Raporturile inter-religioase în lumea europeană Mihail

Neamţu – teolog

1 autoghetoizarea discursului teologic la intelectualii care au modernizat România

2 politica anticlericală a Celei de-a Treia Republici – Franţa
2 România – studii ecleziastice inerţiale
3 ortodoxia – nu se ocupă de repetiţia unor forme din trecut
4 Andrew Louth - profesor de patrisică studiu – „Originea tradiţiilor mistice de la
Platon până la Sf. Dionisie Aeropagitul”
- pasionat de literatura bizantină
- prelegere în România – „Percepţia bizantinilor despre Islam”
- convertit de la „anglicanism” la „ortodoxie” în anul 1989
- modernitatea poate fi înţeleasă numai gândind instituţional proiectul ei – proiect
care în România rămâne neîncheiat
- nu poţi fi ortodox şi în acelaşi timp modern – percepţie greşită
- citindu-l pe ierarhul Ignatie Brianceaninov se poate înţelege -de ce radicalismul
are anumite afirmaţii? - de ce o anumită retorică antioccidentala? - ce însemna
occidentul la 1820 pentru un stareţ rus şi ce poate să însemne astăzi pentru un
student la teologie în 2006 în România?
- o religie dacă renunţă la expresia sa publică dispare – o religie nu poate sta doar
în „debaraua” privată (acesta este proiectul occidental radical revoluţionar,
modernitatea iacobin înţeleasă
- provocarea teologică – ideea de bine comun
- experienţa privării de binele comun poate să aduca un creştin şi un sceptic sau
ateu la masa dicuţiei
- ce putem face pentru a depăşi un mod autist de înţelege viaţa – modul autist
religios sectar în care cred că desăvârşrea începe şi se termină cu mine însumi şi
modul autist schizofrenic în care un libertarian crede că binele care înseamnă poate,
mai ales, profit şi securitate poate să fie detaşat de binele comunităţii
- religia – formă de agregare de tip social care poate să ia anumite forme de
manifestare – exp. solidarităţi ale comunităţilor religioase care investesc în noţiunea
de filantropie (în cazul inundaţiilor eu ca sceptic nu pot să nu recunosc evidenţa unei
generozităţi care vine pe un canal religios
- tip pozitiv de investiţie în orizontul socialităţii
- există forme de religiozitate profund viciate – cazul fundamentalismelor
moderne sau care trăiesc prin porii modernităţii:

- fundamentalismul islamic
- fundamentalismul protestant – un cult la iraţionalităţii, un divorţ al
raţiunii de credinţă, un soi de îmbrăţişare frenetică a ideii de certitudine interioară
care nu este reglată nici prin rapotul cu tradiţia, deci cu o memorie comun
împărtăşită care poate fi şi studiată
- un soi de atmosferă apocaliptică
(mesianism trepidant) care proclamă sfârşitul unei istorii aproape subit
- există două forme de aşezare religioasă în lume – una pozitivă -una sumbră
- e clar că religiile rămân printre noi , e clar că nu le putem suprima, e clar că
proiectul revoluţionar al suprimării lor nu reuşit – a reuşit în privinţa creştinismului
clasic (frumoasele biserici anglicane sunt martore doar a adunărilor sociale; o avut
loc moartea a unui anumit tip de tradiţie religioasă clasică; în occident instituţional
vorbind creştinismul clasic e pe moarte) dar nu a religiozităţii în genere – poate
pentru că sacrul este ceva constitutiv, poate că noi rămânem mereu cu o nostalgie
chiar şi atunci când încercăm să o suprimăm
- forme de revigorare a unei religiozităţi (nu a tradiţiei creştine clasice) - promotorii
religiei New Age se bucură să meargă Stonehenge în pelerinaj, se bucură să
revitalizeze tradiţia celtică pagână, se bucură o parte din evanghelicii protestanţi să
revină la fundamentalismul scriptural
- există două forme de abandon al sacrului – unul voluntar, revoluţionar - şi în al
doilea rând o formă de lepădare, care este un mod pasiv, organic de descompunere
a unor structuri foarte fine care te fac sau nu un om religios

AVANGARDISMUL Erwin Kessler

fascismul
- maşină dinamică care o prevestea manifestul futurist
- reîntoarcere a anarhiei în superorganizare

avangarda
- mişcare politică în interiorul artei

avangardism
- ruptură cu tradiţia, radicalism, proclamarea necesităţii anarhiei
- o mare parte a sa este superorganizată; obsesional este bazată pe regularitate,
ordine
- este o mişcare politică în interiorul artei
- Iancu se distanţează de avangardiştii anarhişti de la 1916
- Iancu şi Vinea duc ziarul "Contemporanul" de la proclamaţiile politice către
proclamaţiile artistice (demontează structura pur politcă instalând în ea esteticul)
- Iancu spre deosebire de Tzara merge către constructivism, către ordonare, are
nevoie de un mediu mult mai tradiţional
- Tzara rămâne să faca avangardă radicală în timp ce Iancu se întoarce la Bucureşti
şi face misionarism avangardist de a doua generaţie (un anvagardism temperat) -
avangarda intră în tiparele estetice ale tradiţiei şi devine modernism (se adaptează
la modernism)
manifestări descreierate (dansau pe masa, conflicte cu Poliţia)
- toate nebuniile pecare le spunea le nota pe bileţele - "nebun calculat"
- Tzara este cu adevărat radical dar în chip estetic
- Tzara este importat la Paris de la Zurich (are statut de star; un bun manager al
propriei imagini)
- radicalismul generează radicalism mai mare şi mai mare (manifestat de alte şi alte
grupuri) şi care ajunge la politică pură
- Tzara rămâne în limite estetice, legaliste, era preocupat de operă, de bani spre
deosebire de Breton care era un radical politic (devine un agent de influenţă al
Internaţionalei comuniste, un stalinist
- la un moment dat arta nu mai este avangardistă dar avangarda politică cu blazon
artistic devine arta momentului
- Iancu pleacă în Palestina în 1940 (de doi ani funcţionau legile rasiale)

Revista Unu
- contrapartea românească a mişcării bretoniene
- are o ideologie bolşevică
- nu mai sunt interesaţi de constructivism
- foarte probanil sponsorizată de Rusia sovietică