[Type text]

Vă invit,timp de o săptămână, la o călătorie magică pe

insula mea de comori - peste cinsprezece mii de volume,
în format electronic, adunate de pe unde au fost
împrăștiate, dintr-o multitudine de domenii, pentru diverse
gusturi și pretenții, în română și, câteva, în engleză. Și,
pentru că orice vânătoare de comori presupune
descoperirea de indicii, cei curioși să descopere, vor trebui
să urmeze câțiva pași:
1. Trimiteți-mi adresa de mail.
2. Accesați link-ul pe care vi-l trimit
3. Faceți-vă cont pe Mega, dacă nu aveți încă
4. Faceti download la Mega app, dacă nu o aveți deja.
Ce e Mega? Este un spațiu cloud, care,mie
personal, nu doar că-mi servește, dar chiar îmi și
place. De ce? Păi, pentru că oferă până la 50 de
giga de spațiu gratuit, iar, dacă vrei mai mult,
pentru aproximativ 25 lei pe luna, ai 420 de giga,
care sunt ....ăhăhăăă , o grămadă.( iaca link, de
vrei
https://mega.nz/aff=2Xz7Va1G6tk)
Nu-i musai. Cum zicea Neo, din Matrix
-Choice!The problem it’s choice.
Poți stoca orice fel de fisiere, pe care ți le aranjează
în ordine alfabetică, poți crea foldere, le poți share-
ui, ai opțiune de voice și video call și,probabil, încă
multe altele, pe care abia le descopăr și eu.
[Type text]

Așa că, “pe cai, copii mei!”

Cine-i interesat,vezi mai sus, pasul 1!
P.S.După cum am spus, e o “insulă” privată și în
amenajare, deci, vă rog să lăsați în barcă, criticile,
judecățile și prejudecățile.

Eu?...Citesc. Citesc intr-o veselie, intr-o dulce nebunie; cu bucurie, cu obstinatie,

cu pasiune si dedicare. Citesc pentru ca nu pot altfel, pentru ca altfel ma doare
toata fiinta, pentru ca simt ca-mi intra sufletul in fibrilatie, pentru ca ma simt
oloaga fara asta.. Spun unii ca e o fuga de realitate, un alt fel de dependenta, un soi
de comportament obsesiv-compulsiv. Dumnezeu stie!O fi. Eu zic ca e o iubire
nemarginita, o pasiune, o vocatie, o menire.

Cine, papucii mei ar putea sa fie menit sa citeasca sau cum s-ar putea monetiza
vocatia asta total nelucrativa? (Din ce in ce mai multe voci afirma sus si tare, si eu
sunt de acord cu ele, ca viitorul este al acelora care-si fac din pasiune o meserie,
din vocatie – un mod de viata, care fac totul „cu chemare”). Nu? Ma intreb si eu.
Dar cartile care vorbesc despre mult dorita descoperire a celor de putin mai sus,
recomanda sa-ti pui niste intrebari, cum ar fi:

Ce aș face dacă aș câștiga o sumă mare de bani?

Eu? Aș citi. Probabil într-o alta locație; mai mult ca sigur pe terasa căsuței mele
mititele și nu in demisolul ăsta pe care, mulțumesc lui Dumnezeu că mi-l pot,
totuși, permite sau pe veranda unei cabane din vârf de și, din când în când mi-aș
ridica privirea să admir, plină de smerenie și uimire, măreția creaței. Ori pe malul
mării, savurând căldura nisipului, șoapta valurilor și razele blânde ale soarelui
saaaau....pe puntea vasului de croazieră, la bordul vreunui avion sau pe locul meu
dintr-un tren care mă poartă către țările pe care mi-am dorit să le vad și cu ochii
trupului, nu doar cu cei ai imaginației.

În ce activitate te simții in elementul tau?

[Type text]

Clar si fara nici o clipa de gandire, cand citesc. Vine de la sine! Ca sa vezi ce
vorba...vine de la Sinele meu!

Cand intri in stare de flux?

Ete, na. Cand am o carte sub ochi, bineinteles! Atunci sunt n-aude, n-a vede. Daca
vrei sa-mi vorbesti, trebuie sa ma tragi de maneca, da’ mai taricel,asa sau sa ma
inghiontesti sau sa zbieri din rasputeri caci,timpul dispare si realitatea
inconjuratoare se dizolva, de parca as fi absorbita printr-un portal magic in
universul creat de autor si eu nu mai sunt unde ma vezi, ci unde ma cred si nici nu
prea mai sunt eu, ci unul sau chiar mai multi din eroii romanului. In acel univers,
nimic nu ma impiedica sa fiu mai multi de eu si-n mai multe locuri in acelasi timp.

Ce faceai cu preponderenta, intre 7 si 14 ani?

Si inainte de 7 ani( ca am invatat literele inainte de a incepe scoala, ca sa nu mai

depind de cei care ori nu aveau timp sau chef ori aveau alte lucruri mai bune de
facut) si intre 7 si 14 si dupa, tot aia faceam. Ma ascundeam in debara sau pe
dulapul din sufragerie sau, mai stiu eu prin ce cotlon al casei si...citeam.

Intreaba-ti membrii familiei cum isi aduc aminte de tine.

I-am intrebat. Ghici ce au spus! Mda, exact. Ba, inca mi-au povestit ca prinsesem
gustul cartilor de foarte mica. Foarte, foarte mica. Inca nici nu mergeam. Ma lasase
Mama, intr-o zi, pe o paturica, inconjurata de zdranganele si alte chestii colorate si
trebaluia prin bucatarie. Un zgomot ciudat, ca de lucruri cazute a facut-o sa dea
fuguta, speriata si ingrijorata, in camera, unde, subsemnata, in deplinatatea
facultatilor fizice (de cele mentale, nu stiu ce sa zic. Deh, n-aveam nici un an, inca)
si fara vreo zgarietura sau vanataie, tinea zdravan in manute un ditamai atlasul
geografic si ii molfaia de zor, cu incantare, copertile cartonate, inconjurata de o
gramada de tomuri daramate. Au urmat fazele de „ pus cu burta pe carte” – era
pozitia mea preferata de adormit si „ intratul cartii in cap” - ma trezeam cu fata
intre coperti si cu urme de pagini pe fata.

Nu ma laud, Doamne feri! De ce m-as lauda cand sunt convinsa ca am citit mult
mai putin decat multi altii si doar ceva mai mult decat putini altii. S-apoi, oricine
care a beneficiat de educatia formala, stie si poate sa citeasca. Ca si vrea au ba, asta
e o alta poveste ...
[Type text]

Treaba e ca, obsesia asta a cititului a venit cu sor’sa geamana, mania adunatului.
Precum un harciog ( de biblioteca,deh) alarmat de presimtirea venirii unei ierni
lungi si grele, am cules provizii de peste 15.ooo de volume. Bine, bine...nu le-am
carat in falci, ci le-am descarcat de pe internet si nici nu le-am ascuns in vreun
barlog, ci intr-un cloud, de-i zice Mega. E locul meu special, unde ma simt ca in
sanul lui Avraam, pestera mea a comorilor, raiul meu pe pamant.

De ce Mega cloud si nu altul? Pentru ca mi-a dat 50 de giga gratuit. Simplu. Are si
alte chestii interesante; posibilitatea de share, de creare de link de download, de
refferal, de chat, de call, si video si audio... E fainut. Mie-mi foloseste.

Doar ca cei 50 de giga nu au fost pe masura obsesiei mele de a aduna, asa ca am

luat abonamentul lite; cu doar 5 eu lunar pentru 420 giga. Beton, zic eu. Am in el
vreo 25k de carti si, de abia am ajuns la 70 giga ocupati.
[Type text]

71427321893 cod abundenta

http://www.austheos.org.au/clibrary/bindex-a.html- site cu texte teozofice

Înăuntrul oricărui om sănătos se află un nebun care se zbate să iasă la

lumină, explică vânzătorul. Eu unul aşa am crezut mereu. Nimeni nu
înnebuneşte mai repede ca o persoană perfect normală.

RETURN TO INNOCENCE

Love

Devotion

Feeling

Emotion

Don't be afraid to be weak

Don't be too proud to be strong

Just look into your heart my friend

That will be the return to yourself

The return to innocence

The return to innocence

And if you want, then start to laugh

If you must, then start to cry

Be yourself don't hide

[Type text]

Just believe in destiny

Don't care what people say

Just follow your own way

Don't give up and use the chance

To return to innocence

That's not the beginning of the end

That's the return to yourself

The return to innocence

That's return to innocence

Cuvintele isi rotesc in mine esenta infinit ,ca cercurile unui cer in care ai
aruncat un gand...

Ce-i prea mult,e prea mult..

 
Prea multe cuvinte prea mult s-au harjonit
De prea mult spus,prea mult au obosit.
Tacere...uite-le cum casca...
Sa le lasam sa se odihneasca
In leaganul  dulce al vantului.
ACUM e vremea NECUVANTULUI!

ACCIDENT

Ganduri oftate
se inchid in unghiuri ciudate
fara vreun sin sau cos
(ce calcul fara de folos!)
[Type text]

insangereaza,indurereaza talpile goale

de cuvinte rotocoale
infricosate,fug nebune,sinicigasi bolizi
nu vor ca tu sa le ucizi
inchizandu-le
in propozitii simple,complexe sau fraze
(De analizat cui regentei ii e subordonat)
in intersectia-cruce nici nu-ncetinesc
auzi-le...vezi-le ...acum se ciocnesc
vin din nord ,din sud,din est si din vest
se-ncaiera in mijloc cu scrasnet funest
ce pot sa le mai fac
decat,inc-o data,nesfarsit,sa le tac...

am o obsesie.....haosul
Despre care din haosuri vorbesti?
haosul initial....locul increatului ,cuptorul creatiei pe care-l purtam in noi

Clocotind bolborositoare,ca lava in preludiul eruptiei,potente,latente

valente,capacitati,abilitati,talente

Azi,cerul ma priveste albastru-pur,culoarea ochilor tai vie in netraitele mele

amintiri.In zare,dragii mei munti,carunti,sobri,calmi,stoici in nemiscarea lor,
imbracati in cojoace albe de nea ma indeamna sa pornesc in mine,in
cautarea ancestralei intelepciuni a bunilor-strabuni.Incet,nesimtit,ma
dizolv,delimitandu-ma de egocentrice bariere care ma inchid in iluzia unui
trup vazut,dar inexistent prin vidul ce-l strabate,nu ma mai recunosc in
forma ,recunoscandu-ma ,farama cu farama,in adierea dulce racoroasa a
vantului,in necuprinsul inaltului,in sclipirile astrului solar,in
pietre,copacii,frunze moarte,in tina usor brumata.....ma pierd ,voit ,pe
mine,fiinta,regasindu-mi esenta in inefabil,neinteles infinit....Timpul a
[Type text]

tacut,pastrand un moment de reculegere,in amintirea celei ce nu a fost si

nu va mai fi,ci doar ESTE.....

Ma visez zburand sau ,poate, ma zbor visand si aripile-mi in plutire blanda

se molipsesc de adancul albastru.Auriu astrul stralucind ma cheama drag
sa ma culc la pieptul lui ,ma scald ,topind durere ,in calda alintare de
lumina alba si zbor,zbor ....  in invizibilii curenti de aer, care ma poarta pe
valurile  inspumate in margini rupte de nori

Orice fel de relationare,ia nastere in urma aparitiei unei

necesitati,materiale,spirituale sau emotionale.Intre cele doua entitati are loc
un troc...Daca schimbul este neechilibrat,legatura creata este
nesatisfacatoare si se rupe:motivele pe care le gaseste mintea umana
pentru aceste rupturi sunt diverse si,pe cat de nenumarate ,pe atat de
ireale ..Principala cauza este ori incetarea acelei prime necesitati ori
inegalitatea intre ce se da si ce se primeste.Suferinta provine din
neconstientizarea permanentei transformari a fiintei.Absolut nimic nu poate
ramane la fel ,se nasc alte nevoi,se creeaza alte legaturi menite sa
implineasca noile cerinte.Ca sa surclasezi acest cerc vicios,solutia ,simpla
de altfel,e sa nu astepti nimic ,sa daruiesti renuntand la rezultate,sa nu
speri ca vei primi ceva in schimb si,mai mult decat atat,non-
atasamentul.Este ilogic sa crezi ca implinirea pe care ti-o aduce  o anumita
persoana ,la un anumit moment dat,este imuabila.De cate ori nu auzim:"nu
mai esti cel/cea de la inceput,te-ai schimbat,nu te mai recunosc..."si alte
asemenea lucruri spuse ca si  reprosuri,desi schimbarea este in natura
fiintei si a vietii in sine si are loc,in primul rand, in propria noastra fiinta.In
acest moment te implineste ceva,in urmatorul,cu totul si cu totul
altceva,deseori chiar contradictoriu,iar asta nu are nici o legatura cu
altcineva  in afara de tine.
Cand depui eforturi sa pastrezi o relatie sau sa o cultivi este semn ca ea
este pe panta descendenta.Cele adevarate ,care dureaza,sunt cele pe care
le lasi sa creasca libere,cum cresc plantele salbatice,in care cei doi nu cer
nimic unul de la altul si nu urmaresc vreun scop,ci,pur si simplu, se bucura
unul de celalalt,cand si cum simt nevoia,impartasesc ceva pentru ca asta le
[Type text]

e dorinta in acea clipa.

Asta este o forma de parazitare si ,de fapt ceea ce vor ei,este sa se simta
fericiti,sa repete la nesfarsit aceasta experienta,fara sa realizeze ca nu poti
darui ceea ce nu ai si nu poti avea decat daca obtii prin forte proprii,fara sa
depinzi de cineva sau ceva.Cu cat esti mai in-dependent ,cu atat cresti mai
frumos si devii mai interesant pentru cei din jur,mai imprevizibil si  mai
uimitor.Dependentele plafoneaza,atasamentele limiteaza,experientele
repetitive amortesc si minte si suflet si trup,rutina omoara spiritul...

Sa te detasezi ...,aceasta neinsemnand blazare,  indiferenta,  je m'en fiche-

ism sau pasivitate,dimpotriva;implicarea deplina este necesara realizarii
oricarei actiuni,de aici provenind intensitatea trairii efective a clipei
prezente,lucru ce-i confera  valoare si sens.Fructele actiunii sunt cele de
care nu ai nevoie,oricat de paradoxal ar suna asta,pentru ca nimic nu-ti
apartine in afara de lucrurile pe care le inveti din experientele pe care le
ai.Restul "posesiilor" sunt doar o iluzie...

Multe dintre cuplurile care se casatoresc au asteptari nerealiste. Prima

consecinta care apare este dezamagirea. Care vine oricum la cei ce cred in
mitul Cenusaresei fericite si lipsite de griji pana la adanci batraneti. In
familie pot aparea oricand copii din alte casatorii, infidelitate, probleme cu
alcoolul, somaj, probleme cu banii sau abandon scolar. Iata
principalele mituri despre mariaj:
1 O sa ne alunge singuratatea;
2 Va face din noi doua fiinte complete;
3 Este pentru toata lumea; 
4 Romantismul va fi mereu prezent in relatia noastra; 
5 Casatoria face oamenii fericiti;
6 In cuplul nostru nu pot aparea probleme majore, daca ne iubim; 
7 Sotul meu stie ce vreau, fara sa ii spun eu; 
7 Conflictele inseamna ca s-a pierdut dragostea si nu ca ar fi ceva normal.
[Type text]

avand in vedere ca ce cauti niciodata nu gasesti ,dar gasesti ce nu cauti,ar

trebui sa cauti ce nu cauti si atunci o sa gasesti ce-ti trebuie.Intrebarea
este,de unde stii ce nu cauti?O sa afli asta cand vei gasi...

Comunicarea verbala...mare pacoste! Scotocesc prin memorie ca sa vad

de unde mi se trage taciturnia,dar nu gasesc nimic.Daca mi se trage de
undeva, e musai ca-i dinainte de a ma naste;imi povestea mama ca,
bebelus fiind, eram anormal de silentioasa,de trebui sa ma asculte cu
urechea,daca mai traiesc ori ba,iar pe acest fond invataturile,"proverbele si
zicatorile" tatalui meu ,de genul "inveti mai multe ascultand oamenii,decat
vorbind","vorbeste doar cand ai ceva important de spus","exprima-te scurt
si la obiect","nu fa risipa de cuvinte" si multe altele pe aceeasi tema,s-au
grefat de minune .
Comunicarea verbala...hmmm...teoria mea este ca,noi, oamenii am
inventat-o pentru ca ne e prea lene sa fim atenti unii la altii, sa ne traducem
limbajul pur al trupului,grimele fetei,atitudinile corporale,gesturi,priviri, asa
ca ne ratacim prin labirintul iluzoriu al cuvintelor care,oricum nu contin prea
mult din realitatea interioara.Pentru ca tine de rationalitate,ar trebui s-o
folosim doar in acest context,caci emotiile,senzatiile,sentimentele sunt
inexprimabile.Functionanad a posteriori,ratiunea identifica ceea ce simti
intr-o anumita clipa,pe baza unor experiente anterioare,prin
similitudini,anuland diferentele ,amputand,de la bun inceput, o parte a
adevarului.O alta amputare are loc odata cu punerea gandurilor in cuvinte,
deseori  neincapatoare sau chiar inexistente si,atunci le cautam pe acelea
care sa se apropie ,cat de cat,care sa cuprinda macar esentialul,eliminand
micile detalii,care-i confera  unicitate unui anumit gand,intr-un anumit
moment dat.Ciuntirea finala,marea ciopartire are loc in momentul
comunicarii;aici au influenta atat de multi factori,incat intre ceea ce a existat
initial in interior si ceea ce se exteriorizeaza aproape ca nu mai e decat un
firicel infim de legatura.Nu exprim ceea ce simt,ci ceea ce simt mi-a
determinat o anumita manifestare verbala.
Aceasta scoatere exagerata in evidenta a importantei comunicarii mi se
pare de o crasa ipocrizie,pentru ca un dialog presupune o alternanta a
rolurilor de vorbitor si ascultator ori ,in mare majoritate a cazurilor,asta nu
[Type text]

se intapla;oamenii se vor a fi ascultati si cer sa li se spuna doar ceea ce vor

sa auda;monologheaza,asteptand ecoul de confirmare.

nicicum nu reusesc sa ajung la fix,la noi/sunt ba cu o viata inainte,ori cu

una inapoi;/cand eu vin,deja tu esti plecat/...macar de-as stii cat m-ai
asteptat/o spirala de timp sau doua?Sa ma grabesc...poate te mai
gasesc!/De atata fugit,zau c-am ametit!O sa ma asez o clipita,/pe
eternitatea asta prafuita../te astept sa ajungi la noi/cu o viata inainte/ori cu
una inapoi

uite cum mi-e frig iarasi, dinauntru inspre-n afara;mi-a inghetat un nor si-o
stea,un deget si-un cal in alergare si ochii-mi ning, in loc sa ploua!
uite acolo,vezi?acolo unde era inima,e un bulgar de zapada
uite la mainile mele cum se albesc si devin translucide
uite ,ochii s-au facut sticlosi si sangele mi-e bruma
flacara din piept se stinge,gandurile mi se aduna
si se astern in straturi albe
mi-e asa de frig,incat cred ca,poate,am murit

ganduri randuri
rasaduri de cuvinte 
facute sa te alinte
poezie, reverie
infinit de culoare
deschise intr-o floare
 cupola de albastru 
cu nori de alabastru

ACASA

Mi-or omorat ACASA,netotii

Or venit nestiuti,precum hotii

[Type text]

Cu pickamere,ciocane ,baroase

S-o zdrobeasca pan' la oase

Sa-i scalpeze tencuiala alba

Pe care-mi insirasem gandurile salba

Unele stiute,prinse, scrise

Multe nevazute si nezise

Refugiul meu de liniste si pace

L-or cotropit,ganganiile vorace

In foamea lor nebuna de lovele

Sa faca din ea hotel de tz'spe stele

Sariti,trecatorilor!Macar unul din voi

Sa sune,va implor,la 112!

N-auziti cum geme,tipa,plange

Cum horcaie,inecata in sange?

Nu vedeti cum sfasierea lor o-ndura

Privindu-i,blanda,fara pic de ura?

Acasa mea cuminte si-nteleapta

Ce-mi spunea povesti,in soapta

O ucid criminalii,venalii,nebunii,tontii,hotii,

Duca-s-ar de s-ar tot duce la naiba cu totii!

[Type text]

MAI

Ma intreaba unii , prea des, "ce MAI faci"

Si mie-mi vine brusc sa le dau vreo doi dupaci

Ca m-ating la punctul sensibil

Si-mi dau si-o stare de penibil;

Cum sa le spun sa  inteleaga

Ca nu-s  anormala,nici vreo bleaga ,

Dar "mai" de facut m-am cam lasat

Imi iese ba prea lung,ba enervant de lat.

Cred ca pun prea multe pete de culoare

Ori depasesc doza de zumzete bazaitoare

Si de-atata dulce primavara

Mi se intoarce stomacul spre-n afara.

In schimb,augustul imi iese minunat

Chiar si ianuarie,desi-i cam inghetat

Si celelalte luni imi reusesc destul de bine

Pacat ca orice minune doar trei zile tine.

Cred c-ar fi cazul sa ma las de tot de facut luni

C-asa ajung la casa de nebuni

Ar fi mai simplu un marti sa-ncerc sa fac

Daca nici asta nu-mi iese,promit ca am sa tac

[Type text]

Sau macar una din celelalte zile...

Ehh,mai bine dati-mi un pumn de pastile

Va jur c-am sa ma cumintesc

Nici nimic sa fac n-o sa mai indraznesc

Si-o sa declar sus si tare

MAI NIMIC NU MAI FAC,FRATIOARE!

Depresiile determina un dezechilibru biochimic la nivelul

creierului,alimentarea lui defectuoasa accentueaza aceste stari,le
agraveaza pana la manifestari halucinogene...este un cerc vicios.Sarcina
psihologilor si mai ales a  psiho-terapeutilor este sa ajute subiectul sa iasa
din acest cerc.Intr-adevar,ei nu pot modifica parametrii de functionare
si,mai mult decat atat,nici macar programul care ruleaza,pentru simplu
motiv ca nu sunt utilizatori ai sistemului in chestiune.Nu au acces nici la
hard,nici la soft.Tot ce pot si au datoria sa faca este sa i arate
"utilizatorului" ca nu e totuna cu sistemul si,drept urmare poate singur sa
ajunga la defect si sa-l repare.Asta in cazul lui Iulius,care nu e defect din
nastere.
Este adevarat ca, daca pornim de la ideea ca aceste dezechilibru este la
nivel profund,de informatie genetica, nu sunt prea multe de facut.Poate o
medicatie care sa echilibreze,cat de cat,alimentarea biochimica
defectuoasa si inducerea unei schele pe baza careia subiectul sa-si
contruiasca o functionare aproape de normalitate.
Cat despre ajutorul pe care-l putem da celorlalti...asta-mi aduce aminte de
"Citadela" lui Saint-Exupery,de cartierul cersetorilor,mizeria in care
traiau,ranile purulente si shancrele pe care  le expuneau vederii trecatorilor
pentru a le trezi compasiunea si de incercarea stapanitorului cetatii de a-i
vindeca si a le oferi locuinte decente si curate.Ajutorul nu poate consta in a
oferi pe tava sau a impune o solutie a unei probleme,ci in a-l motiva pe
subiect sa-si gaseasca propriile raspunsuri si rezolvari.
Ajunsesem ieri la o concluzie comuna.Totul ,absolut totul este
ENERGIE ...organismele vii,dincolo de manifestarea lor ca si constructii
biochimice ,sunt tot  pura energie.Tu spui..."Dummnewzeu este LEGEA
dupa caremateria organisi anorganica...si toate celelate formede anifestare
[Type text]

ale eEnergiei se intrepatrund si coexista"...eu zic,ca dumnezeu,asa cum il

simt eu este tocmai aceasta ENERGIE in manifestare...si informatia
necesara structurarii si legea sau legile de coexistenta a diferitelor forme
de manifestare si scopul pentru care ele functioneaza asa si nu altfel.De
aceea nu pot face o distinctie clara intre divin si uman .....din pct meu de
vedere nu sunt un sistem circumscris ,ci o forma de manifestare a
divinului,una dintre infinitele lui forme...
Iar infinitul nu este o suma de elemente ..ceva +ceva+ ceva....la
nesfarstit,ci este  si elementele si plusul si rezultatul...
Ziceam ieri ca nu poti circumscrie infinitul in nimic.Ce vroiam a spune e ca
este o eroare sa-l concepi ca pe un macrosistem,ce include o suma de
microsisteme,pentru ca te-ar conduce la ideea ca si el poate fi circumscris
unui alt sistem mai mare...aberant,nu?Un infinit mai mare decat alt infinit..

Acum câtiva ani, eram la Costinesti, în concediu. Ne cazaserăm, după

bunul nostru obicei, la gazdă, care, de data asta, era o bătrânică blajină si
mămoasă, cu ochi luminosi. Nu stiu cum făcuse întruchiparea Sfintei Vineri,
că adunase în curtea ei mai bine de vreo treizeci de oameni, toti veseli,
comunicativi, prietenosi si încropise adăpost pentru fiecare după posibilităti
si preferinte; unii, în casă, în camerele cele bune, altii, prin căsutele de
carton sau în grădină, prin corturi. Mama Ana, cum îi spunea toată lumea,
robotea prin curte, iscodindu-ne cu întrebări cuminti, împărtind vorbe bune
si sfaturi, cui le cerea, ba câteodată si dojeni, de ne simteam copiii sau
nepotii ei. Desi grupul era eterogen si ca vârstă si ca origini (ardeleni,
moldoveni, olteni, bănăteni, ba chiar si un grup de tineri voluntari de prin
tări occidentale, Mama Ana ne strânsese frumos în jurul ei si ne făcea să
ne simtim ca într-o familie.
Într-o după-amiază, s-a întâmplat să ne adunăm mai toti în curtea măicutei
si să se stârnească o discutie furtunoasă despre diversele credinte ale
fiecăruia. Vorbitorii, înflăcărati, îsi sustineau punctele de vedere cu citate
din Biblie sau din filosofi si gânditori celebri, încercând să le dovedească
celorlalti că adevărul lor e "cel mai adevărat" si calea lor, unica valabilă. Ea
stătea oarecum retrasă, pe un scaun, cu mâinile în poală si ascultând
atent. În toiul discutiei, care se aprinsese bine de tot, cineva a întrebat-o:
"Măicută, tu ce crezi? Care credintă e cea bună si adevărată?" Si ea,
dregându-si glasul, a răspuns: "Eu nu-s asa citită si desteaptă cum sunteti
voi, dragii mei, dar zic asa: vedeti cum, venind din toată tara, ba si de prin
alte tări, urmând fiecare alt drum, v-ati strâns cu totii în curte la mine? Asa-i
[Type text]

si cu credinta; dacă vrei cu adevărat să ajungi la Dumnezeu, orice cale vei

apuca va fi la fel de bună, căci tot la EL vei ajunge"...

De neinteles

din nimicul ce se intampla,

nimic nu pot sa inteleg
ma pierd in TOT a cautare
mi-e atat de intuneric...
aprindeti-mi o lumanare

Casa

Nu era de mirare ca nu reuseai s-o gasesti din prima, poate chiar nici
dintr-a doua; cocosata si ponosita, se ascundea rusinata- poarta aceea
masiva din fier bolnav de rugina. Se deschidea greu, gemand scrasnit si
cerand , deseori, un contact violent cu umarul sau genunchiul
cutezatorului .Cred ca nimeni nu s-ar fi mirat daca s-ar fi aprins deasupra ,
undeva, o reclama luminoasa purtand celebra avertizare "Lasciati ogni
speranta..."
De sub talpile scalciate ale sarmanei usi, pornea un coridor ingust printre
ziduri gri si oarbe, care se strangeau in jurul tau cu fiecare pas pe care
indrazneai sa-l adaugi , fiind absorbit , la un moment dat, de o pata
dreptunghiulara, intunecata , zvarlita pe un perete din dreapta. Acolo urma
alta napasta- o scara in spirala, abrupta, coborand din negru in mai negru
pana in "strafundurile iadului" materializat intr-o pivnita neingrijita,cu pereti
coscoviti,intrerupti ,ici si colo,de usi cetluite de lanturi si lacate la fel de
bolnave ca si poarta de afara,cu podeaua colcaind de bucati de moloz si
alte chestii pe care era mai bine sa nu te straduiesti sa le identifici.Itit de
nicaieri ,un alt vartej de trepte,incepea sa te traga in sus...In sus?Nu stiu
sigur...In locul acela rupt de realitate,deplasarea in spatiul tridimensional isi
pierdea,la propriu,sensul.Invartitoarea scarii se oprea la fel de
brusc,aruncandu-te in pragul unei usi care,odata deschisa ,dezvaluia
ochilor,sub aparenta holului unui apartament mult prea ordonat si curat,nici
mai mult nici mai putin decat intrarea in labirintul minotaurului.

Nu poti vedea dincolo de o alegere pe care nu o intelegi=Matrix

[Type text]

Prabusirea cabalei-Janet Osebaard

DISONANTA COGNITIVA

ADRENOCROME

PIZZAGATE

EPSTEIN

ORGY ISLAND

PEDOFFILE ELITE RINGS

Supravietuitori- Anne Marie von Blijenburgh

-Toos Nijenhuis

-Anneke Lucas

-Ronald Bernard

-Richard Kerr

Gabriel si Alissa Dearman

Sarah Ruth Ashcroft

Fiona Barnett

PROJECT MOCKINGBIRD, PAPERCLIP, URANIUM ONE

Jullian assange

Ingersoll Lockwood

WWG1WGO

Medicamentum authentica

-canalul youtube al dr. Andrew Kaufmann- adevaruri despre medicina

conventionala

THE NAUGHTY, WHITTY GUARDIAN ANGEL

[Type text]

- You know, most of the times, I wish to be less of me and more of

myself, because Me is a scared, boring, average little mouse, whilst
Myself is a powerful, beautiful, awesome lion .
- What the hell are you talking about, he asked, stretching he’s wings,
somehow annoyed
- O-oh, you said the H word!
- At least, I know what I am talking about.
- -You do? I asked in wonder.
- Of course I do; there is no heaven without hell and no hell without a
heaven and there is no devil without me, but as darkness is nothing
more than a lack of light, evil is just a lack of love and there is no
such thing as lack, everything being full of whatever you put in it.
When you will See what I Say, like speaking written words and hear
it, not only with your mind, but, more important, with your heart in the
same time, you will understand. Therefore, there is no you and
yourself but one, in general and The One in particular.
- You mean that good and bad are facets of the same coin and if I
transcend duality I will understand all as One?
He looked deep into my eyes and after a while of meaningful silence,
I heard his voice somehow above me
-What’s that “ a coin”? and we burst in an unstoppable LOL

Well, think of me as being crazy but I, sometimes, speak with my

guardian angel. In fact I speak with him all the time, but he rarely
bothers to show up. He’s kind of bored by my perpetual spiritual
quest and endless questioning.
At some point, quite a while ago, I was walking down the streets,
going I can’t remember where, thinking about how one cannot
understand what God is through the means of reasoning, as the mind
can only work with concepts that are, in fact people agreements on
how to reflect reality…
[Type text]

Stii, majoritatea timpului imi doresc sa fiu mai putin mine si mai mult
sine, caci ‘mine » e un soricel speriat, mediocru si plictisitor pe cand
Sine este un leu puternic, frumos, grozav
-Despre ce dracu’ vorbesti ? intreba el, intanzindu-si aripile, oarecum
enervat
-O-oh, ai spus cuvantul cu D!
-Macar eu stiu despre ce vorbesc !
-Stii ? am intrebat uimita
-Bineinteles ca stiu ! Nu exista iad fara rai, asa cum nu exista rai fara
iad si diavol fara mine dar, asa cum intunericul nu este decat lipsa
luminii,asa si raul nu este decat absenta iubirii, dar in Tot nu exista
niciun gol, pentru ca este plin de orice pui in el. Cand vei vedea ce
spun in cuvite scrise care vorbesc si vei auzi, in acelasi timp nu doar
cu mintea ci, mult mai important, si cu inima, atunci vei intelege. Deci,
nu exista tine si sine, ci doar unul, in general si UNUL –ACELA, in
particular
-Vrei sa spui ca binele si raul sunt fatete ale aceleiasi monede si,
daca trancend dualitatea o sa vad totul ca fiin UNUL ?
M-a privit adanc in ochii si, dupa o vreme de tacere plina de
semnificatii, i-am auzit vocea venind , cumva de deasupra mea
- Ce este aceea ‘ o moneda ? ‘ si am izbucnit amandoi in hohote
de ras.eres

-Stii, majoritatea timpului imi doresc sa fiu mai putin mine si mai mult
sine, caci ‘mine » e un soricel speriat, mediocru si plictisitor pe cand
Sine este un leu puternic, frumos, grozav
[Type text]

-Despre ce dracu’ vorbesti ? intreba el, intanzindu-si aripile, oarecum

enervat
-O-oh, ai spus cuvantul cu D!
-Macar eu stiu despre ce vorbesc !
-Stii ? am intrebat uimita
-Bineinteles ca stiu ! Nu exista iad fara rai, asa cum nu exista rai fara
iad si diavol fara mine dar, asa cum intunericul nu este decat lipsa
luminii,asa si raul nu este decat absenta iubirii, dar in Tot nu exista
niciun gol, pentru ca este plin de orice pui in el. Cand vei vedea ce
spun in cuvite scrise care vorbesc si vei auzi, in acelasi timp nu doar
cu mintea ci, mult mai important, si cu inima, atunci vei intelege. Deci,
nu exista tine si sine, ci doar unul, in general si UNUL –ACELA, in
particular
-Vrei sa spui ca binele si raul sunt fatete ale aceleiasi monede si,
daca trancend dualitatea o sa vad totul ca fiin UNUL ?
M-a privit adanc in ochii si, dupa o vreme de tacere plina de
semnificatii, i-am auzit vocea venind , cumva de deasupra mea
- Ce este aceea ‘ o moneda ? ‘ si am izbucnit amandoi in hohote de
ras
- .
[Type text]

I am the sage, powerful, warm hearted WHITE WIZARD, the ultimate all
knowledgeable alchemist
[Type text]

I am the magic healer, the bridge between the unseen and seen, from
unknown to known, form imposible to possible. I am the Great SAMAN
[Type text]
[Type text]