,,De ce am devenit profesor?

Fiecare om are un vis. Fiecare vis naște speranțe.Este curios cum visul este
premisă și finalitate în viata omului. Lupta pentru realizarea visului devine
conținutul existenței noastre.Fiecare s-a născut să întregească universul uman.
Noi, profesorii, ne-am născut cu dragoste de copii și cu dorința de a dărui.
Visul meu din copilarie a devenit realitate când am ajuns în liceul unde lucrez de 5
luni deja,plină de emoții la gândul întâlnirii mele cu copiii. Știu că am misiunea de
modela destine, de a-i ajuta pe copii să devină personalități, de a-i însufleți, de a-i
motiva să învețe cu dragoste și bucurie.
De ce am devenit profesor? Căutând răspuns la această întrebare , îmi amintesc
anii de școală. Probabil, fiecare dintre noi, alegându-și calea ulterioară, profesia, se
concentrează pe acei oameni care sunt în apropiere, care ne influențează percepția
asupra vieții și a căror experiență și abilități nea făcut să ne determinăm viitorul.
Deci, răspunsul este unul simplu - am fost înconjurată de profesori minunați, de
OAMENI profesioniști, de adevărați CREATORI destine .
Mi-am ales meseria de profesor în idea de a da dovadă de iscusință, talent,
răbdare și multă dăruire, făcănd din munca cu copiii o pasiune. Pentru mine
munca cu copiii alături de colegi, și totodată, oameni de la care am și pot învăța la
infinit,este o onoare, deoarece foștii mei profesori, în prezent colegi, sunt oameni
cu experiență, care modelează suflete, care pe tot parcursul vieții au dăruit copiilor
tot ce poate fi mai frumos: Dragoste, Iubire, Înțelepciune. Toți profesorii mei, cu
care lucrez cot la cot în Liceu, sunt cu adevărat inteligenți,creativi,luminoși la
suflet și la chip. Muncind alături de astfel de oameni remarcabili este pentru mine
un stimul pentru creșterea mea profesională ... Și totuși, principala bogăție a
liceului o reprezintă copiii. Sunt recunoscătoare fiecăruia dintre elevii mei pentru
faptul că într-o zi au apărut în viața mea. Bucuria de a comunica cu ei este mult
mai mare decât toate sacrificiile pe care le presupune activitatea didactică.
Din primele luni de activtate am înțeles cu certitudine: a fi profesor nu este
deloc ușor. Profesorul este un creator, un conducător, un înțelept, un MODEL în
toate. Nu este atât de ușor să fii o persoană care îmbină astfel de calități și abilități.
Dar, eu am încredere în forțele proprii, deoarece așa m-au învățat profesorii mei!
Eu simt cu toată făptura mea că voi reuși să ajung la sufletul copilului pe cărarea
presărată cu cunoștințe, cu dăruire, cu dragoste și multă înțelepciune. Voi acumula
zi de zi cunoștințe și abilități pe care le voi folosi în munca cea de toate zilele. Îmi
asum resposabilitatea să stăpânesc metodele de cercetare și de lucru experimental,
să acumulez cunoștințe profunde , să cunoasc metode tradiționale și netradiționale
de predare a materiei, să mânuiesc cu dibăcie tehnologiilor educaționale moderne.
Eu promit că voi deveni pentru elevi un dascal bun nu doar în sfera şcolară,dar şi în
afara ei, voi fi pentru elevi un model, un prieten,le voi încuraja aspiraţiile. Voi
pune mereu în capul mesei obiectivitatea , aprecierea elevilor la justa lor
valoare. Ca obiectiv mi-am propus sa-i învăţ pe elevii mei trei lucruri
importante: simplitate, răbdare,compasiune — acestea fiind cele mai mari
comori ale omului.
În concluzie pot spune că îmi iubesc meseria, munca care mă ajută să creez
oameni. Motivul care m-a făcut să nu renunţ la această profesie este faptul că
iubesc copiii.Ca orice profesor, am capacitatea de a mă bucura de bucuriile mici și
mari ale copiilor, de a empatiza. Simt un sentiment unic de mândrie pentru un copil
care a obținut un succes, care a fost capabil să se depășească pe sine însuți, să
simtă încrederea în sine, propria sa importanță. S-a întâmplat așa (chiar dacă pare
prea repede) ca în sufletul unora dintre elevii mei să încolțească dorința de a fi
profesor. Sper ca această floare frumoasă să își desfacă larg petalele… ce frumos
ar fi ca elevii mei să devină adevărați profesori!
Un adevărat profesor își evaluează succesul prin succesul elevilor săi. Se spune
pe bună dreptate că scriitorul trăiește în operele sale, un bun artist în picturile sale,
un sculptor în sculpturile create și un bun profesor în gândurile și faptele
oamenilor. De asemenea, este foarte important pentru mine ca peste ani să văd
rezultatele muncii mele. Pînă atunci însă, am tot timpul înainte să creez, să
modelez, să cresc oameni adevărați, oameni cu verticaliate, cu principii de viață
bine pronunțate. Succese mie! Mulțumec, Doamne, ca m-ai făcut Învățător!
Realizat: Bețivu Maria