5.3.

Instrumentele datoriei publice

Instrumentele de datorie utilizate pentru administrarea datoriei publice guvernamentale pot

fi emise şi/sau utilizate doar de către Ministerul Finanţelor Publice, fiind denominate în lei şi/sau
în valută, prin accesarea pieţelor financiare interne şi externe.
Instrumentele de datorie publică guvernamentală ce pot fi contractate, nefiind însă
limitate la acestea, sunt:
 titlurile de stat lansate pe pieţele internaţionale, precum şi titlurile de stat lansate pe
piaţa internă, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaţie, nerăscumpărate la scadenţă şi
transformate în certificate de depozit;
 împrumuturile de la instituţii financiare româneşti sau străine;
 împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare
internaţionale sau de la alte organisme financiare internaţionale;
 împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei
Statului;
 instrumente structurate, cum ar fi creditele furnizor;
 leasing financiar. Menţionăm faptul că, potrivit reglementărilor legale în vigoare,
contractele externe de leasing financiar ale instituţiilor publice centrale au fost transferate de la
datorie privată, la datorie publică guvernamentală;
 instrumente de cash - management (atragere de depozite, operaţiuni repo);
 scrisori de garanţie de stat;
 împrumuturi de la Uniunea Europeană acordate în baza Regulamentului Consiliului
Uniunii Europene nr. 332/2002 de înfiinţare a unui mecanism de asistenţă financiară pe termen
mediu pentru balanţele de plăţi ale statelor membre;
 plasamente private.
Titlurile de stat reprezintă instrumente financiare care atestă datoria publică. Titlurile de
stat se regăsesc sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, obligaţiuni, inclusiv certificatele de
trezorerie pentru populaţie nerăscumpărate la scadenţă şi transformate în certificate de depozit sau
alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă naţională ori în valută.
Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung. Acestea pot fi emise în formă
materializată sau dematerializată, nominative sau la purtător şi pot fi negociabile sau
nenegociabile.
Titlurile de stat pe termen scurt au o scadenţă de până la un an inclusiv, se regăsesc sub
forma bonurilor de tezaur şi a certificatelor de trezorerie.
Titlurile de stat pe termen mediu sau lung se regăsesc sub forma obligaţiunilor de stat cu
o scadenţă de peste un an şi maximum cinci ani de la emisiune, respectiv de peste cinci ani de la
emisiune, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont.
Titlurile de stat cu dobândă sunt titlurile de stat care au o valoare nominală la care se
plăteşte o dobândă stabilită, la date specificate.
Titlurile de stat cu discont sunt titlurile de stat fără cupon de dobândă, care sunt vândute
la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală.
Titlurile de stat dematerializate sunt titlurile de stat pentru care emisiunea, probaţiunea şi
transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în
cont. Aceste instrumente pot fi utilizate de către deţinători, drept garanţie pentru împrumuturi.
 Titlurile de stat materializate sunt titlurile de stat în formă fizică, înscris imprimat, care
cuprinde menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii sau a
discontului, scadenţa, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecărei categorii de titluri.
Cu privire la creşterea atractivităţii pentru titlurile de stat, se apreciază că aceasta poate fi
asigurată prin oferirea unor rate de dobândă superioare ratei dobânzii la depozitele bancare şi altor
instrumente de economisire de pe piaţa privată. Rata dobânzii reprezintă dobânda exprimată în
procente pe an, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă.
Se poate afirma că, instrumentele datoriei publice reprezintă în fapt, mijloace alternative
de procurare a fondurilor financiare.
Ministerul Finanţelor Publice, în procesul de management al riscurilor asociate datoriei
publice guvernamentale, este autorizat să facă următoarele operaţiuni, fără a se limita la acestea:
 swap-uri valutare, contracte futures, opţiuni şi alte operaţiuni specifice de administrare
a riscului valutar;
 contracte forward, swap-uri pe rata dobânzii, opţiuni şi alte operaţiuni specifice de
administrare a riscului de dobândă;
 operaţiuni de administrare a serviciului datoriei publice guvernamentale prin
refinanţarea datoriei scadente şi/sau rambursarea anticipată a unei datorii existente nescadente,
incluzând modificarea condiţiilor aferente datoriei existente prin operaţiuni de răscumpărare
anticipată a titlurilor de stat, de preschimbare a acestora cu titluri de stat noi, de preschimbare a
unor instrumente cu alte instrumente de natura datoriei publice guvernamentale;
 operaţiuni de administrare a riscului de credit aferent portofoliului de datorie
guvernamentală prin acordarea/perceperea de garanţii colaterale celorlalte părţi cu care încheie
contracte/acorduri în procesul de administrare a datoriei publice guvernamentale.
Contractarea unei datorii noi în vederea plăţii unei obligaţii financiare de natura datoriei
publice guvernamentale scadente este definită ca refinanţarea datoriei publice guvernamentale.
Plata înainte de termen/scadenţă a unei obligaţii de natura datoriei publice guvernamentale
reprezintă rambursarea/răscumpărarea anticipată care se poate realiza, fie ca urmare a exercitării
acestei opţiuni de către creditori, fie ca urmare a exercitării opţiunii de către Ministerul Finanţelor
Publice, în scopul administrării eficiente a datoriei publice guvernamentale şi a serviciului datoriei
publice guvernamentale.
Ministerul Finanţelor Publice poate încheia contracte/acorduri cadru cu instituţii
financiare, contracte care nu generează obligaţii financiare pentru părţile semnatare, dar care
stipulează condiţiile generale în care se vor desfăşura operaţiunile între părţi, în scopul realizării
operaţiunilor de administrare a riscurilor asociate obligaţiilor de natura datoriei publice
guvernamentale. Aceste acorduri definesc şi reglementează operaţiunile de compensare bilaterale,
care presupun, compensarea până la obţinerea unei sume nete, convertită într-o singură valută, a
valorilor unor drepturi sau obligaţii de plată rezultate între Ministerul Finanţelor Publice şi
instituţiile financiare cu care se încheie acordurile financiare pentru administrarea datoriei publice
guvernamentale şi/sau administrarea a riscurilor aferente obligaţiilor de natura datoriei publice
guvernamentale.

5.4. Datoria publică guvernamentală

Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului

la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile contractate în mod direct sau garantate
de Guvern, de pe pieţele financiare.
 Datoria publică guvernamentală directă reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale
statului la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale de
Guvern, inclusiv cele contractate de autorităţile administraţiei publice centrale.
Datoria publică guvernamentală garantată reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale
statului la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile garantate de Guvern, exclusiv
cele contractate de autorităţile administraţiei publice centrale.
Garanţia de stat pentru un împrumut reprezintă o obligaţie indirectă a statului român care
se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite în întregime sau
parţial împrumutul, dobânda şi alte costuri aferente. În cazul în care o garanţie de stat pentru un
împrumut devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către instituţia creditoare plata datorată
de debitorul garantat. Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat
a împrumuturilor contractate de la instituţii creditoare se constituie fondul de risc care este
alimentat din comisioanele încasate de la beneficiarii împrumuturilor garantate, dobânzile obţinute
din plasamentele sumelor aflate în depozite, majorările de întârziere aplicate pentru neplata în
termen a comisioanelor, fondurile bugetare alocate în acest scop, precum şi alte surse.

A. Datoria publică guvernamentală internă

Datoria publică guvernamentală internă este partea din datoria publică
guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din
împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în
România, în lei sau în valută, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilităţile contului
general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare.
Plăţile legate de datoria publică sunt realizate pe baza autorizării bugetare permanente
pentru efectuarea acestor cheltuieli. Datoria publică guvernamentală internă este generată de:
 titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa
internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura
plata serviciului datoriei publice interne, se emit înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea
datoriei publice;
 împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României destinate acoperirii golurilor
de casă între încasările şi plăţile bugetare;
 împrumuturile de stat de la băncile comerciale;
 împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice
române, în condiţiile rezultate în urma negocierilor;
 împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei
Statului;
 garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori.
Datoria publică guvernamentală internă efectivă este o parte a datoriei publice
guvernamentale interne, întrucît evidenţiază obligaţiile directe şi indirecte ale statului faţă de
creditorii interni, alţii decît Trezoreria Statului. Deci, datoria publică guvernamentală internă
efectivă nu include împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al
Trezoreriei Statului.
Ministerul Finanţelor Publice este contractantul şi administratorul datoriei
publice guvernamentale, avînd, totodată şi autoritatea de a stabili balanţa zilnică a contului general
al Trezoreriei Statului, viitoarele cerinţe de lichiditate, scadenţa datoriei publice guvernamentale,
costurile cu dobânda corespunzătoare şi refinanţarea/
diminuarea datoriei publice guvernamentale.

B. Datoria publică guvernamentală externă

Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală
care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi
contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.
Datoria publică guvernamentală externă este generată de:
 titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă;
 împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţi financiare
internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;
 împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
 împrumuturile de la persoane juridice străine; împrumuturile de la băncile străine sau
de la companii străine;
 garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori.
Banca Naţională a României acţionează şi ca agent al statului privind datoria publică
guvernamentală externă, întrucît serviciul datoriei publice guvernamentale externe contractate în
numele statului se plăteşte de către B.N.R.

C. Datoria publică locală

Datoria publică locală este alcătuită din totalitatea obligaţiilor financiare ale unităţilor
administrativ-teritoriale, la un moment dat, rezultate din finanţările rambursabile angajate pe baze
contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, de pe pieţele
financiare. Menţionăm că datoria publică locală face parte din datoria publică a României, dar nu
reprezintă obligaţii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice locale se va efectua din
veniturile proprii ale unităţii administrativ-teritoriale împrumutate sau după caz, din resursele
financiare proprii ale beneficiarilor de garanţii emise de unităţile administrativ-teritoriale.
Datoria publică locală directă reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale unităţilor
administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate direct
de către acestea, pe baze contractuale.
Datoria publică locală garantată include totalitatea obligaţiilor financiare ale unităţilor
administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile garantate de
către acestea.
Din figura 5.1 se observă că, datoria publică guvernamentală este componentă a datoriei
publice interne şi externe. Din informaţiile prezentate în ,,Buletinul Statistic al Datoriei Publice –
ghidul participanţilor”1, informaţiile oferite de literatura economică de specialitate şi legislaţia în
materie, rezultă că, în funcţie de provenienţa surselor de finanţare, datoria publică este compusă
din datorie publică externă şi datorie publică internă.

1
UNCTAD, DMFAS programme, Development of a Debt Statistics Bulletin – participant’s handbook
 DATORIA TOTALĂ A ŢĂRII

Datorie publică Datorie privată

(internă şi externă) (internă şi externă)

Datorie publică Datorie publică

guvernamentală locală
(internă şi externă) (internă şi externă)

Datorie publică Datorie publică Datorie publică Datorie publică

guvernamentală guvernamentală locală directă locală garantată
directă garantată (internă şi externă) (internă şi externă)
(internă şi (internă şi
externă) externă)

Figura 5.1
Structura datoriei totale
Datoria publică locală2 reprezintă totalitatea obligaţiilor de plată, interne şi externe, ale
autorităţii administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate
sau garantate de aceasta de pe piaţa internă şi externă de capital.
La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, datoria publică locală este limitată.
Astfel, Consiliilor locale, judeţene şi Consiliul general al municipiului Bucureşti li se interzice
accesul la împrumuturi sau să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor
anuale, reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile
2
Datoria publică locală este reglementată de Legea nr 237/2006 privind finanţele publice locale publicată în Monitorul
Oficial nr. 618/2006.
şi comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat
şi/sau garantat în anul respectiv, depăşeşte limita de 30% din totalul veniturilor proprii formate
din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe
venit.
Instrumentele datoriei publice locale sunt:
 titlurile de valoare (obligaţiunile municipale);
 împrumuturile de la societăţile comerciale bancare sau de la alte instituţii de
credit;
 împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al
Trezoreriei Statului3;
 creditele furnizor;
 leasing-ul financiar.
Valoarea totală a datoriei contractate de autorităţile administraţiei publice locale este
înscrisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se raportează
anual prin situaţiile financiare. Acest registru include informaţii care să specifice suma totală a
datoriilor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi detalierea datoriilor şi alte informaţii
stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a datoriei publice locale, emise
de Ministerul Finanţelor Publice.
De asemenea, valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei
publice locale se înscrie în registrul garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează anual
prin situaţii financiare. Acest registru cuprinde informaţii care să specifice suma totală a garanţiilor
emise de autoritatea administraţiei publice locale, precum şi detalierea garanţiilor şi alte informaţii
stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale, emise de
Ministerul Finanţelor Publice.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite Ministerului
Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului de împrumut,
copii de pe fiecare document primar care atestă:
 contractarea/garantarea împrumutului;
 actul adiţional la contractul/acordul de împrumut/garantare, dacă au fost aduse
modificări la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.
Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat, raportarea la
Ministerul Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în termen
de 15 zile de la sfârşitul perioadei de raportare.
În scopul evaluării datoriei publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată în altă
monedă decît cea naţională, este calculată în moneda naţională, utilizându-se cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi din perioada la care se face
raportarea.
Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Guvernului şi
acesta va fi plătit din bugetele locale şi din împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale

3
Împrumuturile din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului se acordă fără dobândă pentru
acoperirea golurilor temporare de casă ca urmare a decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, însă
numai după utilizarea fondului de rulment. Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile
administraţiei publice locale nu trebuie să depăşească 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata
anului bugetar în care se face împrumutul. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale nu pot angaja
împrumuturi mai mari decît fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiaşi an bugetar garanţiile acordate de
autorităţile administraţiei publice locale;