Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scheme condiţionale
Dacă nu voi fi iubit, mă voi simţi în
permanenţă nefericit
Dacă nu va exista o persoana puternică sa ma
sprijine, voi fi pierdut
Dacă nu ma ajuta cineva ori de câte ori am
nevoie, mă voi prăbuşi
Nu contrazice pe nimeni, pentru că ai nevoie
de oameni
Fă tot ce îţi cer ceilalţi, chiar dacă este dificil
Nu lua niciodată decizii de unul singur
Stări afective
Anxietate + Depresie
Gânduri automate
Nu pot să fac nimic de unul singur
Nu pot suporta să fiu abandonat
Ceilalţi s-au plictisit de mine
Comportamente supradezvoltate
Nevoie de suport
Ataşament
Comportamente subdezvoltate
Autonomie
Mobilitate
Strategia
Ataşament
Pacienţii cu TPD tind să aibă o rată mai
scăzută de reducere a simptomatologiei decât
alte tulburări de personalitate (Karterud et al.,
2003; Shea et al., 1990)
Psihoterapia prezintă o dilemă terapeutică
imediată - pentru ei - depăşirea problemelor
de dependenţă presupune întâi dezvoltarea
unei dependenţe faţă de terapeut
Această dilemă devine o formă specifică de
rezistenţă în care pacientul vede dependenţa
de terapeut mai degrabă ca pe un scop în
sine, decât ca un mijloc spre a atinge un scop
Singurul lor scop devine întreţinerea
ataşamentului faţă de terapeut
Ingroziţi de terminarea relaţiei terapeutice, ei
îi pot reaminti terapeutului, în mod repetat,
cât de îngrozitor se simt, pentru a asigura
continuarea tratamentului
Dacă terapeutul comentează asupra oricărei
îmbunătăţiri, starea pacientului se poate
deteriora sau înrăutăţi paradoxal, deoarece
gândul progresului este echivalent cu
terminarea terapiei
O regulă de bază în tratamentul pacienţilor
dependenţi este reamintirea faptului că ceea
ce ei spun că vor nu este probabil ceea ce ei
au nevoie
Pacienţii vor încerca să-l facă pe terapeut să
le spună ce să facă, evitand luarea deciziilor
şi declararea propriilor dorinţe
Terapeutul încurajează la pacient gândirea
independentă şi acţiunea
Anxietatea produsă de această frustrare este
tolerabilă şi, de asemenea, productiva prin
faptul că poate conduce la identificarea
originii dependenţei
Pacientul începe să privească terapeutul ca pe
un atotştiutor şi afişează o dorinţă de a-i lăsa
toată responsabilitatea deciziilor importante
acestuia
Adesea pacienţii îşi închipuie că soluţia
tuturor problemelor lor este să devină exact
ca terapeutul
Această dorinţă de a ocoli munca dificilă de a
găsi un simţ autentic al Sinelui diferit de cel al
terapeutului trebuie confruntată pe parcursul
terapiei
Pacienţii se schimbă ca parte a unui „comerţ
transferenţial" cu terapeutul (Wallerstein,
1986)
Ei sunt dornici sa facă anumite modificări în
viaţa lor, în schimbul recunoaşterii
terapeutului
Alţii pot deveni „condamnaţi pe viaţă", care
pot menţine schimbarea atât timp cât ştiu că
terapeutul va fi întotdeauna acolo pentru ei
Aceşti pacienţi pot avea rezultate bune chiar
şi când terapeutul reduce numărul de şedinţe
la una la câteva luni, cu condiţia să nu existe
pericolul terminării relaţiei
Clientul/pacientul are o personalitate
ruşinoasă sau timidă, denumită de asemenea
fobică
Individii sunt uşor de rănit/jignit şi sunt
senzitivi la rejecţie
Sunt retraşi social, necesitând acceptare
necritică din partea altora
Adesea este prezent un „complex de
inferioritate“: pacientul nu are încredere în
sine şi este [excesiv de] modest
Personalitatea evitantă se caracterizează
printr-un pattern de inhibiţie socială,
sentimente de inferioritate şi sensibilitate
exagerată la evaluările negative ale celor din
jur
Evitarea este mecanismul prin care acestia se
apară de respingerea celorlalţi, iar
sentimentele trăite cel mai des sunt
teama/frica şi ruşinea/jena
PE=model activ cu rădăcini în teoria
biopsihosocială a personalității lui Millon
Termenul de tulburare de personalitate evitantă a
apărut în 1969, când Millon a facut distincţia
dintre aceasta şi tulburarea de personalitate
schizoidă, principala diferenţă fiind motivul
izolarii sociale: în cazul tulburarii de
personalitate schizoida detaşarea se face fără
durere psihica, cu indiferenţă
In cazul TPE pacientul îşi doreşte contacte
sociale, dar frica de a fi rejectat este atât de mare
încât, de teama eşecului, preferă să se izoleze
hipersensibilitate la critici, izolare socială
autoimpusă
timiditate extremă sau anxietate socială şi
sentimentul puternic de a termina relaţia
evită contactul fizic, deoarece este asociat cu
stimuli neplăcuţi şi dureroşi
evită relatiile interpersonale, are sentimentul
de neadaptare
respect de sine slab, lipsa încrederii în alţii
distanţă impusă intimităţii
autocriticism asupra relaţiilor sale cu alţii
probleme în funcţionarea profesională
percepţie de singuratate
foloseşte fanteziile pentru a scăpa de
gândurile dureroase
susceptibilitate la consum de droguri pentru
a scăpa de sentimentele sale
Taylor şi colab. (2004) au efectuat o serie de
experimente care au confirmat tendinţa
acestor persoane de a evita activ situaţii noi şi
sentimente intense, fie ele plăcute sau
neplăcute
De asemenea, au dificultăţi în a-şi exprima
sentimentele şi credinţele negative despre
ceilalţi
De multe ori ajung să prefere compania
animalelor
Persoanele cu TPE au adesea un istoric de
dependenţă faţă de o familie compacta şi
închisă, îşi amintesc că, în copilărie, erau
adesea ţinta umilinţei şi jignirilor, în timp ce
în familie s-au simţit protejaţi de lumea care
îi rejecta
Această relaţie de dependenţă este motivul
pentru care, conform unor opinii, tulburarea
de personalitate evitantă şi dependentă apar
adesea împreună
În populaţia generală, prevalenţa este de
0,5%-1%
Apare la 10% dintre pacienţii cu tulburări
psihice trataţi ambulatoriu
Apare cu aceeaşi frecvenţă la bărbaţi şi femei
Există date care sugerează faptul că la adulţi,
tulburarea de personalitate evitantă devine
mai puţin evidentă ori se remite odată cu
avansarea în vârstă
Individul este extrem de precaut când trebuie
să-şi asume riscuri personale sau să se
implice în activităţi noi de teama de a nu se
face de râs
Înclinat spre exagerarea eventualelor pericole
ale situaţiilor rutiniere, iar din necesitatea lui
de certitudine şi siguranţă poate rezulta o
restrângere a stilului de viaţă
Factorii etiologici posibili sunt:
Deprecierea/dezaprobarea parentală
manifestă
Hiperprotecţia sau elementele fobice ale
părinţilor înşişi
Evitarea şi inhibiţia au caracter defensiv
Frica manifestă de rejecţie acoperă
agresivitatea subiacentă, fie oedipală, fie pre–
oedipală
TPE – se îndoieşte şi se teme că nu va obţine
afecţiunea dorită
TPD – încrezător şi se bazează pe ceilalţi fără
rezerve, considerând că eforturile sale trebuie
răsplătite cu afecţiune şi protecţie
Se deosebeşte de tulburarea de personalitate
dependentă prin faptul că pacientul nu caută
grija cuiva, ci aprobarea şi încrederea
Se deosebeşte de fobia socială prin
extinderea evitării unor situaţii concrete până
la evitarea oamenilor în general
Pacientul trece de la idealizare la blamarea
celorlalţi la fel ca şi în tulburarea borderline,
dar nu are golul interior al acestuia
Sentimentele de inadecvare sunt cauzate de
temeri de respingere şi umilire, şi nu de
dorinţa de protecţie întâlnită în tulburarea de
personalitate dependentă
Există dorinţa de relatii sociale, dar este
incapacitată de teama de critică şi nu de
faptul că s-ar simţi mai bine, cum se
întâmplă în tulburarile de personalitate
schizoida şi schizotipală
Lipsa de încredere are la bază teama de a nu
fi pus in dificultate, nu frica de intenţii
maliţioase întâlnită în tulburarea de
personalitate paranoidă
Se deosebeşte de panică cu agorafobie prin
faptul că mecanismele de evitare apar după
debutul atacurilor de panica şi pot varia în
funcţie de frecvenţa şi intensitatea acestora
Sunt o persoană lipsită de valoare, nu pot să
plac celorlalţi
Ceilalţi oameni îmi sunt superiori
Scheme condiţionale
Dacă ceilalţi mă vor cunoaşte cu adevarat, ei
mă vor respinge
Dacă voi intreprinde vreo acţiune, voi deveni
ridicol
Anxietate
Tensiune psihică
Depresie
Gânduri automate
Voi eşua cu siguranţă
Ceilalţi nu mă iubesc
Sunt o persoană slabă
Comportamente supradezvoltate
Vulnerabilitate socială
Evitare
Inhibiţie
Comportamente subdezvoltate
Asertivitate
Spirit gregar
Strategii de actiuni
Evitare
Clientul să-şi înţeleagă tulburarea din punct
de vedere al dezvoltării şi dinamicii
Clientul să înveţe să-i înţeleagă pe ceilalţi
Să înveţe să facă diferenţa între stimulul real,
accidental şi imaginar
Dezvoltarea şi internalizarea unor puncte de
referinţă realiste pe baza cărora să judece
comportamentele
Îmbunătăţirea imaginii de sine
Corecţii cognitive - lucrul cu schemele
aversive
Utilizarea unor metode de distragere cum ar
fi interacţiunile sociale pozitive
Creşterea capacităţii de a achizitiona abilităţi
sociale critice
Încercarea de noi experiente, pentru a-i
creşte motivaţia şi a-l ajuta să monitorizeze
şi să corecteze comportamentul maladaptativ,
gândurile automate şi credinţele iraţionale
Învăţarea clienţilor cum să gestioneze
anumite situaţii sociale pe care nu le pot
evita: prezentarea la un interviu, cum să-şi
facă prieteni/iubite/iubiti, cum să vorbească
in public, etc.
Expunerea gradată
Jocul de rol
Abordarea paradoxală
Jurnalul
Tehnici de relaxare
Expunerea în grup
Hipervigilenţa este partea centrală a stilului
cognitiv
Evitanţii în permanenţă monitorizează
contextul pentru a detecta o primejdie
Rezultă un sistem de procesare a
informațiilor copleşit de stimuli excesivi care
împiedică totuși participarea la multe dintre
cele mai obișnuite acţiuni pentru individul în
cauză
Pentru a-și recâștiga liniștea, clienţii se
angajează într-o serie de reinterpretări și
digresiuni, blocând activ, distrugând și
fragmentând propriile gânduri, încercând să
deconecteze relațiile dintre ceea ce văd, ce
sens atribuie percepțiilor lor și ce sentimente
trăiesc ca şi răspuns la evenimente
Defensiv, ei distrug în mod deliberat
claritatea gândurilor prin intruziunea
distragerilor irelevante, a ideilor tangențiale și
emoțiilor discordante
Evitanţii introduc în mod conștient gânduri
irelevante și emoții în fluxul cognitiv, pentru a
înlătura conținutul anxietăţii care poate avea
un aspect neutru
De fapt, au învățat să perturbe procesarea
automată a stimulării cu o formă de
interferență cognitivă practicată în mod
conștient
Benjamin (1996, 2000) sugerează că sub o
suprafață de reticență și neliniște este un
rezervor profund de furie
Care este dovada pentru aşteptările mele
alarmiste?
Dacă se va întâmpla lucrul de care îmi este cel
mai teamă, ce se va întampla, de fapt?
Dar…
Prognosticul terapeutic pentru personalitatea
evitantă este remarcabil de slab
Datorită sensibilității lor intense la evaluarea
negativă, relația terapeutică se află în
permanenţă într-un stadiu critic
Avoidance of occupational
activities involving significant
social contact out of fear of
criticism, disapproval, or
rejection
Unwillingness to become
involved with others unless you
are certain that they will like
you
Holding back in intimate
relationships out of fear of
being ridiculed or humiliated
Preoccupation with criticism or
rejection in social situations
Inhibition in new social
situations due to feeling
inadequate
Feelings of being socially inept,
unappealing, or inferior to
others
Tulburarea de personalitate
obsesiv-compulsivă
Un tipar pervaziv caracterizat prin
preocuparea pentru ordine, perfecţionism şi
pentru a deţine controlul mental şi în relaţiile
interpersonale în detrimentul flexibilităţii,
receptivităţii şi eficienţei, care debutează la
vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse
situaţii şi îndeplineşte patru (sau mai multe)
din următoarele criterii:
1. Preocupare pentru detalii, reguli, liste,
ordine, organizare sau programe în asemenea
măsură încât scopul principal al activităţii se
pierde
2. Grija excesivă pentru perfecţiune în cele
mai mici detalii interferă cu efectuarea
proiectelor (e.g., este incapabil să termine un
proiect deoarece standardele sale personale
excesiv de riguroase nu sunt respectate)
3. Este excesiv de dedicat muncii şi
productivităţii, ceea ce nu lasă timp pentru
prietenii şi activităţi relaxante (orele lungi de
muncă nu pot fi explicate de nevoi financiare)
4. Scrupulozitate, rigiditate morală excesivă
şi inflexibilitate în materie de etică şi valori
(comportament care nu se explică prin norme
culturale sau religioase)
5. Este incapabil să arunce obiecte uzate,
stricate sau nefolositoare chiar dacă nu au
nicio valoare sentimentală
6. Refuză să delege altora sarcini sau să
lucreze cu alte persoane dacă aceştia nu
acceptă să facă lucrurile după regulile sale
7. Adoptă un stil de a cheltui foarte restrictiv,
atât faţă de sine cât şi faţă de alţii; consideră
că banii trebuie economisiţi pentru eventuale
catastrofe
8. Sunt rigizi şi încăpăţânaţi
Elementul cheie al tulburării de personalitate
obsesiv-compulsive este prezenţa unui tipar
stabil caracterizat prin preocuparea
permanentă pentru ordine, perfecţionism şi
pentru a deţine controlul mental şi în relaţiile
interpersonale în detrimentul flexibilităţii,
receptivităţii şi eficienţei
Acest tipar debutează la vârsta de adult tânăr
şi se manifestă în diferite situaţii
Indivizii cu tulburare de personalitate
obsesiv-compulsivă încearcă să îşi alimenteze
sentimentul că deţin controlul prin
respectarea riguroasă a regulilor, detaliilor
nesemnificative, procedurilor, listelor,
programelor sau formei, în asemenea măsură
încât obiectivul principal al activităţii se
pierde
Excesiv de atenţi şi au tendinţa către repetare
Perfecţionismul şi standardul de performanţă
foarte înalt pe care şi le autoimpun determină
suferinţă şi distuncţie importantă la aceşti
indivizi
Pot deveni atât de implicaţi în realizarea
absolut perfectă a fiecărui detaliu al unui
proiect încât nu-l mai termină niciodată
Dedicaţi faţă de muncă şi productivitate, ceea
ce nu lasă timp pentru activităţi relaxante de
timp liber şi prietenii
Adeseori se concentrează excesiv asupra
activităţilor casnice (fac o curăţenie
exagerată, repetată)
Excesiv de conştiincioşi, scrupuloşi
Au o rigiditate morală şi inflexibilitate în
materie de etică şi valori
Se critică fără milă pentru propriile greşeli
Indivizii cu această tulburare respectă rigid
autoritatea şi legile şi insistă să fie respectate
literal, neacceptând circumstanţe atenuante
Privesc aruncarea obiectelor ca pe o risipă
Dau instrucţiuni foarte detaliate despre felul
în care trebuie efectuată o activitate, şi sunt
surprinşi şi iritaţi dacă alţii le sugerează
alternative creative
Alteori pot refuza propunerile de a fi ajutaţi
chiar dacă nu se încadrează în termen,
deoarece nu cred că altcineva poate face
respectiva activitate corect
Prizonieri ai propriei lor perspective, acceptă
cu dificultate punctul de vedere al altora
Prietenii şi colegii se simt frustraţi de această
rigiditate constantă
Indivizii cu această tulburare sunt adesea
zgârciţi şi meschini şi au un standard de viaţă
mult inferior celui pe care şi l-ar putea
permite, deoarece consideră că trebuie să
ţină sub control riguros cheltuielile pentru a
se asigura împotriva unor posibile catastrofe
Pot deveni supăraţi sau mânioşi în situaţiile în
care se simt incapabili să controleze mediul
fizic sau interpersonal, chiar dacă de obicei
această stare nu este exprimată direct
Sunt deosebit de atenţi la statutul lor relativ
în relaţiile de dominare-supunere, astfel încât
pot fi excesiv de obedienţi faţă de autorităţile
pe care le respectă, dar în schimb vor
manifesta lipsă de supunere faţă de
persoanele pe care nu le aprobă
Persoanele cu TPOC îşi exprimă afecţiunea
într-o manieră foarte controlată sau
nefirească şi se simt stingheriţi în prezenţa
persoanelor care îşi exprimă emoţiile
Sunt adesea preocupaţi de logică şi aspecte
intelectuale, şi intoleranţi faţă de
comportamentul afectuos al celorlalţi
Pot avea dificultăţi şi probleme în viaţa
profesională, mai ales atunci când se
confruntă cu situaţii noi care cer flexibilitate
şi compromis
Nu trebuie incluse acele comportamente care
reflectă obiceiuri, tradiţii, mentalităţi sau
moduri de relaţionare interpersonală
acceptate în grupul cultural din care face
parte individul
Anumite grupuri socioculturale pun un accent
deosebit pe muncă şi productivitate
Diagnosticată de aproximativ două ori mai
frecvent la bărbaţi
Tulburarea obsesiv-compulsivă este una
dintre cele mai frecvente tulburări de
personalitate în populaţia generală, cu o
prevalenţă estimată cuprinsă între 2,1-7,9%
Tulburarea obsesiv-compulsivă. In ciuda
denumirii similare, TOC poate fi diferenţiată
cu uşurinţă de tulburarea de personalitate
obsesiv-compulsivă, deoarece în TOC sunt
prezente obsesii şi compulsii reale
Dacă sunt îndeplinite criteriile atât pentru
tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă cât şi pentru TOC, vor fi
înregistrate ambele diagnostice
Tulburarea de colecţionarism
Diagnosticul acestei tulburări trebuie avut în
vedere în special atunci când acumularea de
obiecte este exagerată (păstrarea unor stive
de lucruri inutile poate reprezenta un pericol
de incendiu şi face dificilă deplasarea prin
casă a celorlalţi locatari)
Dacă sunt îndeplinite criteriile atât pentru
tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă cât şi pentru cea a colecţionării
compulsive de obiecte, vor fi înregistrate
ambele diagnostice
Alte tulburări de personalitate pot fi
confundate cu tulburarea de personalitate
obsesiv-compulsivă deoarece au unele
elemente comune
De aceea este importantă deosebirea acestor
tulburări pe baza diferenţelor între trăsăturile
caracteristice
Dacă un individ prezintă trăsături care
îndeplinesc criteriile pentru una sau mai
multe tulburări de personalitate, alături de
tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă, trebuie înregistrate toate aceste
diagnostice
Indivizii cu tulburare de personalitate
narcisistă pot fi şi ei preocupaţi de
perfecţionism şi cred că ceilalţi nu pot realiza
lucrurile la fel de bine ca ei, dar au tendinţa
de a considera că au atins perfecţiunea, în
timp ce indivizii cu TPOC sunt de obicei auto-
critici
Indivizii cu TPN sau antisocială sunt lipsiţi de
generozitate dar se respectă pe ei înşişi, în
timp ce indivizii cu tulburare de personalitate
obsesiv-compulsivă sunt zgârciţi atât faţă de
ei cât şi faţă de ceilalţi
Tulburarea de personalitate schizoidă cât şi
cea obsesiv-compulsivă se caracterizează
prin formalism şi detaşare faţă de relaţiile
sociale
In TPOC însă, acest comportament provine
din faptul că indivizii se simt inconfortabil
atunci când au emoţii şi din devotamentul
excesiv faţă de muncă, în timp ce în
tulburarea de personalitate schizoidă există o
incapacitate structurală de a avea relaţii
apropiate
TPOC trebuie diferenţiată de modificările de
personalitate cauzate de alte afecţiuni
medicale, în cazul cărora trăsăturile rezultate
pot fi atribuite efectelor acelei afecţiuni
asupra sistemului nervos central
Scheme condiţionale
Dacă nu voi reuşi în proporţie de 100%, va fi
un eşec total
Dacă nu îmi voi îndeplini datoria în mod
precis şi sistematic, se va instala haosul
Ceilalţi oameni trebuie să fie punctuali şi să-
şi ţină promisiunile
Trebuie să prevezi cele mai mici detalii
Realizează totul perfect, pentru că altfel nu are
valoare
Trebuie să menţii permanent cel mai înalt
standard de performanţă
Gânduri automate
Nu trebuie să comit nici o eroare
Dacă greşesc, va fi o catastrofă
Trebuie să fac totul singur, pentru că altfel se va
strecura o greşeală
Ar trebui să fac ceva util, în loc să citesc acest
roman
Control exagerat
Responsabilitate
Perfecţionism
Comportamente subdezvoltate
Spontaneitate
Comportament ludic
Căldură afectivă
Strategia - Perfecţionism
Persoanele cu TPOC adesea vin în terapie
deoarece nu mai sunt capabile să facă faţă
situaţiilor cotidiene
Se plâng de depresie şi de o anume inabilitate
de a fi productivi
Un alt motiv este apariţia somatizărilor,
datorită problemelor pe care le au în a
descărca emoţiile
Acuza simptome de anxietate, imobilizare,
impotenţă şi oboseală excesivă (Millon, 1981)
Ingrijorarea unor alte persoane în legătură cu
comportamentul acestor persoane
Diminuarea intensităţii simptomelor
Intărirea mecanismelor de coping existente şi
pe învăţarea unor deprinderi noi şi a unor
stiluri de a gândi alternative
Un obiectiv terapeutic important poate fi
acela de a-l determina şi asista pe client în a-
şi examina propriile stări emoţionale, mai
degrabă decât să recurgă mereu la
intelectualizare şi la distanţare de emoţii
Este recomandată în acest sens utilizarea
unor jurnale ale emoţiilor
Un alt obiectiv important în terapie este
focalizarea asupra nevoii de control
Pentru a obţine schimbări semnificative,
aceste persoane trebuie să dezvolte toleranţă
pentru:
Propria lor vulnerabilitate emoţională
Lipsa lor de control asupra oamenilor şi
situaţiilor
Prezenţa şansei, incertitudinii, şi a lipsei de
permanenţă şi constanţă în vieţile lor
Pentru a obţine schimbări aceste persoane
trebuie să dezvolte toleranţă pentru:
Propria lor vulnerabilitate emoţională
Lipsa lor de control asupra oamenilor şi
situaţiilor
Prezenţa şansei, incertitudinii, şi a lipsei de
permanenţă şi constanţă în vieţile lor
Dar...există o lipsă de deschidere şi
flexibilitate nu doar în rutina zilnică dar şi în
relaţiile şi aşteptările interpersonale
tehnicile de autocontrol
trainingul deprinderilor
tehnicile care îi vor învăţa să recunoască din
stadiile incipiente distresul emoţional precum
şi strategiile prin care să evite pierderea
bruscă şi extremă a controlului emoţional
desensibilizarea sistematică
creşterea toleranţei asociate anxietăţii
înţelegerea modului în care obsesiile şi
compulsiile interferează cu funcţionarea
zilnică
identificarea pierderilor, a activităţilor la care
persoana nu are timp să participe sau a
fricilor care împiedică participarea la alte
activităţi dezirabile
activarea suportului social
accentuarea emoţiilor pozitive pe care
persoana le resimte atunci când sparge
pattern-ul obsesiv-compulsiv
Beck, A. T., & Freeman, A. (1990). Cognitive Therapy of
Personality Disorders. New York: Guilford Press and Associates.
Kernberg, O. F. (1996). A psychoanalytic theory of personality
disorders. In J. F. Clarkin, & M. F. Lenzenweger, Major Theories of
Personality Disorder (pp. 106–140). New York: Guilford Press.
Millon, T., & Davis, R. (1996b). Disorders of Personality: DSM-IV
and Beyond. (2nd ed). New York: John Wiley & Sons.
Skodol AE, Bender DS, Gunderson JG, Oldham JM. The American
Psychiatric Publishing Textbook of Psychiatry, Sixth Edition.
Chapter 25. Personality Disorders. March 2014.
https://digest.bps.org.uk/2019/03/18/first-study-to-explore-
what-its-like-to-live-with-avoidant-personality-disorder-safe-
when-alone-yet-lost-in-their-aloneness/
https://www.youtube.com/watch?v=z2zkUSC-Zm4
How to Cope With an Avoidant Partner