Iată-mă cu o hotărâre gravă în cap şi cu o sarcină grea pe umeri.

De unde să apuc problema ?

Examenul constă în cinci probe – Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Drept civil, Drept
procesual civil, Drept penal, Drept procesual penal. Toate trebuie abordate cu atenţia cuvenită, căci
toate se notează (în sistemul anterior unele barouri organizau OEPA sub forma unui examen oral si
eliminatoriu, dar fara nota) şi împreună formează nota finală.

Aşa cum spuneam, eu mă aşteptam să intru în avocatură prin doctorat, dar legea s-a schimbat, iar
această posibilitate a fost înlocuită, totuşi eu începusem deja să citesc la pas, relaxat din dreptul civil
în ideea de a-mi reactualiza cunoştinţele, dar acest demers abia că a reprezentat foarte uşoară
încălzire. Drumul care mă aştepta era lung şi anevoios.

Starea de spirit

Când am aflat de modificarea Legii 51/1995 m-a lovit revolta, căci trebuia să renunţ la o stare de
confort („termin doctoratul şi intru lejer în avocatură”) şi să accept greutăţile unui examen viitor.
Mai mult trebuia să renunţ la orgoliul şi poziţia doctorandului în drept pentru a mă târâ pe coate prin
noroi alături de ceilalţi candidaţi. Am adoptat o postură total diferită – aceea a studentului în
sesiune, am început chiar să mă îmbrac şi să mă comport ca un student (rucsac plin cu cărţi şi hârtii,
blugi, pantofi sport, pulover). Aceasta era identitatea mea secretă. La facultate nu am spus nimănui
ce intenţii am (motive multiple); aveam două feţe una la serviciu – sacou, cămaşă, servietă şi una în
restul timpului – studentul. Am învăţat lecţia umilinţei, îmbrăcând din nou haina studentului, sper să
nu uit niciodată această lecţie.

Cum m-am pregătit

Cele cinci materii însumate înseamnă multe, foarte multe, pagini; am făcut, de curiozitate, calculul –
cursurile împreună însumează peste 6.000 de pagini, bătând spre 7000. Nu ştiu alţii cum au făcut,
însă eu nu mai puteam toci la rând, fără să suflu atâta amar de materie. Fac o paranteză pentru a
spune că turnul de cărţi din prima poză reprezintă cursurile şi tratatele folosite de mine pentru
pregătirea examenelor (cred ca acolo sunt chiar mai mult de 7000 de pagini, căci pentru unele
materii am folosit mai multe cursuri/tratate). În facultate învăţam după cursul tipărit (evident
cursurile consacrate) şi subliniam pasajele importante, dar la acest volum … cam greu. Poate
absolvenţii de facultate mai pot face acest lucru, eu însă nu mai puteam, nu mă mai ţineau nervii.
Soluţia a fost să îmi fac singur sintezele pornind de la cursuri, tratate şi coduri şi urmărind tematica şi
subiectele anunţate de UNBR pentru anul 2009.

Metoda de lucru – sintezele  Anul acesta nu se ştia exact cum se va da examenul – grilă sau clasic. Eu
am mizat pe clasic, bazându-mă pe cele câteva informaţii pe care le-am aflat studiind cu mare
atenţie sit-ul UNBR, comunicatele de presă, luând in calcul interesele locale (în legătură cu
modalitatea de examinare poate voi face o postare separată). Am mizat pe clasic deşi în februarie
acest an s-a demarat experimentul grilă (s-a organizat un concurs extraordinar la Sibiu în sistem grilă,
unic la nivel naţional, asemănător examenului de la INM).

În fiecare an Consiliul UNBR aprobă tematica, bibliografia şi subiectele pentru examenul de primire
în profesie (cu 60 de zile înainte de data examenului). De la an la an nu prea apar modificări
substanţiale, aşa că nu greşeşte cel care se bazează pe tematica şi subiectele din anul anterior.
Subiectele sunt publicate separat de tematică, în ordine alfabetică.

REPORT THIS AD

Există anumite cărţi de sinteze (publicate de editura Nomina Lex) care conţin subiectele rezolvate,
însă eu nu pot fi de acord cu metoda lor – subiectele sunt rezolvate în ordinea dată de UNBR
(ordinea alfabetică). Unde nu pui că sunt unii care cumpără cărţile cu pricina şi se pun să le înveţe
chiar aşa. Mie mi se pare absurd şi contraproductiv – cum să înveţi un subiect din anul întâi şi apoi,
spre exemplu unul din anul doi sau trei, doar pentru că încep cu aceeaşi literă, eu nu aş putea face
aşa ceva. Cred că ar ieşi un talmeş-balmeş din această abordare.  Daca tot am pomenit de editura
Nomina Lex, trebuie să spun că sintezele lor sunt bune, am o singură menţiune – să nu fie luate
drept unica sursă de învăţare (sunt unele goluri, mici este adevărat) şi apoi marele lor păcat este că
tratează subiectele în ordine alfabetică, ceea ce pentru mine este debusolant. Eu am cumpărat
sintezele Nomina Lex pentru Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (aici nu prea sunt cărţi
care să te ajute foarte mult), precum şi pentru Dreptul procesual penal ( a fost ultima materie pe
care am pregătit-o şi aveam nevoie de un ajutor pentru a o finaliza cât mai repede).

Eu am procedat astfel : am luat tematica şi subiectele pentru fiecare materie în parte şi am organizat
subiectele introducându-le în tematică, le-am organizat după tematică. Mai exact am deschis două
documente word – unul cu tematica şi unul cu subiectele şi am luat fiecare subiect ( cu „cut” şi
„paste”) şi l-am trecut la tema corespunzătoare. Ceea ce a rezultat a fost cuprinsul sintezei pentru
materia respectivă. După aceasta m-am apucat să rezolv fiecare subiect în ordinea astfel stabilită,
temele constituind capitolele, de asemenea în fiecare temă subiectele au fost organizate în ordinea
firească (din cursuri). Pentru rezolvarea subiectelor am folosit cursurile şi tratatele consacrate (la
civil de exemplu – Beleiu, Stătescu, Bârsan, Filipescu, Deak), precum şi codurile, care în special la
proceduri s-au dovedit foarte utile (de ce să învăţ 10 pagini de curs când pot învăţa o pagină
reprezentând 2-3 articole din cod). Trebuie să spun că la penal partea generală am folosit o carte de
pe vremea când eram eu student, veche dar foarte bună – Costică Bulai, Drept penal. Partea
generală; cartea este roasă, pe alocuri nu se mai vede scrisul, deoarece în facultate învăţam ţinând
cartea între degete, iar locul de unde o ţineam este semnificativ afectat. Şi la succesiuni am folosit
tot un curs vechi din facultate (între timp nu s-a schimbat reglementarea în mod semnificativ); asta
mi-a dat senzaţia unei legături cu trecutul studenţiei mele, un sentiment greu de descris in
cuvinte.Am urmărit ca la fiecare materie (mai puţin civilul) să obţin o sinteză de aproximativ 200-250
de pagini, în acest fel cele 6- 7.000 de pagini au fost reduse la aproximativ 1200 de pagini. Cea mai
scurtă sinteză a fost „Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”, iar cea mai mare – evident
civilul (aproape 300 de pagini). Diferenţa de volum este evident semnificativă. În poza de la finalul
postării se pot vedea sintezele (diferenţa de volum faţă de turnul cursurilor este evidentă).

Civilul  este pe departe cea mai grea, cea mai stufoasă, cea mai complexă, dar şi cea mai frumoasă
materie, practic dacă nu ştii civil nu ştii nimic. Mulţi se iluzionează susţinând că ştiu penal, cum
penalul ar fi contraponderea civilului, egalul său, deci ştiind penal şi o boabă de civil, de aici ar
rezulta că sunt jurişti. Fals. Toată lumea ştie penal, sau cel puţin are impresia că ştie, însă adevărata
măsură a unui jurist este dată de civil, până şi penalul este înţeles mult mai bine de către cel care s-a
antrenat cu civilul. Ţinând cont de aceasta am început să învăţ cu civilul. Mai întâi am citit şi am
învăţat cursurile de civil, aşa cum face un student în facultate, fără să ţin cont de tematica anunţată
de UNBR, cu alte cuvinte tot civilul, fără nici un fel de discriminare, de la definiţia noţiunii de „drept
civil” până la ultimul rând din succesiuni. Apoi m-am apucat să îmi fac sintezele. Dreptul civil este
vast, asa ca singura posibilitate de a-l invata (cel putin din perspectiva mea) este de a-l intelege cat
mai bine, de a-l marunti de la nord la sud si de la est la vest. Dupa ce intelegi principiile si
mecanismele interne, fiecere subiect in parte devine mult mai accesibil, chiar daca pe moment
frazele din manual refuza sa iasa la suprafata. Evident peste aceasta intelegere profunda trebuie
adaugata toceala, caci detaliile necesare examenului nu pot fi retinute altfel. În total civilul, astfel
abordat, cu reveniri şi recapitulări parţiale şi generale, mi-a luat cam 5 luni. Pare mult dar nu este
chiar aşa, eu am vrut să îmi închei socotelile cu civilul în acest fel, căci dintotdeauna m-a obsedat
această materie.

REPORT THIS AD

Pentru restul materiilor am purces direct la întocmirea sintezelor, mai exact aveam cursurile şi codul
pe masă, iar la calculator îmi scriam sintezele, pentru uşurarea muncii de redactare m-am folosit şi
de sinteze făcute de alţii, însă numai parţial, acolo unde consideram că materialele corespundeau
exigenţelor corectitudinii. După ce terminam o temă (căci pentru restul materiilor am lucrat după
tematica UNBR) mă apucam să o învăţ, iar la sfârşit când întreg materialul era gata îl repetam,
învăţându-l încă o dată, înainte de a trece la următoarea materie, citeam totul (în 2-3 zile).

Am avut noroc, iar la Congresul avocaţilor din vară s-a decis (nu ştiu nici acum de ce) amânarea
examenului din septembrie pentru noiembrie, asta mi-a mai oferit câteva luni valoroase.

Am finalizat de redactat şi de învăţat sintezele pe la începutul lui iulie, moment cu care am început
recapitulările.

Vara a fost extraordinar de caldă, mult mai caldă ca în anii trecuţi (sau aşa mi s-a părut mie), iar
recapitularea mergea greu, multe duşuri şi câteva reprize cât de cât eficiente de învăţat, restul
toropeală. Începând cu septembrie s-a mai răcorit şi am accelerat ritmul. În septembrie au început
însă şi restantele, aşa că mă ducem la facultate să particip la restante, însă mă simţeam teribil de
apropiat de soarta studenţilor, parca îmi venea să mă aşez şi eu alături de ei în bancă, nu mai eram
cadru universitar, ci student. Am răsuflat uşurat când sesiunea de restanţe s-a finalizat, iar începând
cu 1 octombrie, am intrat într-un ritm constant de recapitulări. La seminarii, nu de puţine ori mă
surprindeam făcând largi paranteze spre materiile pe care le pregăteam pentru examenul de
admitere în profesie.

În ultimele luni eram disperat, obsedat de faptul că uit, nu mai puteam să rămân rece şi să privesc de
sus toată materia – ajunsesem să tocesc. Îmi era teamă că nu voi reuşi să reţin totul, îmi simţeam
creierul ca pe o găleată cu multe găuri pe unde se scurg informaţiile. Peticeam cu zel găleata.