Comunicarea verbala...mare pacoste!

Scotocesc prin memorie ca sa vad de unde mi se trage

taciturnia,dar nu gasesc nimic.Daca mi se trage de undeva, e musai ca-i dinainte de a ma naste;imi
povestea mama ca, bebelus fiind, eram anormal de silentioasa,de trebui sa ma asculte cu urechea,daca
mai traiesc ori ba,iar pe acest fond invataturile,"proverbele si zicatorile" tatalui meu ,de genul "inveti
mai multe ascultand oamenii,decat vorbind","vorbeste doar cand ai ceva important de spus","exprima-
te scurt si la obiect","nu fa risipa de cuvinte" si multe altele pe aceeasi tema,s-au grefat de minune .

Comunicarea verbala...hmmm...teoria mea este ca,noi, oamenii am inventat-o pentru ca ne e prea lene
sa fim atenti unii la altii, sa ne traducem limbajul pur al trupului,grimele fetei,atitudinile
corporale,gesturi,priviri, asa ca ne ratacim prin labirintul iluzoriu al cuvintelor care,oricum nu contin prea
mult din realitatea interioara.Pentru ca tine de rationalitate,ar trebui s-o folosim doar in acest
context,caci emotiile,senzatiile,sentimentele sunt inexprimabile.Functionanad a posteriori,ratiunea
identifica ceea ce simti intr-o anumita clipa,pe baza unor experiente anterioare,prin similitudini,anuland
diferentele ,amputand,de la bun inceput, o parte a adevarului.O alta amputare are loc odata cu punerea
gandurilor in cuvinte, deseori neincapatoare sau chiar inexistente si,atunci le cautam pe acelea care sa
se apropie ,cat de cat,care sa cuprinda macar esentialul,eliminand micile detalii,care-i confera unicitate
unui anumit gand,intr-un anumit moment dat.Ciuntirea finala,marea ciopartire are loc in momentul
comunicarii;aici au influenta atat de multi factori,incat intre ceea ce a existat initial in interior si ceea ce
se exteriorizeaza aproape ca nu mai e decat un firicel infim de legatura.Nu exprim ceea ce simt,ci ceea
ce simt mi-a determinat o anumita manifestare verbala.

Aceasta scoatere exagerata in evidenta a importantei comunicarii mi se pare de o crasa ipocrizie,pentru

ca un dialog presupune o alternanta a rolurilor de vorbitor si ascultator ori ,in mare majoritate a
cazurilor,asta nu se intapla;oamenii se vor a fi ascultati si cer sa li se spuna doar ceea ce vor sa
auda;monologheaza,asteptand ecoul de confirmare.