Orice fel de relationare,ia nastere in urma aparitiei unei necesitati,materiale,spirituale sau

emotionale.Intre cele doua entitati are loc un troc...Daca schimbul este neechilibrat,legatura creata este
nesatisfacatoare si se rupe:motivele pe care le gaseste mintea umana pentru aceste rupturi sunt diverse
si,pe cat de nenumarate ,pe atat de ireale ..Principala cauza este ori incetarea acelei prime necesitati ori
inegalitatea intre ce se da si ce se primeste.Suferinta provine din neconstientizarea permanentei
transformari a fiintei.Absolut nimic nu poate ramane la fel ,se nasc alte nevoi,se creeaza alte legaturi
menite sa implineasca noile cerinte.Ca sa surclasezi acest cerc vicios,solutia ,simpla de altfel,e sa nu
astepti nimic ,sa daruiesti renuntand la rezultate,sa nu speri ca vei primi ceva in schimb si,mai mult decat
atat,non-atasamentul.Este ilogic sa crezi ca implinirea pe care ti-o aduce o anumita persoana ,la un
anumit moment dat,este imuabila.De cate ori nu auzim:"nu mai esti cel/cea de la inceput,te-ai
schimbat,nu te mai recunosc..."si alte asemenea lucruri spuse ca si reprosuri,desi schimbarea este in
natura fiintei si a vietii in sine si are loc,in primul rand, in propria noastra fiinta.In acest moment te
implineste ceva,in urmatorul,cu totul si cu totul altceva,deseori chiar contradictoriu,iar asta nu are nici o
legatura cu altcineva in afara de tine.

Cand depui eforturi sa pastrezi o relatie sau sa o cultivi este semn ca ea este pe panta descendenta.Cele
adevarate ,care dureaza,sunt cele pe care le lasi sa creasca libere,cum cresc plantele salbatice,in care cei
doi nu cer nimic unul de la altul si nu urmaresc vreun scop,ci,pur si simplu, se bucura unul de
celalalt,cand si cum simt nevoia,impartasesc ceva pentru ca asta le e dorinta in acea clipa.

Asta este o forma de parazitare si ,de fapt ceea ce vor ei,este sa se simta fericiti,sa repete la nesfarsit
aceasta experienta,fara sa realizeze ca nu poti darui ceea ce nu ai si nu poti avea decat daca obtii prin
forte proprii,fara sa depinzi de cineva sau ceva.Cu cat esti mai in-dependent ,cu atat cresti mai frumos si
devii mai interesant pentru cei din jur,mai imprevizibil si mai uimitor.Dependentele
plafoneaza,atasamentele limiteaza,experientele repetitive amortesc si minte si suflet si trup,rutina
omoara spiritul...

Sa te detasezi ...,aceasta neinsemnand blazare, indiferenta, je m'en fiche-ism sau

pasivitate,dimpotriva;implicarea deplina este necesara realizarii oricarei actiuni,de aici provenind
intensitatea trairii efective a clipei prezente,lucru ce-i confera valoare si sens.Fructele actiunii sunt cele
de care nu ai nevoie,oricat de paradoxal ar suna asta,pentru ca nimic nu-ti apartine in afara de lucrurile
pe care le inveti din experientele pe care le ai.Restul "posesiilor" sunt doar o iluzie...

Multe dintre cuplurile care se casatoresc au asteptari nerealiste. Prima consecinta care apare este
dezamagirea. Care vine oricum la cei ce cred in mitul Cenusaresei fericite si lipsite de griji pana la adanci
batraneti. In familie pot aparea oricand copii din alte casatorii, infidelitate, probleme cu alcoolul, somaj,
probleme cu banii sau abandon scolar. Iata principalele mituri despre mariaj:

1 O sa ne alunge singuratatea;
2 Va face din noi doua fiinte complete;

3 Este pentru toata lumea;

4 Romantismul va fi mereu prezent in relatia noastra;

5 Casatoria face oamenii fericiti;

6 In cuplul nostru nu pot aparea probleme majore, daca ne iubim;

7 Sotul meu stie ce vreau, fara sa ii spun eu;

7 Conflictele inseamna ca s-a pierdut dragostea si nu ca ar fi ceva normal.