Sunteți pe pagina 1din 1

Pădurile de conifere 

(numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină


vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele
subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în
emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică. Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei,
din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe munții
Alpi și Pirinei.

Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Vegetația poartă denumirea și de "taiga". Arborii se
clasifică după felul acelor lor. Există două feluri de păduri de conifere: boreale și montane (munții
Stâncoși și Himalaya). Cei mai reprezentativi sunt molidul, pinul, bradul
alb, zada, jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit și arborele
vieții), tisa, chiparosul, cedrul, cupresifolia și sequoia roșie. În Europa și Asia, pădurile de conifere se
numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalți, cu trunchiul drept, fară ramificații, cu frunze mici,
aciculare, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna, de la aceasta regulă abătându-se
doar laricele. Coniferele au fibre rășinoase ce permit clătinarea și îndoirea lor; astfel rezistă
vânturilor puternice. Ramurile lor sunt aplecate permițând zăpezii să cadă pentru a nu le îngreuna.
Aici apar și lichenii, precum Cladonia, Romalina și Xathoria.