ProBNP

Atât BNP, cât şi NT-proBNP pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea insuficienţei cardiace şi a
gradului de severitate al acesteia. Există diverse cauze ale insuficienţei cardiace. În prezent, această
afecţiune este diagnosticată prin prezenţa simptomelor, cum ar fi umflarea picioarelor (edem), dificultăţi
de respiraţie, insuficienţă respiratorie, oboseală

Troponina
Testarea troponinei este utilă în diagnosticul diferitelor afecţiuni cardiace. Troponina este un compus
format din filamente subţiri şi de care calciul se leagă pentru a realiza contracţia sau relaxarea.
Troponina are trei subunităţi TnC, TnI şi TnT. Fiecare subunitate are utilitatea ei. Astfel, troponina C se
leagă de ionii de calciu pentru a produce mişcarea, troponina T se leagă de tropomiozină, pentru a
forma un complex troponină-tropomiozină, troponina I se leagă de actină şi are rolul de a păstra fix
complexul troponină-tropomiozină. Acestea sunt indicatori foarte sensibili şi specifici ale leziunilor de la
nivelul muşchiului cardiac.
Determinările din sânge se realizează pentru a face diferenţierea dintre angina instabilă şi infarctul
miocardic la pacienţi cu durere toracică. Un pacient care a suferit un infarct miocardic recent va avea un
grad de afectare la nivelul muşchiului cardiac (miocard) şi, de aceea, va avea un nivel ridicat de
troponina T în sânge.
Totuşi, este important de ştiut că troponinele cardiace sunt un marker al afectării, în general, a
muşchiului cardiac, nu numai în infarctul miocardic, din aceasta rezultând că şi alte afecţiuni care conduc
la distrugeri la nivelul muşchiului cardiac vor da niveluri crescute de troponină cardiacă în sânge.
Alte afectări în care se înregistrează niveluri crescute ale troponinei:
- contuzii, operaţii pe cord sau transplant cardiac;
- defibrilare;
- defecte de sept atrial;
- miocardita;
- hipertrofie cardiacă;
- insuficienţă cardiacă.
Alte cauze care duc la creşteri ale troponinei, dar care nu sunt de natură cardiacă: hipertensiunea
pulmonară primară, insuficienţa renală, embolism pulmonar.

D-dimeri
Testul D-dimer este comandat, împreună cu alte teste de laborator şi investigaţii imagistice, pentru a
elimina suspiciunea că în organism există cheaguri de sânge inadecvate (trombi). Câteva dintre
afecţiunile a căroro existenţă poate fi eliminată folosit aceste test, sunt:

Tromboza venoasă profunsă (TVP);

Embolismul pulmmonar (EP);
Atacul cerebral.
Acest test poate fi utilizat şi pentru a stabili dacă sunt necesare teste suplimentare pentru a diagnostica
afecţiuni care cauzează hipercoagulabilitatea - tendinţa de formare de cheaguri inutile.

Un test pentru măsurarea nivelului D-dimer poatefi folosit pentru diagnosticarea Coagulării
Intravasculare Diseminate (CID) şi pentru supravegherea tratamentului.
Testul D-dimer poate fi comandat atunci când un pacient are simptome ale Trombozei Venoase
Profunde (TVP), cum ar fi:
 Durere în picioare, de regulă într-un singur picior;
Unflarea piciorului, edem;
Decolorarea piciorului.
De asemenea, testul poate fi solicitat atunci când sunt prezente semnele embolismului pulmonar:

Respiraţie brusc dificilă;

Tuse, hemoptizie (spută cu sânge);
Dureri în piept legater de plămâni;
Creşterea accelerată a ritmului inimii.
D-dimer este deosebit de util atunci când medicul consideră că altceva decât TVP sau EP este cauza
simptomelor. Acest test reprezintă o metodă rapidă şi neinvaziva prin care medicul poate elimina
suspiciunea că s-a declanşat un proces de coagulare anormală.

Atunci când o persoană are simptome de CID, cum ar fi sângerarea gingiilor, greață, vărsături, dureri
musculare severe şi dureri abdominale, convulsii şi scăderea cantităţii de urină, testul D-dimer poate fi
comandat împreună cu un test pentru fibrinogen, PT, PTT şi numărătoare trombocite, pentru a ajuta la
diagnosticarea bolii. D-dimer poate fi, de asemenea, comandat, la anumite intervale de timp, atunci
când un pacient face un tratament pentru CID, pentru a monitoriza progresul acestuia.

 determinarea D-dimerilor reprezinta o analiza utila in investigarea pacientilor cu suspiciune

de disectie acuta de aorta3.
 o singura determinare de D-dimeri are o valoare predictiva importanta in ceea ce priveste
supravietuirea in urmatorii 2 ani a pacientilor cu fibrilatie atriala cronica. Poate contribui de asemenea
la alegerea unei terapii mai sustinute la pacientii cu niveluri initiale crescute de DD 2.
 s-a constatat ca DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea cardiovasculara
ce poate fi folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacientilor cuinsuficienta cardiaca2.
 D-dimerii impreuna cu alti factori trombotici pot constitui factori de risc potentiali pentruboala
coronariana2.