Pedagogia ca filozofie este un demers explicativ, care își are fundamentul pe demersul filozofic
care oferă o perspectivă a unui viitor posibil. Pedagogia are rolul de a edifica căi care se bazează
pe meditație și reflecție, fiind totodată o proiecție a ceea ce urmează a fi. Proiecții filozofice are
imaginează viitorul, abordează pedagogia prin prisma fundamentelor de ordin reflexiv. Legătura
dintre filozofie si pedagogie arată că unele idei, sau unele curente filozofice au influențat
semnificativ atât teoria cât și practica pedagogică.
Pedagogia ca tehnică are la bază scheme de predare, care trebuie să fie realizate după o anumită
rutină, prin algoritmi stabiliți prin pași și proceduri de predare. Pedagogia din prisma tehnicii
trebuie să aibă o construcție și o logică aplicată, bazându-se pe etape, obiective și metodologie.
Folosirea de către profesor şi elev a metodei ca o tehnică de realizare a acţiunii de predare
învăţare, asigură şi transpunerea în practică a unei activităţi proiectată mintal, conform unei
strategii didactice.
Pedagogia ca artă implică atât lucruri moștenite, cum ar fi harul, talentul; precum și lucruri
dobândite, pe care le putem învăța din actul de predare, reprezentate fiind de empatia, curajul de
abordare a lucrurilor. Tot din această trăsătură a pedagogiei fac parte și artefactele
comunicaționale, semnele paraverbale, conduita profesorului. Un talentat profesor va ști să
fructifice factorul ce ține de elementul surpriză/ întâmplător, ce poate interveni în actul
educațional.