Modul 1

Ce NU este ADHD?

Intervenție timpurie în
Tulburarea de deficit de atenție și
hiperactivitate (ADHD)

Conf. Univ. Dr. Adela Moraru

 Mituri legate de ADHD-1
Sursa: Th. Brown

 ADHD este doar lipsă de voinţă. Persoanele cu ADHD

se pot concentra foarte bine pe sarcinile care îi
interesează; ei se pot concenta foarte bine pe sarcini
dacă vor cu adevărat.
 În realitate: ADHD arată într-adevăr ca şi cum ar fi o
problemă de voinţă, dar nu este. Este de fapt o
problemă neurochimică în managementul sistemelor
neurocerebrale.
 Mituri legate de ADHD-2
Sursa: Th. Brown

 ADHD este pur şi simplu o problemă de

comportament hiperactiv sau care constă
în faptul că nu asculţi când cineva vorbeşte
cu tine .
 În realitate: ADHD este o tulburare complexă
care constă în :
 afectarea capacităţii de
concentrare,organizare, motivare, modulare
emoţională, memorie şi a altor funcţii (ale
sistemului de management ale activităţilor
creierului)
 Mituri legate de ADHD-3
Sursa: Th. Brown

 Creierul unei persoane cu ADHD este hiperactiv şi are

nevoie de medicaţie ca să se liniştească.
 În realitate: Subactivarea unor reţele neuronale ale
creierului este tipică pentru persoanele cu ADHD.
Medicaţia eficientă creşte stare de activare a acestor
reţele neuronale.
 Mituri legate de ADHD-4
Sursa: Th. Brown

 ADHD este doar o etichetă pentru probleme

comportamentale; copiii cu ADHD refuză să stea
liniştiţi şi nu au chef să-i asculte pe părinţi sau pe
profesori.
 În realitate: Multe persoane cu ADHD pot prezenta
unele probleme de comportament, simptomele de
inatenţie cronică creează însă probleme mai grave şi
de lungă durată pentru învăţare şi relaţiile cu ceilalţi.
 Mituri legate de ADHD-5
Sursa: Th. Brown

 Cei care au ADHD în copilărie de obicei

scapă de această problemă pe măsură ce
intră în adolescenţă.
 În realitate: Adesea simptomele ADHD nu
sunt vizibile pâna la vârsta adolescenţei,
atunci când din punct de vedere social este
aşteptat un mai mare autocontrol la şcoală
şi în alte contexte. ADHD poate fi
neobservat, însă poate implica o suferinţă
mai importantă în adolescenţă decât în
copilărie.
 Mituri legate de ADHD-6
Sursa: Th. Brown

 Dacă o persoană nu a fost diagnosticată în

copilărie cu ADHD, nu poate avea ADHD la
vârstă adultă.
 În realitate: Mulţi adulţi s-au luptat şi se luptă
toată viaţa cu efectele unui ADHD
nediagnosticat. Ei nu au beneficiat de
tratament deoarece au presupus că
efectele cronice ale dificultăţilor lor, precum
depresia sau anxietatea, au alte cauze care
nu răspund la metodele obişnuite de
tratament.
 Mituri legate de ADHD-7
Sursa: Th. Brown

 Toţi avem simptome de ADHD; oricine persoană cu

inteligenţă medie poate depăşi aceste probleme.
 În realitate: ADHD afectează persoanele indiferent de
gradul de inteligenţă . Şi deşi uneori oricare dintre noi
poate prezenta simptome de ADHD, numai cei cu
afectare cronică a funcţionalităţii datorată acestor
simptome primesc un diagnostic de ADHD.
 Mituri legate de ADHD-8
Sursa: Th. Brown

 O persoană nu poate avea ADHD şi în acelaşi timp o

altă tulburare psihică (anxietate, depresie etc.).
 În realitate: O persoană cu ADHD este de 6 ori mai
probabil să aibe o altă problemă psihică asociată sau
o tulburare de învăţare decât ceilalţi. ADHD este
prezentă împreună cu alte tulburări.
 Mituri legate de ADHD-9
Sursa: Th. Brown

 Medicaţia ADHD poate duce pe termen

lung la probleme legate de dependenţă
sau alte probleme de sănătate, mai ales
atunci când este administrată din copilărie.
 În realitate: Riscurile utilizării medicaţiei
ADHD sunt minime, în vreme ce
consecinţele neadministrării acestei
medicaţii pentru persoanele cu ADHD duce
la efecte nedorite importante. Medicaţia
ADHD este printre cele mai bine studiate.
 Mituri legate de ADHD-10
Sursa: Th. Brown

 ADHD nu afectează cu adevărat atât de mult viaţa

unei persoane.
 În realitate: ADHD netratat sau inadecvat tratat
afectează adesea în mod sever:
Capacitatea de învăţare, viaţa de familie, educaţie,
viaţa familială, interacţiunea socială şi siguranţa
personală. Cei mai mulţi dintre cei cu ADHD care
primesc tratament adecvat beneficiază de o
îmbunătăţire a calităţii vieţii.
 ADHD- ce este?

 o tulburare neurobiologică
 caracterizată printr-un nivel necorespunzător vârstei
de dezvoltare de:
 Inatenţie (concentrare, distractibilitate, dezorganizare),
 Hiperactivitate
 Impulsivitate, simptome care pot să apară în orice
combinaţie la şcoală, acasă şi în alte situaţii sociale
(American Psychiatric Association, 2003).
 Simptome

Impulsivitate
Inatentie Hiperactivitate
 Hiperactivitate/Impulsivitate

 Mişcare excesivă- nivel crescut de

activitate (inhibiţie motorie)
 Vorbit excesiv
 Luare de decizii impulsivă- nu poate
aştepta sau amâna gratificaţia
 Nepăsare legată de viitor
 Impulsiv emoţional

Nota: Neliniştea/agitaţia (restlessness) descreşte cu vârsta,

devine interioară, subiectivă la adult
 Inatenţia

 Lipsă de stăruinţă/persistenţă în realizarea

sarcinilor/atingerea scopurilor (nu poate menţine
atenţia şi concentrarea pe durata activităţilor
neinteresante, plictisitoare)
 Crescută distractibilitate (nu poate rezista să nu
reacţioneze la stimuli irelevanţi care acţionează în jurul
său sau la gânduri lipsite de importanţă/relevanţă)
 Dificultăţi de reintrare în sarcină dacă este
distras
 Dificultăţi în reamintirea a ceea ce are de
făcut
 Scăzut autocontrol emoţional (nu se poate linişti
singur/ă sau elabora un răspuns emoţional mai potrivit
dpdv social dacă este supărat/ă)
 Tipurile DSM-V

 Tipul predominant inatent (ADHD-I): Criteriul A (1)

este satisfăcut, iar A (2) nu, pentru ultimele 6 luni
(cel puţin şase simptome de neatenţie şi cel mult
şase de hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel
puţin şase luni).
 Tipul predominant cu hiperactivitate-impulsivitate
(ADHD-HI): Criteriul A (2) este satisfăcut, iar A (1) nu,
pentru ultimele 6 luni (cel puţin şase simptome de
hiperactivitate-impulsivitate şi cel mult şase de
neatenţie au persistat cel puţin şase luni).
 Tipul combinat (ADHD-C): Ambele criterii A (1) şi (2)
sunt îndeplinite pentru ultimele 6 luni (cel puţin şase
simptome de neatenţie şi cel puţin şase de
hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel puţin
şase luni).
Criterii esențiale pentru
diagnostic

 Tulburarea trebuie să apară până la vârsta de 12 ani

 Să dureze minim 6 luni
 Să apară în cel puțin două contexte (școală/acasă)
 Să prezinte minim 6 din simptomele precizate de DSM
5 pentru diagnostic
 Simptomatologia să excludă altă tulburare posibilă
 Simptomele si efectul acestora

Simptome Acasa La scoala Afectare Imaginea de

sociala sine

Hiperactivitate Interfera cu Alearga prin Intrerupe jocurile Se simte respins

programul de camera, ii
masa si somn deranjeaza pe
ceilalti

Impulsivitate Distructiv Deranjeaza orele Nu este invitat la Intra frecvent in

evenimentele bucluc
sociale

Neatentie Parintii Ramane in urma Este pârât ca Crede ca nu este

considera ca nu la invatatura triseaza la jocuri suficient de
este atent; destept
temele sunt un
“cosmar”