Pluto 

(numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi) este o planetă pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă
după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă pitică. A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american 
Clyde William Tombaugh. Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai numesc plutine.

Până în 2006 a fost considerată  a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de 
Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem
binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri.
 STATUTUL DE PLANETĂ PITICĂ
De la descoperirea lui Pluto, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a
noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei
rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată
definiția termenului de planetă, Pluto a primit statutul de planetă pitică,
deoarece nu a curățat spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale.
 CARACTERISTICI FIZICE SI
CHIMICE
Pluto se rotește în jurul Soarelui
în 247,8 ani pământești, pe o orbită
cu rază medie de 5,91 miliarde km.
Diametrul lui Pluto este de 2.390 km,
reprezentând doar 18,74% din cel al 
Terrei. Înclinarea axei de rotație a
planetei este de 57°24', iar perioada
de rotație este de 6 zile 10 h,
desfășurându-se în sens invers celei
a Pământului (de la est la vest).
Densitatea lui Pluto este 1.800 kg/m3.
 - Distanta fata de Soare
 - Maxima = 7,375 miliarde km (49,3 au)
 - Minima = 4,425 miliarde km (29,58 au)
 - Viteza orbitala = 4,7 km/s
 - Perioada de rotatie = 6,388 ani pamantesti
 - Volum = 0,7 %
din volumul Pamantului - 1,1952x10(22)
 - Masa = 0,2 % din masa Pamantului
 - Gravitatie = 0,07 g (0,69 m/s)
 - Viteza de satelizare = 1,05 km/s
 - Albedo = 0,4
 - Principalul gaz atmosferic = CH4
 - Temperatura = -240 °C
 Descoperire
Pluto a fost descoperit ca rezultat al unei cercetări
prin telescop inițiate în 1905 de către astronomul
american Percival Lowell, care a presupus existența
unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca
urmare a unor mici neregularități în orbitele lui
Uranus și Neptun. Continuată după moartea lui
Lowell de cercetătorii de la observatorul Lowell,
cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul
american Clyde W. Tombaugh l-a găsit pe Pluto.
 Etimologie
Numele ales pentru planetă, ales așa încât să evoce
inițialele astronomului Percival Lowell, este cel al zeului
roman Pluton / Pluto. Numele a fost sugerat mai întâi de
Venetia Burney (Phair, după căsătorie), pe atunci o fată de
11 ani din Oxford, Anglia. La micul dejun, bunicul ei, care
lucra la Biblioteca Bodleiană din cadrul Universității
Oxford, citea în ziarul Times despre descoperirea unei noi
planete. El i-a cerut nepoatei sale să aleagă un nume bun
pentru noua planetă. Venetia, care avea o pasiune pentru
miturile și legendele romane și grecești, a sugerat numele
zeului roman al Lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall
Turner a telegrafiat colegilor săi din America această
sugestie și, după dezbateri favorabile care au fost aproape
unanime, numele Pluto a fost adoptat și anunțat de Slipher
 la 1 mai 1930.
 UNICITATE
Unicitatea orbitei, relațiile
rotaționale cu satelitul său, axa de
rotație și variațiile de lumină îi conferă
o imagine deosebită.
În cea mai mare a timpului, Pluto
este mai departe de Soare decât oricare
din cele opt planete ale Sistemului
Solar, dar datorită excentricității
orbitei, timp de 20 de ani din cei 249
cât durează mișcarea sa de revoluție,
Pluto este mai aproape de Soare decât
Neptun.
 ORBITA
Orbita lui Pluto este diferită de orbitele planetelor. Este foarte înclinată în raport cu planul ecliptic și
foarte excentrică (alungită, eliptică). Studii recente sugerează că fiecare trecere a lui Pluto prin orbita
lui Neptun durează cu aproximație între 13 și 20 de ani, cu mici variații.
 MASA SI MARIMEA
Pluto nu numai că este mai mic în diametru și în
masă decât toate planetele, dar având mai puțin de 0,2
din masa Lunii este de asemenea mai mic și decât
primii șapte sateliți din Sistemul Solar: Ganimede, 
Titan, Callisto, Io, Luna, Europa și Triton. Totuși
Pluto este aproximativ de două ori mai mare în
diametru și de 12 ori mai mare ca masă decât Ceres,
cea mai mare planetă pitică din centura de asteroizi.

Mărimea lui Pluto - pe fotografie cel mai mic corp

 ATMOSFERA
Atmosfera rarefiată a lui Pluto este cel
mai probabil formată din azot și monoxid
de carbon, în echilibru cu azotul solid și
gheața formată din monoxid de carbon de pe
suprafață
Atmosfera lui Pluto a fost descoperită în
urma unei ocultații observate în 1988. Când
un obiect fără atmosferă ocultează o stea,
steaua dispare dintr-o dată; în cazul lui Pluto
însă lumina stelei a scăzut încet. Din viteza
de scădere, presiunea atmosferei a fost
determinată ca fiind de 0,15 Pa, de 700.000
ori mai mică decât cea a Pământului.
 EXPLORARE
Sonda New Horizons a zburat pe lângă Pluto
în luna iulie 2015 și este prima și singura sondă
spațială care a explorat Pluto direct. Lansată în
2006, a surprins primele imagini cu Pluto încă din
septembrie 2006 în timpul unui test al
instrumentului LORRI. Imaginile au fost preluate
la o distanță de cca. 4,2 miliarde km și au
confirmat capacitatea sondei de a urmări ținte
distante, cerință critică pentru manevrele ce
trebuiau efectuate în drumul spre Pluto și alte
obiecte din Centura Kuiper.
New Horizons înregistrat distanța minimă față de
Pluto la 14 iulie 2015, după o călătorie de 3462
de zile prin Sistemul Solar. Observațiile științifice
au început cu 5 luni înainte de apropierea minimă
Porțiuni din suprafața lui Pluto
și vor continua timp de cel puțin o lună după
cartografiate de New Horizons
eveniment.
 CURIOZITĂȚI
• Satelitii Planetei Pluto au fost descoperiti de telescopul Hubble.
• În mitologia romană, Pluton (Hades la greci) era considerat zeul lumii subpământene.
• În limbile chineză, japoneză, coreeană și vietnameză numele planetei se scrie 冥王星 și înseamnă „astrul
regelui adâncurilor”, o traducere potrivită pentru zeul grec Hades.
• NASA a descoperit munti de gheata pe Pluto: "Este fascinant". Imagini istorice transmise de sonda
New Horizon.
 Timp de 85 de ani, Pluto a reprezentat pentru
omenirea cea mai mica planeta din sistemul
solar, fara sa o si cunoastem. Acum, NASA a
reusit in premiera sa exploreze planeta, intr-un
eveniment spatial unic, poate cel mai important
al anului.
Oamenii de stiinta au descoperit pe Pluto munti
de gheata, formati acum 100 de milioane de ani,
si care se inalta la peste 3000 de metri.  Imaginea
reprezinta doar o mica bucatica din suprafata
planetei, dar este redimonsionata la o rezolutie
uriasa.
Apa inghetata este suficient de puternica sa
sustina munti uriasi. Este prima data cand vedem
asa ceva. Metanul si nitrogenul formeaza
impreuna un strat de acoperire, muntii sunt din
gheata”. "Aceasta este una dintre cele mai tinere
surprafete explorate pana acum din sistemul
nostru solar" a dezvaluit Jeff Moore, membru al
echipei Horizons Geology, de la centrul de
cercetari NASA din Monf Field, California.