Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
18
Metabolismul intermediar al aminoacizilor în ţesuturi.
Produsele finale ale metabolismului azotat
Itemi pentru lucrul individual
1. Care sunt cauzele și manifestările clinice ale hiperamoniemiei?
Hiperamonemia este cauzată de concentrația mă rită de NH3 în sâ nge (depă șește
1000 μmol/l). Ea poate fi dobâ ndită , din cauza afecțiunilor ficatului (hepatite,
ciroze) sau din cauza insuficienței renale; de asemenea, această afecțiune poate fi
și eriditară :
1. Tipul I al hiperamoniemiei – carenţa carbamoilfosfat sintetazei
2. Tipul II al hiperamoniemiei – carenţa ornitin- carbamoil transferazei (cel mai
frecvent)
3. Citrulinemia clasică – carenţa argininosuccinat sintetazei
4. Aciduria argininosuccinică – carenţa argininosuccinat liazei
5. Hiperargininemia – carenţa arginazei
Toate tipurile ereditare – conduc la retard mintal.
Manifestă rile clinice: greţuri, vomă , convulsii, dereglă ri mixte ale EAB, hiperventilare,
hipotermie, edem cerebral, encefalopatie hepatică şi evoluţie spre comă , deces.
2. Care este importanţa clinico-diagnostică a determinării ureei în serul
sangvin şi în urină. Ce este uremia? Care sunt cauzele, mecanismele de
dezvoltare şi consecinţele uremiei?
Ureea din sâ nge și urină variază în raport direct proporțional cu alimentația
proteică și invers proporțional cu anabolismul celular din cursul stă rilor de
creștere, graviditate, convalescență . De asemenea, concentrația plasmatică a ureei
depinde de perfuzia renală : în prezența diurezei redifuzia ureei în sâ nge din tubii
renali distali este minimă , o cantitate mare de uree este excretată în urină și
nivelul ureei serice ră mâ ne scă zut; dacă este prezentă antidiureza, ca în sete,
exsicoză , insuficiență cardiacă oligurică , ureea redifuzează din tubii distali în
sâ nge, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc.
Uremia este un sindrom azotemic, ultimul stadiu al insuficienței renale, provocată de
reținerea în sâ nge a ureei peste limita normală și de prezența altor produși toxici ai
metabolismului protidic, compuși azotați (acid uric, creatină ), pe care rinichiul bolnav
nu-i poate elimina.
Uremia este cauzată de leziuni extreme și de obicei ireversibile ale rinichilor.
Acest lucru este de obicei cauzat de boli renale cronice. Rinichii nu mai sunt
capabili să filtreze deșeurile din corpul și să le trimită prin urină . În schimb, aceste
deșeuri intră în fluxul sanguin, provocâ nd o afecțiune care poate pune viața în
pericol. Cauzele bolii renale cronice pot include:tensiune arterială crescută , boala
de rinichi cu chisturi multiple, diabet (atâ t tipul 1, câ t și tipul 2),inflamația
unită ților de filtrare din rinichi numite glomeruli, inflamația tubulilor rinichiului
și a structurilor din jurul lor, prostrat mă rit, unele tipuri de cancer, pietre la
rinichi care blochează tractul urinar pentru o perioadă prelungită de timp, infecții
renale care reapar.
3. Completaţi tabelul:
Aminoacizii glucogeni Aminoacizii cetogeni Aminoacizii micşti
Amino acidul
Amino acidul
Amino acid
Alfa-ceto acidul ce Alfa-ceto acidul ce Alfa-ceto acidul ce
Nr
Nr se formează la se formează la Nr se formează la
deaminarea lui deaminarea lui deaminarea lui
Glicoliză Dehidrogenare
NAD
NADH+
H+
Glucoză 3-fosfoglicerat 3-fosfohidroxipiruvat
Transaminare
Fosfatare
Glutamat
α-Ketoglutarat
3-fosfoserină Serină
5. Este posibilă sau nu sinteza glucidelor din aminoacizi? Dacă da, indicaţi că ile posibile și
scrieți reacțiile.
Hidratare
Dehidrogenare
Malat
+GTP
Gluconeogeneză
Glicoliză
Glucoză
Teste de autoevaluare
1. Selectați afirmația corectă referitoare la dezaminarea aminoacizilor (DA):
a) DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii
b) toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe
c) în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac
d) DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili
e) DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului