Dimitrie Cantemir - DESCRIEREA MOLDOVEI - carte fundamentală a

spiritualității și civilizației românești

Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în

română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei, pe scurt
DESCRIEREA MOLDOVEI) este una dintre cele mai importante opere ale lui
Dimitrie Cantemir, scrisă în latină între 1714 și 1716. Cărturar, de formație
enciclopedică, istoric, filozof, scriitor, om de stat, Dimitrie Cantemir este cel mai
de seamă umanist al culturii române. Personalitatea sa încheie epoca Renașterii,
prefigurând ideile Iluminismului. A pus bazele istoriografiei române moderne.
Spre deosebire de cronicari, el urmărește destinului istoric al românilor în context
european, considerând istoria nu doar o modalitate de expresie a conștiinței naționale,
ci și o permanentă creație a poporului. La 11 iunie 1714, fostul domnitor român
devenea membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să
redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia și limba
poporului român. Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în traducere
germană 53 de ani mai târziu și în limba rusă în anul 1789. Traducerea
românească s-a făcut la mai mult de un secol după moartea autorului, tipărindu-se
sub titlul „Scrisoarea Moldovei“ la Mănăstirea Neamț în 1825.
  Pentru oamenii de știință de azi ”Descrierea Moldovei” este valabilă ca
informație științifică pentru epoca în care a trăit autorul, în care a cunoscut ca domn
viața socială și organizarea politică a țării.
Metoda de abordare a subiectului este concisă, materialul este bine organizat în
cele 3 parți și capitole. Informațiile științifice sunt abundente, provenind din multe
surse. Domeniile cuprinse sunt vaste: geografia, botanica, zoologia, arheologia,
mitologia (sunt expuse anumite credințe si obiceiuri populare), folcloristica,
etnografia, psihologia, lingvistica, lingvistica comparată, dialectologia și stilistica.
  Lucrarea Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți:
• Prima parte e consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a
apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă cunoscută a
Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul
timpului. Partea geografică are 7 capitole, fiecare purtând un titlu explicativ
pentru conţinutul acestuia: Despre numele cel vechi şi cel de acum al
Moldovei, Despre apele Moldovei, Despre munţii şi mineralele Moldovei etc
Astfel, Dimitrie Cantemir relatează legenda întemeierii Moldovei.Tot în
această primă parte a lucrării, Cantemir oferă date exacte privind aşezarea ţării,
manifestările climaterice, cele mai importante ape şi afluenţii acestora,
principalele târguri, printre care menţionează „Ţinutul Iaşilor”, „Ţinutul
Romanului”, „Ţinutul Vasluiului”, „Ţinutul Putnei” etc., precum şi alcătuirea
Moldovei din ţara de jos, ţara de sus şi Basarabia, explicând deseori şi
provenienţa numelor respective.
Munţii Moldovei sunt bogaţi în minerale, între care sarea şi fierul, iar
câmpiile sunt cultivate cu grâu, ovăz şi cu pomi roditori, viile sunt „alese”, iar
pădurile sunt dăruite „din belşug atât cu lemn de lucru, cât şi cu lemn de
foc şi pomi cu roadă”. Animalele domestice şi sălbatice sunt reprezentate de
„turmele de cerbi,, căprioare, capre negre, vulpi urşi şi lupi” şi de trei feluri de oi,
„oile de munte, oile de Soroca şi oile sălbatice de pădure”. O menţiune
specială face autorul pentru „îndeletnicirea albinăritului” şi foloasele pe
care le au locuitorii de pe urma acestei ocupaţii, între care ceara şi
mierea.

• În a doua e înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au

făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a
domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor,
de logodnă, nunți, înmormântări. Partea politică este cea mai întinsă, conţinând
19 capitole, fiecare având un titlu care explică aspectele politice şi etnografice
ilustrate: Despre alegerea domnilor în Moldova, Despre oastea moldovenească,
Despre legile Ţării Moldovei, Despre năravurile moldovenilor, Despre
obiceiurile de la logodnă şi de la nuntă, Despre obiceiurile de îngropăciune la
moldoveni etc. „Partea politică”, cea mai întinsă şi cea mai cuprinzătoare, este
subintitulată de autor Despre orânduirea de stat şi începe cu o referire la
„chipul în care este cârmuită” ţara şi la cei mai importanţi domnitori,
considerând că „domnia lui Ştefan cel Mare a fost o epocă hotărâtoare pentru
Moldova”. În „timpurile vechi”, domnia Moldovei „se moştenea”, nu se făcea
alegerea domnitorului „mai înainte ca neamul domnesc să se fi stins” şi, ca
argument, Cantemir prezintă „întregul şir de voievozi ai Moldovei până în
veacurile noastre”.

• În ultima parte există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele

folosite, care la început au fost latinești, "după pilda tuturor celorlalte popoare
a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele
slavonești”. Despre cele bisericeşti şi ale învăţăturii în Moldova cuprinde 5
capitole, Despre religia moldovenilor, Despre tagma bisericească, Despre
mănăstirile din Moldova, Despre graiul moldovenesc, Despre literele
moldovenilor. Un capitol impresionant este cel care vorbeşte despre „tributul şi
peşcheşurile pe care Moldova le plăteşte Porţii”, autorul dând exemple
concrete de domnitori şi sumele de bani pe care le achitau turcilor.
Capitolul “Despre năravurile moldovenilor” a fost scris de Cantemir din
„dragostea ce avem pentru patria noastră”, cu scopul de a înfăţişa „pe
locuitorii ţării din care ne tragem” şi din „dragoste de adevăr”.
 
Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică
bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie
Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale
etnografia și folclorul.
Cercetarea pe capitole a Descrierii Moldovei arata însemnătatea ei pentru studiul
instituțiilor Moldovei și starea țării în vremea autorului și în același timp și greșelile
lui Dimitrie Cantemir în ce privește epoca veacurilor precedente.
 Istoric, geograf, filozof, orientalist, cunoscător al problemelor de teologie,
inovator în muzică, amator de artă, Dimitrie Cantemir avea pretenţii de specialist în
fizică şi matematică. În filozofie are fără îndoială idei noi, în geografie, concepţii
vaste despre materia de studiu şi este, în acelaşi timp, primul cartograf al Moldovei,
în orientalistică studiile sale asupra vieţii musulmane rămân un izvor pentru
cercetările de azi. Dar în mijlocul acestor preocupări diverse, rămâne totuşi, înainte
de toate, un istoric. Chiar Descrierea Moldovei, opera lui geografică prin excelenţă,
se vede bine că este o scriere geografică datorată unui istoric. Istoric al românilor şi al
turcilor, Cantemir a lăsat urme adânci în cultura istorică a posterităţii” (P.P.
Panaitescu – Dimitrie Cantemir, viaţa şi opera).

Ioana Ursu
Conversie profesională Limba și Literatura Romană