Rechinii, din franceză 

requin, (ordinul Selachimorpha) sunt pești cu schelet cartilaginos și cu un

corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii; cele mai multe sunt marine, dar există și unii rechini
de apă dulce (ex. în Gange, Zambezi).
Rechinii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se efectuează
respirația. Pielea lor este acoperită de denticuli dermali care îi protejează de leziuni sau paraziți și le
asigură o mai bună dinamică în mediul acvatic. O altă caracteristică a rechinilor este că dinții lor sunt
substituibili.
Din punct de vedere al dimensiunii lor, rechinii prezintă o mare varietate de la rechinul
pigmeu sau Euprotomicrus bispinatus o specie care trăiește în zonele profunde ale mărilor și care
măsoară aproximativ 22 de centimetri în lungime până la rechinul-balenă sau Rhincodon typus, cel
mai mare pește cunoscut, care poate să atingă o lungime de până la 12 metri și care, precum
balenele, se alimentează numai cu plancton. Rechinul-taur, Carcharhinus leucas, este cunoscut
pentru capacitatea sa de a înota atât în apă sărată cât și în apele dulci din zonele de deltă.
În anul 2010, 6 persoane au fost omorâte de rechini în întreaga lume. [1] În schimb, oamenii ucid
anual aproximativ 73 de milioane de rechini.

Până în secolul al XVI-lea,[2] rechinii erau cunoscuți de marinari drept "câini de mare". [3] Etimologia
cuvântului "rechin" este incertă, cele mai probabile etimologii afirmă că sensul original al cuvântului
era cel al „prădătorului, cel care vânează pe alții” din olandeză schruk, adică "răufăcător, ticălos",
care a fost ulterior aplicată peștilor datorită comportamentului lor de prădător. [4]
O teorie dispărută acum este că derivă din limba Yucatec Maya cuvântul xok (pronunțat 'shok'),
adică "pește".[5] Dovezile acestei etimologii au provenit din Dicționarul englezesc Oxford, care
reamintește că „rechinul” a intrat în uz după ce marinarii lui Sir John Hawkins au expus unul în
Londra în 1569 și au postat "rechin" pentru a se referi la rechinii mari din Marea Caraibilor. Cu toate
acestea, Dicționarul englez mijlociu înregistrează o apariție izolată a cuvântului rechin (referindu-se
la un pește de mare) într-o scrisoare scrisă de Thomas Beckington în 1442, care exclude o
etimologie a L