile de pește aruncate înapoi în apă nu intră în aceste estimări.
Această risipă se întâlnește în toate etapele lanțului alimentar: producție primară, procesare, vânzare cu
amănuntul/cu ridicata, servicii de catering, consum. Impactul ecologic, economic și social este foarte
important.

  UE dorește ca, până în 2020, să reducă la jumătate cantitatea de deșeuri alimentare. Acest
obiectiv face parte din strategia sa privind folosirea eficientă a resurselor. Una dintre inițiativele pe
termen scurt prevede o mai mare sensibilizare a cetățenilor pe tema risipei de alimente. Aceasta campanie
oferă informații și sfaturi cu privire la reducerea deșeurilor alimentare, precum și clarificări privind
mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”, care figurează pe etichetele produselor alimentare. În
paralel, părțile interesate colaborează pentru a iniția acțiuni cu valoare adăugată europeană cu scopul de a
reduce cantitatea de deșeuri fără a compromite siguranța alimentară, completând astfel inițiativele
derulate la nivel național și local.
 Oportunități

Siguranţa alimentară poate fi realizată, mai ales în contextul schimbărilor climatice globale, numai prin
valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale de care dispune agricultura României, resurse
ecologice superioare multora din ţările UE, acestea constituind principalele oportunităţi ale agriculturii
româneşti:

– solul, prin evitarea degradării acestuia aplicând o serie de măsuri precum:

i)                    măsuri antierozionale;

ii)                  extracţia controlată a elementelor nutritive (azot, fosfor, potasiu şi altele) prin
restituire (îngrăşăminte minerale, organice);

iii)                 efectuarea de lucrări minime de bună calitate;

– apa, resursa deficitară va deveni din ce în ce mai fluctuantă cantitativ odată cu repartiţia
necorespunzătoare a precipitaţiilor în timpul perioadei de vegetaţie a plantelor.

    
 Analiza indicatorilor siguranței alimentare

 În graficele de mai jos dorim să analizăm diferențele dintre România și o țară europeană dezvoltată. Am
ales Germania,deoarece considerăm că este una dintre cele mai dezvoltate țări europene,poate chiar
numărul unu. Indicatorii siguranței alimentare sunt împărțiți în 4 dimensiuni:
disponibilitate,acces,utilizare și stabilitate.

Valoarea medie a producției de alimente la nivelul României și a Germaniei între anii 2000-2016
  Prima dată analizam disponibilitatea,adică valoarea media a producției alimentare la nivelul celor
două țări.După o scurtă analiză, putem observa că Germania are de la începutul anilor 2000 o producție
mai mare de alimente față de România.Diferența se micșorează prin anul 2007 și începe să crească
începând cu anul 2012.

Densitatea căilor ferate la 100 km pătrați de teren

  Un alt aspect important legat de siguranță și securitatea alimentară este accesul până la
utilizator.Densitatea căilor ferate în Romania a scăzut brusc începând cu anul 2004 și s-a menținut această
valoarea până în anul 2018.Densitatea este în scădere și în cazul Germaniei, dar aceasta se întâmplă mai
lin.Valorile Germaniei sunt peste dublul celor din România,dar trebuie precizat și faptul că Germania are
o suprafață cu 50% mai mare decât cea a României.

Procentul populației care folosește serviciile de apă potabilă și de salubritate

Din punct de vedere utlilizare,putem observa că ambele țări folosesc în proporție de 100% serviciile
minime de apă potabilă. În cazul utilizării serviciilor de salubritate,putem observa o diferență notabilă
între cele două țări.România are un procent care a variat între 75% și 84%, pe când Germania are un
procent constant de 99.2%. În urma unor studii, în Romania se aruncă în jur de 5 milioane tone de
mâncare,iar în Germania 11 milioane de tone.Trebuie menționat că populația României este de
aproximativ 19 milioane de locuitori, iar cea a Germaniei de aproximativ 83 milioane de locuitori.
 Valoarea importurilor de alimente peste totalul exporturilor de mărfuri

  Ultima dimensiune din cele 4 este stabilitatea.Mai sus avem două grafice care ne arată valoarea
importurilor de alimente peste totalul exporturilor de mărfuri intre anii 2000-2017.În cazul României,
acest procent variază intre 6% și 9%.În cazul Germaniei, acesta variază intre 4% și 5%.Drept urmare,
Romania importă mai mult decât Germania,dar trebuie luat în calcul și populația Germaniei care este cu
300% mai mare decât cea a României.
 CONCLUZII

Scopul principal al siguranţei alimentare este asigurarea protecţiei sănătăţii umane la cel mai înalt nivel,
iar obiectivul este reprezentarea intereselor consumatorilor vizavii de alimente.

Conceptul de siguranță alimentară atât din punct de vedere calitativ, cât și in ceea ce priveste sănătatea,
cuprinde o varietate de elemente. Un aliment trebuie sa conțină toți nutrienții și substanțele biologice
active de care omul are nevoie pentru menținerea sănătății și prevenirea apariției bolilor cronice. Acesta
nu trebuie să conțină pesticide, toxine, substanțe chimice, agenți patogeni precum bacteriile și viruși care
pot provoca boli.

Potrivit UE și Organizației Mondiale a Sănătății, calitatea și siguranța alimentelor trebuie să se bazeze pe

eforturile tuturor celor implicați în procesul complex care începe cu originea lor și se termină în
momentul în care ajung pe masă.

În urma analizei indicatorilor de mai sus, s-a constatat că România este o țară mai puțin dezvoltată din
punct de vedere al siguranței alimentare comparativ cu Germania, dar și cu alte țări europene.
SURSE:

https://en.wikipedia.org/wiki/Food_safety

https://link.springer.com/article/10.1007/s12016-009-8176-4

https://acad.ro/viataAcademica/doc2015/i0307-StrategiaAgroalimRo-PIOtiman.pdf

http://publications.europa.eu/

http://www.ansvsa.ro/ansvsa/despre-ansvsa/

http://www.fao.org/home/en

 https://www.econstor.eu/bitstream/10419/111571/1/ICEADR-2013_p107.pdf