24.

Astronomia
Astronomia (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege) este știința care se
ocupă cu studiul aștrilor și a legilor mișcării lor, alconstelațiilor, galaxiilor și
al universului în totalitatea sa. De asemenea, studiază evenimentele ce au loc dincolo de
atmosfera terestră, planetele,cometele, radiațiile cosmice de fond, forma și formarea
universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice.
În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație
(vezi istoria astronomiei).

În perioada contemporană, aproape toți astronomii au cunoștințe solide de fizică, iar

rezultatele observațiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia
și astrofizica au dobândit definiții foarte apropiate.
Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică
destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești.
În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte
astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai
târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic
mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației.
Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor,
spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles
natura fizică a acestor obiecte cerești.

Astronomia de amatori

În istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în

descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia fiind una din puținele științe în care
amatorii încă mai joacă un rol important, în special la descoperirea și
monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar că aceștia au acces limitat la uneltele
performante ale astronomilor profesioniști. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea
obiectele cerești ca planetele din sistemul nostru solar, cometele sau sateliții, dar și câteva
roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot
observa nebuloase- nori de gaz din galaxia noastră, roiuri stelare - aglomerări de stele și
galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncții), luna.
Mulți astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cerești din sistemul solar sau din
galaxie.

Astronomia profesională

Astronomii profesioniști au acces la telescoape puternice, detectoare, și calculatoare. Întâi,

astronomii colectează informații cu ajutorul acestor instrumente, apoi analizează informațiile
și apoi le compară cu teoriile existente. Cea mai importantă parte a astronomiei este
astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au și fac simulări
ale evenimentelor. Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei
stele formând o supernovă.
 Telescopul solar McMath-Pierce

Tehnici observationale

Astronomii se folosesc de diferite tipuri de unde ale radiației electromagnetice, depinzând de obiectul studiat.
Atmosfera terestră complică studiul absorbției undelor electromagnetice de aceea se folosesc mai multe tipuri
de instrumente și tehnici. Aceste tehnici sunt folosite în diferite discipline ale astronomiei observaționale.

 Raze Gama și raze X

 Raze ultraviolete,
 Raze infraroșii,
 Unde radio,
 Unde gravitaționale,
 Lumina vizibilă
Instrumente astronomice

 Binoclul
 Lunetă astronomică
 Telescop optic
 Telescop Newton
 Telescop Dobson
 Telescopul Maksutov
 Telescop Schmidt-Cassegrain
 Spectrograf astronomic
 Telescop spațial
 Radiotelescop
 Binoclu Spectrograf

25. Radioastronomia
Radioastronomia istoric

1930- ştiinţa modernă a descoperit că şi

orpurile cereşti emit unde radio

(Karl Guthe Jansky)

1931- ia fiinţă Radioastronomia

1933- Rezultatele studiului lui Jansky

privind sursele cereşti ce emit unde radio a
fost facută publică

1937- Grote Rober a construit primul

radiotelescop (diametru 9m.)

1956- este contruit primul radiotelescop

mobil ( cu un diametru al antenei de 25m.)
“Stockert”, în Germania .

1942- J.S.Hey, un cercetător din armata

britanică , a descoperit faptul că şi Soarele
emite unde radio.
Ce este Radioastronomia?

Radioastronomia este o ramură a astronomiei. Ea studiază obiectele cerești cu ajutorul

radioundelor emise de acestea.

Primii astronomi urmăreau cerul cu ochiul liber. În secolul al XVII-lea au fost inventate
instrumentele optice : luneta și telescopul. Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul
a fost italianul Galileo Galilei. Primul telescop a fost realizat în 1961 de Isaac Newton.
Astăzi, cel mai frecvent aştrii nu sunt observaţi în mod direct.

În medie , 77% din energia radiatiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pamant-
atmosfera reprezinta energia radiatiei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul
receptionata la suprafata Pamantului . La Pamant ajung numai radiatiile care nu sunt
absorbite sau reflectate de atmosfera Pamantului . Radiatiile care ajung pe Pamant se
situeaza in domeniile de frecventa care constitiue "ferestrele atmosferei" . Radiatiile
electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse intre 300 si 750 mm ( radiatiile vizibile sau
optice ) nu sunt absorbite in atmosfera si ajung la suprafata Pamantlui . Tot in acest domeniu
pentru 2 , 3 , 5 , 10 si 22 mm exista inca 5 ferestre foarte inguste . Radiatiile hertziene cu
lungimea de unda cuprinsa intre 1 cm si 30 m constituie fereastra hertziana sau fereastra
radio . Radiatiile hertziene cu lungimea de unda mai mare de 30 m sufera reflexia pe
ionosfera . 
Performanţele unui instrument astronomic depind de dimensiunile obiectivului : cu cît acesta
este mai mare cu atît captează razele unor obiecte mai puţin luminoase ; in plus un obiectiv
cu diametru mare inlesneste separarea unor puncte luminoase apropiate si observarea mai
multor detalii . Pentru aceasta astronomii folsesc telescoape dotate cu oglinzi imense .
Acestea sunt instalate in locuri inalte cum este varful Mauna Kea , din Hawai , aflat la o
inaltime de peste 4000m.

Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale nimite radiotelescoape .
Oglinda acestora nu mai este o piesa optica ci o suprafasa metalica de dimensiuni mult mai
mari (in general cu un diametru intre 10 si 25 m) . Intensitatea undelor radio este atat de
slaba , incat este necesara amplificarea lor inainte de a fireceptate si studiate . La fel ca in
optica , instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfata de
captare . Desigur este imposibila construirea unor radiotelescoape gigantice , cu dimensiuni
de km patrati .

Instrumente specializate utilizate în radioastronomie

Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale numite radiotelescoape.

Oglinda acestora nu mai este o piesă optică ci o suprafaţă metalică de dimensiuni mult mai
mari ( în general cu un diametru între 10 şi 25 m ).
Intensitatea undelor radio este atît de slabă , încît este necesară amplificarea lor înainte de a
fi receptate şi studiate .

Telescoapele VLA ( Very Large Array ) New Mexico

Telescop. -VLA (Very Large Array), radiotelescopul din New Mexico, de exemplu, constă în
27 antene separate, fiecare măsurând 25 metri în diametru. Fiecare antenă se roteşte
independent de celelalte şi discul virtual pe care îl creează toate aceste mişcări măsoară 36
kilometri în diametru.

Cea mai mare antenă parabolică monoitică o deţine radiotelescopul de la Arecibo , Puerto
Rico. Acest radiotelescop este cel mai mare telescop simplu construit vreodată. El
colectează date radioastronomice, de aeronomie terestră și date radar planetare pentru
oamenii de știință din lumea întregă. Utilizarea telescopului se face după supunerea de
propuneri unui comitet independent. Radiotelescopul este folosit îndeosebi pentru
observarea obiectelor stelare.
 Primul Radiotelescop “Grote”

1937- Grote Rober a construit primul

radiotelescop (diametru 9m.)

Primul radioscop mobil Radioscopul Rotan

Rolul radioastronomiei

Radioastronomia a adus noi cunoștințe despre Soare, Lună și planete, despre Galaxia noastră
și Metagalaxie.
A pus în evidență forma spiral a brațelor Galaxiei noastre, a adus date privind legătura dintre
razele cosmice și exploziile de supernove în care iau naștere radiounde, a permis sondarea
celor mai îndepărtate regiuni accesibile ale Metagalaxiei.

26. Eseu: Influența soarelui asupra vieții omului

Soarele este unfactor foarte important atât pentru pământ cît și pentru viața oamenilor.
Făra soare viața pe pământ nu ar exista, el ne da caldură, lumină și ajută plantele la
producerea oxigenului. Din cîte știm soarele are efecte positive asupra vietii umane dar și
negative. Lumina si caldura soarelui, dupa cum se stie din timpuri stravechi, au influente
extrem de benefice asupra organismului uman, incalzindu-ne nu doar trupul, ci și sufletul.
Fara lumina, oamenii devin mai pesimisti, melancolici, tristi și nervosi. Desi razele soarelui
pot avea o influenta pozitiva asupra sanatatii unei persoane, aceastea pot provoca și o serie
de efecte negative. Un aspect benefic al expunerii la soare este ca soarele ajuta organismul
uman sa produca vitamina D - un nutrient care susține dezvoltarea sănătoasă a oaselor si a
unui sistem imunitar puternic. 

Raze ultra violete pot fi daunatoare pentru piele. Ele pot provoca arsuri si leziuni ale
pielii chiar și în zilele innorate dar si atunci când se reflecta în nisip, apă, zapadă sau ciment.
Chiar si lampile aparatelor pentru bronzat, de la solar emit raze ultraviolete nocive.  Cu cât o
persoana stă mai multa vreme la soare, cu atat crește riscul ca pielea să se deterioreze si
rezultă un risc mai mare de aparitie al cancerului de piele. 

Expunerea la soare este mai accentuata mai ales in perioada copilariei. Expunerea la soare
are atat efecte pe termen lung cat si pe temen scurt. Cel mai frecvent, printre efectele pe
termen scurt ale expunerii la soare sunt bronzatul, arsurile solare, pistruii și decolorarea
pielii. Printre efectele pe termen lung ale expunerii la soare sunt ridurile, imbatranirea
prematura a pielii si diferite tipuri de cancer de piele. Este important ca oamenii sa se
protejeze de expunerea la razele ultraviolete ale soarelui. 
Protectia solara aplicata in timpul copilariei si adolescentei este una dintre cele mai bune
modalitati prin care se poate reduce riscul dezvoltarii cancerului de piele, mai tarziu in viata.
Principalul factor de risc pentru arsurile solare, imbatranirea prematura a pielii, leziunile
pielii si a cancerului de piele este expunerea la lumina ultra violetă a soarelui. Peste 90% din
cazurile de cancer de piele sunt cauzate de expunerea la soare.