Jurisprudenta

Cereri preliminare trimise catre CJUE de Curtea de Apel Bucuresti

CERERE de interpretare achizitii publice C – 439/14 SC Star Storage SA

împotriva Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică (INCDI)

„Procedură accelerată”

În cauza C-439/14,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului

267 TFUE de Curtea de Apel București (România), prin decizia din 19 septembrie
2014, primită de Curte la 24 septembrie 2014, în procedura SC Star Storage SA
împotriva Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică,

PREȘEDINTELE CURȚII,

având în vedere propunerea domnului K. Lenaerts, vicepreședinte, judecător

raportor, după ascultarea avocatului general, doamna E. Sharpston, dă prezenta

Ordonanță

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul

(1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21
decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor
administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de
atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de
lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost
modificată ultima dată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 decembrie 2007 (JO L 335, p. 31).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC Star Storage SA
(denumită în continuare „Star Storage”), pe de o parte, și Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare în Informatică, pe de altă parte, acesta din urmă acționând
în calitate de autoritate contractantă, în contextul unei proceduri de atribuire a
unui contract de achiziție publică privind achiziția unei infrastructuri informatice și
a unor servicii pentru pregătirea, administrarea, dezvoltarea și implementarea
unei platforme de „cloud computing” cu o valoare estimată la peste 13 milioane
de euro, fără taxa pe valoarea adăugată.

                La 30 iunie 2014, Star Storage a sesizat Consiliul Național de Soluționare

a Contestațiilor cu o contestație împotriva acestor trei clarificări.

        Prin decizia din 18 iulie 2014, Consiliul Național de Soluționare a

Contestațiilor a respins această contestație ca inadmisibilă pentru motivul că Star
Storage nu constituise „garanția de bună conduită” instituită, în sarcina
persoanelor care doresc să conteste actele unei autorități contractante, prin
articolele 2711 și 2712 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind
atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în versiunea în vigoare
după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014.

        Decizia de respingere menționată a făcut obiectul unei plângeri la Curtea de

Apel București.

        Această instanță are îndoieli cu privire la compatibilitatea unei reglementări

naționale precum cea cuprinsă la articolele 2711 și 2712 menționate, care instituie,
sub sancțiunea inadmisibilității, o obligație de plată a unei garanții pecuniare în
sarcina unei persoane care contestă o decizie a autorității contractante, cu
cerințele de accesibilitate și de efectivitate a căilor de atac formulate împotriva
deciziilor luate de autoritățile contractante, astfel cum sunt enunțate la articolul 1
alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665. În aceste
condiții, Curtea de Apel București a decis să suspende judecata și să sesizeze
Curtea cu titlu preliminar.

       Curtea de Apel București solicită Curții soluționarea prezentei cauze potrivit

procedurii accelerate prevăzute la articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de
procedură al Curții.  Din această dispoziție rezultă că, la cererea instanței de
trimitere sau, cu titlu excepțional, din oficiu, președintele Curții poate, după
ascultarea judecătorului raportor și a avocatului general, în cazul în care natura
cauzei impune examinarea acesteia în termen scurt, să decidă judecarea trimiterii
preliminare potrivit procedurii accelerate, care derogă de la prevederile acestui
regulament.

      În susținerea cererii sale de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate,

instanța de trimitere invocă obiectul litigiului principal, care privește un contract
de achiziție publică, precum și faptul că procedura de atribuire a contractului de
achiziție publică se află în stadiul avansat al evaluării ofertelor. Ea adaugă că Star
Storage nu a putut supune decizia autorității contractante unui control de
legalitate, astfel încât este expusă riscului ca oferta sa să fie exclusă. Cu toate
acestea, deși instanța de trimitere a subliniat importanța pe care o prezintă
hotărârea preliminară care urmează să fie pronunțată pentru procedura din
litigiul principal, ea nu a demonstrat totuși urgența pronunțării în termen scurt
asupra cererii sale, în temeiul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de
procedură. În această privință, trebuie amintit că miza financiară a cauzei, oricât
de importantă ar fi, nu implică totuși că soluționarea litigiului prezintă o
asemenea urgență (a se vedea în special Ordonanța președintelui Curții
Sähköalojen ammattiliitto, C-396/13, EU:C:2013:811, punctul 18 și jurisprudența
citată). Exigența examinării unui litigiu pendinte în fața Curții în termen scurt nu
poate decurge din simplul fapt că instanța de trimitere este obligată să asigure
soluționarea rapidă a litigiului (a se vedea în special Ordonanța președintelui
Curții Micșa, C-573/10, EU:C:2011:39, punctul 11, precum și Ordonanța
președintelui Curții Rabal Cañas, C-392/13, EU:C:2013:877, punctul 15 și
jurisprudența citată). În sfârșit, nici simplul interes, desigur, legitim, al unui
justițiabil de a se determina cât mai repede posibil întinderea drepturilor de care
beneficiază în temeiul dreptului Uniunii, în speță Directiva 89/665, nici riscul unei
pierderi economice precum cel la care ar fi eventual expusă Star Storage nu sunt
de natură să dovedească existența unei împrejurări excepționale în sensul
articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul de procedură (a se vedea în acest
sens Ordonanța T-Mobile Austria, C-282/13, EU:C:2013:688, punctul 12 și
jurisprudența citată).  În aceste condiții, cererea Curții de Apel București prin care
se solicită judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate nu poate fi
admisă.
 Pentru aceste considerente, presedintele Curtii a respins cererea Curții de
Apel București (România) de judecare a cauzei C-439/14 potrivit procedurii
accelerate prevăzute la articolul 105 alineatul (1) din Regulamentul de
procedură al Curții.