REINTEGRARE ÎN EDUCATIE SI FORMARE

ÎN MEDIILE EDUCATIONALE DEFAVORIZATE

PRIN DEZVOLTAREA COMPETENTELOR
PROFESIONALE ALE CADRELOR DIDACTICE

“Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa

se mişcă în armonie cu minţile elevilor săi,
trăind împreună dificultăţile şi victoriile intelectuale deopotrivă.”

(J. DEWEI)

 
Nu este suficient a considera educația un drept fundamental al fiecărui copil , fără a
reflecta și asupra faptului că pentru un start bun în viață, pentru un viitor profesional și un
statut social corespunzător, este nevoie ca aceștia să studieze în școali moderne, dotate cu
tehnologii de ultimă oră, unde predau cadre didactice bine pregatite și motivate, a căror
prioritate să fie nevoile de învățare ale elevilor.
Scoala este considerată “factorul cheie “ al dezvoltarii, de la care se așteaptă astăzi
totul. Se asteaptă să îi ajute pe tineri să cunoasca trecutul și să înteleaga prezentul, să îi ajute
sa conștientizeze și să își asume responsabilitatea pentru a se implica în orientarea destinului
comunitatilor catre un viitor dorit.
Totuși, o educatie cu adevărat de calitate , se fundamentează în familie și se continuă
în grădiniţă şi şcoală prin intermediul cadrelor didactice. Însă înainte de toate se realizează
prin puterea exemplului .
Este bine cunoscut că fenomenul globalizării a atras după sine schimbări sociale
majore care, deși au putut fi prevăzute într-o oarecare măsură, nu au putut fi evitate. Sărăcia
extremă, imposibilitatea asigurării necesarului elementar traiului au adus numeroase familii
în situaţii lipsite de alternative, mulţi fiind dărmaţi de suferinţe grele și de necazuri
apăsătoare, din lipsa resurselor economice. Trist este însă că, aruncând o privire asupra
satelor şi oraşelor noastre, putem vedea o imensă diferenţă în ceea ce priveşte condiţiile de
trai şi modul de viaţă .
Desi se vprbește des despre dreptul la educație al fiecăruia, se pare că încă sunt
persoane lipsite de acest drept , motivele unei astfel de inegalități fiind, atât de natură
economică - părinți care nu au bani suficienți de a-și susține copilul la o școală, cât și de
natură socială - copii orfani sau abandonați, ori de etnii respinse în cadrul grupului social.
Ce anume nu funcţioneză sau cine este de vină de funcţionarea deficitară a
sistemului românesc, sunt întrebări încă fără răspuns .
Dar , indiferent unde trăiesc pe parcursul întregii vieţi, copiii de azi se vor confrunta
cu schimbări socio-politice, ecologice, ştiinţifice, tehnologice, industriale și tocmai de aceea
trebuie să fie educaţi în direcţia participării lor în cadrul societăţii democratice.
Învăţământul românesc face eforturi de modernizare în acord cu tendinţele actuale
pe plan european. Se vrea un învățământ integrat în Uniunea Europeană care urmăreşte ca
noutate individualizarea instruirii copiilor, tratarea lor diferenţiată, încurajarea celor care au
nevoie de ajutor, proiectarea strategiilor de stimulare a interesului copiilor pentru afirmarea de
sine şi pentru instruirea conform nevoilor şi capacităţilor fiecăruia.
Din acest punct de vedere orice problema cu care se confrunta astăzi sistemul de
învatamant românesc trebuie analizată, dezbatută și trebuie cautate soluții pentru o eventuală
ameliorare.
Pe aceasta linie se înscriu problemele de risc de părăsire timpurie a școlii , în rândul
tinerilor din comunitățile rurale, tineri provenind din familii cu venituri modeste, rromi și alte
minorități precum și elevi care au repetat cel puțin un an și apoi au abandonat. Școala
românească se confruntă cu școlarizarea copiilor defavorizaţi , în această categorie fiind
incluși acei copii proveniţi din familii monoparentale sau orfani de ambii părinţi, copiii ai
căror părinţi sunt şomeri sau sunt plecaƫi în strāinătate fiind lāsaƫi în grija bunicilor sau a
rudelor, copiii care locuiesc în zone izolate sau îndepărtate şi a căror şcolarizare depinde de
existenţa unui mijloc de transport, copiii de etnie rromă care se integrează cu greutate în
colectivul clasei de elevi, copiii fără un domiciliu stabil sau copii ai străzii.Tot aici se înscriu
şi cazurile copiilor care eşuează la şcoală din diferite motive , copii care provin din
comunităţi etnice defavorizate.
Însă accesul copiilor la școala de masă, alături și împreună cu elevii „normali”
reprezintă o permanentă provocare pentru toate categoriile de cadre didactice,. deoarece
presupune necesitatea unei abordări diferenţiate şi specializate a educaţiei copiilor în funcţie
de tipurile de deficienţele pe care le prezintă fie ele deficiențe mintale, deficienţe de auz sau
vedere, deficienţe fizice, psihomotorii, tulburări de limbaj, tulburări de comunicare şi
relaţionare, tulburări de atenţie şi hiperactivitate .
Când abordăm problematica accesului la educație a celor din medii defavorizate ne
gândim totdeauna la măsurile de adaptare instituțională la standardele europene și la faptul că
se impun mereu măsuri specifice pentru reducerea decalajului dintre educația oferită în
diverse medii , prin creșterea condițiilor de trai a persoanelor defavorizate . Accesul la
educație al copiilor proveniți din medii defavorizate este o problemă atât de natură
educațională, cât și socio-economică
Succesul la școală al elevilor sau riscul de părăsire timpurie a școlii depinde în mare
măsură de statutul socio-economic al acestora. Copiii din medii socio-economice defavorizate
au șanse mai puține de a participa și de a beneficia de educație și îngrijire în copilăria timpurie
spre deosebire de copiii din medii mai avantajate .
Creşterea numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare, de comportamente delincvente
sau nesănătoase, de tulburări emoţionale în rândul elevilor, reprezintă indicatori ai faptului că
şcoala trebuie să facă mult mai mult în această direcţie.
De aceea proiectarea sistemelor educaţionale şi implementarea programelor şcolare
trebuie să ţină seama de marea diversitate a caracteristicilor şi trebuinţelor elevilor incluşi în
procesul instructiv-educativ, care trebuie să asigure şanse egale pentru copiii defavorizaţi prin
implicarea tuturor cadrelor didactice, părinţilor şi a instituţiilor locale abilitate.
Integrarea socială a copiilor proveniţi din medii defavorizate constituie o prioritate a
politicilor publice de protecţie socială din România contemporană. Interesul dezvoltării unor
forme de incluziune socială potrivite cu nevoile copiilor care provin din medii defavorizate
reprezintă un vector de orientare în societate în condiţiile creşterii numărului de cazuri
problemă în ultimii ani.
Cea mai buna soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor tuturor
elevilor se dovedeşte a fi educaţia incluzivă, caracterizată prin următoarele principii: dreptul
fiecărui elev la educaţie pe baza egalităţii şanselor; nici un elev nu poate fi exclus din educaţie
sau supus discriminării pe motive de rasă, religie, culoare, etnie, sex, limbaj, dizabilităţi;
şcoala se adaptează la nevoile elevilor; diferenţele individuale între elevi constituie o sursă de
bogăţie şi diversitate, şi nu o problemă. .
Prima cerinţă a educaţiei incluzive este de a diminua până la a elimina toate formele
de excluziune. Ea asigură accesul, participarea şi succesul şcolar pentru toţi copiii. Educaţia
incluzivă înseamnă sprijin şi educaţie pentru toţi, grijă şi atenţie pentru fiecare.
Recunoaşterea şi acceptarea diversităţii stă la baza democraţiei. De aceea conştiinţa
copiilor trebuie formată şi dezvoltată cât mai de timpuriu pentru că primirea celor „diferiţi”
alături de ei trebuie făcută nu din obligaţie sau milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de
a participa la acţiuni care să ducă la dezvoltarea lui ulterioară şi la dezvoltarea comunităţii.
Gradinita, ca prima treaptă a procesului de invatamant, este pusă în situatia de a fi cea
dintâi care oferă șansa de a invata intr-o scoala fara bariere. Drept urmare, educatoarele au
puterea de a acorda anumitor copii cu probleme speciale,o atentie si o asistenta educationala
suplimentara fara de care nu se poate vorbi efectiv de egalizarea sanselor, de acces si
participare scolara si sociala.
Conceptul de incluziune şcolară se poate defini prin acceptarea de către şcoli şi
grădiniţe, a tuturor copiilor indiferent de vârstă, religie, naţionalitate, sex, capacitate
intelectuală, situaţia socio economică a părinţilor, rasă.
De la cea mai fragedă vârstă, copiii trebuie să înţeleagă că o persoană bine instruită
când se va afla în situaţia de a lua decizii, are o şansă în plus pentru o viaţă mai bună.
Ca obiective propuse în cadrul unor activităţi şcolare în medii defavorizate putem
enumera : schimbarea atitudinii faţă de copilul “diferit”; formarea unei atitudini de acceptare
şi înţelegere dintre copiii cu nevoi speciale şi restul grupului; respectarea diferenţelor
culturale, etc. Bineînțeles că , după intervale mari de timp, după nenumărate exerciţii şi după
activităţi educative care au teme bine stabilite dar şi obiective clare si accesibile copiiilor,
sigur , vor aparea şi rezultatele în conștiința micuților
Scopul incluziunii şcolare este de a găsi şi folosi stategii de dezvoltare a conştiinţei,
de pregătirea celorlalţi copii în vederea acceptării copiilor “diferiţi” pentru a nu avea
manifestări comportamentale sau verbale .
Copiii trebuie pregătiţi să înveţe să trăiască şi să interactioneze pozitiv în această
lume diversă. Activităţile extracurriculare sunt un bun prilej de comunicare, cooperare între
toƫi elevii, activitāti recomandate de majoritatea dascalilor.
Spre exemplu, copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de
copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Considerām cā toƫi ne
naștem egal însā sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile, contribuie la
marginalizarea acestora, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.
Mulţi dintre elevii rromi ajung de multe ori în situaţii de eşec şi abandon şcolar.
Cadrele didactice trebuie să caute modalităţi de schimbarea mentalităţii copiilor, dar
şi a părinţilor referitoare la acei copii care sunt diferiţi (copii rromi.săraci sau cu diferite
dizabilităţi ) , să încurajeze cooperarea, lucrul în perechi, trebuie săstimuleze toleranţa copiilor
faţă de copiii “diferiţi” să discute diverse obiceiuri şi tradiţii, să folosească tehnici speciale
pentru predare. .
Totodată , cadrele didactice trebuie sa conştientizeze propriile prejudecăţi, să fie
corect formaţi, să ia în considerare condiţiile sociale şi nevoile elevilor, iar scoala trebuie să ia
măsuri potrivite pentru eliminarea oricărei forme de discriminare prezente în interiorul lor.
. Şcoala trebuie să fie într-o permanentă colaborare cu familiile elevilor pentru a discuta
problemele acestora fie de naturā comportamentală sau materială pentru a se găsi soluţii care
să ducă la rezolvarea acestor probleme, cu orfelinatele, în cazul copiilor orfani etc Pentru
elevii care locuiesc în zone izolate sau îndepărtate de unitatea de învăţământ, şcoala împreunā
cu primăria trebuie să gaseascā soluƫii pentru asigurarea transportul zilnic, sa gāseasca soluƫii
pentru accesul la educatie
 Conlucrarea şcoală, familie, comunitate este necesară pentru a evita crearea unor
situaţii de risc social sau de vulnerabilizare a viitorilor adulţi. La nivel de comunitate socială
este important rolul cadrelor didactice în formarea socială a viitorilor adulți . Importanţa
pregătirii corespunzătoare a profesorilor specializaţi este principala condiţie a formării sociale
şi profesionale precum şi educaţionale pentru viaţă a elevilor proveniţi din medii sociale
vulnerabile sau a celor cu cerinţe speciale
Intervenţia asupra concepţiei părinţilor vizează aceeptarea diversităţii preşcolarilor în
grupul în care îşi înscriu copilul,totodată şi eliminarea prejudecăţilor de orice fel dar şi
îmbunătăţirea comunicării şi cooperării cu părinţii rromi şi stimularea dezvoltării atitudinilor
pozitive ale adulţilor faţă de toţi copiii unui grup,indiferent de etnie,religie sau dizabilităţi.
Incluziunea preşcolară urmăreşte promovarea unei atitudini tolerante,deschise ,de aceeptare
şi înţelegere firească a raporturilor dintre români şi rromi sau alte etnii ,dintre copiii cu nevoi
speciale şi restul grupului.
Pentru realizarea acestora se pot întreprinde următoarele :panouri informative plasate
în vestiarul grupei,pe teme ca:drepturile copiilor,responsabilităţile părinţilor,norme de
Comportare ; miniblibiotecă cu cărţi despre educaţia copiilor într-o societate democratică ;
discuţii individuale ori de câte ori apar probleme ;cursuri pentru părinţi în Programul,,Educaţi
Aşa!”; antrenarea părinţilor în toate programele şi proiectele întreprinse de grupă.
Incluziunea este o politică de educaţie,dar,în acelaşi timp,o provocare necesară într-un
grup de copii,pentru formarea lor ca,, adevăraţi cetăţeni”într-o şcoală a democraţiei..
Provocările pentru grup şi pentru cei responsabili de grup sunt de a menţine grupul
împreună şi de a lupta împotriva nevoii de excludere sau segregare care ar putea să apară.
Acest lucru trebuie făcut de la cea mai fragedă vârstă,în prima experienţă a vieţii ,,de grup”la
care participă copiii,prin modificarea modalităţilor de lucru şi prin schimbarea normelor,a
regulilor,printr-o nouă strategie,prin lipsă de prejudecăţi sau stereotipuri pentru a facilita
participarea deplină la activităţi a tuturor copiilor.
În acest sens, munca cu copiii trebuie să continue până când nu se vor mai face
diferenţieri şi segregări în cadrul grupului,iar părinţii îi vor accepta pe toţi colegii copilului
lor. Dăruind dragoste copiilor, privindu-i cu duioşie şi blândeţe îi vom ajuta să se simtă ca
într-o familie,unde fiecare membru trebuie să contribuie la menţinerea echilibrului de linişte şi
bunăstare.
O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l
desfăşoară cu copiii poate constitui mijloc de reducere a părăsirii timpurii a școlii și principală
măsură de prevenire a abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent. Pentru
aceasta se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor
cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea
identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii,
pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de
abandon şcolar.
Cadrele didactice au un rol fundamental în furnizarea unei educații de calitate, iar
atragerea celor mai buni profesioniști în domeniu reprezintă o prioritate .
Dezvoltarea personală acestuia reprezintă un factor motivaţional. În cadrul școlilor
defavorizate, gradul de motivare al cadrelor didactice este cu atât mai important cu cât tipul
activităților desfășurate precum și cerințele care apar sunt sensibil diferite față de situația
întâlnită într-o instituție de învățământ uzuală. Procesul de predare dedicat copiilor cu situații
defavorizate implică rezolvarea de către cadrul didactic a unei multitudini de probleme de
comunicare, de adaptare a copiilor etc.

.
 .
Este esențial ca profesorii să înțeleagă că sunt persoane cu resurse esențiale pentru elev, care
pot face o diferență reală în traiectoria lor educațională; este la fel de important ca aceștia să
fie conștienți de faptul că sprijinirea tuturor elevilor pentru a-și îndeplini potențialul este o
responsabilitate comună a tuturor cadrelor didactice și a comunității școlare în ansamblu.
Confruntat cu noi provocări, rolul profesorului devine mult mai extins, cu cerințe tot mai
exigente.
Prin urmare , școala este leagănul copilăriei în care toate speranţele pot deveni realitate doar
dacă cei care iau parte la activităţile de învăţare, pofesori şi elevi, conştientizează diversitatea
şi complexitatea naturii umane şi valorifică fiecare talent sau latură creativă dăruită de
Divinitate .

Bibliografie:

Creţu D., Nicu A. – Pedagogie pentru definitivat şi gradul didactic II, Editura Universităţii
„Lucian Blaga.
Mara D. – Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2004.
Verza E., Păun E. – Educaţia integrată a copiilor cu handicap, UNICEF şi RENINCO,
Bucureşti, 2008.
T. Vrasmas, 2006, -,,Invatamantul integrat si/sau incluziv,,- ed. Aramis.
A. Ghergut,2005,- ,,Sinteze de psihopedagogie speciala,, ed. Polirom.

Ivasc Liliana
Gradinita nr. 1 Rachitoasa
Liceul Tehnologic Rachitoasa