Desfășurare

Turneul se desfășoară în luna ianuarie (fiind astfel primul din seria celor de Mare Șlem pe parcursul
sezonului), pe durata a două săptămâni, fiind găzduit de complexul „Melbourne Park”, de la Melbourne
(în trecut s-a desfășurat la Complexul Kooyong din Melbourne, suprafața de joc fiind iarba). Principalele
arene ale complexului sunt Rod Laver Arena, cu o capacitate de 14.820 de locuri și Hisense Arena cu o
capacitate maximă de 11 mii de locuri.

Istorie

Arena Margaret Court de la Australian Open cu vechea suprafaţă Rebound Ace. În fundal, Rod Laver
Arena, terenul central.

Rod Laver Arena, Melbourne Park, Melbourne. Principalul loc de disputare a meciurilor.

Rod Laver Arena

Australian Open este organizat de Tennis Australia, fosta Lawn Tennis Association of Australia (LTAA), și
s-a desfășurat pentru prima oară pe Warehouseman's Cricket Ground din St Kilda Road, Melbourne în
1905.[3]

Turneul a fost denumit inițial The Australasian Championships devenind apoi Australian Championships
în 1927 și Australian Open din 1969.[4] Din 1905, Australian Open s-a disputat în cinci orașe australiene
și două orașe neozeelandeze după cum urmează: Melbourne (de 50 de ori), Sydney (de 17 ori), Adelaide
(de 14 ori), Brisbane (de 8 ori), Perth (de 3 ori), Christchurch (în 1906), și Hastings (în 1912).[4] În 1972,
când s-a decis ca turneul să se desfășoare în fiecare an în același oraș, Kooyong Lawn Tennis Club din
Melbourne a fost locul ales deoarece acest oraș atrăgea suport financiar și logistic mai substanțial.[3]

Melbourne Park (fost Flinders Park) a fost construit la timp pentru a găzdui turneul din 1988, întrucât
Kooyong devenise insuficient pentru amploarea evenimentului. Mutarea în Melbourne Park a fost un
succes imediat, numărul de spectatori crescând cu 90% în 1988 (266.436) față de ediția anterioară
desfășurată la Kooyong (140.000).[5]

Din cauza distanței mari până la locul de disputare, la început foarte puțini jucători străini se înscriau la
turneu. În anii 1920, călătoria cu vaporul din Europa până în Australia dura aproximativ 45 de zile. Primii
jucători care au venit cu avionul în Australia au fost echipa de Cupa Davis a Statelor Unite, în noiembrie
1946.[5] Chiar în interiorul țării, călătoria nu era ușoară. Când turneul s-a ținut la Perth, nimeni din
Victoria sau din New South Wales nu a parcurs cu trenul distanța de aproximativ 3.000 km între coasta
de vest și cea de est. În Christchurch în 1906, din 10 participanți, doar doi erau australieni, iar turneul a
fost câștigat de un neozeelandez.[6]

Primele turnee ale Australasian Championships au suferit din cauza competiției celorlalte turnee
australasiatice, și înainte de 1905 fiecare stat al Australiei și Noua Zeelandă aveau fiecare propriul
campionat, primul fiind organizat în 1880 la Melbourne și denumit Campionatul Coloniei Victoria
(Devenit ulterior Campionatul Victoriei).[7]. În acei ani, de departe cei mai buni doi jucători—
australianul Norman Brookes (al cărui nume îl poartă astăzi trofeul turneului de simplu masculin) și
neozeeleandezul Anthony Wilding—aproape că nu au participat la turneu. Brookes a venit o dată și a
câștigat în 1911 iar Wilding a participat și a câștigat de două ori (în 1906 și în 1909). Întâlnirile lor de la
Campionatele Victoriene și de la Wimbledon au ajutat la determinarea celui mai bun jucător
australasiatic. Chiar și când Australasian Championships s-a ținut la Hastings, în Noua Zeelandă, în 1912,
Wilding, deși triplu campion la Wimbledon, nu s-a întors în țara natală. Aceasta era o problemă
frecventă în acea vreme. Brookes a mers în Europa doar de trei ori, ajuns în Challenge Round la
Wimbledon o dată și câștigând turneul de două ori. Astfel, numeroși jucători nu jucaseră niciodată în
campionatele australiene: Renshaw, Doherty, William Larned, Maurice McLoughlin, Beals Wright, Bill
Johnston, Bill Tilden, René Lacoste, Henri Cochet, Bobby Riggs, Jack Kramer, Ted Schroeder, Pancho
Gonzales, Budge Patty, Manuel Santana, Jan Kodes și alții, în vreme ce Brookes, Ellsworth Vines, Jaroslav
Drobny, Manuel Orantes, Ilie Năstase la 35 de ani, și Bjorn Borg au participat o singură dată.

Începând cu 1969, când s-a ținut primul Australian Open la Milton Courts în Brisbane, turneul a fost
deschis tuturor jucătorilor, inclusiv profesioniștilor care nu aveau drept de joc în circuitul tradițional.[8]
Totuși, cu excepția edițiilor din 1969 și 1971, mulți dintre cei mai buni jucători au lipsit de la acest turneu
până în 1982, din cauza distanței, a datei neconvenabile (în preajma Crăciunului și a Anului Nou), și a
premiului redus—în 1970, National Tennis League (NTL), din care făceau parte Rod Laver, Ken Rosewall,
Andres Gimeno, Pancho Gonzales, Roy Emerson și Fred Stolle, și-a împiedicat jucătorii să se înscrie la
turneu deoarece garanțiile nu erau suficiente, ediția fiind câștigată de Arthur Ashe.[9]

În 1983, s-au înscris la turneu Ivan Lendl, John McEnroe, și Mats Wilander. Wilander a câștigat la simplu,
[10] după care a câștigat ambele meciuri de simplu din finala Cupei Davis din acel an, desfășurată la
Kooyong la puțin timp după turneu.[11] În urma ediției din 1983 a Australian Open, Federația
Internațională de Tenis a sugerat Asociației Australiene de Tenis de Câmp să schimbe locul de disputare
al turneului, deoarece arena Kooyong nu putea să găzduiască un eveniment atât de mare, iar în 1988
turneul s-a ținut pentru prima oară la complexul Flinders Park (numit ulterior Melbourne Park) pe
suprafață Rebound Ace.[12]

Înainte de perioada Melbourne Park, datele turneului fluctuau și ele, mai ales în primii ani din cauza
unor evenimente excepționale sau în funcție de clima din diversele locuri unde se juca. De exemplu,
imediat după primul război mondial, turneul din 1919 s-a ținut în ianuarie 1920, turneul din 1920
disputându-se imediat după aceea, în martie, iar turneul din 1923 din Brisbane s-a disputat iarna, în
august, când vremea era mai puțin caldă și umedă. După ce un prim turneu din 1977 s-a disputat în
decembrie 1976 – ianuarie 1977, organizatorii au decis să mute turneul mai târziu cu câteva zile, și apoi
s-a organizat un nou turneu din 1977 (ce a luat sfârșit la 31 decembrie) dar acesta nu a mai atras cei mai
buni jucățori. Între 1982 și 1985, turneul s-a jucat în mijlocul lunii decembrie, după care s-a hotărât
mutarea următorului turneu la jumătatea lunii ianuarie (ianuarie 1987), și astfel în 1986 nu s-a ținut
niciun turneu. Din 1987, data Australian Open date nu s-a mai modificat. Totuși, unii jucători de top,
includsiv Roger Federer și Rafael Nadal, au spus că turneul se ține prea curând după sărbătorile de
Crăciun și Anul Nou, și că astfel jucătorii nu ating forma de vârf în acea perioadă, exprimându-și dorința
ca turneul să fie mutat în februarie.[13]

Schimbarea locului de disputare s-a discutat în 2008, când autoritățile din New South Wales și-au arătat
dorința de a prelua organizarea turneului, la Glebe Island (Sydney) începând cu 2016, când expiră
contractul cu Melbourne. Wayne Kayler-Thomson, președintele Victorian Events Industry Council, a
răspuns ferm cerând ca Melbourne să păstreze evenimentul, și, într-un atac la adresa autorităților din
New South Wales, a spus că, „este o dezamăgire că cei din New South Wales nu pot să fie originali și să-
și caute niște evenimente ale lor, în loc să încerce să canibalizeze alte orașe australiene.”[14]

În 2009, pentru prima oară, turneele de dublu masculin și feminin au fost câștigate de două perechi de
frați, surorile Venus și Serena Williams câștigând turneul feminin, în timp ce Bob și Mieke Bryan și-au
adjudecat titlul masculin de dublu.