CURS ISTORIA DOGMELOR

ANUL III, SEMESTRUL I

Profesor:
Pr. Lect. Dr. Aurel Mihai

2021
 170

V. DUMNEZEUINTREITLN PERSOANE.
Pr.conf. dr. §tefan Buchiu "" DOGMA SFINTEITREIM I ""

Cregtinismul este o religie monoteista dar Dumnezeu cel Unul

est^cunoscufca Treime in Unitate sau ca Unitate in Treime. Dogma
s"au mvatatura despre Dumnezeu este dogma despre Prea Sfanta
D ^ ^eT sau despre Dumnezeu cel Unul in trei ipostasuri: Tatal, FiyUgL
Duhul Sfant. Noutatea revel atoare gi mantuitoare adusa de cregtinism
este tocmai experienta sau participarea tuturor celor ce cred in Hristos
la viatu de comuniune cu Tatal gi cu Duhul Sfant: “Si viata s-a aratat si
am vazut-o si marturisim gi va vestim viata de veci, care era la Tatal gi
DOGMA $1 TEOLOGIE s-a aratat noua. Ce am vazut gi am auzit va vestim gi voua, ca sa aveti
si voi impartagire cu noi, lar Impartagirea noastra este cu Tatal 51 cu
Fiul Sau, Iisus Hristos” {Iloan 1, 2-3).
Curs de teologie dogmatica §i simbolica Revelatia cregtina culmineaza cu afirmatia ioaneica d um nezeu .
ortodoxa este iuE f eCl? J o a n A ^ 8J , adica Treime de persoane. iubire in sens de
Voluraui I viata. de comuniune a Persoanelor treirnice. Iubirea dumnezeiasca im-
plied treimea persoanelor iar treimea persoanelor implica iubirea, co-
munTunea interpersonal;!
Jn__baza~R-e-ve-ktiei gi a contributiei fiindamentale a Parintilor
capadogleni, Biserica a rezumat invatatura cregtina despre" Dumnezeu
in formula clasica: Dumnezeu^este Unul in fiinta si lucrarileJSale g[
Intreit in-persoane sau ipostase.,... Dumnezeu este Unul in fiinta dar
subzistand in trei persoane sau trei fete. (Cuvantul “fata” Inseamna ori-
ginar persoana, in limba greaca prosopon = masca de teatiu. In cultul
ortodox intalnim formula “Dumnezeu inchinat in Trei fete”).
Agadar Dumnezeu nu e 0 unica persoana (ca in monoteismul
mozaic sau cel musuiman), dar nici trei fiinte separate, ci El este Unul
in fiinta gi lucrari gi intreit in persoane. Prin aceasta se evidenfiaza-
doua Iucrun:
1. Caracterul personal al lui_ Dunmezeu^jrespectiv Treimea
Bucure§ti
2006 Persoanelor, caci persoana implica pluripersonalitatea;
2. Unitatea si unicitatea. fiintei divine, una gi aceeasi, intreaga gi
deodata in cele trei ipostase.
 171
In capitolele precedente, despre fiinta, energiiie si atributele
divine s-a tratat oarecum abstract despre Dumnezeu Unul-intreit, care
subzista in Sine, in calitate de Subiect purtator al nenumaratelor
lucrari. Dar Fiinta absoluta nu exista abstract de Sine, inaintea persoa-
nelor divine, care o ipostaziaza, ci totdeauna numai in concretul per-
soanelor treimice. De altfel, fiinta dumnezeiasca $i persoanele treimice.
degi distincte sunt jiedespartite, fiinta divina fiind continutul ontologic
al persoanelor treimice iar persoanele treimice fiind modul de subzis-
tenta concret al fiintei divine iinice, comune.
Pe linia de gandire a Sfintilor Parinti, Vladimir Lossky afirma:
“in traditia rasariteana nu e loc pentru o teologie sau mistica a fiintei
dumnezeie§ti. Pentru mistica rasariteana, telul nu este vederea fiintei
divine, ci participarea la viata de comuniune a Sfmtei Treimi. Se vor-
be$te de vederea iui Dumnezeu ca persoana, nu ca fiinta. De aceea
Treimea imanenta §i Treimea iconomica e insu§i continutul teologiei
creatine, caci ea ne vorbe$te despre Dumnezeu Tatal, Fiu! §i Duhul
Slant in fiinta lor, in relatiile lor intreolalta si in lucrarile lor in afara. In
acela§i timp, Treimea persoanelor divine., este 51 continutul, telul §i
modelul vletii duhovnice§ti cre§tine, ca participare la viata de comu-
niune a Sfmtei Treimi: din Tatal, prin Fiul, in Sfantul Duh” (Teologia
mistica.. p. 93).
Unul din Sfinfii Parinfi folosip de Vladimir Lossky in evaluarea
teologiei trinitare patristice. Sfantul Grigorie de Nazianz, explica
specificul monoteismului cregtin in urmatom termeni: “Eu cand spun
Dumnezeu iritelcg Tatal, Fiul .p Stantul Duh. Cand cantam pe Dumne-
zeu, cantam de fapt Treimea; cand ne unim cu Dumnezeu, ne unim de
faptcu mtreagaS S n tl Treime” (Cuvantari teofogice~prXX 3").
' "T^umaijdogm a Sfintei I'remii. ne fere?te de politeismul pagan,
poliarhia elenistica si monopersonalismul iudaic, de panteism sifieismim
care nu exista un Dumnezeu personal, nici posibilitatea comuniunii cu El.
Trebuie retinut 51 faptul ca, in prim ele secole, explicarea dogm ei
Sfintei Treimi s-a facut m contextul filosofiei elenice si reiigiei me-no-
teiste iudaice. Fata de poliarhia elenica, teologia a precizat ca Treimea
nu inseamna acceptarea a trei principii primordiale.Jn Treime, Dum-
172
nezeu - Tatal este principiul unic. nascator al Fiului $i purcezator-a l
Duhulm. Fata de monoteism ul mdaic, s-a precizat ca dumnezeirea nu
a p a rfa e ja u n a L la M y L ffl^ g c ^ cigaceasta subzista in trei ipostasuri.
Trebuie, deci, sa se afirme, in acelasi timp, un Dumnezeu unic §i
Treime de persoane, pe fiecare din cele trei, cu proprietatile_ j j
atributele lor, in toate trei subzistand o dumnezeire identica §i deplina.
(Pr. prof. loan Bria, Credintape care o marturisim, p. 49-50).
1. Prefigurarea Sfintei Treimi in religiile pagane
Se presupune ca j n starea priinoixiiafir~Dumnezeu s - a facut
cunoscut protoparintilor .prin Revelatie directa si anume in trei persoa-
ne. Un indicin.il avem in cartea Pacerii, unde e folosit cuvantul
jin;'- care e pluralul pentru “Fioh” (Dumnezeu}. Deci se utilizeag '
_cuvfuituIJdnmfiezcj.}JiLRlural.si nu la singu lgr^ .-
Teologii crestini sunt de parere ca urme din Revelatia primordiala
sau paradisiaca, cu referirgla Dumnezeu in Treime, pot fi mTalnife'in"
hinduism, .budism, la babilonieni, chinezi, egipteni, greciTTaPlaton gi
neoplatomci. La toti acedia s-ar putea considera ca Treimea cre^tina este
vag prengurata si anume in unitatea divina concretizata intr-o trinitate,
dar fara a fi afirroata clar nici unicitatea fiintei .divine, nici treimea
persoanelor. Din acest motiv, in aceste religii sau conceptii filosofico-
religioase se cade fie in panteism, fie in triteism, fie in dualism.
2, Descoperirea Sfintei Treimi in Vechiul Testament
_ In Vechiul Testament.descQpejd.rea i;ameiJL6ritei.L£rei mi este doar
jpregafita, indicata vag, deoarece:_a$a£um afirma Sfintii Parinti. iudeii
fiind inconiurati de popoare pagane ar fi cazut in politeism. adorand
fieTdumnezei. Mai‘ irebuie luat in considerare 51 un alt argument, §i
anume: in starea de adanca pacatosenie a omenirii, inainte de intru-
parea Fiului lui Dumnezeu, oamenii, in starea de dezbinare interioara
?i exterioara in care se aflau, nu erau capabili nici sa inteleaga §i cu atat
mai pujin sa experieze comuniunea suprema perihoretica a lui Dumne-
zeu, Unul-intreit. Doar persoanele alese de Duhul Sfant, proorocii,

organe ale Revektiei^ au putut .primi o__pari.qxiin_acest_^devaL O^^_re
au xncercat sa-1 transmita-iudetier-.-
Marturiile din Vechiul Testament cu privire la Sfanta. Treime.
pot fi MparptelnTfoua categorii:
a. Texte trinitare cu caracter nedetermina t in care apare ideea
, mainHaltcarpersoane in Dumnezeu:—-
- “$i a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chi pul gi dupa asema-
narea Noastra. 7.*XFacere I, 26)..-
Ta ne pogoram jyLsaJprnestecam Hmbile Jor, ca_sa nu_se
mai inteleapruTrurcuaitu r’ (Facere 1 1 ,
In aceste foeuri, Dumnezeu apare ca sfatuindu-Se cu. Sine, adica
Persoanele treimice intreolalta. fara~sa se precizeze numarul persoanelor.
Aceste texte nu pot fi interpretate m sensul pluralului majestic “Noi”,
deoarece Sfanta Scriptura nu prezinta nicaieri pe Dumnezeu ca vorbind
astfel catre creaturi. Dimpotriva, El se adreseaza oamenilor intotdeauna ia
singular: “£ u sunt Domnul Dumnezeul tau.. (Ie$ire 20,2).
b . Jex te trinitare cu caracter determinat, indicandu-se concret
1. T eofania-de la stejarul lui Mamvri: Avraam vede trei oamenL
dar li se adreseaza la singular: “Atimci rid!Hm3in§i ochii sai, a privit §i
iata trei Oameni stiteaiTmamtea lui... Apoi a zis: Doamne, de am aflat
har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau” (Facere 18,2-3).
2. Cantarea serafimica: “Sfant. Slant. Sfanpeste Domnuj Savaot”
(Isaia 6, 3), in care gunt indicate cele trei Persoane prin expresia
“sfant”, iar in singularul “DomnuP’ e indicate unitatea fiintei divine.
3, Binecuvantarea levitica: “Domnul sa te binecuvanteze si sa te .din4ine.TiuIlui.Dumn.ezeu »
pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela §i sa te miluiasca!
Sa-§i intoarca Domnul faja catre tme si sa-ti daruiasca pace!” (Niimeri
6, 24-26), se refera la cele trei Persoane divine.
~~ 4. In YechiuLTestament apar si numele Persoanelor treimice separat:
- “Fiul Meu e$ti Tu, Eu astazi Te-am nascut” (Psalm 2, 7).
- “Cu Cuvantul fLogosul) Domnului /Tatalf cerurile ,s-au infant”
(jPsalm 32, 6).
174
- “Nu m a lepada de la fata Ta $i Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de
la mine” (Psalm 5 0 .12).
- “Duhul Domnului este peste Mine, ca Domnui M-a uns sa
binevestesc saracilor.. . ” {Psalm 61, 1).
Se poate afirma, in conclirzie, ca descopenrea,.. dogrnei Sflntei
Treimi in Vechiui Testament este doar prefigurata, deoarece Revelatia
.Y£(£H£i7Testament e_daai: ,o. .preeatire pentru Revelafia desavar^ita a
Sfintei.Treimi.din Noul Testament.
3. Descoperirea Sfintei Treim i in Noul T estam ent
AneTarul Sfmtgi Treimi,. prefigurat in Vechiui Testament, este
.descoperit clar $i farS._ecMvQcJn-HQiS..lH ^ m ent, de cktre' Fiul luf
Dumnezeu jntrupat, care e culmea §i incheierea_ Revelatiei. Daca
VechiurTestament oscila intre persoana ?i lucrare in privinta Tatalui, a
Fiului a Duhului Sfant, in Noul Testament gasim afirmata atat unita-
tea de fiinta a dumnezeirii. .eat si. diversitatea Persoanelor treimice.
Textele trdmice..flou4estamentare pot fi empaie In trei categorii:
a. Texte rn care este marturisita clar Treimea Persoanelor:
I •Textul clasic de la Matei 28,1 9:_“Bo_tezandu-Ie in numele TatStai
j i al Fiuhrijjsjtl S ^ t u lm D u h .. S u n t mentionate aid toarTperioaiiele
treimice in ordinea obisnuita. Expresia “in numele^ se folose§te numai
pentru persoane $i mseamna in numele Persoanei Tatalui, a Persoanei
Fiului $i a Persoanei Sfantului Duh, Care sunt egale §i deofiinta.
2. La Bunavestire: “Duhul Sfant se va pogori peste tinejsLnute-
rea^Celui Preainalt te_va umbri; pentru aceea si sfantul care se va nagte
chema’’ (LticaJ.. 35)..
3. Teofania de la Botezul Domnului: “Iar botezandu-se Iisus,
cand ie5eaTRh'ap.7irD aiT ceM ilTs 4iirdeTliis §i Duhul lui Dumnezeu
s-a vazut_pogorandu-se_ca un p o r u m b e l ^ Si lata glas
diiTceruri zicand: Acesta este .Fiui M eu cel_iub it intru Care am bine-
Aid se descopera clar §i distinct cele "trei Per-
soane ale Sfintei TreinjL
 175
4. Cuvantarea lui Iisus de ramas bun catre Apostoli: “$i Fu voi
ruga pe Tatal gi^alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac,
Duhul Adevarului.. ” (loan 14~ 16-174.
5. Binecuvantarea apostolica: “Hand Domnului nostru Iisus
Hristos §i dragostea lui Dumnezeu (Tatal) gi im ^ai^ifeirXcom unm ^
nea) SHnfaliTrDTiF'sFEe cu voi toti” (II Corinteni 13,. 1.3). In acest loc
cele trei Persoane apar distincte nu numai cu numele , dar si dupa
lucrarile lor specifice: Tatal este izvorul dragostei §1 al harului pe care
le reca§tiga Fiul intrupat si pe care ni le impartase§te Duhul Slant, prin
Biserica, a§ezandu-ne in comuniune cu Prea Sfanta Treime.
5. “Ale§i dupa cea mai dinainte §tiinta a lui Duranezeu Tatal si
prin sflntirea de catre Duhul, spre ascultarea §i stropirea cu sangele lui
Iisus Hristos. . (I Pet m 1 ,2 ).
b. Texte in care este indicata cate o singura Persoana treimica
lP e r s o a n a Tatalui:
-“A§a sa lumTneze Turn ina voastra inaintea oamenilor, incat sa
vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din
cerari.” (Matei 5 , 16).
-“Tatal nostru, Care esd in ceruri, sfmteasca: Se..raitneie. T atr
(Matei 6, 9).
- ‘$tie, doar. Tatal vostru cel ceresc c a a v e tj nevoie de eie”
(Matei 6 ,32^_
Sunt ?i alte texte in care se atribuie Tatalui lucrari dumnezeie§ti
§i proprietatea personala de a fi nenascut.
2. Persoana Fiului:
Insugi numele de Fiu arata c a e o Persoana distincul dc,..Tatal, ca
prin nagterea din veci din Tatal are aceeagi fiinta, aceleasi lucrari si
'aceleasi atrib-Uteuca-si-TataL^
-“Ace$a ral inhit.. ” (Matei 3,J[7).
-“Raspunzand Simon-Petru a zis: Tu e§ti Hristos, Fiul Lui
Dumnezeu Cclui viu, . (Matei 16,16).
-“A raspuns Toma §i I-a zis: Domnul Meu gi Dumnezeul Men!”
(loan 20,18). Afirma)ia Sflntului ApostoTToma este foarte categori-
176
ca, caci el nume^te pe Hristos “Dumnezeul meu”, adica Dumnezeu
adevarat, egal cu T atai.
- 'Totusi, pentru noi e un singur Dumnezeu, Tatai, din Care sunt
toate §i noi pentru El; §i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt
toate ?i noi prin El” (I Corinteni 8, 6).
- Ҥi Iisus le-a zis: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatai
va trimit §i Eu pe voi” (loan 20, 21).
3. Persoana Sfantului Duh _
J n K o u rT e sto ien t apare ca o Persoana reala, care purcede din veci
din TatM, fiind distinct! de Tathi si de Fiul, de. Careu.trimis in lume.
VDar Mangaietorul. Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatai, in
numelpJM&u^AceladfaJta mvata toate.. (loan 14.26). ~~~
a. Texte in care este maniurisita unitatea de flint!, voinla $i lucra-
_rLuTersoanelordndmlce^cai'e sunt consubstantiale sau deofiinta.
-Unitatea de fiinta a Fiului cu Tatai: “Iar Eu §i Tatai M eu una sun-
_tem ” 10, 3£PT
-Unitatea.de fiinta a Sfantului Duh cu Tatah ‘dar noua niTeUi
descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau. fiindca Duhul toate le cerceteaza)
chiar §i adancurile lui Dumnezeu. Caci cine dintre oameni §tie ale omului,
decat duhul omului, care este in el? Apa §i cele ale lui Dumnezeu, nimeni
nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu” (I Corinteni 2,1 0-11).
Agadar, in Noul Testament avem descijoeriteTTiar. .SLJariLedii-
voc, ataTTrei'mea Persoanelor, cat si unitatea fiintei divine, anaiintei si
iMucrarii PerspanelOL.divine, accentuandu-se atat distinctia Persoanelor
§i proprietatile lor specifice. cat si deofiintimea sau unitatea de fimtlE
Dogma Sfintei Treimi, a§a cum a fost descoperita in Noul Testa-
ment, are o importanta fundamentals pentru teologia cre§tina, deoare-
ce, daca Mantuitorul a propovaduit iubirea ca virtute suprema, aceasta
se datoreaza faptului ca Dumnezeu nu mai este inteles ca o simpla
individualitate, cum era in Vechiul Testament sau in Coran, ci ca un
Dumnezeu iifcare exista o comuniune de persoane divine. Aceasta
explica motivul pentru care in Vechiul Testament virtutea dreptatii a
avut prioritate fata de iubire, in txmp ce in Noul Testament dreptatea
 177
ramane interpretata numai ?n lumina Sfintei Treimi, ca expresie a
iubirii supreme, (Pr. prof. Dumitru Popescu, op, c it , p. 94).
Bibliografie
1. T.D.S. vol. I, p. 370-382;
2. Pr.prof.IonBria,D .T.G . p. 385-389;
3. Idem, C red in ta p e care o m drturisim , p.47-53;
4. Pr. acad. dr. Dumitru StSniloae, S fd n ta Treim e s a u la in cep u t a fo s t
iubirea, Bucureijti, 1993;
5. Pr.prof.dr, Dumitru Popescu, Iisu s H r is ’.os P an to cra to r ;.
6. Pere Justin Popovitch, P h ilo sop hic o rth o d o xs d e la verite,
D ogm a tiq ue d e I ’Eglise O rthodoxe, tome I, Paris, 1992;
178
VL MARTURISIREA § 1 FORMULAREA DOGMEISFINTEI
T R M m ^ g m S E m C A M I M ARA ------------
Invatatura despre Sfanta Treime a constituit de la inceputul
_BisericiT mM gT^nfinuEir^dintei crestine, ea fimcTmarfiHsitd pro-
poveduita neincetat. Nevoia de intirire a unitatii de credinta crestina.
cat $i ereziile antitrim^re^pgggterW ^et^mmE'Hserica sa-gi preci-
zeze gi sa^onnuleze solemn §i defmitiv invdtatura despre Sfanta Trei-
me la Smbadele Tji II Ecumemce,j;are au definit invapti5a~3Scope;''
rita“inT\Toui Testament gi care era vie in Traditia, cultul si practica
Bisericii inainte de Sinodul I Ecumenic.
1. Potrivit pomncii Mantuitorului de la Matei 28. 19 a existat de
la inceput in Biserica o m g r ^ r t n n i t M 'feapiismala, pe care o rosteaSl
~ ^ ~ c a re a ^ iL s a iA e -Jboteze. j 2 u timpul, aceasta_roarturisire a fost atm
pEficat^ ?n...sc,nrte sirnbnale. de„ credinta:. Sipiholnl iftmsalim it^ n 1 cel
alexandrin, cel antiohiam al caror continut dogmatic era asemanator:
credinta in Sfanta Treime si in mantuirea in Hristos.
2. Formula §i practica Botezului arata ca Biserica a faotezat
intotdeauna msilHdIS m iu Ia r" Se^boteaza robul lui Dum nezeu .. .in nu-
mele Tatalui $i al Fiului si. al Sfantului Dull”, iar intreita scufirndareTir
a p m e rajm ^ im b p |_ al_ S to La B otczrB iseriC aTerea’in m od-
expres marturisirea credintei in Sfanta Treime.
3. In cultul divin bisericesc aflam inca devreme doxoiogia mica,
m terioail~secol'urural fVdga:~;TvIlnreT[atIlu r^ p Fiului $i Sfantului
Duh”. In imnul “Lumina lina” de la Vecemie se marturiseste, cla rS flr P
FaTfeTme: ‘T a udam pe_Tatal, pe Fiui si pe Sfantul Duh, Dumnezeu”.
4. Jylaiturisirile de_credinta^ale martorilor sunt dovezi convinga-
toare ale credintei inTffinta Treime. Una din cele maixechuiiartumM
trinitare apartine Sfantului Policarp^ rostitaTnaintea mortii martirice:
“Doamne Dumnezeule, Atotputemice Tata al iubituIm’Tau Fiu Iisus
Hristos, prin Care am primit cimo§tinta despre Tine, Te binecuvintez
ca m-ai invrednip.it sa iau parte cu ceata Sfintilor Mucenici la paharul
Hristosului Tau spre invierea vietii de veci §i nestricaciunea Duhului
Sfant Pentru aceasta Te laud, Te binecuvintez, Te preamaresc pe Tine
 179
prin vefnicul Arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, §i impreuna cu El
pe Duhui Sfant, prin Care Tie Ti se cuvine slava in veci” (Actele
martirice, P.S.B, vol. 11, p. 32).
5. Parintii Apostolici apologetii si Parintii anteriori Sino.dului I
Ecumenic invaja unanim credinta in Sfanta Treime. e adevarat, Tntr-o
forma simpla, biblica, neelaborata. Clement Romanul scrie: “Nu avem
noi oare un singur Dumnezeu, Un s i h g ^ f T K ^ ^ j ^ M n g u r Dull al
h am lm T ^^lsIoIa T ca tre Corinteni, cap. 46).
Parintii apostolici, apologetii, scriitorii bisericesti §1 Sfintii Parin-
fi ca Tertulian, Irineu, Origen, Grigorie Taumaturgul, combatand pe
suborJmationiitp au aprofundat relitiile "lriitre
Persoanele treimice, ca fi relatia lui Dumnezeu cu lumea. E> au dez-
voltatteoria Logosului divin care existadin veci, transcendent in fiinta
fi imanent prin lucrarile Sale fi Care S-a intrupat pentru noi, iar Duhui
Sfant, Care e vefnic S-a aratat In lume prin Fiul. Nu lipsesc, insa, unele
imprecizii fi expresii subordinaponiste in invatatura Apologetilor, sub
influenta stoica fi a lui Filon din Alexandria, punandu-se nasterea Lo-
gosului in legatura cu creatia lumii. Ei afirmau ca daca Dumnezeu n-ar
fi creat lumea,nici Logosul nu S-ar ft nascut.
Cu toate acestea Apologetii fi Parinpi vechi fi-au adus contribu-
tia la adancirea invafaturii despre Sfanta Treime fi la precizarea termi-
nologiei trinitare.
JForraHlareadogmei Sfintei Treimi la Sinoadele I §i II Ecumenice
InvatStuiaIrwelatS despre i lu n m e ^ u ^ S fante Treime. marturi-
sita f l propoveduita de la inceput de catre Biserica, .primegte consacra-
rea si
J formularea --------oficiala
----- — definitiva
------------ la Sinoadele
___ ____ 1 $i
___ _______ ___II.......
Ecumenice,
....... '_______ precizand terminologia trinitara. Astfel, Sfantul Atanasie scrie trei traz-
p n g n ^ o n d a o m arii ereziior lui Arie fi Macedonie.
Combatand pe Arie, care nega dunmezeirea, egalitatea §i cpnsub:
al doilea din Sim-
_bolul de credinta, i l invata I ca Fiul S-a — nascut
- din veci ........
din Tatal, adi.ca_dia
fim taT atllu i,'calu m irta din lumina, ca este Dumnezeu adevarat din
Ppm hezeu adevarat,nascut iar nu creat, dgofiiiipL(omousios in limba
.ureaca) cujiatal, prin Care toates-au facut.
180
In acelasi iimp, Sinodul condamna direct erezia ariana, anatema-
tizand pe toti^care invata:
1. Ca a f o s tnntim pcandFiuln-aexisjat;..
2. Ca Tatal a existat inainte de Fiul;
3. Ca dintr-o substanja stidina de
ceg_a.Xatalui.
Intrucat dupa Sinodul I Ecumenic arienii in frunte cu Macedonie
au ^atacat si pe SD njX D iA , negandudLdumnezeirea gi sustinand ca
Duhul, e. o..creatura..a..Eiul.ui1 deci inferiorX atalui si^Fiului, SmodulTf
Ecumenic, combai2nd erezia lia..Macedonie. invafe deofiintm eaTi3ua=-
nezeirea $i egalitatea Sfantului Pu li cu.Tatal si cniuul.-
Este adevarat ca Sinodul II Ecumenic nu utilizeaza pentru
Sfantul Dull termenul atanasian “omousios”, din cauza disputelor cu
ereticii pentru a menaja pe cre§tinii care se temeau de once formula
noua. In schimb, Sinodul n Ecumenic exprima aceea§i idee prin folosi-
rea termenului nou-testamentar ca Duhul S fantfpurcede din veci din
J a ta T gi prin care se arata ca Duhul igi .are fiinta gi ipostasul din TataL
din veci prin purcedere si prin aceea ca El are aceeasi fiinta cu Tatal gi
cu Fiul. De asemenea se accentueaza o idee biblica, aceea ca Duhul
este “impreuna slavit gi incbinat cu Tatal si cu Fiul” adica I se cmrine
aceeasi inchinare, respectiv adorare, ca si Tataiui si Fiului. lar prin
expresia “Domnul de viata FacatoruL Care a grait prin prooroci”.
Sinodul arata ca Duhul jjfanLarg- aceleasi lucrari si atribute ca si Tatal_
§i Fiul, intrucat are aceeagi fiinta cu Ei.
IrL_afara Sinoadelon Sfintii Parinti au dezvoltat si explioat-in-
lucrari sau scrisori speciale unitafsa de fiinta si Treimea Persoanelor,
cu
tate nngotriva arienilor gi “Catre SerapioT’TSTanturV'asiie cel Mare
scrie “Contra lui Eunomie” gi “Despre Sfantul Duh”, SfaniiTXlriaQiie
de Nazianz “Cele..cinci cuvmtari.„j:eakfiice2 Didim cel Orb “Despre
Sflnta Treime”, Sfantul Grigorie de Nyssa “Contra lui 'EunomieT
Pentru a explica Sfanta Treime,.unii Parinti au recurs la anaiogif
d^arecg^.spuneau ei. Jumea si fanturile din ea fund opera Sfintei Trei-
 181
mi trebuiau s-o reflecte intr-o oarecare masura (“Toate sunt oglinzi ale
trumuseui laie, Ireune! , exclama ungen).
Sfantul Spiridon s-a slujit de _o caramida, care. degi.-este.una, e
alcatuita din trei elemente: pamant. apa si foc-.Altii au folosit compa-
ratia cu ra^uj^apa^i. izvoruL altii^cuj.Q^ei,e.'jra2a^sj J umiga^radacina,
truncbdul §i coroana pomului, trecutul, prezentui si viitorul.
Teologia apuseana, mcepand cu Ferieitu f Augustin,...a,.folqsiL.g.a.
analogic pentru Sfanta Treime sufletul omene.sc.si. facultatjle sale_Lrati?.
une^ _vQMl..gi^DtiG 3£ut^e.QlQ.gia..'ras^te.^a.,_!nc.epan.d cu Pan.al.il
Capadocieni, a folosit analogia families pentru a scoate in evidenta
caractffulae comuniune al Sfintei Treimi. Analogia apuseana oferea o
intelegere raai individualists, in timp ce analogia rasariteana evidentia
gspectul de comuniime. deoarece lua in considerare relafia ontologies,
dintre Persoanele Sfintei Treimi.
T er mmolo
Pentru a reda corect adevarul revelat despre. Dumnezeu - Sfanta
Treime, Sfmtii Parinti au cautat termeni adecvati sa exprime atat
unitatea fiintei cat si treimea persoanelor in care subzista Fiinta divina,
aratand ca unitatea fiintei nu desfiinteaza Treimea si nici Treimea nu
desfiinteaza deofiintimea...
TermenuiA freime” (in limba greaca “trias”), nu-1 aflam in Sfanta
Scriptura §i la inceput nici in Biserica. Primul care folosegte .acest
termen a fost Sfantul Teofil al Antiohiei (f 185) in Rasarit si Tertulian.
(:f2 20)ltaA gusr^
Pentru a formula dogma.Jilfin.tei, Treimi in cele doua adevaruri
fundamentale ale ei (Unul - Intreit). Sfmtii Parinti. auipreluat o. serie.jde.
termeni din filosofia antica: fiinfa. ipostas. persoana. al carousens 1-au im-_
bogatit si 1-au precizat in conformitate cu datele Revelatiei supranaturale.
Dogma Sfintei Treimi poate fi rezumata succint astfel: “Dumnfc_
zeu esteUnul inj ’iinta si lucrarile Sale §j intreit in Persoarte”.
”T?Sz u M c 5unii termeni se refera la unitatea fiintei: ^fiinta, ipostas,
subgsfgnta, Termenii acestia nu s-au impus de la inceput in sensul de,
ri gi confuzii. Aceleagi cuvinte erau
182
folosite de unii pentru a exprima unitatea fiintei, iar de aitii pentru a
exprima Treimea Persoanelor.
1. Termeni care se refera la unitatea fiintei divine
a. Fiinta (In limba greaca “ousia”), indica fondul sau baza unei
realitati care face ca un lucru sa fie el insu§i §i nu altceva (ex. fiinta
omului este constituita din doua elemente: trup §i suflet; numai din
aceste doua elemente omul este fiinta).
gfantul Vasile cel_Mam_defmeste a^st-teim en-astfel: “Fiinta,
esenta este^^nduH ianjnl cornunc a mai multor indivizi din aceeagi
specie”.
Aristotel, fiinta sau esenjajavea doua sensuri; .
- esenta sau fiinta concreta, adica existeito. individuala concreta; aceas-
ta fiinta concreta e numita de Aristotel esenta sau fiinta piima (“protousiaff
- esenta sau fiinta abstracts - adica natura specified existenta in
toti in dm ar~ aceIeiasT lp ^ ii; aceasta esenta sau fiinta e numita de
Aristotel esenta secunda (“deuterousia”jl
Hristu Andrutos'aBnna~ca~dacl Sfintii Parinti ar fi aplicat la
Sfanta Treime termenul “ousiaf J n prirnul inteles, ca esenta individu-
als, ar fi ajuns la triteism, invatand ca existenta individuals e esenta lui
Dumnezeu, deci ca exista trei Dumnezei $i nu uhul. Daca ar fi luat
cuvantul “ousia” in al doilea inteles de esenta abstacta, trebulau sa ad-
mits ca ceie trei Persoane divine participa la esenta divina partial sau
concret, intrucat fiinta abstract! exista numai & fiintele individual
concrete din care se cunoa§te in mod abstract, mental. §i daca fiecare
din Persoanele divine ar primi numai o parte din fiinta abstracts, atunci
fiinta divina s-v.r "nparti intre persoane. Iar daca o Persoana divina ar
primi intreaga fiinta divina, atunci Prima Persoana s-ar lipsi de fiinta
dumnezeiasca, aceasta trecand la a doua, apoi la a treia. (In reaiitate, in
Dumnezeu - Sfanta Treime e o singura fiinta divina intreaga si deodata
in cele i rei Persoane'). Iar daca'funte'divina s-ar intelege ca exista: in
Persoane, a§a cum exista viata in membrele trupului, atunci nici o
Persoana divina, nefiind ceea ce este cealalta sau neavand ceea ce are
cealalta, n-ar mai fi absolute iar fiinta comuna ar fi mai mare decat partile.
 183
Sfintii Parinti, respingan,d..,acest£^consecinte-- .care..,decurg. din
intelcsui aristotelic al tern2enul:LiL"iiitita:Vmvata,umiatoai:ele:_
1. Fiecare Persoana divina treimica e Dumnezeu adevarat pentru
pa are aceeagi fiinta divina mtreaga $i deodata (nu succesiv).
2. TimTa comuna a Id Dumnezeu se mtelege.nu.nuniaLin.ab.stracl.ci
si in conaretTun-eaStaie. din cauza identitatii §i eteniitatii fiintei.
3. Fiinta divina nu se imparte.intre,PersQanele treunice, pentru ca
fiecare Persoana o are intreaga si deodata.
On timp, Sfintii Parinti au folosit termenii “ousia” §i “ipostasis” ca
echivalente ceea ce a dus la confuzii si neintelegeri. Chiar Sfantul
Atanasie si Sinodui I Ecumenic le-au considerat sinonime asa cum rezulta
dintr-o anatema anexata la lucrarile Sinodului, in care sunt condamnafi
toti cei ce invata ca Fiul este “de alt ipostas sau esenta decat Tatai”.
Apusenii au preluat tennenul de “ipostasis” in inteles de sub-
stanta$i mvatau ca in Dumnezeu exista un singur ipostas sau substanta
in trei Persoane si acuzau pe greci ca invata trei esente, substante sau
ipostase in Dumnezeu. Un sinod din Alexandria (362) aplaneaza
cearta, declarand ca apusenii §i rasaritenii au aceeagi credinta, de§i
folosesc term ed diferiti. Este meritul Sfantului Vasiie cel Mare de a fi
explicat deosebirea aintre fiinta (ousia) si ipostas (persoana).
a. Substanta, e considerate in general ca identica cu fiinta, avand
in plus alte doua sensuri: subiect sau substrat al insu§irilor $i fiinta ce
subziste. intr-un lucru existent in sine.
b. Natura sau fire (in limba greaca /ms) este considerata, in ggngrai,,
ca fiind sinonima cu fiinta. Natura este materia din care e constituit ceva.
2. Termed care se refera la treimea Persoanelor
adpQstasul .eunodui de subzistenta.concreta a unei fiinte (ousia).
Existend in sine §i pentru sine un ipostas se deosebe§te de ceielalte
ipostasuri prin modul in care ipostasiasa concret fiinta. Ipostasul e
subiectul purtetor al naturii. Deosebirea intre ipostasuri consta in natu-
ra pe care o ipostasiaza .,
h. Subzistenta reprezinte modul de a exista al substantei si in
acest sens este sinonima cu inostasni.—
184
c. Persoana (in limba latina persona, in limba greaca prosopon).
In antichitate “prosopon” insemna “fata”, “masca”, “fafa artificiala”,
sau “rol jucat la teatru”. Intrucat numai omul are o fata distincta, prin
“prosopon” s-a inteles o fiinta umana concreta, o persoana.
Sfantul Vasile cel Mare a vazut in utilizarea termenului de per-
soana in sens de masca sau rol, o tendinta a apusenilor spre sabelianis-
mul modalist, confonn caruia Persoanele divine sunt doar modalitati
de manifestare a fiintei divine. Sensul acesta pe care il dadeau sabelie-
nii termenului “persona” a determinat rezerva rasaritenilor fata de
cuvantul “prosopon”.
Persoana este un ipostas de natura spiritual^; ea implied, pe langd
Individ, individualitate$i unicitate. si spiritualitatea, caracterizata prin
ragune ?i iibeitate,, Boetius definea persoana ca subastenSlndlviduaM
a unei naturi spirituale.
Persoana, ca gj jpostasul, se deosebegte de alta prin natura spirituals, p e
cai^edndividualizeazajgi personalizeazd T tS S u site
spirituale §i prin care natura spmtSald semanifesta §i se actual i/eaza.
Sfantul loan Damaschin defme§te astfel persoana: “Persoana este
subiectul ce se manifesto el insu§i prin lucrarile §i proprietatile sale ca
distinct de alte finite de aceea§i natura” (.Dialectica, 43, cit. la pr. prof.
I. Ica, op. cit, p. 67).
Jpersoana are con§tiin|a de sine $i puterea de a se detertnina liber,
ca §i intenjionalitafeajspre comuniune cu alte p e rsoane. Persoana exista
numai in"relaiie cu alte persoane. Acest element esenfial lipse$te din
definite lui Boetius.
Parintele Staniloae descrie persoana in termenii urmatori: “Per-
soana e fafa deschisa, orientata ontologic spre o alta fata, spre comuni-
une cu altul, in care i§i descopera fiecare identitatea, fideiitatea si voca-
tia de persoana §i se implinesc reciproc in comuniune”.
J n teologie, persoana este identica cu jpostasul; de aceea spunem
ca Dumnezeu e in trei ipostasuri sau persoane iar in hristologie vorbim
deJrimire ipostatica” sau “personala” a ceior doua firi.
Desigur, topi ace§ti termeni enumerati se aplied lui Dumnezeu
numai prin analogie. Nu ne putem referi la Dumnezeu decat in raport
 185
cu realitatea noastra. Dar Dumnezeu nu e nici natura, nici persoana m
sens creat. El e ceva asemanator acestor realitati, dar intr-un mod abso-
lut, excluzand once imperfectiune.
Disdnctii si aritinomiiJrv SfaiitalTxeime .
I n j jp gma Sfintei Treimi exista nnei&~4istinct-ii.~sau deosebiri
reale. Acestea se refera ia Persoanele diving si la modul in care Ele
j3 0 sed a jiin ta,.d iY in a z T g ^ ^
nimenl si fara principiu...HuLo^pri£rie$te.'deJaJEl.prin,na^.tere...iar.I).uhnl-
fctre nagtere gi purcedere este o deosebire dar in ce consta ea este
greu d e jpus, este o taina. Unii teologi pun nagterea in legatura cu rati-
unea iar purcederea in legatura cu vointa sau iubirea, insa acestea sunt
proiectii umane, in cadrul unor realitati mai presus de fire.
- Antinomia Sfintei Treim i .constitute., unuljdintre aspecteje ..ogle
mai important® ale gandirii creatine. Termenul “antinomie” inseamna
etimologic opozitie fata de lege, iar in limbaj uzuai contradictie sau pa-
radox. Afirmand ca antinomia inseamna contradictie rftitirebuic sa inte-
legem o contradictie' in care doua iucruri se exclud, in sensul ca unuj
este adevarat gi altul fals, ci la o amtr.adtetie.in care Iucrurile care se
, deosebesc sunt iustificate fiecare. in parte gi ele coexists. Antinomia in
teologie nu vrea sa spuna ca o afirmatie estejadevarata si aita.falsaLci.
p n n ea se exprima ideea c& ambele afirma|ii sunt adev3ratejs i doar,
impreuna reugesc sa reflecte realitatea in complexitatea_ei._. .
”^ 3 e 3 g g n T e s te plina de antinomii; dogmatica gi spiritualitatea
utilizeaza cu predilecpiTtenneni antinomic! Dionisie Areopagitul afir-
ma despre Dumnezeu ca este gi ca nu este (in sens de suprafiinta). In
Cartea lui Iov se specified faptul ca evenimentele se pot intampla im-
potriva logicii noastre gi ca vointa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta.
Intr-o cantare bisericeasca din Vinerea Mare se afirma: “Astazi se
spanzura pe cruce Cel ce a spanzurat pamantul pe ape”. (In general
cultul ortodox exceleaza prin afirmafii antinomice).
186
Alte exemple: dogma, hristologica invata ca Iisus Hristos este si
Duirinezeu §i om, avand insu$iri divine insulin umane; Sfanta
Fecioara Maria este pururea- fecioara dar si Nascatoare de Dumnezeu.
Principalele antinomii referitoare la Sfanta.Treime sunt:
a. In iiecare Persoana divina se afla intneaea fiinta. fara ca aceasta sa
se impart dupajPersoani^d fara ca Persoanele sa-si piarda identitatea. __
b vCu toate ca na§terea §i purcederea ax presupune o oarecare pri-
oritate a Tatafili, cele freTPersoane sunt vegnice, fara inceput §i exis-
tand deodata.
~ ’c T jinirid seama de faptul ca vesnicia exclude price raportare la
.timp, ea fiind un prezent continuu, rezultl ca Fiul Se na§te continuujaxp
Duhul Sfant purcede continuu (cf. pr. Sterea Tache, Teologie Dogmci-
tica §i Simbolica, 2003, vol. I, p. 118).
Logica antinomica a teologiei ortodoxe a intrat, in sec, al XIV-
in. conflict cu rationaiismul scolastic in problems palamismului.
Dupa controverse nesfar§ite, exista astazi teologi catolici care au ince-
put sa-§i dea seama ca logica antinomica este de fapt logica biblica §i
ca rationaiismul nu are nimic comun cu ea. ^
Dogma Sfintei Treimi nu are i a baza nici aeontradictie: aceasta-.
se produce numai_din punct de vedere uman, subiectiv. Daca spiritua-
Utatea rlslriteand indeamna pe credincios sa transforme chipul divin
inscris in fiinta sa, in asemanare cu Dumnezeu, il indeamna implicit sa
adapteze logica lui rationale la logica divina. Pentru a-L cunoa§te §i
intelege pe Dumnezeu este nevoie de o dilatare. a logicii noastre intr-O:
logica supranaturala, in care contradiotiile sunt reconciliate xntr-un
mod tainic (Pr. prof. Dnmitxu Popescu, op. cit, p, 1,06).
 187
VII. PERSOANELE S F INIE IT R E IM L
Pe baza Revelatiei. Biserica marturiseste ca Dumnezeu eJUnuLIa
Uinta, vointa. lucrari si intreit In Persoane; Tatal Fiul gi Duhul Sfant.
Degi Sfanta Treime ramane o taina greu de patruns cu mintea,
Parintele Staniloae a aratat ca Treimea Persoaneior divine e implicate,
dupa Parintii capadocieni gi Dionisie Areopagitui, in bunatatea si
iubirea Ini Dumnezeu gi in faptul ca Dumnezeu este persoana, care
presupune relatia de comuniune cu alte persoane.
R elatia. a numai doua persoane nu e desavargita; relatia de
, comuniune interpersonal^ este desavargita numai in trei. Treimea Per-
soaneior divm efme demsggi fiinta divina spirituals a lui Dumnezeu,
care se identified cu Binele, iar Binele e intotdeauna altruist.
Sfantul Vasile cel Mare afirma: “Binele _e nururea in Dumnezeu
gi aceasta tlfa ce pe^DumnezeiTsa se daruiasca altuia, sa nasca pe Fiul
gisa purceada pe Sfantul Duh din veci si apoi sa creeze lumea. §i cum
niciodata nu lipsegte binele din Dumnezeu, nici Tatal nu vrea sa fie
fara Fiul; iar voind, nu e fara putere; iar voind gi putand, e firesc sa
aiba din veci pe Fiul, pentru ca vegnic El voiegte sa fie binele ’7(cit. la
Pr. Dumitra Staniloae, op. cit, p. 296).
dedusa, deci. din bun.alatea.si
iubirea lui Dumnezeu, care e o insugire a fiintei divine gi care nu poate
fi cugetata separat de persoana, pentru ca fiinta divina nu exista
'abstract, ci numai in concret. Bunatatea fiintei divine, care este fiinta
de comuniune, se arata in primul rand, in actul nasterii Fiului si in cel al
purcederii Duhului Sfant din ved_din Tatal, cele trei Persoane. fund
intr-o relatie etema de iubire interpersonala.
Daca ipostasure"modiil~de" subzistenta de sine al fiintelor spiri-
tuale gi daca, aga cum atesta Revelatia, Fiinta divina subzista concret,
deodata gi intreaga in cele trei Persoane, mseamna ca Acestea nu se
deosebesc dupa fiinta, ci numai dupa ipostas, adica dupa modul in care
poseda fiecare..ipostas fiinta divina gi dupa modul in care o activeaza:
Tatal o poseda ca nenascut: FiuLprin nastere din veci din Tatal; Duhul
Slant prin purcedere din veci din Tatal. In acest fel, fiecare primegte
188
aaumite caracteristici sau lnsugiri personale proprii, incomunicabile:
Tatal are insusirea personala de nenascut; Fiul pe cea de nascut; Sfan-
tul Duhul pe cea die purees.
Deosebinle acestea intre Persoanele treimice nu sunt, deci,
deosehm lnHtM e s a iT d e n a j^ rcacT ac ^ sta le este comuna. D acadeo-
Tebirile ipostatice mire Persoanele treimice ar introduce deosebiri fiin-
tiale intre ele, atunci nu ar mai fi fiecare Persoana Duxnnezeu adevarat
§i un singur Dumnezeu in acela§i timp, ci mai multi §i prin aceasta Ele
n-ar mai fi un Dumnezeu unic, absolut. Dar, de§i introduc deosebiri de
natura, deosebirile ipostatice sunt reale §i arata ca este vorba de Per-
soane reale, distincte dar neseparate §i nu de simple manifestari sau
aratari succesive ale lui Dumnezeu.
Revelatia divina ne prezmta msu§irile personale proprii, prin care
cele trei Persoane treimice sunt distincte dar §i Intr-o unitate desavar§ita.
A. Despre T atal, Sfanta Scriptura ne adevereste ca poseda fiinta
divina in Sine, neprimindn-o de la nimeni si ca daruieste fiinta Sa
Fiului si Duhului, fara sa o piardd:;‘Caci precum Tatal are viata in Sine
^aXa^daT9^PmM sa aiba viatd in Sine”, (loan 5 ,26).
Sfinjii Parinti il numesc pe Tatdl “fara inceput, fara cauza
(anarhos §i anetios in limba greacd) sau neprincipiat, necauzat, avand
insu§irea personala de nenascut, deoarece Tatal ca Persoana nu are ori-
ginea Sa in aitul; pentru aceasta El i$i este Sie§i principiu (arhi in
limba greaca) §i prin aceasta El nu e nici nascut, nici purees” (Sfantul
Grigorie de Nazianz, Cmantarea 32).
Tatal este necauzat, neprincipiat dar e cauza $i izvor al intregii
dumnezeiri a Fiului sLaJ3-ykului. prin nastexe. s ln rin purcedere. De
aceea In Sfanta Treime exista un singur principiu: monarhia Tatalui, in
sensul ca principiul existentei lui Dumnezeu, ca Treime in persoane
este Tatal §i nu fiinta divina abstracts, cum invafa catolicii.
Sfantul Grigorie de Nazianz explica termenul trinitar de monarhie:
“Iar noi cinstim unicul principiu - monarhia. Nu e un principiu marginit
intr-o persoana, fiindca aceasta nu e persoana unica. Caci aceasta se sfa§ie
ajunge la discordie in ea insa$i si devine mai multe. Ci este o monarhie, un
 189
principal, care se arata in aceeagi cinste a firii, in acordul vointei, in
identitatea migcaril §i in unicitatea consimtirii celor ce provin din ea, cum
nu e cu putinta la firea nascuta. Asifel, chiar daca este in ea o diferenta
exprimata in numar, nu e taiere in fiinfa. De aceea monada “de la inceput”
se migca spre “diada” (doime) pana la ‘driada”(treime). Si aceasta este
pentru noi Tatal, Fiul §i Sfantul Duh”. (A treia cuvantare teologica -
Despre Fiul in “Cele cinci cuvantari teologice”, p. 52).
Sfantul Grigorie face aici doua precizari foarte importante:...
a Izvorul ratregji dumnezeiri e monadiia.monada san Po n x ^ IlitaliT...
b. Aceasta nu exista ca o singura persoana, pentru ca de la ia ce -.
put, din veci. el se roisca spre Doime.si se opreste in Treime,
Ideea aceasta despre monada, diada §i triada se Intalnegte §i la
neoplatonic!, dar pentru ei monada nu e persoana §i nici Triada nu e
Treime de persoane. Aceasta e o invatatura crestina specifica §i revelata.
B. Despre Fiul. Revelatia atesta ca are proprietatea.finsugirea
personata) dem.tImascuUiin^acLdin.Ta-al: Ҥi Cuvantul trap s-a facut
§i s-a salagluit intre noi §i am vazut slava Lui, slava ca a Unuia nascut
din Tatal, plin de har §i de adevar”. (loan 1,14).
EI isi primeste fiinta din veci din Tatal prin nagtere: “Din pantece
mai inainte de luceafaiiXe^aninascutT (Psalm 109,3)
’ i M n nagtere, Fiul nu primegte de la Tatal doar o parte din fiinta
divina, cum e cazul la oameni, ci intreaga fiinta o primeste prin nagtere
de la Tatal, fara ca Tatal sa o piarda. Erin aceasta comunicare, Fiul
primeste proprietatea specifica de nascut din. Tatal, iar nagterea Fiului
din Tatal e din vecL De cand exista Tatal exista si F iu l...
Sfantul loan Damaschin ofera explicatii adanci in legatura cu
relatia vesnica dintre Fiul gi Tatal: “Fiul a fost dintotdeauna cu Tatal si
in Tatal, nascut din Ei din vesnicie gi fara de inceput. Caci n-a fost
candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal gi Fiul, Care s-a
nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi- Tata fara de Fiu.Jar
daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tala. Dupa cum focul exista deodata.
cu lumina din el gi nu este mai intai focul gi pe urrna lumina, ci
deodata, gi dupa cum lumina se nagte toideauna din foe gi este intot-
190
deauna in el, fara sa se desparta deloc de el, tot astfei $i Fiul se na§te
din Tatal fara sa se desparta deloc de El, ci este pururi cu El. Dar cu
toate ca lumina se na$te in chip nedespartit din foe §i ramane cu el, to-
tu§i nu are ipostas propriu deosebit de ipostasul focului, deoarece lumi-
na este calitate naturals-a focului. Fiul este deci nascut din Tatal in chip
nedespartit si neindepartat §i ramane pururi cu Ei, totu§i are un ipostas
propriu, deosebit de ipostasul Tataiui” (.Dogmatica, ed. 1993, p. 25-26)
C. Duhul Sfant, se disfinge.,d.e,..Tatal §i de Fiul prin msu§irea
personals. de a f i purees din Tatal: “lar camTva v ^ T i :I ^ :i p M o ru C pe
C areE u II voi trimite de la Tatll, Duhul Adevarului, Care de la Tatal
gurce.de,Acela va mariuris^TSpreM Ine,, (loan 15,
Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne arata faptul ca Duhul Sfant
igi primeste flint a l Tiffostasuf'din veci din Tatal prin purcedere.juin
care El se distinge dar nu se separa de Tatal si de F iu l avanH toate cate
aiTTaM 'i r F i u r S a r l de nagtere gi nenasterg (cf. Sfantul loan Damas-
chin, Dogmatica, p. 29).
Prin nagterea Fiului gi purcederea Sfantului Duh din Tatal e afir-
mata deosebirea Persoanelo'rlfeimice dai' si dumnezeirea, egalitatea gi
consubstantialitatea lor. Sfantul loan Damaschin se exprima astfei in
legatura cu insugirile personale sau proprietatile Persoanelor treimice:
“In ce anume consta nenagterea Tataiui, nagterea Fiului gi purcederea
Duhului Sfant gi care e deosebirea dintre ele, noi nu putem cunoagte.
Stim ca ele sunt reale gi ca sunt acte absolute, simultane gi necesare in
Dumnezeu. Mai mult nu 5tun, caci e cu neputinfa sa se gaseasca in lume 0
imagine care sa exemplifice in ea insagi in chip exact, modul de existenta
al Sfintei Treimi. Noi cunoagtem ca exista deosebire intre nagtere gi purce-
dere, dar care e felul deosebirii nu sum deloc. Nagterea Fiului gi purce-
derea Sfantului Duh sunt simultane” (.Dogmatica, p. 28-29).
Parintele Staniloae a incercat sa explice taina treimii persoanelor
divine, plecand de la afirmatia Sfantului Grigorie Palama ca “Duhul
Sfant e bucuria din veci a Tataiui de Fiuf’ (Filocalia VII, p. 446). El
spune ca relaliajntepersonala.. “eu - tu” nu e deplina decat raportata la 0
 191
a treia persoana. la “el”. De aceea Treimea Persoanelor e o conditie a
deplinatapi caracterului lor personal si a comuniunii lor depline.
. Tatai se bucura de Fiul. dar bucuria aceasta vor s-o comunice
unui al treilea, ca ea sa fie deplma._De ac eea Tatal purcede pe PuKuf
Sfant, care e xndreptat impreuna spre Tatai §i spre Fiul. Bucuria Tatalui
de Fiul, ample pe Fiul de bucuria de Tatai si la randul Sau Fiul impar-
ta§e§te bucuria lui de Tatai Duhului Sfant, iar Duhul Sfant participa la
bucuria Fiuiui de Tatai §i prin aceasta straluceste din Fiul.
Prin faptul ca Tatai este izvorul.jcauza, monarhia Fiuiui si a Duhului
Sfant. aceasta mi implied o subordonare a lor fata de Tatai din trei motive:
a. Prin naffere ?i prin purcederey Tatai comunica intreaga Sa
fiinta Fiuiui gi StantuiuiDuli;.- -
b . Aceste acte sunt simultan& ,sijaecfisar& M ^ veci;_
c. M onarhia. TataluL_nu_introd.uce subordonarea. ci ea singura
afirma si asigura enalitatea gi deofiintimea lor sLdeplinatatea cotnuni-
unii Inal treilea._
In acest sens trebuie mteleasa gi ordinea obignuita in care sunt
prezentate persoaneie treimice in Sfanta Scriptura (Matei 28, 19) si in
doxologia mica (Tatai, Fiul gi Sfantul Duh). Ordinea in care sunt enu-
merate Persoaneie tgim ice.nu, irxdica o .super) pritaie a,jjneia Tata de
celelalte, deoarece “toate au aceeagi fi inta Una gf sunt.absolut egale jn
ceea ce privegte fiinta,. yointSL lucrarea._sJtapanirea.. puterea gi bunata-
tea” (cf. Sfantul loan Damaschin, Dogmatica, p. 30).
Pe langa insugirile personale sau proprietati. persoaneie Sfintei
Treimi se mai disting, insa nu in mod total ca prin msusiri. prin ceea ee
li se atribuie in lucrarea externa: creatie, mantnjre, sfmtire, judecata.
'Aceste~Iucran exteme, numite predicate, se raporteaza la Treimea
iconomi£a.simuJr£bui-e.£03]fuiida[emu.insusiiile .personale. carempartin
Treimii imanente. .In mod traditional Tatalui I se atribuie planul lucra-
rilor gi hotararea de a fi mdeplinite. Fiuiui intelepciunea si Duhului
Mantuit.ctful iar Duhul Sfant - Sfinptorul N u trebuie.,,insa, sa_seJnte.r
leaga faptul ca fiecare Persoana.divinaJucjeaza separat. Datorita unita-
192
tit fiintei gi vointei, aceste lucrari sunt comune, fiecare Persoana avand
_o contributie pioprie (cf. Pr. Sterea Tache, op. cit, p. 117).
In teologia romaneasca din ultimele decenii s-a accentuat modul
comunitar al actiunii divine in creatie, in mantuire, in intemeierea
Bisericii, tocmai pentru a evidentia sobomicitatea sau sinodalitatea
Bisericii, care trebuie sa se refiecteze in misiunea ei actuala, aceea de a
contribui la combaterea egoismului si individualisraului, care greveaza
asupra societatii conteraporane.
Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treim i /
Prin faptul ca Ipostasele treimice sunt deofiinta, posedand fiecare
intreagFsTdeodata fiinta divina. putem afirma ca Duninezeirea e Una
si neimpartita. c a e u n singur PumnezeuTTatal. F id si DitEuTSiSmr^atr
~cafiecare e Dumnezeu adevarat (cf. Sfantul loan DaxnascBm, T)og-
matica.’ I, 8),.jara ca prin aceasta sa intelegem ca exists trei Dnrrmezei.
deoareceexistao singu ra P iinta divinacom unaneim partitaiar cele trei
ipostasuri divine sunt consubstantiale. eeale si vegnice. Adevarul aces-
ta de credinta a fost propoveduit de Biserica Intotdeauna, dar mai ales
cu prilejul aparitiei ereziilor, care contested duninezeirea uneia sau
alteia dintre Persoanele treimice.Bisericnfiind nevoita sa argumenteze
cu marturii din Revelatie gi din ratiune, dumnezeirea Fiului fata de
arieni sau dumnezeirea Duhului Slant fata de pnevmatomahi.
1. Dum nezeirea T ataiui
Reprezinte un adevar recunoscut de toti crestinii si el n-a fost
contestaTmlci de ~ereticL" j ^ de credintd incen cu
martudsirea credintei in Dumnezeu - Tatal. Creatoful si Atottiitoral EI
e numit Tatal in sens proprim pentru ca naste pe Fiul gi in sens
impropriu pentru ca e parintele Creator a toate. T o ateJapturile stint.
mtr-un armrmtAensliii'TSli. iar El e parintele tuturor. Mantuitorul ne
tnvata sa I nTadresdm cu cuvintele “Tatal nostra” (Mate: 6, 2). El
insusi se roaga, numindu-L 'Tatal Meu” (Matei 2 6 ,29).
Crestinii sunt datori “sa siaveasca pe Tatal cel din ceruri” (Matei
5, 16), “caci Dumnezeu aga a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul -
 193
nascut L-a dat, ca oricine crude in El sa nu piara, cl sa aiba viata
vesnica” {loan 3, 16). Donmul Insu§i II nume§te pe Tatal Sau “singurul
Dumnezeu adevarat” {loan 17, 3).
De asemenea, Sfixxtii Apostoli II numesc pe Tatal Dumnezeu:
“Har voua §i pace de la Durrmezeu, fatal nostru gTHeTla D om nunisus
Hristos” (Romani. 1.71.
JDumnezeu Tatal are intaietate fata de Fiul $i de Duhul..Slant
numai in calitatea de cauza $1 principiu (ar/»))"ca Parinte al lor, dar
prin _aceasta e afiimata nu subordonarea, ci tocmai deofiintimea $i
egalitatea Persoanelor treimice.
JL.P u m n e zeirea Fiului
Numei^TIeTanriutlTumnezeu indica o persoana distincta de Ta-
tal. de aceeagi natura cu PurnnezeuT-Tatal, pentru ca. e nascut din
fiinta Tatalni. Fiul este “Dumnezeu adevarat din DuiimezeiTadevarat”
(art. 3 din Simbolul niceo-constantinopolitan).
Cu toate acestea, in istoria Bisericii, pumnezeirea Fiului a fost
contestant sail Tnteleasa gregit de unii erebciTanenvm onarEam§ti,~^-
crnieni, rationaligti. Sfanta Scripture cuprinde, insa, nenumarate martu-
rii in sprijinul dumnezeirii Fiului.. ■ tnm n e^.S fm dlor Apostolflapropoveduire $i laC incizecime.
El este confirmat de Tatal atat in Vechiul Testament: “Tu egti
F iu ljjdcuj Flu astazi~Te-am nascufi”T H 7 ^
inainte de luceafar Te-am nascut” (7^7m ' 109, 3 )TcItT s O n lS o u r
Testament: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am .imev.Qlt”
~{Matei 3, 1 ^c n im b area ja Fata: “Acesta este FiuL
Meu cel iubit, pe Acesta sadCascnltafi” (Matei 17, 5_)«J5fantul Apostol
Toma marturisegte dupa i nviere, dnmne^^ffiaJVf^niitnnilui Hristos:
^ o i f f l i n e u §i Duronezeul meu” {loan 20,28).
<:^ S u n t animate tex teb ibiiceS n care'ar rezflta ca Fiul nu este egal
cu Tatal: '^ T a H T E ^ e^ n iF ^ re decar~MlTi€^ j o a n ' \ 4, 28). ApIeT'de
expresii niTbebuie sa ne faca sa uitam ca Mantuitorui are ; i fire
dum nSeIascF$Tlirel7m enea^ar>EI vorbegte cand in calitate de Dum-
ngzeu, cand in T S fita te ^
tului, trebuie spus ca Mantuitorui vorbegte oamenilor dupa sfatul
194
Sfintei Treimi. Aceasta nu a socotit folositor sa se comunice oamenilor
data sfar§itului lumii.
Unii eretici au sustinut ca dumnezeirea Fiului a inceput sa fie
afirmata abia din sec. al IVdea. Impotriva acestei afirmafii stau sim-
boalele de credinta, Sfinfii Parinfi §i martirii Bisericii. Sfantul Clement
Romanul Xf~9*5y^aiT^Siantul Poiicarp~X f155), au m arturisit clar
divinitatea Fiului. Sfanta mucenita Donata marturisea inaintea prigoni-
torilor saiTpe la anul 200: “Noi cinstim pe Cezar, dar ne mchinam lui
Iisus Hristos, Care este adevaratul Dumnezeu”.
Dm punct de vedere dogmatic, dumnezeirea Fiului rezulta din
faptul ca El detine, nedesparfit de Tatal §i de Duhul Sfant: aceea§i
fiin|a divina^_ace]eagi lucrari divine, acelea^i atriffutef'^
urmare I se cuvine aceea§i inchinare ca gi Tatalui gi Duhului Sfant
3. Dumnezeirea Duhului Sfant
..PersoiTalitaiea Duhului Sfant este mai putin evidenpata in Vechiul
Testament, in principal in textele din Facere t; 2 §i Zaharia 7, 12. In
schimb^ dumnezeirea Sa este afirmata clar in Noul Testament: la Bima--
Vestire, la Botezul DomniduL J n fagaduinta Mantuitomlui Hristos. la
JOunrnezHreTlBiMilui Slant a Tost contestata de Macedonie si Eu-
n o m k J a o stazi de umtanenh Martorii M lehova si unii teologi protestanti.
JDingSfanta Scriptura rezulta ca Duhul Sfant are aceleagi atribute
ca. stJa tE -sTFiulTeste atotsfoutor (loan 14, 26),j.totputemiLjFacere 1,
2), prin_El vine mantuirea oamenilor “De nu se va na$te cineva din
apit§Fdin.Duli,v. 7L(/fla5_3,_ 5). Sfintii Apostoli confirma dumnezeirea
Lui; “Apania^de ce a umplut satana inima ta, ca sa minfi tu Duhului
Sfant sa ascunzi din preM J arin ei?.. .N-ai mintit oamemlor7"cTIui
Dumnezeu” (Foote 5,3-4),.
.Unele texts scripturiste par a pune la indoiala dumnezeirea Lui:
“Duhul Sfant nu va vorbi de la Sine, ci ceea ce I s-a spus” {loan 16,
19). Aici Mantuitorul se refera la faptul ca dupa inaltarea Sa la cer,
Duhul va continua opera de rnantuire §i va adanci Revelatia adusa de
Fiul lui Dumnezeu intrupat.
 195
“Nimeni nu cunoa§te pe Fiul, fara numai Tatai, nici pe Tatai rara
numai Fiul” (Matei 11, 27). Centra ca nu se face menfiune de Duhul
Sfant se considera ca El nu este atoi^tiutor. Exista, Insa, alte texte In
"care se afirma ca numai Duhul cunoa§te pe Dumnezeu (/ Corinteni 2,
11). Aceasta nu Inseamna, InsS, ca Fiul nu ar cunoa§te pe Tatai.
Textele biblice in general nu au un caracter sistematic ?i atesta cand
atot§tiin)a Fiului, cand pe cea a Duhului Sfant.
Dumnezeirea Duhului Sfant ne este confirmata demitre._.Siiru-
boalele de credinffi, doxoiogia mica. Taina Bote2u luLSLQPerele-Sfm.tir.-
lor Parinti: Sfantul Iustin Mardrul, Irineu, Tertulian, Grigorie Tauma-
turgul, Sfantul Atanasie cellvlafe. Sfantul Vasile cel Mare s.a.
~ ~ '^ " PeFa 2aSfmtei Scripturi §i a Sfintei Traditii se poate afirmaca Duhul
;Sfar,t are: aceeasi fiinta J iS ira c H ^ n ^ m .-d i¥ in e ..,a c e l£ a s i airibute
..divine ca si Tatai.siFiuLsi de aceea I se cuvine aceeasi adorare ca si Lot;,.-
In teologia romaneasca mai recenta, incepand cu parintele
Staniloae, s-a evidential in sens patristic §i palamit legatura interioara
dintre Fiul §i Duhul Sfant, atat in Treimea imanenta, cat §i In Treimea
iconomica. Legatura indestructibila dintre iconomia Fiului §i cea a
Duhului are consecinfe extrem de importante In cosmologia crestina,
dar mai ales In eciesiologie §i In teologia Sfmtelor Taine.
Perihoreza §i aproprierea in dogma SfmtglXmnii-
Persoanele treimice de$i se deosebesc Intre Ele prin proprietati
personale incomunicabile, nu sunt totu§i separate sau izoiate, “caci se
deosebesc fara despartire prin caracteristica ipostase proprii" (Sfantul
loan Damaschin, Dogmatica, p. 29).
J j atorita de.ofiinjimiir Persoanele diy in eJ ocuiesc una in alta. se
sala$lmggc_uiia in alta, se intrepatrund reciproc. fiecare dintre Ele J in d ,
IntreagaJnmelelalte doua^Tatal e in Fiul si In Duhul Sfant. Fiul e In
Tmthf $i in Duhul Sfant Duhul Sfant. e m Tatai si I!. Fill!, A A S3 SC
anuleze, amestece sau conlunde intreolalta.
Termenul perihoreza (In limba greaca perihoresis), mseamna..
l^fipdffiSdeffiTmeonjurafe reciproca §i el apare tarziu in literatura patris-
tic^pfinlul care a folosit acest termen a fost Sfantul loan Damaschin.
196
" V f; Z, H d A rO
JPerihoreza_este marturisita de Sfanta Scriptura prin cuvint&le
Mantuitorului I ^ s ' ’B K ^ § r ^ N ^ r e 2i tu ca Eu sunt in Tatal §i Tatal
este in Mine?” (loan 14, 10); “Cel ce M-a vazut pe M ine L-a vazut pe
-la taTJJoan 14, 9); “Precurn Tu, Parinte intru Mine"§l Eu intru Tine,
ca ei sa fie una in Not” (loan 17,21).
Desi tennenul perihoreza apare mai tarziu, ideea de perihoreza a
existat dintotdeauna in Biserica, Sfantul Atanasie cel Mare sau Parintii
Capadocieni utilizand alte cuvinte: enosis (unire), sinafia (impreuna -
petrecere).
Sfantul Atanasie afirma: “Deoarece fiinta dumnezeirea Tatalui
este fiinta Fiului, pentru aceea Fiul este in Tatal $i Tatal este in Fiul.
Pentru aceea Mantuitorul a adaugat dupa cele spuse mai inainte “Eu §i
Tatal una suntem” cuvintele urmatoare: “Eu sunt in Tatal §i Tatal este
in Mine”, spre a arata identitatea dumnezeirii si unicitatea fiintei”
(Contra Arienilor III, 3, cit. in T.D.S. vol. I, p. 422).
Oamenii nu sunt deofunta, asa cum aunt-Pcrsoand-eneijnice, pentru
ca persoaneIe)imiake. nu pose<&|ntreag&.$i deodatS fiinta umanfo de aceea
. ele nu pot sala^iui uneic. jriaj.tele- decat cel mult spiritual sau moral. Cu
toate acestea, in Biserica^prin puterea Duhului Slant, credmciogij^sunt.
chemati sa realizeze o peribuigzispirittiala tot mai adanca.
Parintele Staniloae fo!ose§te pentru perihoreza termenul de
“intersubiecfivitete tfemifcT ’ sau expresia “putmfalocuirii reciproce a Eu-
rilor sau Subiectelor”, nici una din Persoanele treimice neputandu-se
transforma in obiect pasiv al iubirii celeilalte, deoarece “la Dumnezeu nu
e posibil ca un Eu sa se afirme in fata celuilalt Eu, ci il socote§te continuu
pe celalalt ca inlocuitor ai Sau. Fiecare se vede numai in relatie cu Celalalt
sau prive§te la Celalalt sau se vede in Celalalt. Tatal nu se vede pe Sine
decat ca subiect al iubirii fata de Fiul. Dar Eu-ul Tatalui nu Se pierde prin
aceasta, caci e afirmat de Fiul” (T.D. O. vol. I, p. 210).
Sfantul Atanasie cel Mare a descris aceasta evidentiere reciproca a
Persoanelor divine in Sfanta Treime, ca expresie a perihorezei: “In aceasta
uitare de sine a fiecarei persoane pentru alta, se manifests’iubirea desa-
vai^ita intratrinitara, care are ia baza perihoreza si relatiile de comuniune
intratreimica, care decurg din nasterea Fiului si purcederea Duhului din
 197
fiinfa atotbuna a Tatalui, Care Bind ve§nie bun prin fire a nascut si purees
din veci pe Fiui $i pe Duhul Sfant” (Contra arienilor, I).
E ^rih orezajr^m ca r&fsta numai la baza comunimm desavar^ite
a Sfintei Treirni. ci §i la baza_cbmuiiiim.ii noastre cu Sfanta Treime, in
Hristos, prin Duhul Sfdnt cu Tatal, prin harul Sfmtelor 'Paine, caci dm
torita perihorezei, prin relatia cu persoana Fiului §i a Duhului Sfant,
participant la viata de comuniune a intregii Sfintei Treirni.
Aoroprierea treimica
Tdp ceea ce se refera la fiinta divina sau la lncrarile exteme ale
lui Dumnezeu este comun celor Pei Persoane. InJ0umnezeu_e2dsta o
smgura fiinta, o smgura vointa ^i si o smgura lucrare externa. Atunci
caiTcTuiiele activitalT-c&-se-refera~lmtQate cele trei Persoane, sunt atri-
buite unei singure Persoane. se folose§te termenul apropriere, (din
limba franceza, verbul approprier = a-§i insu§i, a atnFuTf
Aproprierea este asadar atribuirea unei lucrari comune sau a unui
predicat divin uneia dintre Persoanele Sfintei Treirni, Aceasta atribuire
n iis e face, insa, cu excluderea celorlalte Persoane divine. Daca afir-
jnarrud e_ex enip E xifIaHreste Fiul este..mtelepclune^an3uhul
Sfant bunatate. nu trebuie sa'in|elegem c&J?iul .si-Duhul sunt exclusTfle"
,1a putere sau TatM~|Quur(ieTFbunatate.
_;Li?crani_e exteme. degi apartin tuturor celor trei Persoane, sunt
atribuite astfefi Tatalui hotararea de a fape,. Fiului implinirea gi Duhului
Slant desavar§irea, in conformitate cu textul scripturistic: ‘Tatal face
totuI^HiTPiul in Duhul Sfant” (Romani 13, 26). In privinta activitatii
in lume, Tatalui I se atribuie crearea, Fiului rascumpararea (mantuirea)
iar Duhului Sfant sfintirea.
Faptul ca prin .apropriere nu sunt^cluse^xM alte--£ersoane se
poate observa in teologia ortodoxa contemporana in cel putin doua ca-
zuri. In primul rand s-a dezvoltat o teologie a Logosului creator, de
natura sa puna in evidenfa faptul ca prin participarea Cuvantului
(Logosului) lui Dumnezeu la actul creatiei se explica mai u?or rationa-
litatea creafiei §i posibilitatea intmparii, caci Logosul divin “mtra ale
Sale a venit” (loan 1,11).
198
In aceiasi timp s-a sens mult in teologle (la noi parintele
Staniloae In primul rand urmat de alp teologi), in ultimele decenii
despre calitatea Mantuitorului Hristos de Pantocrator (Atotfiitor), ex-
primata, de altfel, in pictura ortodoxa dintotdeauna. Prin aceasta calita-
te de Pantocrator se pune in relief atat prezenta in creafie §i in Biserica,
prin Duhul Slant, a Mantuitorului Hristos, cat §i lucrarea lui pronia-
toare, care imbrati§eaza nu numai pe crestini, ci $i pe necre§tini, intreg
cosmosul. Se demonstreaza §i prin aceasta un lucru afirmat cu preg-
nanta de parintele Staniloae §i anume: centralitatea lui Hristos in
teologia, spiritualitatea si viata Bisericii.
Bibiiografie:
1. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cele. cin ci c u va n ta ri teolog ice,
traducere de pr. Dumitru Staniloae, Bucure$ti, 1993;
2. Sfantul Grigorie de Nyssa, E p isto la despre S fa nta Treime, P.S.B.
nr. 30;
3. Sfantul Chiril al Alexandriei, D espre Sfanta Treime, P.S.B. nr. 40;
4. Sfantul loan Damasc’nin, D og m atica , traducere de Dumitru
Fecioru, ed. 1993;
5. Pr. prof. Dumitru Staniloae, Sfan ta T reim e, stru ctu ra su p rem e i
iu b iri, S.T. 5-6/1970;
6 .Idem, R e la fiile treim ice §i via fa B isericii, rev. “Ortodoxia” 4 /1964;
7. ldea\,SJanta T reim esauLa incep uta fo stiub irea , Rucurqri, 1993;
8. Idem, Teo logia D ogm atica O rtodoxa, vol. I, Bucure^ti, 1978;
9. Idem, F iin fa $i ipostasurile in Sfan ta Treim e , rev. “Ortodoxia”' 1/1979;
10. Idem, C h ip u l n em u rito r la lu i D u m nezeu , Craiova, 1987;
11. Jean Meyendorff, T eolog ia b iza n tin a , traducere de Pr. Alexandra
Stan, Bucure§ti Brio;
12. Vasile Loichita, P eriho reza §i enip ostazia in D ogm atica, rev.
“Ortodoxia”, 1/ 1958;
13. Pere Justin Popovitch, P h ilo so p h ic o rth o do xe de la veri-
te.D o gm a tiq ue de V E g lise O rth od oxe, tome I, Paris, 1992;
 199
VIII.EREZIILE ANTITRINH AJRE
Jeo logia cregtina a fost confruntata de la inceput cu anumite
tendii^c antitrinltare, monarbianiste. suborcUnationisieEcare aveau
drepLcauza fie monoleismul rigid iudaic si contestau realitatea Persoa-
nelortreim ice, fie politeismul pSgan, considerand ca fiinfa divina se
multiplies.
Principalele erezii trinitare sunt: monarManismul, subordinatio-
njam^ r^ tg iatS u T sr urtitarianismul. ,1a care se adauga filiocvlsmul, ce
ocupa un loc aparte in istoria cre§tmismuIuTT"
A . M onarhianismul
Aceasta erezie sustinea ca Dumnezeu este unic nu numai in
filnuL ci sj -in Persqapa (monarhie .= conducere de unuLsmfinrTJn. fata
politeismuiui antic pagan,. ereticii monarhianigti refuzau orice plurali-
tate. in Dumnezeu, considerand ca doar astfel salveazf™’amtateaTIintei
AivineT^ntmcaC~insa, in Sfanta Scriptura sunt menfionate in mod
distinct cele trei ipostase: Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, ei au incercat sa
explice persoanele d i v i n e T F c a ^ T ^ ^ r ^ R a m w in limba greaca),
S^^^-eT ~m oduB.. de d n ^ fe starea unei singure fiinte dumnezeiesti..
Tatal cel nenSscut. De aceea^onarhiani§;tii se impart in doua'aitegc>
rii: cjinamid si modal isti fpatripasuinr?^^
1. JTupa monarhianigtii dinaroici, Fiul gi Duhul Sfant j eprezinta
puteri emanate,din Tatal,.fara sa defina calitatea de^Dumnezeu s i l |r a
sa se constituie in ipostase distincte; pnn aceste puteri Tatal lucreaza in
lume.. Prin aceste afinnafflrSetTciilaegau. decLjdumnezeirea Fiului si
al Duhului Sfant, ca ^i M m ^ ^ F n ^ ^ u T d i v i n , socotiridu-Lpe jisus
Hnstos un simplu om,.m c a r e ^ ^ l meftemTputoe divina.
jleprezentantul p rincip al'alp st Paul"de ^ a rriosjta, ajuns epis-
cop de Antiohia in anul 260, care a incercat o sistematizare a concep-
fiilor monarhianiste. jn opinia lui, cregtinismut este o relieie strict
m onoteis& ca §i iudaismul,
Dumnezeu adevarat. Fiul e doar unborn, in_care salagluieste o putere
4umnezeiasca impersonala. Paul de_Samosata a fost excomunicat de
200
un sinod din Antiohia in anul 269,_.Anterior^<^steia. un alt eretic m o^
dal IsnJITepdQTjL fost condamnat de Biserica din Roma in anul 195,
.pentru ca refaza_sa^atnhui_ejui Hristos numefe.,.de Dnrnpezeu (cf. I.
Bria, Tratat de teologie..., p. 95). Ideile hristologice eronate ale lui
Paul de Samosata vor. fi preluateunai tarziu de Nestorie.
2. Dupa moMrf3^gi§^i...fl3odaU§ti> exista o Treime aparenta ca
manifestare a unicei divinilap; aceasta ia diferite mfapgari, chipuri sau
nydurl^de mariifestare,, care nu reprezinta persoane reale disdncte.
U m cufD umnezeu, lata!, se manifesta in relate cu lumea in treijn o -
duripcaMatal ia crearea lumii, ca Fiul la mantuirea lumii $i ca Sfantul
Duh la sfmtirejijuniii. Atunci cand se manifesta ca Tatal, El nu exista
ca Fiu §i ca Duh Slant. Aclmitand o intrupare a lui Dumnezeu, moda-
li§tii credeau ca ea s-a facut in P ersoanaT atE uk intrucat in Dumne-
zeire nu .exist!'~decft o s i fl '^ a Persoana, Tatal, care a creat iumea. sAi
intrupat. si a patimit pe cruce. Din acest motrvfmonarhiani§tii modali§ti
au fost numiti de contemporani §i “patripasieni”, adica cei care afirma
ca Tatal a patimit (iPater passum est”).
Cel mai de seam areprezentantal ereziei modaliste a fost Sabelie,_
preot din Africa, venit la Roma sa propoveduiasca, aici fiind §i
condamnal; de papa Calist in anul 220. Conceptiile sale eretice au fost
combatute de Tertulian. Ipolit, Sfantul Maxim MSrturisltorul.
B . Subordinatioiiisroui
Numele acestei erezii provine din concept gre§ita potnvippareia
Fiul §i Duliul SfahTnu _srm r^rfiiiita .?L epcdi, ciTTa^l, ci inferiori $i"
subordonati Tatalui.
a . . ■ Aceasta conceptie
_ r- 1 nega
^
------
dumnezeirea^consubstantia-
----------------- ----------- --------■ r m *
fitatea.A egalitatea Fiului si SUntului Duh cu Tatal. Unele tendinte subor-
dinafioniste au fost observate la Ipolit, Origen, Dionisie cel Mare, Ate-
nagora, Tertulian §i Teofil de Antiohia. In istoriaBisericiixra^tine-erezirt
apare sub doua forme: arianismuL?i macedonianismul, in sec, al IV-lea.
1. Arianismul
Spre deosebire de. .monar-hianism. subordmahmusmul admitea
existenfa a trei persoane sau ipostase j n Dumnezeu. dar sustineainjesar
 201
jitateajo r^ jn seusul ca aoar Dumnezeu. -T a ta l detinea intreaga dum-
nezeire, Flu! si Duhul fiind subordonati Tatalui.
Preotul Aiie, din Al exandria ..EantuluL. invocand anumite texte
loan 14,28; 17,3) sus tinea ca fiPitaTuITJimirBZBireste
umca $i incomunicafaila §i de aid ajungea la urmatoarele conduzii gregite:
-Singur D irnm ezHT^atal^e Principiul necreat, numele de Tatal
Jn d icand mtafejatea fata de Fiul.
~ -Fiul este prima creatura a Tatalui, dar nu din fiinta. ..cL.pm-
vointa'daialurd'in iiimjc^in tlm’p f deci nu din veci. Agadar, “a fost un.
Timp cand EiuLriiLgra.” Hi fiindjpC reatuth superioara, care are ojiinta
straipajddcea a Tatalui sijse deosebestc-de.EL--
-Fiind prima §i ceajm^,peifg_cta. creatura a Tatalui., e §i cea mai
jrpropiata ~deTTatll si detine unele prerogative fata deTelelalte^rieatufi,
putand fi numit Fiul lui Dumnezeu, de§i nu are aceea^i fiinta cu Tatal,
ci una straina de cea a Tatalui.
jScop ul pentru care Dumnezeu L-a creat pe Fiul este crearea
lumii, pentru ca Dumnezeu nu putea crea lumea fara ajutorul unei
.fiintgdntennediare. (Observam aid influienta filosofiei lui Platon, care
era dominanta in acea epoca in Alexandria Egiptuiui).
De§i a fost aparat de episcopul Eusebiu al Nicomidiei, Arie a fost
critical vehement de episcopii Alexandru & Atanasie de Alexandria:
inodul ibnnuleaza raspunsul_.artodQx--4m-p&tri va
ereziei ariene, invatand ca Fiul s_-a nascut mai inainte de toti vecii din
Tatdl §i este deofiinta cu T atlT Piul este.Duinne 2eu adevamtriinJi)um.-:.
nezeu adevarat, asa cum s-a stabilit in Simbolul de credinta (art. 3).
■ Adeptii lui^Arig.^care a fost excomunicat de Sinod,_s5u impartit
in trei grape;
a. arienii extremist! sau anomeii, care sustineau ca Fiul. nu^sfcn id-
macar asemanator fanomlos iTllmba greacal Tatalui. P upa exponentul
lor cel mai de seama, EunoipigJm jratriva caruia au scris Sfantul Vasiie
c d Mare?i Sfantul GrigoriedeNyssa^senumescsieunom tem,
b. semiarienii fomiusieniil dupa care Fiul e nSscut dinj[atah_dar-
nu este deofiinta cu TataLclasemanator (omiusios) Tatalui. -
202
c. acacienii. a caror denumire provine deJa-episcopul-Ae-aGiu al
Cezareii. Pozipa lor se situa intre anorriei ?i omiusieni, suspnand ca
Fiul este^asermnatoLdCatalm-, dar nu duniLflinfa, ci asa cunij a ia S n a
este agemanjtoare celui pexaroJlaepreziiita,--
2. MacedonianisnmJ_
Aceasta erezie subordinatioiiista reprezinta o extindere a mvata-
turii .lui Arie la persoana-Slanpijuj D.uh.>D aca.toata existenta este
errata da Dumnezeu prin Fiul, aPmci urmeaza ca si Dyriul este creat
prin Fiul, fund inferior Tatalui gi Fiukii.. La aceasta concluzie. eronata a
,aj ons Macedonie,. fost episcop al. Constant!nopolului. care sustinea ca:
^ u E u Q f ^ ^ sste^TCTeatEfXFiufui. aga cum Fiul este o creaturalf
--Taglui gi prin urmare El nu este_D.uma.ezeu adevarat" ‘~~" ~ ' ~ -
Alti reprezentanti ai macedonianismului, numiti si ‘‘pnev.matorna-^
hi” riuptatori uupogjva.Duhuiul.SlIr.it), aufoau^etimaarEimorriie, ^
Diritre,sfinti.i parrnti care au aparat dumnezeirea Duhului Sfant
. au fost: Sfantul Atanasi£^^M arg„(Epistola catre Serapion), J Pidim cel
Orb (Despr^DuKul S fln tigi Sfantul V asilexel Mare^ (Contra lui .Eu-
nomie, Despre Sfantul Duh).
J.,-Epezia..pne_vn^tpmaha a fost^ condampat^oflojai d e: Biserica la
Sinodul ai il-Iea Ecumenic de la Constantinopolu a r mvatatura.ortodoya-
stab'ilM fiind introdusa in SmibniuLde.crsdlnta-fart-d). Degi nu a mai fost
utilizat termenul “omousios”, consubstantialitatea Duhului Sfant cu Tatal
si cu Fiul a fost exprimata prin formute doxologice.
C . Triteismul
hiiTueiita" extrema a politeismului pagan a condus la aparitia
acesteTerezii M m pre^care sep_ara total cele trei P ^soane d m h ern T
care'TiiHfa se repeta, a.^7cuni se~ repeta Ta~nivel -uman7 lAT~care~ar;
"sistematizataceastfi ereiieTfostTilosoful loan Filopon din Alexandria
dsecTal W deajTAcjata identifica nopiunea de Fiinta divina cu cee ace'
se intelege prin hotiunea de gen si invata ca cele trei Persoane divine
au o fiinta, o substanta divina abstracts, aga cum oamenii au o fiinta
sau substanta imiana_apartinand aceluiasi gen umari. fersoanele divine
detin o imitate specifica,pimioxala §i.jiu__(p unitate numerica a fiintei.
 203
Dupa cum natura umana este repetata jpiiidivizii umani despartlti intre
e'u a ^ e r e p e ia t^ T natura gi fiinta^ d iyina in cele trei Persoane.
d m B ^ 5 jjti.^ 4 ce asta jnseanm lV aA ^avem un73lm iugzeurcrtrei §i
nu e o U lrica fiinta, cib 'er ■----- -— -------- -— — ---------- ------
Din erezia. triteista a aparut ulterior tetrateismul, conform caruia,
pe langITeie
alatun3S^at§l,:dejIuT ir^e Duhul Sfant, re zdtm dpatru Dum nezei.' .. '
Pm trucoinHaterea acestoT ~ er^ n 5 iserica nu a luat^Hofarari
spetiale, deoarece erau combSmte prin Sinodul niceo-constantinopoltT
tan^fatracafd d s ^ I manifestat in special in Apus, in Evul Mediu, _BA
serica romano-catolica le-a condamnat m Sinodul IV Lateran (1215).
D .Antitrmitarii modcrni
i n j nteriorul protestantismului au aparut teologi care a u jiegat
dognaJ3fintei Tfcimi. Cel mai reprezentativ a fost Faust Socinus
1604) din Polonia, care a sistematizat ideiie antitrinitare $i a organizat o
comunitate cregtina pe temeiul acestora. Adejd i lui Socinus s-au num if
unitarigm, intmcat considera .ca DumnezeuVstenUionopeK pnal^ oar
T~atal smffl]7firMT5umirezeu in sens propriu. Plggancide la erezia mo-'
a lui Paul de Samosata^ ei considera ca Fiui (lisus Hristos)
jgste un simplu om, nasciitJujiiod supranatural si trimis in lume pentpr
mantuirea neamului omenesc. Lui I s-a jw m n i cat puferea dumpeze-
iasca prin care ne-a luminat §i pe noi, ca sa tr a i m dupa vota lui Dum-
nezeu. De aceeaTdupa moarteTPumnezeu 1-a orient in c a y la~dreapta
Sa. Duhul Slant e nuroai o putere a lui Dumnezeu, care sfintegte pe om.
Tendinte antitrinitare se InMnesc astazHn protestantrsmuL libe-
indeosebi in simbolurile de credinta §i in ritual ,_|Lns.dlrist©s-este...
intele^: c a.Fiu at lui Dumnezeu in sens etic §1 adoptianist, conceptia
trim taraiTui^teblogrp^^
.- Aceea§i conceptie eretica trmitara o intalnim si la secta “Martorii
lui lehova”.--
204
Adaosut Filioflue si combaterea lui _
Ereziile trimtare analizate anterior, cu exceptia imitarianismului,
apartin istoriei, ele prezentand un interes doar pentru istoria dogme-
nlor. Exista insa o mvaiatura trinitara eronata, care altereaza gray
retatiile interpersonale din Sianta^Treime si pe care Biserica apuseana
a profesafeo^-nicepan d cu. secolul al Y-Iea. Ne j eferim .la. dogma J3ke-
ricii Catolice,numita ..“Filioque’’ care a provocat una dintre acela mai
inver$unate polemic! .teologice dintre.Qrient-sLQcddent §i care ramane
una din divergen ce doctrinare majore dintre Catolicism §i Ortodoxie
(cf. Pr. prof. loan Bria, D.T.O, p. 177).
Biserica Ortodoxa a invafot intotdeauna...^e_ temein] Sfintei
.Scrinturi si al.S.fmtei-Traditii ca Duhul S_fantnurced£Lfiintiai si iposta-
tic, ..(personal) din yecijdin TataLsi..se„odihnes.te sau stralnceste in si
pri.o.Fiul, fiind.lrimis.ia.timp. in iume de TataL.si.deJu.uL,-
Biserica Apuseana, pe temeiul unor afirmadi ale Fericitului
Augustin.ja_m<^pi3^ j n ye|eJn^ecL .alf y d ^ ..c a Duhul Slant purcede
si’ del a Piul (et-Filio sau Filioque in limba latina), sjabind unitatea
fiintei divine ^§i^distincri4,'.perspanelor anuland monarhia
Tatalui _§i; introducand .jiiarhia^.dica existenta a doua principii sau
Izvoare in Dumnezeu: TataLsLEiul. ~
Pentru teologia catolica doctrina lui Filioque ar reprezenta o
clarificare §i dezvoltare a inva£aturii despre Sfantul Duh §i o precizare
asupra relabel dintre fiul §i Duhul Sfant Dimpotriva, pentru teologia.
ortodoxa Filioque constitute o “donma_noua”. care implica o “alta ere-
tenojjbidem, p. 178). Din p.unct.de vedere ortodox. Filioque reprezinta
o inovatie .dogm adca,; ce incalca hotararea de la Sinodul al ni-lea
Ecimienic, conform careia nu trebuie sa se ariaugciurnic la Sjmboiul
m ^ o -constariShopolitan; in acela§i bmp, afirmand doua izvoare sau
principii in Dumnezeu, aceastd invafatura slabe§te caracterul personal
al lui Dumnezeu, socobnd Persoanele treimice drept simple relabi.
.piliogue a fost introdus oficial in Simbolul de credinta la sinodul
local din Toledo (Spania) in anul 589, hotarandu-se in canonul 3^aT
 205
acestui sinod ca “oricine nu crede ca Duhul Sfant purcede de la Fatal si
de la Fiul {a Patre etFilio procedii) sa fie anatema”.
^ .trodu^ e a ^ acestui adaos la Crez mi s-a facut pe baza unei
lundamengnbibfice gi patpsde^ci_djxt motive istorice. pentru a-i atrage_
pe vigigoliLaDeQi din Spania la ortodoxie^fapt care s-a $i petrecn l Din.
Spania aceasta invatahjhL s-n-_£xnns-in_Franta gi Germania in timpuL
TOPaSaduT]C_aroi cel Mare, fiind aprobata la Sinodul din Aquisgram
(Aachen), in annl 809. Cu toate acestea, papa Leon al IH-lea nu accepta
introducerea lui Filiogue-iiudrez fapt petrecufabia jn anul 1014, prirp
decia^papjej_Bgnedict al VEI-lea^ de atunci el devenind dogma in
'Biserica Apuseana $i fiind preluat si deX^onfesiimileJrotestante.
Cel dintai teolog rasaritean care a aratat gravele implicatii ale lui
Fijioque, a fost natriarhul Fotie al Constantinopnlnlui (j~895) Intr-o
“EneicIiciLcatre patriarhii oriental!” din anul 867. (Traducerea roma-
neasca in rev. S/T. nr. 1-2/1930). T a Sinodul unionist de la Florenta
/14391. MitropolituI Marcu al EfesuEu7T~formuLat argumente impoT
triva acestei inovatii doctrinare.
Teologia ortodoxa respinge adaosul Filioque pentru urmatoarele motive:
1. In primui rand aceasta inovatiefdoctrinara nn are unjgm ei In
Revftiapa sypcanaturala. Textele pe care le invoca teologia catolica:
“Pe care-L voi trimite de la Fatal’' {loan 15, 26), “Din al Meu va lua”
“toate cate are Fatal sunt ale Mele” {loan 16,14), “Luati Duh Slant”
(loan 20, 22), se refera la trimitrea in lume a Duhului S fa n t, care se
face in timp ?i care este confimdata de catolici cu purcederea din
ve§nicie §i care constituie o insusire personala, netransmisibila.
Datorita prioritatii pe care o da naturii divine asupra Persoanelor
treimice, teologia catolica pune accent pe caracterul de insusire
fiintiala a purcederii Duhului Sfant. Din punct de vedere ortodox,
natura divina nu exista in afara persoanelor §i nici nu le este anterioara
acestora si de aceea purcederea reprezinta o insu§ire personala. Accep-
tarea adaosului Filioque duce la confuzia dintre Persoanele trinitare,
intre Tatal §i Fiul §i goleste comuniunea treimica de adevarata ei
valoare §i semnincatie cre§tina. In textul de la loan 15, 26 se face
referire la persoana Tatalui §i nu la substanta divina.
206
.in ceea ce prive§te afirmapa Mantuitorului de la loan 16, 12-15,
Sfantul loan Gura de Aur o expiica astfel: “Aceasta inseamna ca va lua
din §tiinta pe care o are Fiul, deci e vorba de ^tiinta, nu de fiinta” (Omilia
78 la loan), (cf. T.D.S., vol. I,, p. 431432). Toata argumentatia biblica
adusa de catolici in sprijinul lui Filioque este Iipsita de relevanta.
2. Catolicii. pretind ca Duhul Slant ar purcede $i de la Fiul_
deqarece a fost tnmis in lume de TatarircfejFiyl.^Prin aceasta ei fac
cpnfuzie nitre purcederea Duhului, care are caracter ve?nic_ $i. faun-
.tCTdErSflume. ce are caracter temporalTDar cum ar putea sa depindl
purcederea ve§nica a Duhului de trimiterea temporara in lume, cand
lumea exista in timp §i odata cu timpul iar Durnnezeu este ve?nic?
Daca teologia rasariteana folose§te expresia “prin , Fiul ”
(prepozitia piin = “dia” in Iimba greaca), afirmand ca Duhul a fost
trimis in lume de tatal “prin Fiul”, aceasta se refera numai la activitatea
externa a Sfantului Duh, nu §i la viafa interioarS a Sfmtei Treimi. ■
Daca ne referim la purcederea Duhul oi Sfant. teologia rasaritea-
na a stabilit ca Duhul p u rc e d fT E n ^ ramane. se odihnes-
le sau stralucegte in Fiul (Sfantul loan Damascliin, Dogmatica, p. '28 §i
Patriarhul Gheorghe Cipriotul - sec. al XHI-lea: “Duhul Sfant nu
numai se odihne§te dar §i straluce§te in §i din Fiul”. (cf. Pr. Prof. loan
lea, op. cit, p. 79).
3. Gonsiderand ca Duhul purcede de la Tatal si de la Fiu l teolo-
gia catolica altereaza relafia dintre Duhul Sfant si FiuL facandu-L pe
D u K u l^ t e n s I a ^ al Sfintei TreimlTcaF^Hn
c ef^ T lu c rir ire x t^ e , intre iconomia Finlui §1 cea a Duhului lipsind o
relatie directa.
Din punct de vedere ortodox, Duhul Sfant ramane legatura inter-
na dintr e T h t ir ^ F i u O im d c a ^ la Tatal si ramane In Fiul. iar
Fiul raspunde Tatalufpnn iubireaGOuhuini Sfant. t nvafand indirect ca
iliM u lT S m ^ iului, intrucat purcede din Amandoi,
teologia catolica dizolva comuniunea trinitara personala §i, cade in
individualism. Ceea ce primeaza In teologia catolica nu este eomuniu-
nea perihoretica trinitara, ci unitatea naturii divine, pe care este funda-
mentata structura absolutist! §i monarhica a Bisericii catolice
 207
in masura in care Duhul Sfant ramane legatura interna prin care
Tatai este in Fiul Fiul este m Fatal (loan 17, 21) purcederea Duhului
numai de la Tatai intemeiaza comuniunea suprema din interiorul
Sfmtei Treimi, care se reflects in comuniunea sau sobomicitatea
Bisericii. (cf. Pr. Prof. Dumitru Popescu, op. cit, p. 113-114).
Atitudini teologice mai noi fata de adaosul Filioque
' ^Teologia apuseana a reprosat in ultima vreme teologiei ortodoxe
c a prin purcederea IM m lui..Sfantiinn.ud.de.la;Tatal se lasa pe plartul al
doilea relatia Fiuliii cu Duhul. De aceea teologul protestant Jurgen)
@ 5Itxnan^^
propune o rioua_ formula pentru . inlocuirea clasicului “Filioque”:
M prime?te fonm .d e „la
Fatal gi de la Fiul”. Daca in versiunea catolica a lui Filioque, DuhuL
"gfant_pare sa devind centrul de gravitape al Sfintei Treimi, in varianta,
pro te s ta n ^ H u lti^ e sS d e v m j^ T a s tfe l de centric..t-Pr. Prof Dumitru
Topescu, 'op. cit, p. 114). In ambele cazuri, insa, este contrazisd
monarhia Tatalui, intrucat ambele formulari fac, abstracpe de adevarul
reveIaf~conKTmi caruia numai Tatai este izvorul Sfintei Treimi, al
Fiului prin na§tere al Duhului Sfant prin purcedere. Conceptiile
apusene converg intre ele prin faptul ca il considers pe Duhul Sfant
mai mult o fiinfa impersonala, estompandu-i caracterul personal.
In concepfia ortodoxa, Tatai i§i revarsa viata ?i iubirea Sa Fiului
prin Duhul Sfant §i tot prin Duhul Sfant Fiul o intoarce cu recuno§tinfa
Tatdlui, iar Duhul Sfant desavar§e§te aceasta mi§care perihoretica
ve§nica. In acest fel este evidenfiatd §i relatia interioara dintre Fiul §i §i
Duhul Sfant, care se va prelungi $i in lucrarea Lor comuna in create si
in mantuirea omului.
Teologi catolici contemporani, ca H. Muhlen sau Le Guillou,
care incearca sa nuanfeze filiocvismul prin faptul ca identified iubirea
intre Fatal §i Fiul cu persoana Duhului Sfant, nu fac decat sa scufiinde
ceie doud Persoane divine in firnfa impersonala. “Pericoiul e§uarii mb
acest impersonalism, considera Parintele Staniloae a fost e'vitat de
teologia ortodoxa prin faptul ca nefiind obligata sa explice o doctrina
208
nerelevata, ca cea despre purcederea Duhului Sfant de la Tatal §i de la
Fiul, ca dintr-un singur principiu, prin procesele psihice, a primit pe
Fiul §i pe Duhul Sfant ca persoane date in mod real prin nastere §i prin
purcedere, fara sa se lase ispitita de incercari de a explica modul
originii Lor dupa analogia functiilor psihice, ci 1-a exprimat prin
numirile apofatice r a s te r e §i p u r c e d e r e ... Sfintii Parinti au accentuat §i
ei ca in Dumnezeu exista un singur principiu, un singur centru de acte,
un singur centru al actelor de pro venire; dar el este Tatal, deci o per-
soana care asigura caracterul personal al tuturor Persoanelor, nu fiinta
comuna, care face relativa $i ambigua deosebirea dintre Persoane”
(Pr.prof. Dumitru Staniloae, T.D.O., vol. I, p. 316-317).
Bibliografie
1. Sfantul Atanasie cel Mare, T rei cu vin te im p o triva a rien ilo r, trad.
Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P.S.B, vol. 15;
2. Idem, E p isto le in S crieri, partea a doua, trad. Pr. Prof. Dumitru
Staniloae, P.S.B, vol. 16;
3. Didim din Alexandria, D esp re D u h u l S fa n t , trad. Pr. Vasile
Raduca, Bucure§ti 2001;
4. Sfantul Chiril al Alexandriei, D esp re S fa n ta T reim e, trad. Pr. Prof.
Dumitru St&niloae, P.S.B, vol. 40;
5. Sfantul Grigorie de Nazianz, Cede cin c i c w a n td r i teo lo g ic e , trad,
de Pr. prof. Dumitru Staniloae, 1993;
6. Sfantul Vasile cel Mare, D esp re S fa n tu l D u h, trad, de Pr. prof.
Constantin Comitescu, P.S.B., vol. 12;
7. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, P u rc ed erea D u h u lu i S fa n t d e la T atal
f rela fia lu i cu F iu l, in rev. “Ortodoxia”, nr. 3-4/1979;
8. Idem, S tu d ii ca to lice rece nte desp re F ilio q u e , in rev. “Studii
Teologice”, nr. 7-8/1973;
9. Pr. Prof. Dumitru Popescu, A sp e cte n o i m p ro b lem a F ilio q u e , in
rev. “Ortodoxia”, nr. 4/1974;
10. Idem, O rtod oxie s i ca to licism , Bucurerjti, 1999;
 Istoria dogmelor 29.10

Triadologia

Dogmă si teologie- pr.Stefan Buchiu – pg. 170-208

Invățătura triadologică este invatatura fundamental a crestinismului. Creștinismul este o

religie monoteistă în cadrul căreia întelegem că, Dumnezeu cel Unul în tri Ipostasuri- Tatăl, Fiul
și Sfântul Duh.
Dumnezeu cel Unul in trei Ipostasuri.
Crestinismul este o religie descoperită de Dumnezeu, mântuitoare și reprezintă
participarea tuturor celor care cred în Hristos și participă la viața de comuniune cu Tatăl și cu
Duhul Sfânt.= 1Ioan1,2-3
În exprimarea Sfântului Ioan Evanghelistul, Dumnezeu este iubire (1Ioan4,8)- treime de
personae, iubire in sens de viata comunionala a persoanelor treimice. Iubirea dumnezeiască
implică treimea persoanelor, iar treimea persoanelor implică iubirea.
Formula clasica a formulii a învățăturii triacdologice afirmă ă dumnezeu este unul în ființă și
lucrările Sale și întreit în Ipostasurile Sale.
Dumnezeu e unul în ființă dar subsistent în trei personae sau fețe.
Dumnezeu nu e o unica persoana, dar nici 3 fiinte separate ducând la triteism, ci este
Unul în ființă și întreit în Persoane. De aici, distingem două aspecte:
1. Caracter personal al lui Dumnezeu, pluri personalitate
2. Unitatea si unicitatea ființei divine, Una și Aceeași, întreagă în cele trei Ipostasuri.

Sfinții Părinți și scriitorii bisericești, prin Vladimir Vloschin, afirmă faptul că, în tradiția
Răsăriteană, nu e loc pentru o teologie sau mistică a ființei dumnezeiești. Pentru mistica
Răsăriteană, țelul nu este vederea ființei divine, ci participarea la viața de comuniune a Sfintei
Treimi. Vederea lui Dumnezeu ca Persoană,nu ca ființă, ci Treime imanentă și iconomică e
conținutul teologiei creștine, deoarece ne vorbește despre Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu- Fiul și
Dumnezeu- Sfântul Duh.
Persoanele Sfintei Treimi sunt prezente în unitatea ființei, dar își păstrează și relațiile lor
laolaltă și lucrările lor în afară.
În spiritul Sf. Grigorie de Nazianz să înțelegem: „Eu când spun Dumnezeu, înțeleg Tatăl,
Fiul și Sfântul Duh. Când cântăm pe Dumnezeu, cântam defapt Treimea”, spune Sfântul Grigorie
de Nazianz. Când ne unim cu Dumnezeu, ne unim defapt cu întreaga Treime.
Pantiesm si dedeism în care nu există un dumnezeu personal și nici posibilitatea
comuniunii.
Dp.d.v. istoric, în primele secole, explicarea dogmei Sfintei Treimi s-a făcut în contextual
filozofiei elenistice și a religiei monoteiste iudaice. Față de poliarhia elenistică, Dumnezeu Tatăl
este principiul unic, născătr al Fiului și purcezător al Duhului Sfânt. La fel ne ferește și de
monoteismul iudaic, întrucât dumnezeirea nu aparține doar Tatălui nenăscut, ci subzistă în trei
Ipostasuri. Poliarhie înseamnă existența a trei principiale primordial.

1 
 
 De aceea, învățătura triadologică devine esențială în prezentarea teologiei creștine și
ortodoxe.
1. Prefigurarea Sfintei Treimi în religiile păgâne: pluralul elohim în cartea Facerii; la
popoarele pagane care sunt reprezentate trei zeitati fundamentale în religiile respective; in
religiile egiptenilor avem isis,phorus și osiris ; la hindusi brahma, vișnum și șiva ; la
chinezi unitatea thao, la fel si in religia romană cu zeitățile Zeus, Jupiter.
2. Decoperirea sf. Treimi în Vechiul Testament= prin revelația primordial supranaturală,
prezentarea Sfintei Treimi nu este direct, ci una vagă.
3. Mărturii în Vechiul Testament: a) texte cu caract nedeterminant: Facere 1, 26; Facere
11,7; b) texte cu caracter determinant: Facere 18, 2-3; Isaia 6,3 ; Numeri 6,24-26;
4. Texte în care apar numele Persoanelor treimice separate: ps.2,7; ps.32,6; ps.50,12;
ps.61,1- psalmi profetici
5. Descoperirea pers Sfintei Treimi în Noul Testament: prez. clar si fara echivoc ; temeiuri
scripturistice ale sf. Treimi: a] Mt.28,19; b] Luca 1,35; c] Matei 3,16-17 unde mai avem
glasul tatălui auzindu-se din cer: schimbarea la față Ioan 14,16-17; 2 Corinteni 13,13
binecuvântarea levitică Numeri 6, 24-26; 1petru 1,2: mt 28:19-20 = 2 cor13,13 ; mt.5,
16; 6,9; 16,32; mt.3,17; mt.16,16; ioan 1,18; 1 Corinteni8,6; Ioan 20,21; Persoana
Duhului Sfânt: Ioan 14,26
Unitatea de ființă și lucrările persoanelor Sfintei Treimi: Ioan 13,30; 10,38; 1 Corinteni 2,10-11;

Cum, care este legătura între Dumnezeu si aceste trei zeități? Prin revelatia primordiala

Marturisirea si formularea dogmei:

 La inceput a fost prezentata în forma botezului.

1. Matei 28,19; ierusalimitean, alexandrine și antiohian
2. Botezul în numele Sfintei Treimi- întreita cufundare
3. In formulele liturgice, apare doxologia mică si imnul Lumină lină
4. Marturisirile de credinta ale martorilor care marturiseau dandu-si viata- Policarp
al Smirnei
5. Clement Romanul, despre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Formularea la sinodul intai ecumenic unde a fost combătut arianismul art.7, la
Sinodul 2 Macedonie art.8-12 au fost savarsite minuni cu sf. Spiridon
Terminologia trinitară: termini in greaca – unitatea finite si a doua la treimea
persoanelor si nu le regasim in biserica primara

Dumnezeu e unul în ființa si lucrările Sale și întreit în Persoane. Termenii sunt:

ființă, ipostas și subzistență
ființa- fondul unei realități,naturii commune, esenta sau ființa concretă.( spuneau
Sfântul Vasile cel Mare și Aristotel)

2 
 
 Termenul de substanță este identic cu ființa si ființa ce subzistă
Natură sau fire(gr.fisis)
a) Ipostasul= exista in sine prin modul concret
b) Subzistența= modul de a exista al substantei si este sinonima cu ipostasul
c) Persoana= fața, masca= ființa umana concreta (sfantul Vasile cel Mare
clarifica cu privire la prosopon)

Distincții si antinomii în Sfânta Treime.

Tatăl posedă ființa divină în Sine.

Fiul o primește de la Tatăl prin nastere.

Duhul Sfânt o primește de la El prin purcedere.

Antinomia Sfintei Treimi- o pozitie față de lege(antinomia)

Exemple: Dionisie Areopagitul; in cartea lui Iov; în vinerea mare astăzi s-a
spânzurat pe Cruce .

Principalele antinomii sunt:

a) In fiecare Persoană divină se afla întreaga ființă, fara ca aceasta sa se împartă
după Persoană
b) Cu toate ca nasterea si purcederea ar presupune o oarecare prioritate a
Tatalui, cele trei pers. Sunt vesnice, fara de inmceput si existente deodata
c) Tinând seama că vesnicia exclude raportarea la timp, rezulta ca fiul se naste
continuu,iar Duhul Sfânt purcede continuu.
Despre pers. Sf. Treimi
Invatatura treimica ramane o taina de nepatruns cu mintea.
Relatia a doua personae nu este desavarita
Binele este în totdeauna altruist ( sf. Vasile cel Mare)
Fiinta divina nu exista abstract, ci numai concret
Bunatatea finite divine se arata in primul rand in act nasterii si in cel al
pucederii duhului sfant
Revelatia dumnezeiasca ne prez. insusirile proprii

3 
 
 Istoria dogmelor 12.11

Istoria dogmelor nu se identifică cu altă disciplină, dar este foarte apropriată studiului
teologiei dogmatice și simbolice. Ea nu este istoria bisericii universale pentru că, nu privește sub
aspectul istoric, desfășurarea în timp a dogmelor, din punct de vedere istoric, ci din punct de
vedere al conținutului, deși avem anumite repere istorice. Nu este nici patrologie pentru că, nu
analizăm viața și opera Sfinților Părinți așa cum se întâmplă la această disciplină, chiar dacă noi
folosim elemente de operă, dar nu face anumite detalii din opera lor. Ci ceea ce vine în
interacțiune, poate fi monitorizat, pus pe această scară a evoluției învățăturii de credință.

Așadar, istoria dogmelor este, disciplina care prezintă în mod metodic și sistematic,
modul în care a evoluat cristalizarea sau înțelegerea în timp a învățăturilor de credință sau
dogmelor.
Reținem că, expunerea istorică a dogmelor și de formularea și aprobarea dogmelor la
sinoadele ecumenice. Până în secolul al IX- lea, au fost formulate învățăturile de credință la
aceste sinoade ecumenice.
Reținem că, în studiul nostru, accentul va cădea asupra învățăturii trinitare sau
triadologice și asupra învățăturii hristologice, fiind considerate fundamentale. În perioada
Bisericii primare,învățătura triadologică și hristologică, au făcut obiectul preocupărilor părinților
și scriitorilor bisericești din această perioadă.
Primul volum din istoria dogmelor, prezintă istoria dogmelor și istoria învățăturii
dogmatice, din epoca post-apostolică și până în perioada sinoadelor ecumenice. De aceea,
înțelegem că învățătura de credință, nu a fost de la început în forma pe care noi o cunoaștem
astăzi.
Mai mult, istoria dogmelor prezintă dogmele bisericii, definițiile dogmatice i învățăturile
de credință, formulat și aprobate de sfinții părinți la sinoadele ecumenice.
Izvoarele pe care se întemeiază disciplina istoria dogmelor.

Autorii fundamentali de istoria dogmelor, sunt:

Hadolf Harnack- lucrări tipărite în 1959
Fredrick Loofs- lucrare apărută în 1968 (la Gubingem)
Rudolf Seeberg cu o lucrare tipărită la Bazel în 1960
Bengd Hagglund (îndrumător părintelui Ștefan Sandu), a scris în 1999, o lucrare de istoria
dogmelor în asamblu.
Lucrările scrise în sec. XX 1959-1960-1968-
Teologia romano-catolică are reprezentanți cu lucrări în germană, suedeză; manuale, tratate.
Printre cei enumerați mai sus, îț avem și pe Aulen Gustav, dar mai sunt și mulți alții.

NOȚIUNEA ISTORIEI DOGMELOR

Istoria dogmelor, este o disciălină apărută mai de curând, în rezentarea ei istorică și
sistematică. Preocupări despre istoria dogmelor au existat pe toată durata secolului XX. Iar
spațiul de analiză începe cu epoca post – apostolică și până în prezent.

4 
 
 Hadolf Harnack prezintă definiția și obiectul I.D. afirmând că, nevoia de a formul
conținultul religiei în articole de credință este esențială creștinismului.
Religia este legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu. În cadrul acestei legături
intervin trei aspecte: doctrina, morala și cultul.
Doctrina- aspectul teoretic al religiei.
Morala și cultul-aspectul practic este aplicată învățătura în viața creștinului, prin păstrarea
legilor, păzirea poruncilor la morală, iar prin cult, prin forme de cinstire în relația omului cu
Dumnezeu.
Carcterul supranatural si universal al religiei creștine impune credincioșilor, datoria de a
ajunge la o expunere a credinței.
După Harnack-ansamblul dogmelor a fost proclamat rezumatul creștinismului, ca fiecare
credincios să-și impună să accepte fidel, această totalitate a dogmelor, ca și condiție primară
pentru dobândirea mântuirii.
Frederich Loofs- dogmele bisericii sunt definiții ale credinței. Biserica cere membrilor
săi, recunoașterea dogmelor și a învățăturilor ei. El spune că, istoria dogmelor creștine este
istoria noțiunii învățăturii Bisericii, în cadrul creștinismului, respectiv în bisericie locale diferite.
Rudolf Seeberg- desemnăm o învățătură a bisericii sau întreaga structură a acestei
învățături. În timp ce dogma este formularea conceptuală a adevărului de credință al bisericii,
biserica așteaptă recunoașterea dogmei de către membrii ei și ca ACESTEA SĂ FIE CORECT
FĂCUTĂ DE IERARHIA BISERICII.
Formularea dogmei este lucrarea de teologie, dar conținutul ei provine din credința
bisericii creștine.
Seeberck, ca și Hardnack, consideră că formarea dogmelor a avut loc întro perioadă bine
delimitată și încheiată din perspectiva protestantă, cu formula concordiae (1577) și Sinodul de la
Dordrecht 1618-1619.
Dogmele sunt o expresie a credinței Bisericii și ele exprimă adevărurile de bază ale
mântuirii creștine.
Autorii mai sus enumerați, trateaza si istoria învățăturii dogmatice, dar din perspectiva
lor, aceasta se încheie în sec XVII, ori dezvoltarea ulterioară rămâne în afara istoriei dogmelor.
Tocmai de aceea se înțelege ca, o dezvoltare în timp a învățăturii.
Gustav Aulen- influențat de Rudolf Seeberg, a continuat tratarea istoriei dogmelor până
în zilele noastre.
Coehler Wolvgan- există două puncte de vedere asupra exprimării istoriei dogmelor:
dialectic și istoric.
Dialectic a fost dezvoltat de Gustav Aulen- pentru că el vede, dialectica dezvoltării
teologice în întunecarea acestui specific de-a lungul istoriei. Specificul creștinismului stă în
revendicarea revelației Sale, ca dar al iubirii dumnezeiești. De asemenea, Aulen, împarte istoria
dogmelor într-o parte de la creștinismul roman până în evul mediu și a doua parte de la Luther,
până în prezent.

5 
 
Istoric- Bench Hagglund care cercetează noțiunea istoriei dogmelor în actualitate, chiar dacă
accentuează istoria dogmelor în protestantism. El vede intrepretarea istoriei dogmelor ca o
interpretare continuă a regulei de credință. După acest autor, Hagglund, în istoria dogmelor își
propune pe de-o parte,să răspundă unor anumite nevoi, care au apărut în legătură cu un anumit
studii în facultățile de teologie. Și astfel, se cerea realizată o nouă introducere în literatura
dogmatică și pe de altă parte, se concentrează asupra unui nou concept despre expunerea istoriei
dogmelor, analizează determinările formale ale noțiunii de dogmă, expuse de ceilalți autori.
În prezentările mai vechi ale istoriei dogmelor, dogmele au fost definite ca învățături de
credință aprobate de Biserică și valabile autoritar, fără interpretări. Harnack a considerat dogmele
ca o tratare erudită a învățăturilor de credință și chiar el spune:„o lucrare a spiritului grec pe
terenul evangheliei”- a văzut ființa dogmei, ca pe o epocă delimitată în istoria bisericii,
principial depășită cu reforma. El a considerat că găsește în dogmă evanghelia.
În CONCLUZIE, nu există o unanimitate privind deteriminarea noțiunii de dogmă în
protestantism.
O nouă perspectivă- dogma capătă o valoare prezentă legată de propovăduire.
Karbardt înțelege dogma ca o completare erudită a mesajului propovăduit de Bisercă.
Hagglund- în cercetare istoriei dogmelor, trebuie să se plece de la mărturisirea de credință
primară, fiindcă a apărut ca o formulă fixată în conținut.
Reținem că, în textele primare, nu au fost formulate dogme, ci ele sunt o expresie a
adevărurilor de credință date originar și ca un rezumat al conținutului Sfintei Scripturi.
Istoria teologiei, dogmelor trebuie sa fie o prezentare a modului în care regula credinței
creștine s-a interpretat în decursul timpului și în diferite comunități creștine.
Părerile teologice sunt interpretări ale mărturisirilor de credință creștine.
Protestantism – lucrările lui Harnack, Loofs, Seeberck, dar și ale lui Gustav Aulen,
Hagglund, la care se adaugă lucrările episcopului Decanev Silvestru și teologului Spaski.
Henrich Klee reprezintă puctul de vedere romano-catolic despre istoria dogmelor și
consideră că,dogma este în esența sa o realitate întragă și deplină, în același timp cu Biserica și
creștinismul. După el, Duhul Sfânt este principiul formării normale a dogmei, în același timp,
Biserica este locul și mediul în care dogma se definește. KLEE, ARATĂ CĂ ISTORIA
DOGMELOR ESTE ÎNȚELEGEREA ȘI EXPUNEREA STIINȚIFICĂ A DOGMELOR
ÎN BISERICĂ.
Istoria dogmelor, are ca obiect dogmele și părerile dogmatice. (dogmă, teologumenă și
părerea teologică)
Istoria dogmelor, cuprinde în același timp și părerile sau doctrinele contrare învățăturii de
credință apărute de-a lungul timpului.
Istoria dogmelor este o disciplină necesară, necesitatea ei reiese din faptul că, nivelul
expunerii teologice și istorice a dogmelor, se realizează în istoria dogmelor prin cunoașterea
contextului teologic în care, învățăturile de credință s-au cristalizat.
Istoria dogmelor, realizează o completare a ideii învățăturii prin prezentarea istoriiei ei. O
prezentare perfectă a vieții și credinței creștine se realizează cu ajutorul istoriei dogmelor.

6 
 
Un reprezentant romano-catolic, Joseph Schwane care definește noțiunea dogmei în catolicism,
în legătură directă cu istoria dogmelor.
Obiectul istoriei dogmelor, îl constituie dogmele Bisericii.
Istoria dogmelor reprezintă cu această perspectivă istorică pentru a creea o imagine de
ansamblu în înțelegerea istoriei dogmelor.
Sfinții Părinți au numit dogme, învățăturile de credință și legile morale care au fost
propovăduite de Mântuitorul Hristos și de Apostoli, numite dogmele Domnului, învățăturile
creștinismului.
Cuvântul „Dogmă”, a fost rezervat învățăturii de credință creștine, se distinge de
doctrinele filosofilor și ale altor școli purtând carcteristicile adevărului Absolut, Veșnic și
imoabil. Fondul revelației dumnezeiești este în Sfânta Scriptură și în tradiția orală.
În consecință, pentru ca un adevăr de credință, o dogmă să se impună tuturor oamenilor
ca obligatorie, trebuie ca aceasta să fie admisă de ierarhia învățătoare și infailibilă Bisericii și
propusă credinței noastre.
Regula de credință sau dogma este învățătura Bisericii universale, sau a magisteriului
învățăturii și a înfailibilității Bisericii, care rezidă în ea și fondul însuși al acestei credințe trebuie
să se găsească în cele două căi ale învățăturii dumnezeiești.
După Karl Rahner, istoria dogmelor este expunerea metodică și sistematică a istoriei
dogmelor considerată în parte, ansamblului înțelegerii credinței creștine după încheierea
revelației.
Metoda este istorica, referindu-se la fixarea formulării originare, motivul care a stat la
baza dogmei și motivul pentru care s-au formulat.
Istoria dogmelor se ocupă de fiecare dintre dogme luate în parte, dar slujește și întregii
conștiințe dogmatice a bisericii creștine. Pentru a determina noțiunea de istorie a dogmelor,
trebuie să se analizeze noțiunea de dogmă din punct de vedere ortodox, pentru că în ortodoxie
această perspectivă a dogmei îmbracă aspecte teologice, ascetice, duhovnicești etc.
Reprezentanți ortodocși:
Zicos Rosis admite ca dogme, nu numai adevărurile definite de sinoadele ecumenice, ci și
acelea care au fost puse în discuție în Biserică, de fapt de vreo ierezie, precum și învățăturile
nedefinite de sinoadele ecumenice și locale.
Preocupările pentru definirea dogmei ale următorilor profesori:
Prof. Nicolae Chițescu- Studiu apărut în 1954 în Studii Teoogice.
Banagiotis Bratiotis- lucrare în lb.franceză.
Părintele Staniloae 1964- publică un text în acest sens.
Panariotis Crembletas în Dogmatica Bisericii Ortodoxe Catolice (universală).
Rosis respinge argumentarea lui Harnack în legătură cu opoziția dintre evanghelie și
dogmă. Rosis spune: învățăturile privind energiile necreate pe care el le tratează în dogme,
reprezintă un lucru esențial al evangheliei, din care se dezvoltă sistemul dogmatic în Biserică.
Hristu Andruțos- lucrarea dogmatică a Bisericii Ortodoxe Răsăritene 1930 la Sibiu, în
traducerea părintelui Stăniloae și retipărită în mai multe ediții după revoluție. Andruțos arată că

7 
 
dogmele înseamnă, adevărurile celor ce urmează viața creștină, dar mai ales învățăturile teoretice
de credință, care fiind cuprinse în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, au fost definite și
dezvoltate de Biserică și formulate în parte de Sfintele Sinoade.
Caracterul esențial a dogmei este autoritatea. Aceasta se prezintă în două aspecte:
Dogma este adevăr autoritar de credință, care trebuie primit dde toți, care voiesc să se
bucure de mântuirea lui Hristos, dar ea are și un aspect bisericesc pentru că este o învățătură
obligatorie pentru toți membrii Bisericii lui Hristos. Și apoi pentru că este dezvoltată și definită
în Biserică, cea care explică într-un mod infailibil, Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și este
instanța supremă de judecată în controversele de credință.
Dogma are și un aspect subiectiv și speculativ, își păstrează caracterul autoritar.
Formularea credinței în dogme se face de către Biserică în două moduri:
1) Propovaduind adevarărurile mântuitoare prin apostoli și ierarhi
2) Fixând oficial prin ierarhii adunați în sinoadele ecumenice învățătura ortodoxă, atunci
când aceasta este alterată de vreo ierezie ce produce confuzie și tulburare în
conștiințele creștinilor. De exemplu, dogma omousios, unității ființiale, stabilite la
Niceea- cuprinsă nedezvoltată în Sfânta Scriptură, dar propovăduită în Sfânta Tradiție
sau dogma formulată la Calcedon.
Andruțos spune că, dogmele fixate oficial sunt cuprinse în definițiile și simbolurile
sinoadelor ecumenice și locale ale căror învățături s-a recunoscut de vreun sinod ecumenic.
Ioanis Karmiris- dogmele ortodoxe care constituie învățătura, sunt definite ca adevaruri
descoperite de Dumnezeu și pentru aceasta ele au valabilitate dumnezeiască absolută, veșnică și
obligatorie pentru toți credincioșii. Ele se regăsesc în Sfânta Scriptură și dezvoltate mai mult sau
mai puțin în Sfânta Tradiție, dar sunt crezute din vechime, de către Biserică și o parte
propovăduite fără încetare.
Totalitatea credincioșilor în ortodoxie, este purtătoarea și păzitoarea credinței ortodoxe,
iar sinoadele ecumenice sunt considerate drept organul și glasul biisericii, de care această
totalitate a credincioșilor se folosește în scopul formulării autentice, oficiale și infailibile a
credinței comune a Biserici sub inspirația Duhului Sfânt.

Karmiris consideră că, practicarea dogmelor ortodoxe, sunt toate adevărurile de credință
ortodoxe, descoperite de Dumnezeu, sunt ancorate în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și fixate
de către Biserică.
Semnul distinctiv, esential si indispensabil al oricărei dogme ortodoxe, este
fundamentarea în Sfânta Scriptură si Sfânta Tradiție.
Vedem asta în epoca veche, când în primele veacuri creștine, până la primul sinod
ecumenic, toate învățăturile de credință erau dogme cea trinitară și hristologică.

8 
 
 Istoria Dogmelor- 26.11

Învățătura dogmatică a Bisericii nu se limitează nu se limitează numai la acele dogme

definite de sinoadele ecumenice sau de alte sinoade, formulate în circumstanțe determinate de
respingerea ereziilor care au apărut în Biserică. De exemplu: ereziile trinitare și hristologice.
Reținem că, învățătura dogmatică cuprinde și adevărurile de credință care au fost acceptate de
către Biserică, în integralitatea ei.
În Biserica Romano-catolică, dogmele sunt impuse ”de la centru”, iar în protestantism au
o valoare mult mai relativă, în sensul că, ele sunt recunoscute doar de anumite Biserici locale. În
concluzie, condițiile unei învățături, formulate de către Biserică, trebuie să fie descoperirea în
Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și recunoașterea de către întreaga Biserică.
Catolicii consideră că, o dogmă nu trebuie să aibă temei în Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție.
Protestanții nu consideră că dogmele trebuie cunoscute de întreaga Biserică.
O dogmă este recunoscută în Biserică atât printr-un sinod ecumenic, cât și prin
respectarea ei de către toți credincioșii Bisericii.
Prof. Nicolae Chițescu are aceeași părere referitor la recunoașterea dogmelor, dar face
precizarea că, dogmele trebuie să își aibă rădăcina în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.
În perioada patristică, noțiunea de dogmă avea înțelesul general de învățătură a Bisericii,
de învățătură teoretică sau chiar de un decret în Biserică.

Dogma este un adevăr descoperit de Dumnezeu oamenilor formulat, propovăduit și

impus de Biserică, având un caracter teoretic, precum și imuabil, fiind dată în scopul
mântuirii oamenilor.

Pentru teologia ortodoxă, noțiunea dogmei a fost tratată și aprofundată, iar istoria
dogmelor a fost încadrată în interiorul dogmaticii de cele mai multe ori, fiind o parte integrantă a
acsteia. Tocmai de aceea, pentru istoria dogmelor cităm următorii teologi ortodocși care au adus
contribuții în domeniul acesteia: Dr constantin Chiricescu- „Istoria Dogmelor” București(1982);
Dr. Dumitru Boroianu- „Istoria Dogmelor a Bisericii Creștin Ortodoxe de rasarit”
București(1893); Silvestru, episcop de Canev (Teologia Dogmatică Ortodoxă cu expunerea
istorică a dogmelor, vol. 1-5, București, 1896-1906), Teodor M. Popescu (Curs de Istoria
Dogmelor, București, 1930), Ioan Karmilis (Dogmă, Dogmatică, Istoria Dogmelor, Atena, 1937).
După Dimitrie Boroianu, definiția și percepția despre dogme determină înțelegerea
istoriei dogmelor. Din istorisirea evenimentelor care au avut loc în sinoade a dogmelor, reiese
înțelegerea istoriei dogmelor. Remarcă: Prin urmare, nu expunerea doctrinei Bisericii Ortodoxe
formează istoria dogmelor, căci atunci ar fi teologie dogmatică. Ci într-o expunere sistematică a
istoriei dogmelor, plecând de la învățătura Mântuitorului și a Apostolilor, urmărind toate fazele
prin care au trecut dogmele până la definirea lor în cele 7 Sinoade Ecumenice. Învățătura creștină
primară s-a dezvoltat în timp și de aceea, trebuie să cunoaștem în ce măsură această dezvoltare

9 
 
reprezintă cu fidelitate, învățătura primară. Prin istoria dogmelor dobândim aceste cunoștințe și
putem să arătăm și celorlalte confesiuni creștine că în Ortodoxie, dogmele reprezintă puritatea
învățăturii creștine.
Prin studiul istoriei dogmelor, dobândim o cunoaștere clară și precisă, a fixării și
determinării dogmelor în Biserica Ortodoxă, precum și fazele prin care au trecut dogmele și de
aici reiese însemnătatea acestei discipline pentru teologie.
Teodor M. Popescu, diferențiază istoria dogmelor de istoria Bisericii, întrucât istoria
dogmelor este axată pe conținutul dogmatic al învățăturilor, și nu în mod exclusiv, pe aspectele
istorice ale contextului formării dogmelor.

SCOPUL DISCIPLINEI

Adolf Harnack consider că istoria dogmelor are scopul de a arăta modul în care au fost
formate dogmele și descrierea dezvoltării lor. Istoria formării dogmelor este considerată
încheiată, în momentul în care, o învățătură ( un articol de credință) este formulat un mod
abstract, este expus de către Biserică, fiind ridicat la rangul unui articol constitutive al Bisericii și
este pretutindeni admis de ea, în această calitate. Concluzie: este dogmă.

Această formulare se va produce undeva în secolele III- IV, când hristologia va triumfa.
Și dacă în practică, ea este încheiată, în teorie, dezvoltarea dogmelor este nelimitată, pentru că,
corpul unei învățături este același în formularea sa de către Biserică, dar cu fiecare generație,
teologii pot identifica nuanțe noi în înțelegerea acelei învățături, fără a schimba cu ceva
elementele esențiale.
Tot după Harnack, scopul istoriei dogmelor este de a stabilii originea dogmei și a descrie
dezvoltarea ei. Aceste două elemente se întrepătrund reciproc. Dezvoltarea dogmei s-a încheiat
în Răsărit, odată cu Sinodul VII Ecumenic 787, în Apus, au mai apărut învățături și în 1870.
Așadar, istoria dogmelor se extinde până în present. Chiar dacă, pentru protestanți, istoria
dogmelor prezintă o dificultate în prezentare, datorită lipsei de consecvență în percepția și
abordarea dogmelor în lumea protestantă. Precizăm că, istoria dogmelor în protestantism,
continuă până la formula concordiae în 1577, iar în cazul bisericii reformate, până la Sinodul de
la Dordrecht (1618-1619).
Biserica Ortodoxă consideră încheiat sistemul dogmatic după sfârșitul controversei
învățăturii privind sfintele icoane. Biserica romano-catolică admite posibilitatea de a formula noi
dogme, așa cum vedem la conciliul de la Trident și apoi de la Vatican. Vedem că au apărut
dogme noi în Biserica Romano- Catolică.
Bisericile protestante au preluat o parte din problemele doctrinaire din catolicism, dar ei
au abandonat tradiția, ca izvor al învățăturii și au contestat bisericii văzute, competența privind
dogma, încercând să ajungă la o concepție creștină, care provine dintr-o înțelegere sfântă a
cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta a însemnat anularea concepției dogmatice vechi despre
creștinism, referindu-ne la învățăturile care își au rădăcina în Sfânta Scritură și Sfânta Tradiție.
De aceea, în mod obișnuit, bisericile protestante nu se pot alinia, la o prezentare dogmatic
istorică, în timp. În cadrul istoriei dogmelor, se face o referire la poziția luată de reformatory și
10 
 
bisericile reformei la vremea respectivă. De aceea, trebuie să înțelegem că istoria dogmelor,
aduce un plus de înțelegere pentru teologia dogmatică, pentru că pornește de la dogmă, de la
învățătura de credință a Bisericii și trecând prin etapele intermediare, ajunge la formulări finale,
păstrate până astăzi, ale dogmelor. În acest sens, subliniază și Frederich Loofs, că istoria
dogmelor este istoria noțiunilor de învățătură ale Bisericii creștine, adică ale diferitelor Biserici
din cadrul creștinismului, văzând inter-confesional problema.
Istoria dogmelor pornește de la preentarea învățăturii de credință și continuă apoi cu
prezentarea dezvoltării ulterioare și a formării acesteia. Reinhold Seeberg, definește noțiunea de
dogmă și istoria dogmelor în strânsă legătură cu scopurile acestei discipline. După Seeberg,
termenul teologic „dogmă”, desemnează să fie o învățătură a Bisericii sau o întreagă structură a
învățăturilor, adică sistemul doctrinar al Bisericii. Tocmai de aceea, Biserica urmărește o
recunoaștere de către toți credincioșii, a învățăturilor sale. Dogma este o structură istorică,
deosebit de complicată. Înn diferitele părți constitutive, dogma a fost formulată, față de
multiplele forme ale opoziției, sub inspirație, dar și sub influența unor ocazii externe, primind
semnul unor tendințe teologice diferite.
Dogma este un subiect perpetu pentru interpretarea bisericească și teologică, care
pregătește formele corespunzătoare pentru fiecare epocă, care pot și trebuie să exprime conținul
vechi în aceste forme noi și care cuprind și păstrează experiențele religioase, pentru fiecare epocă
proprie în armonie cu credința primară. Seeberg, ca și Gustav Aulen, văd istoria dogmelor ca o
dezvoltare a învățăturii de credință creștină. De aceea, istoria dogmelor începe cu epoca primară
și continuă până în actualitate, chiar dacă, în lumea protestantă, istoria dogmelor prezintă o mai
mare dificultate evoluția percepției doctrinaire, datorită diferențelor dintre aceste ramuri
protestante.

După Joseph Schwane, dogmele sunt obiectul istoriei dogmelor, dar altfel decât sunt
obiectul dogmaticii.
Dogmatica își propune să stabilească legătura lor sistematică și să dovedească adevărul
lor după izvoarele revelației și după rațiune. Istoria dogmelor consideră dogmele din perspectivă
istorică, ea ne prezintă dezvoltările pe care le-au primit în cursul istoriei.
Biserica își arată contribuția neîncepat în formularea dogmelor, în expunerea istorică a
dogmelor, în propovăduirea dogmelor și în construirea sistemului său de învățătură. De
asemenea, Schwane (catolic) afirmă că, în Biserică nu există numai un progres în înțelegerea
adevărului revelat, ci o dezvoltare continuă a dogmelor, care se află într-un raport apropriat cu
acesta. Scrierile Sfinților Părinți dovedesc într-adevăr, că bazele sau punctele esențiale ale
acestor învățături erau cunoscute și învățate, în timp ce adevărurile derivate care trebuiau să
rezulte necesar din procesul logic al dogmelor, nu erau încă propovăduite universal și cunoscute
clar.

Metoda și împărțirea istoriei dogmelor

Adolf Harnack, spune că în legătur cu împărțirea istoriei dogmelor, noi nu putem ajunge
să înțelegem mersul istoriei dogmelor, dacă nu se separă fiecare învățătură și dacă nu se studiază

11 
 
aparte, istoria specială a dogmelor. Astfel, trebuie să se reunească ansamblul general ( pentru o
perioadă, prezentarea aspectelor) și special ( se ia una din învățături și se explică cum a trecut
prin acele proceduri de formare) al fiecărei epoci, să se trateze perioadele specifice și pe cât este
posibil, să se indice punctele particulare deducând ideile și cauzele particulare.
Adolf Harnack o împarte în patru părți:
1) Formarea Dogmei;
2) Dezvoltarea Dogmei, după controversa ariană, până la disputa privind icoanele;
3) Dezvoltarea Dogmei în apus, sub influența fericitului Augustin;
4) Dezvoltarea Dogmatică după reforma în cele trei direcții: ortodox, catholic (cum a apărut după
conciliul de la Trident și în critica iluminismului) și protestant.

Frederich Loofs consideră că, metoda de abordare e una istorică, dar strânsă legată de
metoda cercetării dogmatico-istorice a istoriei dogmelor.
Reinhold Seeberg, merge tot pe metoda istorică, cu prezentarea învățăturilor fixate și
dezvoltarea noțiunilor învățăturilor Bisericii.

Împărțirea istoriei dogmelor după Reinhold Seeberg:

1) Formarea dogmelor în biserica primară;
2) Păstrarea, transformarea si dezvoltarea dogmelor în biserica evului mediu;
3) Dezvoltarea Dogmelor prin reformă și fixarea învățăturii opuse de romano-catolicism.

Henry Klee respinge metoda istoriei dogmelor, care împarte această disciplină în istorie
generală și în istorie specială, considerând că nu se pot face astfel de distincții. Alți autori de
istoria dogmelor, respectiv Loofs, Seeberg, merg pe metoda istorică și sistematică în prezentarea
istoriei dogmelor. Shwein spune că metoda trebuie să țină cont de problematica istoriei dogmelor
care are aspecte istorice, dar și aspecte sistematice. Shwein împarte materia acestei discipline în
mai multe perioade, respectiv în patru perioade:
1. Până la sinodul 1ecumenic de la niceea- apologetică
2. Până la sinodul 7 ecumenic de la niceea- dezbaterilor dogmatice și de apărare
împotriva ereziilor
3. Până la conciliul de la Trident- dezvoltarea dialectică a dogmei și la progresul ei
intern
4. Până în zilele noastre- a înțelegerii progresive a Bisericii, a Statului

Scopul Istoriei dogmelor este de a completa cunoaștera dogmatică și de a ne iniția în

expunerea istorică a dogmelor, fiind bazată pe fapte, neîmprumutând din datele dogmaticii.
Alte împărțiri ale istoriei dogmelor: -Dimitrie Boroianu
a)Partea generală- cine este întemeietorul
b)Partea specială- fiecare problemă doctrinară cu importanțaă decisivă în Biserica Ortodoxă
Teodor M. Popescu- consideră că e dificil de împărțit istoria dogmelor datorită
abordărilor diferite dintre cele trei biserici creștine.

12 
 
 Romano-catolicii adaugă noi dogme după sinoadele ecumenice: -a nepătatei zămisliri
1854; -infailibilitatea papală în 1870 și înălțarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare în 1950.
Totuși abordează o împărțire a dogmelor, din punct de vedere cronologic:
1) Perioada veche- până în sinodul 7 ecumenic787
2) Evul mediu- până la jum. Sec. XVI- XVII
3) Perioada modernă din sec XVI până în zilele noastre.
Metoda analitică arată mai clar eficiența istoriei dogmelor și modul în care s-a dezvotat.

Raportul istoriei dogmelor cu celelalte discipline teologice.

Istoria dogmelor are strânse legături cu dogmatica, ea este o știință auxiliară dogmaticii
care completează și desăvârșește cunoștințele dogmaticii, dar se diferențiază de teologia
dogmatică. Istoria dogmelor urmărește marcarea cu precizie a dezvoltării învățăturii Bisericii.
Istoria dogmelor privește șidin punct de vedere al simbolicii aceste relații ale învățăturii
de credință ortodoxe cu cea romano catolică și protestante.

Izvoarele istoriei dogmelor

-analizează dezvoltarea învățăturilor de-a lungul timpului, folosește ca izvoare:
1) Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție;
2) Mărturisirile de credință dogmatice, actele sinoadelor, cărțile de învățătură, deciziile solemne
ale ierarhiei;
3) Operele dogmatice ale Sfinților Părinți ai Bisericii și ale scriitorilor bisericești, legate de
aspectele doctrinare;
4) Scrierile ereticilor, filozofilor pentru a explica sensul expresiilor întrebuințate de autorii
bisericești și a descrie exact controversele în care s-au discutat fondul adevărului creștin.
Autorii istoriei dogmelor merg pe aceste izvoare. De exemplu, Henri Klee citează ca
izvoare ale istoriei dogmelor, simbolurile de credință provnind de la teologii sau bisericile
particulare, în special, simbolurile de credință care au fost întocmite în numele Bisericii
Universale și care au fost adoptate apoi de Biserica în integralitatea ei ca reguli de credință.
Hotărârile sinoadelor particulare (recunoscute de un sinod ecumenic) și mai ales cele ecumenice.
Scrierile părinților și scriitorilor bisericești.
Teodor M. Popescu are patru grupe de izvoare:
1) Sfânta Scriptură;
2) Sfânta Tradiție;
3) Simbolurile și mărturisirile de credință, hotărârile sinoadelor, autoritatea Bisericii- care a
precizat sensul dogmei și l-a definit, autoritatea sinoadelor locale, scrierile părinților și
scriitorilor bisericești;
4) Scrierile apocrife și eretice.

Continuitatea istoriei dogmelor

Istoria dogmelor apare ca disciplină independentă, pentru prima dată, în timpul
iluminismului.

13 
 
 Materialele de istoria dogmelor sunt anterioare perioadei iluminismului și aceste lucrări
sunt de tip raționalist, fără o dialectă, așa cum a apărut cea din timpul perioadei moderne. De
aceea, în perioada modernă, fundamentală este contribuția lui Adolf Harnack, care a pus bazele
unor cercetări în acest domeniu continuate de Reindolf Seeberg, Frederich Loofs, apoi și alte
lucrări ajung să fie cunoscute și fundamentale pentru istoria dogmelor.

Concluzii
Istoria dogmelor poate fi definită ca, disciplina care se ocupă cu expunerea metodică și
sistematică a dogmelor Bisericii, a formulărilor dogmaticii adevărurilor de credință și a
învățăturii de credință.
Dogmele sunt obiectul istoriei dogmelor, în alt mod decât, la dogmatică.
Dezvoltaraea dogmelor, în teologia ortodoxă, este înțeleasă doar ca interpretare și
aprofundare, fără schimbare sau adăugire.
Metoda de tratare a istoriei dogmelor este sistematică, combinând metoda analitică și cea
sintetică.
Împărțirea istoriei dogmelor, după Ștefan Sandu:
Partea I – Istoria Dogmelor Bisericii creștine din epoca post-apostolică pană în secolul al
VIII-lea. Subcapitole:
1) Învățătura creștină în epoca post-apostolică – părinții apostolici și simbolul apostolic;
2) Învățătura apologeților despre Dumnezeu și Iisus Hristos;
3) Învățătura Sf. Irineu și a lui Tertulian;
4) Învățătura lui Clement Alexandrinul și a lui Origen;
5) Erezii anti-trinitare și învățături creștine în secolul III: a. Monarhianismul; b. Hristologia (în a
doua parte a secolului al III-lea); c. Noțiunea de biserică la Sf. Ciprian.
6) Istoria dogmei Sfintei Treimi – învățătura despre deoființime a Fiului cu Tatăl, dogma Sfintei
Treimi până la sinodul II ecumenic, simbolul niceo-constantinopolitan, învățătura fericitului
Augustin și a Sf. Ioan Damaschin despre Sfânta Treime;
7) Istoria dogmei Hristologice – dogma unirii ipostatice și persoana teandrică a lui Hristos.
Partea a II-a – Istoria Dogmelor în timpul evului mediu (sec. IX-XVI):
1) Controverse doctrinare în timpul evului mediu timpuriu;
2) Istoria dogmelor în timpul scolasticii (sec. XI-XIV); a. Începuturile scolasticii în sec. XI-XII;
b. Dezvoltarea din a doua perioadă a scolasticii (sec. XIII); c. Decăderea scolasticii (sec. XIV).
Partea a III-a – Istoria Dogmelor în timpul reformei și a epocii contemporane (sec. XVI-
XXI):
1) Formarea noțiunii de doctrină protestantă;
2) Dezvoltarea teologică de la reformă până la mărturisirile de credință;
3) Dezvoltarea dogmelor bisericii catolice după reformă;
4) Protestantismul luteran mai vechi;
5) Istoria Dogmelor în protestantism în sec. XIX;
6) Dezvoltarea dogmelor în romano-catolicism în sec. XIX-XX;
7) Istoria Dogmelor în protestantism în sec. XX-XXI.

14 
 
 CURS II: ISTORIA DOGMELOR Pr.M.A. 03.12

Părinții apostolici

1. Caracteristici generale ale acestei perioade.

Prin denumirea de ”părinți apostolici”, se desemnează o serie de scriitori bisericești ale

căror scrieri s-au păstrat de la sfârșitul primului veac creștin și începutul celui de-al doilea veac
creștin.
Scrierile apostolice, sunt scrierile de la sfârșitul primului veac și începutul celui de-al
doilea. Aceste scrieri sunt, invariabil aproape ocazionale(epistole, omilii). Sunt foarte
importante, deoarece sunt cele mai vechi scrieri despre credința creștină, după perioada Noului
Testament.
Alcătuirea canonului Sfintei Scripturi s-a finalizat în anul 324, cu un an înainte de primul
Sinod Ecumenic.
Anumite clarificări ale învățăturilor creștine, din cadrul primelor comunități creștine
apărute după Pogorârea Sfântului Duh și mai târziu, după încheierea scrierii cărților Noului
Testament.

(Pogorârea Sfântului Duh a avut loc în anul 33/34.)

Primele comunități creștine, unde au apărut neînțelegeri ale rânduielilor, de aceea sunt
importante aceste scrieri

Scrierile nu pot fi tratate de dogmatică.

Ele exprimă elemente de tradiție bisericească din perioada respectivă.

Scrierile Părinților apostolici sunt enumerate în manualele de istoria biblică, în ordine diferită.
Majoritatea lucrărilor sunt abordate cronologic.

Scrieri apostolice importante:

I. Învățătura celor 12 apostoli (Didahia)- viața creștină din anii 50-70;

Reinhold Seeberg arată că manualul Didahia(învățătură) a apărut în Alexandria, în primul
deceniu al secolului al II-lea !!!
Haglund Bengd relatează că, didahia datează din a doua jumătate a secolului al II-lea,
fiind elaborată probabil la Smirna

II. Prima Epistolă a Sfântului Clement Romnul- aproximativ anul 95, scrisă la Roma
III. Omilia Sfântului Clement Romanul, numită și a doua Epistolă către Corinteni

După Seeberg Reinhold- cea mai veche omilie Bisericească păstrată, care este menționată
în Sfânta Scriptură la II Corinteni 7,1 = poziționată după anul 140 (la jumătatea secolului al II-
lea)

15 
 
 IV. Cele 7 Epistole ale Sf Ignatie al Antiohiei către Efeseni; Magnezieni,Tralieni,
Romani, Filadelfieni,Smirneni și Sfântul Policarp; -scrise la aprox. 110
V. Epistola Sfântului Policarp (70-156) scrisă în jurul anului 110, scrisă din Smirna,
adresată Filipenilor
VI. „Explicarea cuvintelor de învățătură ale Domnului în 5 cărți”, scrisă de Papias,
Episcopul de Herapolis, în jurul anului 125, sunt păstrate fragmente morale la Sf.
Irineu și Eusebiu
VII. Epistola lui Barnaba, scrisă în Alxandria, în timpul lui Nerva Traian, 96-98
VIII. Păstorul lui Herman- a apărut la Roma, fiind împărțită în 5 vedenii, 12 porunci și 10
pilde, scrisă între 98-100; în timp ce alții, mergând pe linia canonului moratorii,
considerând că a fost scrisă prin 140 sau 145.
Teologia părinților apostolici nu se referă la vreunul dintre apostoli, ci dă o imagine obișnuită
a credinței în comunitățile creștine.

Asemănările cu autorii Noului Testament nu trebuie să depindă direct cu ceea ce ia unul de la

altul, ci depinde de faptul că, vorbesc despre aceeași credință, pe care o prezintă. În raport cu
Noul Testament, deosebirea se prezintă mai ales că aceste lucrări au o trăsătură care se numește
în general, moralismul părinților apostolici. Faptul că, propovăduirea legii ocupă un loc
important în preocupările lor, vedem faptul că ele sunt adresate noilor comunități creștine, în care
se punea problema schimbării tradițiilor vechi (păgâne), cu tradiția creștină.

2. Învățătura despre Sfânta Scriptură la părinții apostolici.

Scrierile Sfinților Părinți manifestă o puternică necesitate de a întemeia învățătura de credință

creștină pe autorități stabile. Normele de învățătură, au fost necesare la aprecierea propovăduirii
profetice apărute, precum și față de erezii.

Părinții apostolici interpreteză afirmațiile Vechiului Testament, ca referitoare la Hristos și la

creștini. Au avut o importanță mai mare scrierile Noului Testament, „cuvântului Domnului” i se
atribuie din epoca apostolică o autoritate hotârâtoare.

Papias, în lucrarea sa „Explicarea cuvintelor de învățătură ale Domnului în 5 cărți”, dă o

interpretrare a „cuvântului Domnului”, pe care îl cunoaște atât din scrieri, cât și din tradiția orală.

A doua Epistolă a Sfântului Clement Romanul, trimite la cărțile profeților și ale apostolilor.

Învățătura celor 12 Apostoli sau Didahia, se sprijină pe Evangheliile scrise. Tradițiile orale s-
au prezentat ca o autoritate și ai avut o însemnătate deosebită în respingerea ereziilor, privind nu
numai învățătura de credință propriu-zisă, ci cuprindea și un fond bogat de reguli de viață
creștină tradițională.

16 
 
 3. Învățătura despre Sfânta Treime la părinții apostolici.

În ceea ce privește conținutul monumentelor scrise ale credinței, care au venit imediat
după scrierile canonice ale Noului Testament, noi trebuie să le luăm în considerație, mai ales din
punct de vedere al tendințelor epocii, având în minte prezente evenimentele contemporane.

Noțiunea de Dumnezeu, la părinții apostolici, este una biblică, Dumnezeu este

Atotputernicul care a creat lumea și și-a făcut cunoscută voia Sa, conform păstorului lui Herman,
iar credința într-un Singur și Adevărat Dumnezeu este evidentă.

Învățătura despre Sfânta Treime, așa cum e înțeleasă mai târziu, încă nu este formulată,
căci formula treimii,apare la botez și credința în treime, este mărturisită dinainte. Prezentarea
modului în care cele trei persoane dumnezeiești, ființează, coexistă reciproc, aparține timpului de
mai târziu. Formula trinitară de la botez se regăsește în Didahie. Credința în Sfânta Treime,
constituie mărturisirea de credință a tuturor părinților apostolici și vechilor scriitori bisericești,
chiar dacă, egalitatea și relația reciprocă a Persoanelor, nu erau încă elucidate și definite clar.

La Sfântul Clement Romanul, apare deja credința în Sfânta Treime prin menționarea
celor trei Persoane dumnezeiești.
Corintenii erau foarte dezbinați și face apel la unitatea lui Dumnezeu, spunând că toți
erau eliberați de păcat printr-un Singur și Același Mântuitor și erau făcuți participanți la Singurul
și Același Duh, căci voia să exprime și să îndemne la concordanță
Sfântul Clement Romanul credea în adevărata desăvârșire și dumnezeire a Sfântului Duh,
ca și îndumnezeirea Tatălui și a Fiului, considerându-l pe Sfântul Duh ca principiu de inspirație
al autorilor sacrii, adică vorebește despre inspirația divină.
Cele mai importante mărturii ale credinței creștine, le găsim la Sfântul Ignatie, al treilea
Episcop al Antiohiei, șapte Epistole, în timpul călătoriei sale la Roma, la începutul secolului al
II-lea, atestate de mărturiile altor scriitori bisericești cum ar fi: Sfântul Policarp, Sfântul Irineu,
Origen, Sfântul Atanasie și Eusebiu. Temele pe care, el le abordează, se adaptează natural la
istoria contemporană. Astfel, împotriva iudaizanților și docheților din timpul său, el apără dogma
despre dumnezeirea Domnului, despre firea umană, despre Învierea Sa, despre prezența Trupului
lui Hristos în Sfânta Euharistie; -contra ereticilor și schismaticilor: el apără unitatea Bisericii și
chiar a ierarhiei bisericești instituită dumnezeiesc.
Învățătura Sfântului Ignatie- „Despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu” și preexistența
cu Dumnezeu-Tatăl este mai lămurită, mai expresivă și mai completă decât la Sfântul Clement
Romanul. După Sfântul Ignatie, Fiul lui Dumnezeu, arătându-Se vazut în timp a fost Dumnezeu
adevărat și ipostatic deosebit de Tatăl Său, care S-a descoperit prin El. El a fost Fiu din
eternitate, existând la Tatăl, nu coetern cu Tatăl, fiind cuvântul Tatălui din veșnicie.
Învățătura Sfântului Ignatie, expusă în Epistolele către Magnezieni și Efeseni, dovedește
faptul că, creștinismul post apostolic, transmite credința Sfânta Treime, după cum El o expimă.
Însușirile explicite ale învățăturii de credință, nu au fost clar dezvoltate.
Schemele trinitare, apar ca simple formule ale mărturisirii de credință.

17 
 
 4. Hristologia părinților apostolici

-părinții apostolici evidențiază puternic, dumnezeirea lui Hristos. Subiectul abordat în această
perspectivă evidențiază că Hristos este Fiul lui Dumnezeu din veci, care a luat parte la creație. El
este Domnul cerului, care stăpânește în cele ascunse, care V-a veni să judece pe cei vii și pe cei
morți. Denumirea de Dumnezeu se folosește direct despre Hristos, mai ales în Epistola Sfântului
Ignatie către Efeseni. Hristos este prezent în Biserică, fiind Domnul Acesteia și creștinii sunt
uniți cu El, participând la moartea și învierea Lui. Această unitate a credincioșilor cu Hristos este
accentuată de Sfântul Ignatie, mai ales în Epistola către Smirneni.Sfântul Ignatie îi combate pe
gnostici accentuând umanitatea adevărată a lui Hristos. El afirmă realitatea Trupului, realitatea
patimilor susținând în același timp și dumnezeirea Sa adevărată. Sfântul Ignatie accentuează
Întruparea lui Hristos, realitatea firii umane a lui Hristos și învățătura că Hristos este Dumnezeu
adevărat și om adevărat.

După Clement, în Hristos am devenit fii ai lui Dumnezeu. Prin Sângele Său, Hristos ne-a
mântuit, pentru că El ne-a adus harul iertări, un exemplu de smerenie.

La Sfântul Ignatie, găsim că în Hristos îl adorăm pe Dumnezeu în Persoană, care S-a

făcut Om, pentru a ne descoperii pe Dumnezeu și prin patima și moartea Sa, a mântuit pe oameni
și Ne-a făcut părtași ai mântuirii veșnice.
Credincioșii sunt călăuziți spre viața veșnică al cărei conținut este credința și iubirea.
Hristos este viața Sa și moartea, mărirea Sa.
În acestă perioadă, viața bisericească se desfășoară într-un mod armonios, în timp ce
credincioșii sunt îndemnați, la supunere în viață și în învățătură față de episcopii lor.

În ceea ce îl privește pe Sfântul Policarp, acesta prezintă învățăturile conforme

Evangheliei. Creștinul care s-a alipit de credință, în iubire deplină, împlinește învățătura lui
Hristos. Observăm o influență a ideilor Sfântului Apostol Ioan.

În Epistola lui Barnaba, prin patima și moartea lui Hristos mi s-a adus iertarea păcatelor
și eliberarea de moarte. Iertarea păcatelor este împărtășită nouă prin Botez. Astel, Dumnezeu
sălășluiește în noi și începem o viață nouă. În această nouă viață, cu voință liberă, se împletesc
poruncile Domnului.

După Didahie, prin Hristos, Dumnezeu a dat creștinilor o viață nemuritoare, care este
manifestată în credință, nădejde și în cunoaștere. Aceasta se naște și e păstrată în om prin Botez
și Euharistia Domnului și prin învățătură și educație.
Didahia susține efortul moral,efortul, pocăința, în așa fel ca omul să fie pregătit pentru
judecata viitoare și pedepsele ei.

În omilia Sfântului Clement Romanul, se arată faptul că, Hristos este în mod
fundamental, învățătorul cunoașterii lui Dumnezeu și dătătorul Noii Legi, creștinismul înseamnă
primirea acestei învățături și acestei Legi, în viață și în inimă. În esență, hristologia Părințior

18 
 
apostolici nu aduce inovații față de hristologia apostolică tradițională, ba chiar păstrează
terminologia biblică (Iisus Hristos, Capul Bisericii sau mijlocitorul sau modelul). Părinții
apostolici afirmă puternic, învățătura despre Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat,
susținând dumnezeirea și umanitatea lui Hristos, așa cum vedem la Sfântul Clement, Sfântul
Ignatie și Sfântul Policarp. Dezvoltă ideea Întrupării lui Hristos, Înălțarea în slavă a lui Hristos,
așa cum vedem la Barnaba și Herman.

Părintele Constantin Voicu, în revista „Ortodoxia” din 1961, afirmă următoarele:

„Hristologia părinților Apostolici rămâne în felul acesta un element de legătură între
hristologia Noului Testament și aceea a apologeților care încep să o dezvolte mai consistent,
explicându-o și fundamentănd-o mai rațional fără însă a-i aduce o modificare esențială. (nr.3;
pag. 417; articolul „Hristologia Părinților Apostolici”).

Termenii de care se folosesc, arată că ei credeau în persoana distinctă a lui Iisus Hristos, în
integritatea celor două firi. Este afirmată unirea ipostatică a celor două firi, chiar daca nu era
cunoscută.

5. Opera mântuitoare a lui Iisus Hristos.

Dogma cea mai importantă cu privire la opera de mântuire. Articolul de credință despre
mântuirea prin Iisus Hristos, care au ca bază dogmele despre dumnezeirea Sa, despre unirea
ipostatică. Aceasta este dogma care de asemenea în mod clar, a fost enunțată de părinții
apostolici și de Sfânta Scriptură.

Clement Romanul afirmă: „Hristos este singurul mijlocitor al mântuirii noastre.”

Sângele pe care L-a vărsat pentru noi e atât de puțin pentru Tatăl, încât Hristos a obținut
harul iertării pentru întreaga lume.
Hristos i-a pus pe oameni sub protecția îngerilor. El s-a făcut om pentru a curăța pe oameni.
El a arătat oamenilor calea vieții.
Sfântul Ignatie: „Hristos S-a făcut om, pentru ca El să descopere pe El oamenilor.” Pentru
ca om, ca logos al lui Dumnezeu să descopere pe Dumnezeu oamenilor. Această revelație a Lui
însuși este pentru noi o descoperire a lui Dumnezeu.

Prin mijlocirea Lui, noi suntem capabili de vederea Lui. Hristos și-a dat viața din iubire, prin
Sângele Domnului există mântuirea pentru toți care cred în El.

Această descoperire nu este anulată prin moartea lui Hristos, este atestată iluminarea
credinței. El care a fost nepătimitor, pentru noi este pătimitor. Fecioria și nașterea din Fecioara
Maria și moartea lui Hristos sunt taine ce nu pot fi cuprinse. Credința în moartea lui Hristos, ne
face capabili să scăpăm de moarte.

Sfântul Ignatie afirmă că: Hristos este viața noastră nedespărțită, adevărată și pentru
totdeauna. Creștinii sunt denumiți purtători de Hristos, Templul în care Dumnezeu și Hristos

19 
 
locuiesc. În lucrărire Sfântului Ignatie, se repetă următoarele formule: „existența în Hristos”,
„trăirea și lucrarea în Hristos” și altele.

După Barnaba, Fiul lui Dumnezeu care și- a asumat trup omenesc, a pătimit pe Cruce,
conform voii lui Dumnezeu. Așadar, patimile sunt înțelese ca o jertfă pentru păcatele noastre.
Scopul și rezultatul jertfei sângeroase sunt distrugerea moții și nimicirea ei prin Înviere, iertarea
păcatelor și sfințirea sufletului. Deși Barnaba nu explică necesitatea și scopul jertfei lui Hristos.
Nu reușește să realizeze distinct căiertarea păcatelor rămâne un element vital al vieții creștine.

Prin Hristos ni se dăruiește vederea lui Dumnezeu, cunoașterea adevărului în contrast cu

necunoașterea păgânilor și cu întunericul păcatului. Această cunoaștere,(așa cum ne spune și
Sfântul Ignatie) nu se dă numai prin lucrarea învățătoare a lui Hristos, prin propovăduirea Lui, ci
de asemenea, prin aceea că Hristos se descoperă ca Dumnezeu, și prin aceea că Duhul lui
Dumnezeu se sălășluiește în inimile credincioșilor.

Sfântul Ignatie, vorbește mai mult decât alții, în formule profunde despre sălășluirea lui
Hristos în oameni.
Ceea ce aparține în comun părinților apostolici, este accentul puternic, care se pune pe
faptul că, Hristos, ca revelație a lui Dumnezeu este Mijlocitorul Legii lui Dumnezeu, pe care
omul poate să o împlinească, când are pe Domnul și pe Duhul în inima sa.

Un loc stabil în concepția părinților apostolici îl ocupă gândirea despre Domnul înălțat la
Cer și lucrarea Lui în continuare, atât în raport cu noi, cât și înaintea lui Dumnezeu. În context
apropriat cu cunoașterea despre Dumnezeu se află darul mântuitor al nemuririi. Certitudinea
despre nemurire, care este un interes principal al timpului, există deja inclusă cunoașterea lui
Dumnezeu, dată de Hristos.

Adesea se întâlnește, ideea de nemurire, ca recompensă pentru împlinirea legii lui

Hristos. Sfântul Ignatie leagă nemurirea, de moartea și învierea lui Hristos. De altfel, Sfântul
Ignatie, vorbește despre aceste învățături în formule destul de pauline, adică formule preluate de
la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul nu face o aprofundare în opera lui Hristos, chiar daca unii
dintre părinții apostolici, descriu opera de mântuire a lui Hristos, așa cum am văzut mai sus.
Sfântul Clement expune totodată, și problema mântuirii subiective, ne vorbește despre faptele
bune și rolul credinței în îndreptare.
Mântuirea pentru Clement Romanul este ceva prezent, dar și ceva viitor. Timpul este într-
o așteptare tensionată, pentru a doua venire a lui Hristos, și sfârșitul apropriat (așa cum se
observă în Didahie). Peste tot se simte, că se trăiește timpul din urmă. Aici este vorba de a
veghea la semnele acestui timp și a de a se pregătii credincioșii pentru viața viitoare.

20 
 §TEFAN SANDU

ISTORIA DOGMELOR
Vol. I
ISTORIA DOGMELOR DIN EPOCA POSTAPOSTOLICA
PANA LA SF. lOAN DAMASCHIN

Editura
BREN
 64
Partea intaia. Istoria Dogmelor din epoca postapostolicS
pana la Sf. loan Damaschin. I. Invatatura cre§tinS in epoca
postapostolica. A. Parin^ii apostolici
1.Caracteristici generale. Prin denumirea de PSrin^i
apostolici se desemneaza o serie de scriitori biserice§ti, ale
c3ror scrieri s-au pastrat de la sfar§itul primului veac
cre§tin §i inceputul celui de-al doilea veac cre§tin. Aceste
scrieri, aproape intotdeauna ocazionale (epistole, omilii),
sunt foarte importante ca cele mai vechi mSrturii despre
credinja cre§tina imediat dupS Noul Testament. Totu§i, ele
nu au pretenfia de a fi prezentari ale invaiaturii creatine in
sens propriu zis pentm c3 cu greu se poate obline o
imagine completa a invataturii de credinfS. Din aceastS
cauza, ele au contribuit mai pujin la dezvoltarea invSiaturii
cre§tine, dar sunt caracteristice pentm invalatura de
credinfa §i Traditia bisericeasca, care au existat in timpul
prime! comunita|^i cre§tine*’’.
Tzvoare ; F. X. Funk, Patres Apostolici, 1-2, TUbingen, 1901,
3.Aufl., llrsg. von F. Diekamp, Tubingen, 1913; The F^arly Christian
Fathers. A Selection from the Writings of the Fathers from St.
Clement of Rome to St. Athanasius. Edited and translated by Henry
Ilettaison, London, Oxford, New York, 1974; Die apostolischen
Vater. Griechisch-deutsch Parallelausgabe, hrsg. vcai A.Lindemann,
H-Paulsen, 1992; Scrierile Parinplor Apostolici. Traducere, note §i
indici de Ifr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Bucure§ti, 1995. Lucrari
speciale ; A. Harnack, Lchrbuch der Dogmengeschichte. Bd. 1,
S.Aufl., 1931, p.203-225; Idem, History of Dogma. VoliuneOne, New
York, 1958, p.l5o-221; Pr. Prof. §tefan Alexe, Iklesiologia ParlnplOT
Apostolici, in „Studii Teologice”,7(1955),p.368-381; Pr. lYof.
Constantin Voicu, Hristologia Parinplor Apostolici, in „Ortodoxia”,
XII 1(1961), nr3, p.405-418; Wolf-Dieter Hauschild, lchrbuch der
Kirchen- und IXigmengeschichte. Band 1. Alte Kirche und Mttelalter,
Giitersloh, 1995, p.6-8; R. Seeberg, Text-b<x)k of the IBstory of
IXxlrines- Vol. I, Oegon. 1997, p. 55-87.
B. Hagglund, Teologins historia. En dogmhistorisk dversikt, Lund,
1971, p. 1.
65
Scrierile PSrin|i!or apostolici sunt enumerate in
manualele de Istoria D^gmeior intr-o ordine diferitil, cei
mai imil|i teologi le prezintS in ordine cronologicS. Cele
mai iniportante scrieri apostolice s u n t:
fnva|5tura celor doisprezece apostoli (Didahia),
document care prezinta marturil despre viaja cre§tina din
anii 50-70. Seeberg aratS c& manualul Didaliia sau
invaiatura celor doisprezece apostoli a aparut in
Alexandria in priniul deceniu al sec. II(R. Seeberg, Text-
book o f the History o f Doctrines. Vol. 1, Oregon, 1997, p.
55). Hagglund consider^ cS Didahia dateaza din a doua
jumState a sec. II, fiind elaboratS probabil in Smima (B.
Hagglund, Teologins historia. En dogmhistorisk oversikt,
Lund, 1971, p. 1).
Prima epistoia a SSntului Clement Romanul,
aproximativ anul 95, scrisa din Roma (B. Hagglund,
Teologins historia, En dogmhistorisk oversikt, Lund,
1971, p. 1). Seeberg, crede ca aceasta a fost scrisa in anul
97 (R. Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines.
Vol. I, Oregon, 1997, p.55).
Sfantul Clement Romanul, Omilie, numita a doua
Epistoia catre Corinteni. Dupa Seeberg, a§a numita A doua
Epistoia a lui Clement este intr-adevar cea mai veche
Omilie bisericeasca pastrata. Aceasta este menlionata in II
Corinteni (7, 1), dupa anul 140 (R. Seeberg, Text-book o f
the History o f Doctrines. Vol. 1, Oregon, 1^97, p.55-56).
Cele §apte Epistole ale SSntului Ignatie al Antiohiei
catre Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni,
Smimeni, §i Sf. Policarp, scrise la aproximativ 110 (R.
Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines. Vol. 1.,
Oregon, 1997, p. 55).
Epistoia Sf. Policarp (70-156), in jurul anului 110, scrisa
din Smima (B. Hagglund, Teologins historia. En
 66
dogmhistorisk oversikt, Lund, 1971, p .l). Epistola este
adresatS Filipenilor.
Papias, Episcopul de Hierapolis a sen’s la aproximativ
125, lucrarea Explicarea cuvintelor de invalaturS ale
Domnului in 5 carfi. De la acela§i sunt pastrate Fragmente
morale la Sfantul Irineu §i la Eusebiu (R. Seeberg, Text-
book o f the History o f Doctrines. Vol. I, Oregon, 1997, p.
55).
Epistola lui Barnaba, scrisa in Alexandria. Conform cap.
4,3, aceasta a fost scrisa in timpul lui Nei’va (96-98) (R.
Seeberg, Text-book o f the History o f Doctrines, p. 55).
Pastorul lui Henna este o lucrare care a aparut la Roma
fiind imparlita in 5 vedenii, 12 porunci §i 10 pilde. Cu cea
mai mare probabilitate a fost scrisa intre anii 97-100, in
timp ce al^ii dupa marturia numitului Canon Muratori au
mers pana la 140-145 (R. Seeberg, Text-book o f the
History o f Doctrines. Vol. I, Oregon, 1997, p. 55).
Teologia Parintilor apostolic! nu se refera la vreunul
dintre Apostoli, ci da o imagine obi§nuita a credin^ei
primelor comunitafi creatine. Aseman^ile cu autorii nou-
testamentari nu trebuie sa depinda direct de ceea ce preia
unul de la altul, ci de faptul ca vorbesc despre aceea§i
credin^a pe care o reprezinta. In raport cu Noul Testament,
deosebirea se prezinta mai ales in acea trasatura, care se
nume§te obi^nuit moralismul Parintilor apostolici. Faptul
ca propovaduirea legii ocupa un loc important in aceste
scrieri depinde in parte de aceea ca ele sunt adresate
cornunitatilor creatine noi, in care se punea problema
inlocuirii traditiilor vechi cu Tradijia cre§tina’^”.
2. Invatatura despre Sfanta Scriptura. Scrierile Parintilor
apostolici rnanifesta o putem ica necesitate de a intemeia
invatatura de credin|a cre§tina pe autorita]:! stabile.
’ n. I iaggluncl, l eoiogins liistoria. fin dogmhistorisk ov'ersikt, Lund,
!971. p. 2; G. Aulon. IX'gmhistoria, Stockholm. 1927, p. 9.
67
Norinele de ?nva|SturS au fosl necesare la aprecierea
propovaduirii „profetice'" aparute, precum §i fa ^ de erezii.
Parin|ii apostoHci interpreteaza afirmajiile Vechiului
Testament ca referitoare direct la Hristos §i la cre§tini. O
insemnatate mai mare decat Vechiul Testament au avut-o
desigur scrierile nou-testamentare. „Cuvantului
Domnului"’ i se atribuie din epoca Apostolilor autoritatea
hotaratoare . Papias da in lucrarea sa ,^xplicarea
cuvintefor de inva(atura ale Domnului”, o interpretare a
Cuvantului Domnului, pe care il cunoa§te atat din scrieri
cat §i din Tradijia oraia (G. Aulen, op. cit., p .l4 ). A doua
Epistoia a Sfantului Clement Romanul trimite la cattile
profetice §i ale Apostolilor. ,J)eci, fralilor §i surorilor,
dupa cuvantul Dumnezeului adevarului, va citesc aceasta
cu’/antare, ca sa fiji cu luare aminte la cele
scrise”(Scrierile Parm^ilor apostolici, p. 108). Invalatura
celor Doisprezece Apostoli se sprijina pe Evangheliile
scrise. „Cu privire la Apostoli §i profeji, potrivit dogmei
Evangheliei”(Scrierile Parinfilor apostolici, p. 32). Tradi^ia
oraia s-a prezentat intotdeauna ca autoritate §i ea a avut o
deosebita unportanta in ceea ce prive§te respingerea
ereziilor. Aceasta Tradijie privea nu numai invajatura de
credinfa propriu zisa, ci de asemenea cuprindea in sine un
bogat fond de reguli de via^a cre§tina traditionaia*^^.
G. Aul^, Dogmhistoria, Stockholm, 1927, p. 14.
G. Aul6n, Dogmhistoria, Stockholm, 1927, p. 14; B. liagglimd,
Teologins hi.storia. En dogmhistorisk Oversikt, Lund, 1971, p. 5.
Conform Sfantului Ignatie al Antiohiei, qiiscopul este purtStorul
accstei Tradi|ii autoritative. Sfantul Clement Romanul se refers la
Scriptura §i la Evanghelie in Epistoia catre Corinteni, unde afinnS :
«Mai ales sS ne aducem aminte de cuvintele ITomtnilui lisus, pe care
le-a grSit, invStand blandete.? $i indelunga rabdare... Cu aceasta
poruncS §i cu aceste inclemnuri, supunandu-ne stintelor I ni cuvinte.
(F.arly Christian Fathers, p. 38 ; Scrierile PSrintilor Apostolici, p. 58).
 68
3. inv5|atura despre Sfanta Treime. In ceea ce prive§te
continutui monumentelor sense ale credinjei, care au venit
iinediat dupa scrierile canonice'ale Noului Testament, noi
trebuie sa le luam in consideratie, mai ales intr-o Istorie a
Dogmelor, din punctul de vedere al tendintelor epocii §i
avand prezente in minte evenimentele contemporane.
Sarcina noastra, nu consta in mod uuic din a cita texte
izolate in sprijinirea adevarului, ci in da seama de
progresele obtinute in intelegerea dogmelor . Notiunea
de Dumnezeu la Parintii apostolici este biblica. Dumnezeu
este atotputernicul, care a creat lumea §i §i-a facut
cunoscLita vola sa Conform Pastotului lui Herma, credinia
intr-un singur §i adevarat Dumnezeu este evidentS.
invatatura despre Treime, in sensul de mai tarziu, nu este
inca formulata, dar fonnula Treimii apare, de exemplu la
botez §i credinta in Treime exista desigur dinainte.
Prezentarea modului in care cele trei persoane
dumnezeie§ti se raporteaza reciproc apartine totu§i
timpului de mai tarziu’^''. In ..Didahie”, fonnula trinitara a
invocarii de la Botez se gase^te amintita. Credinta in
Sfanta Treime constituie marturisirea de credinta a tuturor
Parintilor apostolici §i a vechilor scriitori biserice§ti, de§i
egalitatea §i relatia reciproca a persoanelor nu erau inca
elucidate §i definite clar‘“^. La S f Clement Romanul apare
J. Schwiuie, Histoire des IXigmes. Tome I, Paris, 1903, p. 53-54.
H. I lagglvmd, 1 eologins historia. F,n dognihistorisk Oversikt, Lund,
1971, p.5-6; G. Aiilen. IXigmliistoria. Stockholm, 1927, p. 10; R.
Seeberg, Text-book of the History of IXxttrines. Vol. I. History of
I Xx'trines in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 56. Pastonil lui
I lerma spune : „Mai intai de toate, crede ca este un singur Dumnezeu,
Care a creat pe toate si le-a int(x;mit. Care a adus pe toate de la
netiinta la fiin(a. Ctire cuprinde pe toate, dar numai El e necupins”
(Scrierile Parintilor apostolici, bucure§ti. 1995, p. 29),
Panagiotis N. I rcmlx-ias, IXrgniatique d'Eglisc Orthxxloxe
( atholiqiie, lome IVemicr, Chevetogne, 1966, p. 273, 274.
69
deja ciedinja in Sfanta Treime, prin menjionarea celor trei
persoaiie dumnezeie§ti. ,J^u avem oare un singur
Duninezeu un singur Hristos §i un singur Duh al harului,
rev4rsat peste noi, §i o singura cheinare in
Hristos’XEfeseni 4, 4-6)” '^*’. Clement adauga mai departe
cfi : „Viu esle Dumnezeu §i viu este Domnul lisus Hristos
Duhul cel Sfant, credin|a §i nSdejdea celor
ale§r'(Scrierile Parintilor apostolici, p.87). Sf. Clement
Romaniil avea o anumita ra^iune specials de a fece apel la
unitatea lui Dumnezeu de Corinteni §i a le prezenta
faptul cS to|i adoraii un singur Dumnezeu, cS to(i erau
eliberati de pacat printr-un singur §i acela§i Mantuitor §i
erau facu{i participanii la singuml §i acela§i Duh, el \o ia
sS'i indemne la concordant. O concluzie mult mai exacta,
care se poate trage din acest pasaj este cS Sf. Clement
Romanul credea, de asemenea, in adevarata §i desavar§ita
dumnezeire a Sfantului Duh, ca §i in dunmezeirea Tatalui
§i a Fiului, din moment ce el de altfel considers pe Siantul
Duh ca principiul inspira|iei autorilor sacri
Cele mai bogate marturii ale credintei cre§tine, printre
scrierile PSrinjilor apostolici, sunt cele §apte epistole pe
care S f Ignatie, al treilea episcop al Antiohiei, le-a scris la
inceputul secolului II, in timpul calatoriei sale la Roma.
Aceste scrieri sunt in parte atestate de aiarturiile explicite
ale S f Policarp, S f Irineu, Origen, S f Atanasie $i
Eusebiu. Pe de altS parte, temele pe care el le trateaza se
adapteaza natural la istoria contemporana. impotriva
iudaizan^ilor §i dochelilor din timpul sau, S f Ignatie apara
dogma despre dumnezeirea Domnului, aceea despre natura
Clement of Rome, First F,pis1Ie to the Corinthians, in .. I he Early
Christian Fathers”, Ixmdon, 1974, p. 31; Scrierile Parintilor apostolici.
p. 80; Jules I>ebrelon, Histoire du Dogme de la I'rinit^. Tome II, Paris.
1928, p. 277.
J. Schwane, Histoire des Dogmes. Pome 1. Paris, 1903. p. 57.
 70
umana, despre Invierea Sa, despre prei'enja Trupului lui
lisus Hristos in Euharistie. Contra ereticilor
schisniaticilor, in general, el apara unitatea Bisericii
autoritatea ierarhiei biserice§ti instituita in mod
dumnezeiesc*^**.
invatatura Sf. Ignatie despre duranezeirea Fiului lui
Duinnezeu ve§nica sa preexistenja cu Dumnezeu Tatal
este mai lamurita, mai expresiva §i mai completa decat la
Sf. Clement Romanul. Domnul nostru lisus Hristos, dupa
cuvintele sale, ,,este Dumnezeu in trup, in rnoarte viaja cea
adevarata, din Maria §i din Dumnezeu, nascut in timpul
din urma din semintia lui David §i a lui Avraam. El inainte
de veci a fost la Tatal ^li in fine s-a aratat vazut. Fiind mai
presus de vreme nemasurat, El s-a fecut vSzut pentru noi,
fiind nepipait, tara suferinta, pentru noi s-a supus
suferintelor §i a rabdat totul. El a ie§it de la Until Tatal
in unul fiinteaza §i catre El unul a trecut, Dumnezeu s-a
aratat pe Sine prin El, Fiul SSu, Care este Cuvantul etem ,
provenit nu din lacere §i Care in totul a bineplacut Celui ce
L-a trimis” '^’ . Fiul lui Dumnezeu, prin unnare, dupS
invatatura S f Ignatie. aratandu-se \azut in timp, a fost
Dumnezeu adeva'rat §i ipostatic deosebit de TatSl Sau,
Care s-a descoperit prin El; a fost Fiu din etemitate,
existand la Tai«al ^5 cu toata deosebirea sa ipostatica a fost
in imitate nedesparjita cu Tatal, ca Cuvant al Sau, provenit
nu din vreun principiu oarecare - tacerea, ci nemijlocit din
fiinja Tatalui, provenit nu intamplator §i temporal, ca
ciivantu) omenesc, ci din etemitate, co-etem cu TatSl,
pentru care se ^i nume§te Cuvant etern al Sau’
J. Sdiwane, I fismire des I>>gmes. lome I, Paris. 1903, p, 57-58.
Silvestru tip- Canev. Teok^ia dogmatics ortodoxS (cu
expuncrca istoric,^ a dogmeior). Vol, It, Itucuresti, 1899. p, 283-284.
Siiveslrti t;p. de Canev. Icologia IXigmatidS OiKxIoxft (cu
expu(K?reii islorica a dogiuditrl. Vol. 11, Buciircsti, 1899, p. 284; .lules
71
inv§|iStura Sf. Ignatie expusS in epistolele catre
Magnezieni Efeseni dovede^te c3 cre§tinismul
postapostolic transmite credinja in Sfanta Treiine, dupa
cum el insu§i o exprima. Totu§i, nu trebuie S3 se conchida
ca insu^irile implicite ale dogmei au fost deja sesizate clar
§i dezvoltate. Schemele trinitare apar ca simple formule
ale marturisirii de credinta, dar nu exista o aproftindare a
relatiilor diritre cele trei persoane dumnezeie§ti .
* 4. Hristologia. Parinlii apostolici accentueaza putemic
dumnezeirea lui Hristos. Hristos este Fiul lui Dumnezeu
din veci. Care a luat parte la creape. El este Domnul
cerului care stapane§te in cele ascunse, care va veni sa
judece pe cei vii §i pe cei nior|i. Denumirea de Dumnezeu
se folose§te direct despre Hristos, mai ales in Epistola Sf.
Ignatie cdtre Efeseni’^^. Hristos este prezent in Biserica
fiind Domnul acesteia §i cre§tinii sunt uniti cu El,
participand la moartea §i invierea Lui. Aceasta unitate a
credincio§ilor cu Hristos se accentueaza puternic de S f
Ignatie, care le spune cre§tinilor din Smima : „Am in}eles
ca ap ajuns desavar§iti in neclintita credinta, c a §i cum ati
fi pironip, cu trupul §i cu sufletul, in crucea Domnului
nostru lisus Hristos §i intarip in dragoste, in sangele tui
Hristos, plini de credinja in Domnul nostru, Care cu
adevarat este „din neamul lui David dupa trup", dar I'iu al
I^breton, Histoire dii D c ^ e de la Triiiite. Tome II. I>e Saint Clement
Saint Paris, 1928, p. 296-297.
l>eo Schefizyk, Histoire du I>igme de la Trinite, in .,M>steriiim
Salutis. EXigmatique de Tllistoire du salut”, 5. IX’eu et la KA'elafion
de la Trinitd, Paris, 1970, p. 217.
B. Hagglund, Teologins liistoria. Kn dogmhistorisk oversikt, Liind,
1971, p. 6; G. Auien, IXtgmhistoria, Stockholm, 1927, p.l2. Sf.
Ignatie sptme in acest sens : ,J>jmne7eul nostru lisus Hrist(«, a lost
zamislit de Maria, dupS randuiala lui IXimnezeu. din silmanta lui
David, ?i din Duhul Sf?..u”(Sf. Ignatie leotbrul. CStre Ht'eseni, in
„Scrierile I’arinlilor apostolici”, Bucure§ti, 1995, p. 195-196).
 72
lui Dumnezeu dupS voinja §i puterea lui Dumnezeu” '^^. La
Sf. Ignalie exisia mai raulte afirma^ii, indreptate impotriva
gnosticilor, feta de care e l‘ accentueaza umanitatea
adevarata a lui Hristos. El afirma trupul adevarat al lui
Hristos §i realitatea patimilor sale §i cu o claritate
asemanatoare el susfine dumnezeirea sa adevarata. De
asemenea, el afirma putemic intruparea lui Hristos,
realitatea firii umane a lui Hristos §i inva^tura ca Hristos
este Dumnezeu adevarat §i om adevarat’^'*. Pentru a
reziuna hristologia Sf, Clement Romanul trebuie sa se
spuna ca dupa el, in Hristos am devenit fii ai lui
Dumnezeu. Prin sangele sau, Hristos ne-a mantuit
deoarece El ne-a adus harul iertarii. Viaja Lui este pentru
noi un exemplu de smereme. Se poate spune, intr-adevar,
ca S f Clement nu a cuprins intreaga eficacitate
mantuitoare a mortii lui Hristos iii insemnatatea ei biblica,
dar el a mers mai departe sa sus^ina ca el a crezut c8
aceasta s-a implinit prin jertfe pentru pacatele noastre. La
Sf. Iguatie Te<»ibrul, Catre Smimeni, in „Scrierile Parintilor
aptstolici’’, p. 219.
Sf Ignatie Teoli iul invata dtspre trupul adevarat al lui Ifristos §i
reidilatca patimilor ‘^alc. El s-a ndscut cu adevarat. El a mancat §i El a
haul; EJ a patirnit c i adevarat in tinipul lui Ponjiu Pilat; a fost rastignit
cu adevarat §i a nuiril ( Iral. 9). Fiul Mariei §i Fiul lui Dumnezeu, mai
iritai patimilor, apoi nepatimitor, lisus Hristos, Domnul nostm(Efes.
7). Id este Logosul, care 1-a revelat pe Fatal; El a dat nemurirea prin
moartea §i Invierea sa (Early Christian Fathers, London, 1974, p. 4).
In Epistola catrc Tralieni, Sf Ignatie va accentua realitatea firii umane
a lui Hristos (Ignatius. To the Trallians. IX, in „The Early (Christian
Fathers”, Unidon, 1974, p. 44; Scricrilc Parinfilor apostolici, p. 207).
In Epistola calre Smirneni, Sf Ignatie vorbe^te despre mantuirea prin
Hristos, Dumnezeu §i Om (Ignatius, d o the Smymaeans, I-II, in„The
Eitrly Christian Eathers”, p.48; Scrierile Parinjilor apostolici, p. 219-
220), De asemenea, aici in Epistola cStre Smimeni S f Ignatie
accentueaza realitatea tirii uniimc a lui Hristos (Ignatius, To the
Smymaeans, 1-11, in ,.'lhe Early Christian Fathers”, London, 1974, p.
48; Scrierile P?irin|ilor apostolici, p. 220).
73
Sf. Igiiatie, noi g^sim adevSrul c5 In Hristos adoram pe
Dumnezeu in persoanS, care s-a fScut om peniru a ne
descoperi pe Dumnezeu §i prin patinia §i moartea sa a
mantuit pe oameni i-a facut parta^i ai mantuirii ve§nice.
In inimile acelora care in credin|a primesc mesajul
Evangheliei, Hristos locuie§te in ei de aici inainte.
Credinciosul este cSlauzit spre via^a ve§nica, al carei
conjinut este credinfa §i iubirea. Hristos este viala sa, §i
moartea mSrirea sa. Cel care crede in Hristos va trai cu
loate cS el moare. Via{a bisericeasca se dezvolta annonios,
deoarece credincio§ii sunt invaiaii sa fie in supunere in
viat5 §i invaiatura fa{a de episcopii lor. In sffir§it, noi
notam o con^tiinia a viejii in timpurile din urma . Ideile
dominante ale Sf. Policarp sunt vazute ca fiind exact
conforme Evangheliei. Cre§tinul care s-a alipit de Hristos.
in credinia, in iubire deplina impline§te legea lui Hristos,
urmandu-l cu rabdare, in nadejdea vietii, la fel ca §i
Hristos. Influenza ideilor S f Ap. loan (in special din
epistole) este in aceasta ordine a S f loan vizibila dupa
cum este spiritul diferit care il anima. Dupa Bamaba, prin
patima §i moartea lui Hristos ni s-a adus iertarea pacatelor
§i eliberarea de moarte. Prin Botez, iertarea pacatelor este
impart§§ita noua, Dumnezeu se sala§luie§te in noi §i o
noua viata incepe. In aceasta noua viata, cu vointa libera,
se implinesc poruncile lui Dumnezeu ' \ Conform
Didahiei, Dumnezeu, prin Hristos, a dat cre§tinilor o via(a
R. Seeberg, Text-book of the History of IXx:trines. Vol. [. History
of Doctrines in the Ancient Church. Oregon, 1997, p. 57 §i 68-69; R.
.Seeberg, I.ehrbuc!i der IXigmengeschichte. Erste Halfle. Die
IXigmengeschichte der alien Kirche, Erlangen and Teizig, 1895, p.20,
32.
R. Seeberg, Text-book of the History of IXxtrines. Vol. I. History
of Doctrines in the Ancient Church. Oregon, 1997, p. 69-70, 73; R.
Seeberg, I.ehrbuch der Dogmenge-schichte. Erste Hill he. Die
Dogmengcschichte der alien Kirche, p. 33, 37.
 74
nemuritoare, care este manifestatS in ciedin^S, nadejde §i
cunoa§tere. Aceasta se na§te este pastratS in om prin
Botez Euliaristia Domnului, prin invSiSturS §i
instruire date in diferite feluri. Didahia sustine aceastS
viata in efortul moral seidos §i pocainja perpetua §i astfel
omul este pregatit pentru judecata viitoare §i pedepsele ei.
In Omilia Sf. Clement R^omanul se arata ca Hristos este in
mod fiindamental invatatorul cunoa§terii lui Dumnezeu §i
datatorul noii legi. Cre§tinismul inseamna primirea acestei
invataturi acestei legi in inima §i viatS. Motivele care
indeamna la iinerea legii astfel date sunt considerarea
importanjei darului lui Dumnezeu §i credinfa in fagaduinja
rasplatii*'^^.
„In esenja, hristologia Parinlilor apostolici nu aduce
inovajii faja de hristologia apostolica tradilionalS, ba
pastreazS chiar formulariie §i terminologia biblica (lisus
Hristos, capul trupului Bisericii - Efeseni mijlocitorul -
I Petru Modelul). De aceea nu se poate a§tepta ca din
conjinutul scrierilor Parintilor apostolici sS derive
explicatii §i marturii adecvate pentru toate tezele
principale ale adevarului rev elaf'’^ . PSrinp’i apostolici
afinna puternic inva{atura despre lisus Hristos, Dumnezeu
adevarat §i om adevarat, sustinand deci dumnezeirea §i
umanitatea lui Hristos, despre care trateaza Sf. Clement,
S f Ignatie $i Sf Policarp. Ei dezvolta totodatS ideea
intruparii lui Hristos. Inaljarea in slava a lui Hristos
constituie o preocupare pentru Bamaba §i Herma.
R. Seeberg. [ext-book oftlie Mislory of Dcxarines. Vol. I. History
of lXx:frines in the Ancient C'luirch, Oegon, 1997, p. 75, 77; R.
Seebcrg, l ehrbnch der IXigincngeschichte. Ilrste Haifte. Die
rxigmengeschichte der alien Kii che, p. 39, 41.
Pr. IXof. Constantin Voicu. Hristologia Parinplor Apostolici, in
..Oruxloxia". XII1(1961). nr, 3, p. 417.
75
Jlrisiologia PSrinjilor apostolici ramane in felul acesta
un element de legatur§ intre aceea a Noului Testament §i
aceea a apologeplor, care incep s3 o dezvolte mai
consistent, exp!icand-o §i fundamentand-o mai rational,
firS insS a-i aduce o modificare esen^iala”*^’.
In ceea ce prive§te modul in care firea dumnezeiasca §i
Area omeneasca sunt unite in lisus Hristos, noi nu gasim
nimic la Parin(ii apostolici care sa depa§easca explicatiile
Sfintei Scripturi, ci termenii de care ei se folosesc indica
suficient ca ei credeau in persoana distincta a lui lisus
Hristos §i in integritatea celor doua firi, caci ei nu vorbesc
niciodata decat de un singur Hristos §i ei ii atribuie Lui
deodata lucrarea dumnezeiasca §i lucrarea omeneasca'"’”.
Unirea ipostatica a celor doua firi in Hristos este afinnata
clar de Parinjii apostolici, de§i temienul dogmatic exact,
care o desemneaza nu ar fi cunoscut (Panagiotis N.
Trembelas, Dogrnatique de I’Eglise Orthodoxe
Catholique. Tome Second, p. 97).
Opera mantuitoare a lui lisus Hristos. Dogma cea mai
importanta cu privire la opera de mantuire, articoliil de
credin^a despre mantuirea prin lisus Hristos, care are ca
baza dogmele despre dumnezeirea sa, despre firea sa
umana adevarata §i despre unirea ipostatica a celor doua
firi in persoana unica a Domnului, este dogma care de
asemenea in mod clar a fost enun^ata de Parintii apostolici
ca §i de S Snta S c r ip t u r a '.
Dupa Sf. Clement Romanul, Hristos este singurul
mijlocitor al mantuirii noastre. Prin El, noi am devenit fiii
lui Dumnezeu. El este un sprijin in nevoi §i marele preot in
imparta§irea darurilor. Prin mijlocirea Lui, noi suntem
Pr. Prof. Constantin Voicii, Hristologia Parinfilor Apostolici, in
„Ortodoxia”, XIII(1961), nr. 3. p. 417.
J. Schwane, ttistoire Jes f>>grnes. I’oine I, Paris, 1903, p. 244.
J. Schwane, Histoire dcs lA ^ics. Tome 1. Paris, 1903. p. 245.
 76
capabili de vederea lui Dumnezeu bacuria cunoa^terii
nemuritoare; prin aceiista, credinta, evlavia, pacea,
rabdarea, cumpatarea §i mtelepciunea apar^in cre§tinului.
Din iubire, Hristos §i-a dat sangele sau pentru noi, trupul
sau pentru trupurile noastre, sufletul sau pentru sufletele
noastre. Prin sangele Domnului exista m ^ tu irea pentru
tofi care cred §i nadajduiesc in Dumnezeu. Acest sange,
care s-a varsat pentru mantuirea noiistrS, este a§a de
prefios pentru Dumnezeu Tatal, incat Hristos a ob|inut
harul iertarii pentru intreaga luine. Smerenia §i rabdarea cu
care Hristos a susfinut opera vietii sale sunt un exemplu
pentru noi, care prin El am devenit purtatori ai harului’^^.
Dupa Henna, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a pus pe
oameni (evident in(elegand pe credincio§ii din timpul
Vechiului Testament) sub proteclia ingerilor; El insu§i s-a
facut om pentru a purifica pe oameni §i El insu§i a lucrat
foarte mult §i a suferit mult ca sa §tearga pacatele noastre.
El a aratat oamenilor calea viejii dandu-le legea pe care El
a primit-o de la I'atal. Astfel, Hristos a adus iertarea
pacatelor trecutului §i pentru viitor da oamenilor poruncile
Sale. Dupa Sf. Ignatie, Hristos s-a facut om pentru ca El,
ca l.ogos al lui Dumnezeu, sa reveleze pe Dumnezeu
oamenilor. Aceasta revelatie a lui insu§i este pentru noi o
revela|ie a lui Dumnezeu, intrucat El este Dumnezeu.
Aceasta revelatie nu este anulata prin moartea lui Hristos,
ci este atestata iara§i pentru iluminarea credin(ei. El, care a
fost nepalimitor este pentru noi patimitor. Domnul lumii,
fecioria §i na§terea Fecioarei Maria §i motutea lui Hristos
sunt cele trei taine incomprehensibile. Dar credin^a
R. Seeberg. Text book of the History of I>TCtrines. Vol. I. History
of IXKlrines in ttie Ancient Church, Oregon, 1997, p. 56-57; R.
Sreberg. l.ehrbuch der lX>ginengcschichte. t^rste HSlfle. Die
tX)gmengeschiclne der alteii Kirche, I-jlangen and Leipzig, 1895, p.
2o.'
77
cunoa§te cS toate acestea au ca |inta distrugerea mor^ii. In
fnod deosebit via(a nohstrS de acum i§i are originea in
moartea lui Hristos; prin aceastS tainS noi am ob{inut
credinja. Credinja in moartea Lui ne face capabili sa
scSpAm de moarte. Astfel patima Lui a avut in vedere §i
realizeaza mantuirea noastrS. Hristos este via^a noastr3, nu
numai in aceea cS vrea ca odata sa ne dea nemurirea, ci in
aceea c5 El personal se s3l5§luie?te in credmcio§i, lucrand
viafa ve§nic3 in ei. Aceasta este gandirea dominanta a Sf.
Ignatie. Hristos este viafa noastrS nedespSriita, viaia
noastrS pentru totdeauna, viaja noastra adevarat3. Hristos
locuie§te acum in inimile credincio§ilor, dupS cum face de
asemenea Tatal. In concordanla cu aceasta, Sf. Ignatie se
denume§te pe sine purtator de Dumnezeu §i cre§tinii sunt
denumiji purtatori de Dumnezeu, purtatori de templu,
purtStori de Hristos, purtatori de sfinfenie, templul in care
Dumnezeu §i Hristos locuiesc. Expresiile : existenta in
Hristos, tr3irea §i lucrarea in Hristos se repeta constant.
Fara El noi nu avem viata adevarata’'*^. Dupa Bamaba,
Fiul lui Dumnezeu, care §i-a asumat trupul omenesc, a
pStimit pe cruce, confonn voii lui Dumnezeu. Patimile
Sale sunt injelese deci ca o jertfS pentru pScatele noastre.
Scopul §i re ^ lta tu l jertfei sangeroase sunt, in primul rand,
distrugerea morlii §i nimicirea ei prin inviere; dar mai ales
iertarea p3catelor §i sfinlirea sufletului, deoarece noi
suntem ficu^i creaturi noi. „Pentru aceasta a suferit
Domnul sa-§i dea trupul Sau spre nimicire, ca sa ne
cur3tim prin iertarea pacatelor, cu stropirea cu sangele
Lui”. ,JPentru c3 innoindu-ne pe noi, prin iertarea
pScatelor, ne-a dat alt chip, sa avem suflet de copil, ca §i
R. Seeberg, Text-book of the History of Doctrines. Vol. I. Histor>'
of Doctrines in the Ancient Church, ciregon, 1997, p. 59-6o. 65; R.
Seeberg, I.ehrbuch dc/ Dogmaigescliichte. Crste HJilfte. Die
Dogmengeschichte der alltm Kirchc, p. 23, 28-29.
 78
cum ne-ar fi facut din nou”. Conform vestirii Evangheliei
se proclama „iertarea pScatelor §i cur5^irea inimii”. Prin
patima Sa pentru noi, Hristos ‘se sala§luie§te in noi. De§i
Bamaba nu explica necesitatea, natura §i scopul jertfei lui
Hristos. nu exista nici baza pentru a atribui lui ideea cS
moartea Domnului are legatura numai cu pScatele
trecutului. Patimile lui Hristos sunt reprezentate ca ^ a n d
moartea neputincioasa §i stabilind in noi principiul unei
reinnoiri permanente. Barnaba nu izbute§te totufi sfi
realizeze §i sa inveie distinct ca iertarea pScatelor rto a n e
un element vital al intregii vieti cre§tine'‘*‘*.
In invatatura Parintilor apostolici, mdntuirea pe care
Hristos a adus-o §i o aduce intotdeauna se considers drept
cun*;a§terea lui Dumnezeu §i viaia ve^nica. Prin Hristos ni
se daruie§te vederea lui Dumnezeu, cunoa^terea
adevSrului in contrast cu necunoafterea pSgSrator §i cu
intunericul pacatului. Aceasta cunoaftere nu se da munai
prin lucrarea invalatoare a lui Hristos, prin propovSduirea
Lui, ci de asemenea, la Sf. Ignatie, prin aceea cS Hristos m
mod personal se reveleaza ca Dumnezeu §i prin aceea c5
prin El, Duhul lui Dumnezeu se sS18§luie§te in inimile
credincio^ilor. Sf. Ignatie vorbe§te mai mult decat al0i in
fonnule profunde despre salafluirea lui H r^tos in oameni.
Ceea ce apartine in comun Parin|ilor apostolici este
accentul puternic, care se pune pe faptul c3 Hristos ca
P^evelalia lui Dumnezeu este mijlocitorul legii lui
Dumnezeu, pe care omul poate s& o implineascS, c ^ d are
pe Domnul $i pe Duhul in inima sa. Un loc stabil in
conceptia Parintilor apostolici il ocupS gandirea despre
Domnul inallat la cer §i lucrarea lui in continuare atdt in
R, Seeberg, Text-book of the History of Doctrines. Vol. I. Mstory
of Doctrines in the Ancient Church, Oregcm, 1997, p. 70-71; PL
St^berg, Lehrbuch der Dogmengeschichte. Erste Haifte. K e
Dogmengesdiichte der alten Kirche, p. 34.
79
raport cu noi cat §i inainlea lui Dumnezeu. In context
apropiat cu cunoa§tereA despre Dumnezeu se afla darul
mantuitor a! nemuririi. Certitudinea despre nemurire, care
este un interes principal al timpului, exista deja inclusa in
cunoa§terea lui Dumnezeu data in Hristos. Adesea se
intalne§te ideea de nemurire ca pret pentru implinirea Idgii
lui Hristos. Sf. Ignatie leaga nemurirea de moartea §i
invierea lui Hristos. De altfel, se vorbe§te despre moartea
§i inviefea lui Hristos in formule destul de pauline, de§i
fira o patrundere mai profunda in gandirea Sf. Ap. Pavel.
Hristos a murit pentru noi, §i-a dat sangele sau pentru noi.
Totu§i, o introducere mai aprofundata in opera lui Hristos
nu se face’"*^. Daca unii dintre Parintii apostolici ca S f
Clement Romanul, S f Ignatie, Herma §i Bamaba descriu
opera de mantuire a lui Hristos, dupa am aratat mai sus,
S f Clement expune totodata §i problema mantuirii
subieotive sau a indreptarii prin credinta §i fapte bune. S f
Clement afirma despre faptele bune. ,A§adar, pentru ca
suntem parte sfant^ sa facem fapte de sfinienie... Sa ne
imbracam cu unirea, smerindu-ne, infranandu-ne,
departandu-ne de vorbire de rau §i clevetire, find drepti
prin fapte, nu prin cuvinte” . S f Clement se refera totodata
la rolul credinfei in indreptare atunci cand spune : „Tofi
(p-atriarhii) au fost slaviti §i mariti nu prin ei in§i§i sau prin
fiiptele lor sau prin dreptatea pe care au savar§it-o, ci prin
voinia lui Dumnezeu. Si noi dar, fiind chemafi prin vointa
lui Hristos lisus, nu ajungem drepti prin noi in§ine, nici
prin infelepciunea noastra sau prin priceperea noastra sau
prin evlavia noastra sau prin faptele pe care le-am savar§it
in cuvio§ia inimii, ci prin credinta (Rom. 3, 28,30), prin
G. Aul6i, Dogmhist'iria, Stcx;khoIm, 1927, p. 12; B. Haggluiid,
Teologins historia. En dogmhistorisk oversikt, Lund, 1971, p. 3.
 80
care Dumnezeu cel atotputemic i-a mdrcptat din veac pe
Daca mantuirea este ceva prezent acum, aceasta este
(otu§i mai inainte de toate ceva viitor. Timpul traie§te intr-
o a?teptare tensionata a doua venire a lui Hristos §i
sfarsjitul apropiat, precum reiese mai ales din Invajatura
celor Doisprezece Apostoli (Didahia) $i din prezentarile
realiste ale lui Papias, Barnaba §i Herma. Peste tot exista
un sentiment puternic ca se traie§te in timpul din unna.
Aici este vorba de a veghea la semnele acestuia §i de a se
pregati pentru judecata viitoare §i rasplata ei*'*’.
6. Privire rezumativa. Aceasta expunere ar trebui sS fie
detaliata, deoarece natura izvoarelor impune acest hicru,
apoi ideile expuse formeaza punctul de plecare al Istoriei
Dogmelor. Expunerea ne da o imagine despre credinja
comunitafii cre§tine de la sfar§itul secolului I ?i uiceputul
secolului II. Aceasta imagine astfel construita poate sS
ridice pretenjia de fidelitate deoarece realizarea ei a fiast
elaborata din cele mai diverse par^i ale Bisericii §i din
scrierile cu cel mai variat caracter, epistole pastorale |i
manuale, martirii, invatatori, profeji §i propovaduitori.
Din aceasta expunere rezulta urmatoarele caracteristici :
l.Credinta intr-un singur Dumnezeu, Creatorul lumii,
Tatal atotstapaniiorul lumii §i al Bisericii, care a ales pe
creftini ca popor al sau, care se sala§luie§te in inimile for
§i care conduce viala lor 2. Credinpi in lisus Hristos, Fiid
lui Dumnezeu, care a luat parte la creajie §i in vechiul
legamant §i s-a intrupat. Desigur, noi nu afISm referiri
despre relatia Fiului cu Tatal, despre firea dumnezeiasca §i
''*® Clement of Rcane, First Epistole to the Corinthians, XXX §i
XXXII, in ,, The Early Christian Fathers, London, 1974, p. 30; S£
Clement Romanul, Epistola cStre Corinteni (I), in „Scrierile P§rintil«'
apitsU'lici”. Bncure^ti, 1995, p. 69, 70-71.
(}. Anlf-n. iXigmhisloria, Stockholm, 1927, p. 13-14.
81
firea omeneasca in per>?oana lui Hristos. De asemenea,
exista o prelucrare n propovaduirii nou-lestamentare
despre nianluire'^*’, 3. In legatura cu fonmila Botezului
(Didahia 7,1,3) se pastreaza $i se folose§te denumirea lul
Dumnezeu ca Fatal, Fiul $i Slantul Duh, fara ca sa se fac8
reflec|ii cu privire la Duhul Slant. 4. De asemenea,
domne§te un acord cu privire la pacato§enia §i suferinja
neamului omenesc, care prin neascultarea sa fafa de
Dumnezeu §i prin inchinarea la idoli a cazut prada puterii
diavolului §i distrugerii ve§nice. 5. Hsus Hristos este
Mantuitorul. El l-a revelat pe Tatal §i El a invajat legea
moraia nou3, dar inainte de toate El a eliberat omenirea de
pScat ?i moarte prin patimile §i inoartea sa. El a adus o
nou5 via^S umanitStii, iertarea pScatelor, cunoa§terea lui
Dumnezeu §i credin^a in El, dand indemnul spre moralitate
adevSratS, nSdejde §i nemurire. Acestea ne fac de
asen^nea dependent de patimile §i moartea sa, dar
lipse§te aici o inlelegere proprie a acestor idei, o conceplie
originals. Moartea lul Hristos a fundameniat §i a pus in
miscare sentimentul religios, dar ea nu este inleleasa in
consecinlele sale. Autorii scrierilor apostolice pleaca fara
excepfie de la infelegerea expunerilor Vechiului
Testament. 6.M5ntuirea, pe care Hristos a dobandit o §i
a adus-o, este denumita pe drept in diferlte feluri : a)
iertarea pScatelor prin botez, noua creafie. Claritatea
ideilor lipse§te aici, in general, da se prezinta in mod
deosebit insemnStatea iertSrii pacatelor pentru intreaga
viajS activS, b) comuniunea cu Dumnezeu, sala§luirea
TatSlui sau a lui Hristos sau a Duhului Sfant in inimi (Sf.
Ignatie, Herma), c) cunoa§terea lui Dumnezeu ca Unul,
R. Seeberg, Lxihrbuch der Dogmengeschichte. Erste Haille. Die
Dogmengeschichte der alten Kirche. p. 41-42; IE Seeberg, I’ext-book
of the Histcry of l>x:trit.es. Vol. I History of I3octrines of the Ancient
Church, Oregon, 1997, p. 77-78,
 82
Creatonil, Domnul §i TatSl. d) legea noua. e) via(a ve§nic8
149
drept ras|ilata a activitatii nx)rale r.Mijloacele, prin
care fiecare i$i irLSu?e$te bunurfle mantuirii cre$tinat3{ii ca
popor al lui Dumnezeu sunt In mod deosebit : a) Botezul
spre iertarea pacatelor, b) Cuvantul lui Dumnezeu ca
propovaduire a maiituirii §i inva{atura prezentatS in multe
feluri ca predic3 sau indemn frajesc prin inv3t3tori,
apostoli, profeti, prin ierarhia bisericeasc3. Dar aici nu
exist3 o teorie despre raportul lucr3rii lui Dumnezeu cu
aceastS propovaduire. Prin aceste mijloace se transmite
omului mantuirea. Lucrarea lui Dumnezeu in om in mod
esen^ial se intelege ca una adev3rat3 corespunzand fiiniei
omului. Legatui’a cii iertarea p3catelor lipse?te, dup3 cum,
de asemenea propov3duirea cuvantului nu este clar
subordonat3 acestui scop determinant, d) se recunoa§te
aici lucrarea ingerilor buni (Herma), precum §i conducerea
provideniial3 a lui Dumnezeu. 8. Cre$tinul il g3se§te pe
Dumnezeu in credint3 ca o cunoa§tere a lui Dumnezeu,
devotamentul fal3 de El ?i increderea in El, adic3 in Harul
s3u, in apropierea de El §i in primul rand in fagSduinja lui
Dumnezeu. Apoi depinde de dezvoltarea moral3 a omului.
Dar aceast3 cunoa§tere este intunecatS. P3catul, iertarea
acestuia se produce prin botez, dar in om r3mane o putere,
care face sa se deosebeasc3 intre p3catele cu intenjie §i
cele ocazionale (Herma). Omul trebuie s3 lupte §i s3 le
inving3, dar aceasta nu are loc prin credinfa in iertarea
p3catelor care dainuie, ci prin apropierea de Dumnezeu,
increderea in ajutorul s3u §i inainte de toate prin iubire ca
implinire ascult3toare a poruncilor lui Dumnezeu.
Leg3tura cu credinja nu lipse§te in nici un fel, dar ea nu
R. Seeberg, Lehrbuch der IXigmengeschichte. Er.ste HSlfte. Die
Dogmengeschichte der alten Kirche, Erlangen und Leipzig, 1895, p.
42-43; R. Seeberg, Text-b(xik of History ofI>octrin{s. Vol. I. History
of IXctrincs in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 78-79.
83
este sesizatS putemic ?i nu este paslratS in puritate. Faptele
bune se prezintS ca al dloilea principiu independent alSturi
de crediiHi, deoarece acestea inlS(i§eaz3 o legSturfi
delenninanlS penlni iertarea pScatelor. Aici exista a doua
deficients in aceste idei. Iertarea pScalelor nu se rnentine
ca obiect esential al credintei*'*’. 9. Cre§tinul traie§te in
legSturS cu o comunitate sau o BisericS. a) In aceasta
domne§(e annt^nia duhului (in mod deosebit in celebrarea
Euharistie). iubirea frateascS, bunavointa de a invata §i
indruma. de a ajuta pe cei sSraci. b) Aici este prezentat un
contrast putemic cu lumea pSganS, care trebuie convertitS
prin eforturile iubirii creatine, c) De asemenea este oferit
chiar patrunzStor un contrast cu iudaismul, care reprezinta
un stadiu vechi al dezvoltarii. d) Unitatea Bisericii in
general este flindamentata pe Hristos §i predica
Apostolilor, la care este adSugata infiuenta unei istorii
cotnune §i a unui destin comun. Unitatea interioara i§i
gSse^te expresia in epistole §i pelerinaje, indemnuri §i
rugSciuni reciproce neincetate. lerarhia Bisericii, in mod
deosebit episcopatul, are o insemnatate locals pentru
fiecare comunitate particulara. In timp ce lerarhia
bisericeascS este apreciatS fbarte mult, exists cea mai
deplina reCunoa§tere a activita|ii libere a tuturor
credincio§ilor in lucrurile spiritule. Dar noi trebuie sS
observSm deja inceputul unui conflict intre tradifie §i
succesiune pe de o parte, §i Duhul §i harismele pe de altS
parte’**. 10). Exists un sens viu al de§ertaciunii §i naturii
R. Seeberg. lehrbiich der l>)gmengeschichte. Erste Iiaifte. Die
Dngmengeschichte der alien Kirche, p. 43-44; R. Seeberg, Text-b(x>k
of the IfisUTry of Doctrines. Vol. I. History of Doctrines in the Ancient
C^iiirch, Oregon, 1997, p.79-80.
R. Seeberg, Text-book of the History of D(x;trines. Vok I. Histcxy
of f>octrines in the Ancient Church. Oregon, 1997. p.80; R. Seeberg.
I.ehrhuch der I> gmengeschichle. Erste Halfle. Die
!>>gmengeschichte der tdten Kirche. p. 44,
 84
pieritoare a acestei lurni al slavei lu.nii ve$nice, ca §i
caracterul groaznic al pedepsdor iadului. Sfar^itul tuturor
lucrurilor este gandit a fi aproape. Eshatologia este
formulata din irmgini ale Vechiului Testament, profejii
afimiatii ale lui Hristos. imparafia lui Dumnezeu sau
bunul supreni, este vaziitS ca o cntitate viitoare totals, in
acord cu intreaga tendinfS a concep{iilor religioase care
prevaleaza. Cu cat sunt mai vechi izvoarele. cu atat este
mai vie acestei impara|ii. Inainte de slar^it exists
imparajia de o tnie de am (Barnaba, Papias), care este,
dupa rnodelul Judaic, descrisa intr-un mod fantastic.
Totu§i, se gascijte in ac;eastS a§teptare unul din impulsurile
doniinante ale campaniei creatine din primul seed. Pe de
aha parte, este perfect sa se afirme ca lucrul principal
raniane judecata finals a lumii §i desigur cS sfin^ii vof
merge in cer la Dumnezeu, iar necredincio§ii in iad.
Aceasta a fost cuprinsa in ideea rasplatii pentru purtarea
de pe pamant''^^.
Acestea sunt ideile principale ale epocii descoperite de
analiza ciustita a izvoarelor. Mi§carea gandirii mo^tenite
de la epoca apostolica este pastrata in forma exterioarS §i
in general in continut, dar conexiunea ideilor componente
este eliminata $i intelegerea adevarului devine in punctul
decisiv dificila. Credinja. harul iertarea pacatelor tree in
platml al doilea in schimb legea noua ?i faptele bune
deviri proeminente. O lipsa a injelegerii comprehensive §i
a sesizarii profunde a Evangheliei este sesizabilS,
Rezultatul cel mai demn de incredere al studiului
perioadei pe care o analizam, fece sa se afinne cS variatiile
de rand ale gandirii creatine din vederile apostolilor nu
R Sreberg. t ext book of the Jlislory of IXxrtrines. Vol. I. History
of ttfK'trines in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 80-81; R.
Sceberg. l.eltrbuch der lX>ginengeschichte. T'.rste Halite. f>ie
!X>gmengeschichte dcr alien Kirclie, p.44-45.
85
sum airibui(e direct tendinlelor iudaice. Astfel, concluzia
care se poate irage din taracterul general al concepfiei care
prevaleazS este cS in nici un punct de vedere nu poate fi
descoperita vreo influents a gandirii iudeo-cre§tine sau a
legii ceremoniale '
B. Simbolul apostolic’’’'*.
In mamialele de Istoria Dogmelor, Simbolul apostolic
este prezentat imediat dupS Parintii apostolic!. Simbolurile
de credinta intereseazS in mod deosebit Istoria Dogmelor
$i Teologia Dogmatics §i Sirnl)olica. Ceie trei Simboluri
mentionate iii manualele de Istoria Dogmelor §i de
Simbolica sunt : Simbolul apostolic, Simbolul niceo-
constantinopolitan §i Simbolul atanasian.
Aceste Simboluri, din cauza raspandirii lor universale §i
a autoritatii lor incontestabile, in toata Biserica, au fost
numite Simboluri ecumenice sau sobomice^ti*^^.
R. Sccbcrg. op. cit., p. 81; R, Seeberg, op. cit., p.45.
Izvoarc :Rufin, Commentarius in Symboliun Apostolorum, P.L.,
21, col. 335-386; Rufin de Aquileea, Marturisire de credinja ortodoxa
(Traduccre coinentariu de Pr. Prof Nic. Petrescu), in ,J^tropolia
Oiteniei”, XXXVI(1984), nr. 5-6, p. 355-361; A. Halm, Bibliothek der
Symbole und Glaubensregeln der alten Kirche, Breslau, 1897, Neudr.,
Hildesheim, 1962; 1. Karmiris, Dogmatica et Sj'mbolica Monumenta
Orthodoxae Catholicae Ecclesiae, Editio Secunda, Atena, 1960;
Lucrari speciale : F. Kattenbusch, Das Apostolische Symbol, Txiipzig,
1894; W. Trillhaas, Das Apostolische Glaubensbekenntnis, Witten,
1953; J. Ratzinger, Einfuhrung ins Christentum. Vorlesungen iiber das
Apostolische Glaubensbekenntnis, Miinchen, 1968; W. Parmenberg,
l.a foi des Apirtres. Commentaire du Credo, Paris, 1974; §tefan
Sandu, vSimbolul Apostolic in teologia protestanta actuaia §i punctul
de vedere ortodox, in „Ortodoxia”, X3^VI(1989),nr. 3, p. 41-62.
Hristu Andrutos, Simbolica. I'raducere din iimba greaca de Prof.
Univ. Iiistin Moisescu, Craiova, 1955, p. 22. I. Karmiris arata c3
Alexander Halesius (+1245) a fost primul care le-a denumit „tria
symbola, primum Apostolorum, sccimdam patrum Nicaenorum,
tertium Athanasii” (I. K; rmiris, IXigrnatica ct Symbolica Monumenta
Orthodoxae Catholicae Ecclesiae. Vol. I, Alena, 1960, p. 34).
 TEMEIURI SCRIPTURISTICE

1. Facere 1, 26: Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după

asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului,
animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ şi tot
pământul!"

2. Facere 11, 7: (Amestecarea limbilor):

"Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai
înțeleagă unul cu altul". V V
Turnul babel și un plural al persoanelor.
3. Facere 18, 2-3: Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni
stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în
întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: «Doamne, de am
aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!»
Unitatea Sfintei Treimi.

3. Ieșire 20, 2:(Eu sunt Dumnezeul Tău, prolog cele 10 porunci):

"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi
din casa robiei." V
Dumnezeu ca unitate a ființei.

4. Numerii 6, 24-26:(Binecuvântarea levitică de la recensământ):

"Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul asupra
ta cu față veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către tine
şi să-ți dăruiască pace!" V
Binecuvântarea levitică;Pezența celor trei Persoane ale Sfintei Treimi cu
numele de Domnul, fiecare cu lucrări specifice asupra oamenilor prin
binecuvântarea respectivă.

1
 
 5. Psalmi 2, 7: (Nașterea din veci a Fiului din Tatăl):
Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut! V
Două persoane ale Sfintei Treimi, adică Domnul referindu-se la Tatăl și
„Fiul Meu”, adică la Fiul , cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi;
„astăzi”- prezentul continuu.
6. Psalmi 32, 6: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii
Lui toată puterea lor. (lucrarea proniatoare și desăvârșitoare a Sf. Duh)
Cuvântul Domnului. Logosul, participarea la creație și lucrare a duhului
Sfânt, vorbim de predicate și proprietăți.

7. Psalmi 50, 12: "Nu mă lepăda de la fața Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l
lua de la mine." V (Duhul Tatălui)
Prezența persoanei Tatălui, Lucrarea Duhului Sfânt

8. Psalmi 61, 1: "Oare nu Lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de

la El este mântuirea mea." V
Lucrarea prin care,sufletul omului recunoaște puterea lui Dumnezeu și
Dumnezeu este mântuitorul său. „de la El”, adică de la Tatăl. Relația de
supunere dintre om și dumnezeu; lucrarea soteriologică a lui Dumnezeu
asupra omului.

9. Psalmi 109, 3:"Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru
strălucirile sfinților Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am
născut." V
Poporul ales este cu Dumnezeu; recunoașterea sfinților care sunt
strălucitori înaintea lui Dumnezeu; Nașterea din veci a Fiului din Tatăl,
înainte de lumea văzută.

10. Isaia 6,3: Şi strigau unul către altul, zicând: «Sfânt, sfânt, sfânt este

2
 
 Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!» V
Cantarea serafimică, izvorul sfințeniei, Dumnezeu- unitatea ființială;
cuprinde creația văzută în mod general.

11. Matei 3, 16-17:Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile
s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un
porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este
Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". V
Teofania de la botezul Domnului; Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi
Descoperirea desăvârșită

12. Matei 5,17:„Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am
venit să stric, ci să împlinesc.”
Desăvârșirea noului testament în vechiul testament.

13. Matei 5, 16:(Predica de pe munte):

"Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă
faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." V
Îi îndeamnă pe ucenici să fie modele pentru oameni prin exemplul propriu și
fapte bune---să preamărească pe Dumnezeu Tatăl care este în ceruri; Căci pe
Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată.

14. Matei 6, 9:Deci voi așa să vă rugați: "Tatăl nostru, Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău." V
Îndemnul pe care îl face Mântuitorul;Răspunsul pe care îl dă Sfinților
mucenici; prezente cele două persoane ale Sfintei Treimi= Fiul care le
răspunde Apostolilor; Tatăl nostru- relația de filiație între Dumnezeu Tatăl
și oameni= recunoașterea de către Fiul a persoanei Tatălui în Sfânta

3
 
 Treime;

15. Matei 6, 32:"Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar
Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele." V
Text proniator- dorința neamurilor, după cele materiale; preștiința lui
Dumnezeu; Relația de filiație a lui Dumnezeu cu oamenii, relația directă
cu El

16. Matei 11, 27:"Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu
cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni,
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere." V
Prezența a două dintre cele trei persoane- Tatăl și fiul____egalitatea și
consubstanțialitatea Tatălui cu Fiul. Prin Fiul îl cunoaștem pe Tatăl; (Ioan
17,3)

17. Matei 16,16:Răspunzând Simon Petru a zis: "Tu ești Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu Celui viu." V
Răspunsul lui Simon la întrebarea Mântuitorului; probleme reluate în
Evanghelii; Mântuitorul e fiul lui Dumnezeu întrupat și în Hristos sunt cele
două firi omenească și dumneziască, în același ipostas.

18. Matei 28,19-20:(Porunca botezului: Drept aceea, mergând, învățați

toate neamuri.):
"Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârșitul veacului. Amin." V
Prezența Mântuitorului Hristos alături de ucenici și de urmașii ucenicilor

4
 
 până la sfârșitul veacului arătând că El v-a fi prezent în chip euharistic
până la sfârșitul lumii.

19. Luca 1, 35:Şi răspunzând, îngerul i-a zis: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste
tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se
va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema." V
Sunt prezente persoanele Sfintei Treimi în altă ordine decât cea clasică, adică
Duhul- nominalizat concret; Tatăl- „cel prea înalt”; Fiul- cea de-a doua persoană
a Sfintei Treimi; îngerul= Arhanghelul Mihail=>Temei triadologic clasic ce
arată co-substanțialitatea persoanelor Sfintei Treimi (enumerate în orice
formă)

20. Ioan1,14: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut
slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. V
Prolog al Evangheliei după Ioan care propune să-i combată pe docheții care
susțineau că Mântuitorul a avut un trup aparent; întruparea Logosului; a viețuit
între oameni; la Înviere au văzut Slava Lui.; firea Sa dumnezeiească.

21. Ioan 3, 5:Iisus a răspuns: "Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște

cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui
Dumnezeu." V
Întâlnirea cu fariseul Nicodim ca să ceară răspuns de la Fiul; botezul din apă
și din Duh; botezul e condiție pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu;

22. Ioan 3, 16:Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-
Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
V
Prezența Tatălui, Fiului; cauza întrupării este marea iubire a lui
Dumnezeu

5
 
 23. Ioan 5, 26:Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat şi Fiului să aibă
viață în Sine. V
Egalitatea și consubstanțialitatea Tatălui cu Fiul; relația dintre Tatăl și Fiul

24. Ioan 10, 30: "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem."

Egalitatea și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl.
25. Ioan 10, 38:"Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în
aceste lucrări, ca să știți şi să cunoașteți că Tatăl este în Mine şi Eu în
Tatăl." V
Predicatele, minunile lui Iisus. Lucrări văzute de a cunoaște că Fiul e în
Tatăl și Tatăl în Fiul

26. Ioan 14, 10:"Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine?
Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care
rămâne întru Mine - face lucrările Lui." V
Fiul sălășluiește Tatăl și Tatăl în Fiul; Perihoreza triadologică și
apropriere, a Tatălui cu Fiul

27. Ioan 14, 16-17:"Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă
iubiți, păziți poruncile Mele." V
Prezența Fiului și lucreara Lui în urma rugăciunii celor care cred în El și a
păzirii poruncilor

28. Ioan 14, 26:"Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl,
în numele Meu, Acela vă va învăța toate şi vă va aduce aminte despre
toate cele ce v-am spus Eu." V
Trimiterea de catre Tatăl, în timp a Duhului Sfânt, preluând lucrarea
Măntuitorului.(Ioan15,26)
29. Ioan 14,28: Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi
iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât

6
 
 Mine. V
Sub aspectul firii omenești- Tatăl este mai mul decât Fiul. El v-a veni prin
trimiterea Duhului Sfânt;

30. Ioan 15, 26:"Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite
vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va
mărturisi despre Mine." V
Pezența Sfintei Treimi; purcedearea Duhului Sfânt de către Fiul, de la
Tatăl, trimis în timp.(și la Filioque)

31. Ioan 17, 3:Şi aceasta este viața veșnică: "Să Te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu Adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." V
Prin cunoașterea lui Dumnezeu, Unul în ființă, întrupat (rugăciunea din
Grădina Ghetsimani, precizeaza relația pers Sf. Treimi, modelul
desăvârșit)

32. Ioan 17, 21:"Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu
întru Tine, așa şi aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai
trimis." V
Modelul unității Bisericii, perihoreza trinitară, între Biserică și Sf Treime
33. Ioan 20, 18:(Maria Magdalena transmite ucenicilor vestea despre
vederea Domnului):Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a
văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei. V
Prezența Fiului lui Dumnezeu intrupat și a firii dumnezeiești, la momentul
de după Înviere a Fiului.

34. Ioan 20, 21:Şi Iisus le-a zis iarăși: "Pace vouă! Precum M-a trimis pe
Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi." V
Trimitere Fiului de către Tatăl și a ucenicilor de către Fiul, respectând
modelul= Fiul a fost trimis de Tatăl (Ioan 20,22)

7
 
 35. Fapte 5, 3-4:Iar Petru a zis: "Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca
să minți tu Duhului Sfânt şi să dosești din prețul țarinei? Oare, păstrând-
o, nu-ți rămânea ție, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus
în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci Lui Dumnezeu." V
Recunoașterea Duhului Sfânt ca personă a Sfintei Treimi; păcatele
împotriva (simoniei, a harului) Duhului Sfânt.

36. Romani 1, 7:Tuturor celor ce sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu,

chemați şi sfinți: "har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la
Domnul Iisus Hristos!" V
O formă de salut în care sunt prezente persoanele Tatăl și Fiului prin har și
pace, fiind puși pe aceeași treaptă Fiul cu Tatăl

37. I Corinteni 8, 6:"Totuși pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din
care sunt toate și noi întru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin care
sunt toate și noi prin El." V
Prezența Tatălui creatorul tuturor și a Fiului, prin Fiul suntem noi,
dobândind mântuirea.

38. II Corinteni 13, 13:"Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui
Dumnezeu şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!" V
Enumerarea persoanelor Sfintei Treimi în altă ordine; Fiul prin har, Tatăl
prin dragote, iar Duhul Sfânt prin desăvârșire. ( Mt28,19; Lc1,35)

39. I Petru 1, 2:Aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl, şi
prin sfințirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus

8
 
 Hristos: "har vouă şi pacea să se înmulțească! " V
Preștiința Tatălui, lucrarea de desăvârșire a Duhului și jertfa Fiului lui
Dumnezeu întrupat= Tatăl, Duhul și Fiul.

40. I Ioan 1,2-3: – Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim

Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă ; Ce am văzut şi am auzit,
vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea
noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. V

41. Ioan 10,38: „Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl”

42. I Ioan 4, 8:Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că

Dumnezeu este iubire. V
Iubire: împărtășire și comuniune, apropriere între oameni.

9