• Firea e cea care hărăzește calitațile

omului,chipul,glasul,judecata,delicatețea. Iar studiera marilor

modele,cunoașterea sufletului omenesc,ieșirea în lume,truda
necontenită,experiența și mersul la teatru șlefuiesc darul firii
• Huiduielile nu-i dau înapoi decât pe idioți
• În lipsa artei,cum ar putea natura să modeleze un mare
comediant,de vreme ce pe scenă nimic nu se petrece întocmai
ca în natură,de vreme ce poemele dramatice
sunt,toate,întocmite după un anume sistem de principii?
• limbajul tehnic al teatrului lasă o libertate,un gol însemnat,în
care oamenii cu ceva minte,deși nutresc convingeri diametral
opuse,cred ca recunosc lumina evidenței.
• un mare comediant trebuie sa fie înzestrat cu multă
judecată,un spirit pătrunzător,dar nici un pic de sensibilitate,să
stăpînească arta de a imita orice.
• asemena poetului,comediantul trebuie să se afunde în
adâncimile de necuprins ale firii,acolo unde înainte ar fi văzut
granița propriei sale bogății.
• nu agresivul care-și iese din fire ne cucerește. Acesta este
privilegiul omului stăpânit. Marii poți dramatici sunt în primul
rând spectatori sârguincioși si lucrurilor care se petrec în jurul
lor,în lumea fizica și în cea morală…cele două lumi fiind de
fapt una singură.
• sensibilitatea nu este deloc calitatea unui mare geniu. Acesta
va iubi dreptatea,dar nu va exersa această virtute fără a-i
culege dulcile roade. Nu inima, ci capul lui va face totul
• Sensibilitatea este însoțită întotdeauna de o slăbiciune de
concepție.
• Actorul se ascultă și în clipa în care vă tulbură. Tot talentul
său nu constă în a simți,ci în a reda cu scrupule semnele
exterioare ale simțământului .
• Accentul se imită mai ușor decât mișcările,însă mișcările te
izbesc cu mai multă forță. Iată temeiul unei legi care socotesc
că nu are excepție atunci când vrei sp încălzești
spiritele:dezvăluirea prin acțiune,nu prin vorbire.
• Ce să fie adevărul pe scenă? Potrivirea faptelor,a vorbelor,a
chipului , a glasului, a mișcării, a gestului la un model ideal
închipuit de poet si deseori exagerat de comediant.
• Ce înseamnă 2 comedianți care se susțin reciproc pe scenă?
Sunt două personaje ale căror modele sunt ,pîstrând
proporțiile,egale cu situațiile țn care le-a pus poetul sau se
supun acestor situații,fără de care unul ar fi prea puternic și
celălalt,prea slab
• Ce este un mare comediant? Un mare persiflator,tragic sau
comic,căruia poetul ăi dicteaza cuvintele.
• Acolo unde curg lacrimi,pana cade din mână și ne lăsăm
pradă simțirii,fără a mai scrie.
• Ușurătatea cu care cunosc și imită toate firile. Credețimă,să nu
căutăm mai multe motive de vreme ce unul este îndeajuns
pentru toate fenomenele.
• Sufletul unui mare comediant s-a plămădit din subtilul
material cu care filosofia noastră a umplut spațiul nici
rece,nici cald,nici greu,nici ușor,care nu schimbă nicio formă
determinată și care,susceptibil să fie toate formele în aceeași
măsură,nu păstrează, totuși,niciuna dintre forme.
• Talentul înseamnă buna cunoștere a semnelor exterioare ale
inimii de împrumut,priceperea de a se adresa senzațiilor celor
care ne ascultă și ne văd și de a-i păcăli imitând acele semne
printr-o imitație care mărețte totul în capul lor și care devine o
regulă a judecații lor.
• Așadar,acela care cunoaște cel mai bine și redă cu desăvârșire
semnele exterioare,după cel mai bun model ideal,este cel mai
 mare comediant.
• Iscusința de a cuprinde țntinderea unui rol mare ,de a-i păstra
luminile și umbrele,de a-i exprima dulceața și slăbiciunile,de
a-ți alcătui o maniera susținută de a declama,care să meargă
atăt de departe,încât să poata salva butadele poetului,este
opera unui cap limpede,a unei judecăți adânci,a unui studiu
istovitor a unei experienîe îndelungate și a unei memorii ieșite
din comun.