1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea Construcţii de Maşini

Secţia : Roboţi Industriali
Catedra : Organe de maşini şi Tribologie

PROIECT
AN 3

Crişan Liviu
Gr.1531/2
 2

UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea Construcţii de maşini

Secţia Roboţi Industriali
Catedra:Organe de maşini şi Tribologie

Tema de proiect :

Sa se proiecteze o transmisie cu reductor pentru următoarele date :

1. Reductor cu doua trepte :

- treapta I : angrenaj conic cu dinţi drepţi.
- treapta II : angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi.
2. Reductorul e antrenat printr-o transmisie prin curele trapezoidale.
3. Puterea la roata de curea motoare : Pn=3.33 Kw.
4. Turaţia roţii de curea motoare : nm=2390 rot/min.
5. Raportul de transmisie total : utot=29.7.
6. Ungerea angrenajelor se realizează prin imersia roţilor dinţate în baia de
ulei .
Se cere :
1. Desen de ansamblu în trei vederi.
2. Desen de execuţie pentru arborele de intrare .
3. Memoriul tehnic.
4. Memoriul justificativ de calcul.

Termen de predare: Îndrumător de proiect:

 3

2.06.2000 Tătaru Ovidiu

Cuprins

1.Memoriul tehnic.

1.1. Descrierea construcţiei si rolul funcţional al reductorului.

1.2. Funcţionare.
1.3. Justificarea soluţiei alese.
1.4. Întreţinerea dispozitivului.
1.5. Norme de protecţia a muncii.
1.6. Recomandări pentru proiectarea reductorului conico-cilindric.
1.7. Rodajul.

2.Memoriul justificativ de calcul.

2.1. Date iniţiale.

2.2. Împarţirea raportului de transmitere pe cele două trepte.
2.3. Calculul puterilor pentru fiecare roată dinţată.
2.4. Calculul turaţiilor pentru fiecare roată dinţată.
2.5. Calculul momentelor de torsiune.
2.6. Calculul paremetrilor roţilor dinţate conice.
2.7. Calculul paremetrilor roţilor dinţate cilindrice.
2.8. Calculul nivelului baii de ulei.
2.9. Alegerea capetelor de arbore.
2.10. Calculul transmisilor prin curele.
2.11. Proiectarea formei constructive a arborilor(diametre).
2.12. Proiectarea rulmenţiilor.
2.13. Proiectarea capacelor de fixare a rulmenţiilor.
2.14. Alegerea elementelor de etanşare.
2.15. Alegerea piuliţei pentru fixarea rulmenţiilor.
2.16. Alegerea şaibei pentru piuliţa de fixarea rulmenţiilor.
2.17. Alegerea şi verificarea penelor.
2.18. Proiectarea carcasei.
2.19. Verificarea arborilor.
2.20. Verificarea rulmenţiilor.
2.21. Elemente auxiliare.

3.Desen de execuţie.

4.Desen de ansamblu.
 4

5.Bibliografie.

1.Memoriul tehnic.
Activitatea umană a fost, este şi va fi orientată întotdeauna spre folosirea
legilor naturii pentru realizarea unei vieţi mai bune.
Disciplina Organe de maşini studiază elementele care intră în construcţia
maşinilor din punct de vedere al construcţiei, calculului şi proiectării, deşi indică
modul de proiectare a organelor de maşini în construcţia de maşini.
Organele de maşini sunt piese sau grupuri de piese care forează părţile
componente ale unor maşini, ele putând fi calculate şi proiectate separat de restul
ansamblului.În cadrul unei maşini sau al unui agregat, organele de maşini sunt
grupate în ansambluri care au anumite roluri funcţionale, de exemplu cutia de viteză
de la un automobil, iar ansamblurile la rândul lor pot fi formate din mai multe
subansambluri, care sunt grupuri de organe de maşini cu rol funcţional mai restrâns
decât în cazul ansamblurilor (de exeplu ambreajul din cutia de viteze ).

1.1. Descrierea construcţiei şi rolul funcţional al reductorului.

Transmisiile mecanice dintre motor şi maşina de lucru, măresc sau micşorează

viteza, respectiv momentul transmis, modifică sensul sau caracterul maşinii,
protejează organele maşinii motoare contra sarcinilor. Reductoarele pot fi cu una,
două sau mai multe trepte de reducere, constructive, fie ca subansamble izolate, fie
ca făcând parte din ansamblul unei maşini.
În funcţie de poziţiile relative ale arborelui motor şi condus, reductoarele, sunt de
mai multe feluri:
 cu roţi dinţate cilindrice;
 cu roţi dinţate conice sau pseudoconice;
 cu combinaţii de roţi dinţate conice sau angrenaje melcate cu roţi dinţate
cilindrice.

Reductoarele cu roţi dinţate au o largă utilizare datorită avantajelor pe care le

prezintă:
 raportul de transmitere constant;
 gabarit redus;
 randament ridicat;
 posibilitatea de realizare a unor transmisii de la câţiva newtoni la încărcări
foarte mari;
 întreţinere simplă şi ieftină.

Reductoarele de uz general au un singur lanţ cinematic deci un raport de

transmisie mic şi o carcasă independentă şi închisă. Elementele principale ale unui
reductor, indiferent de tip sunt următoarele: carcasa (corp + capac); angrenajele,
 5

arborii, lagărele şi elemente auxiliare. Carcasele se execută în general din fontă prin
turnare. Este prevăzută cu nervuri care au următoarele scopuri: măresc rigiditatea
ansamblului, reduc zgomotul şi vibraţiile, măresc suprafaţa efectivă de răcire a
reductorului.
Din punct de vedere constructiv reductorul conico-cilindric are următoarele
elemente
principale:
Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a arborilor (prin intermediul
lagărelor) şi roţilor dinţate servind ca şi baie de ulei. Carcasa se compune din două
părţi: corp şi capac protejând angrenajului faţă de mediul exterior.
Carcasele reductoarelor trebuie să îndeplinească următoarele funcţiuni :
 să asigure preluarea sarcinilor ce apar în timpul funcţionării;
 să asigure închiderea liniilor de forţăprin fundaţie;
 să proiecteze angrenajele contra unor factori externi;
 să păstreze lubrifiantul necesar pentru ungerea angrenajelor;
 să asigure transmiterea căldurii spre exterior.
Ţinând seama de cerinţele arătate mai sus, prin forma lor constructivă, carcasele
reductoarelor trebuie să satisfacă condiţii ca:
 rezistenţă şi stebilitate corespunzătoare;
 posibilitatea de prelucrare şi asamblare simplă;
 ungerea bună a angrenajelorşi rulmenţiilor;
 răcire corespunzătoare;
 posibilitatea de control şi supraveghere în funcţionare;
 formă estetică modernă;
 etc.
Carcasa se sprijină pe picioare numite şi tălpi prevăzute cu găuri pentru fixare în
fundaţie.
Carcasa se asamblează prin şuruburi şi se centrează cu ajutorul unor ştifturi
cilindrice sau conice.
Formele constructive ale carcaselor de reductoare au evoluat destul de mult în
timp, dar
întotdeauna proiectanţii au ţinut seama de factorii tehnologici şi funcţionali.

Angrenajele constituie partea funcţională principală a unui reductor.

Angrenajul conic.
Transmiterea mişcărilor şi a sarcinii între doua axe concurente care se
intersectează sub un anumit unghi oarecare se poate realiza cu ajutorul rotiilor dinţate
conice cu dinţi drepţi sau înclinaţi.
Prin analogie cu angrenajele cilindrice, unde suprafaţa de rostogolire este un
cilindru, suprafaţa de rostogolire a angrenajelor conice cu dinţi drepţi este un con.
Flancurile dinţilor roţilor dinţate conice se realizează asemănător cu flancurile
dinţilor rotilor dinţate cilindrice.În loc ca planul să se rostogolească pe un cilindru
acesta se va rostogoli în jurul unui ax, realizându-se o rostogolire pura între acest plan
 6

şi con.Procesul de rostogolire pură, va descrie pe suprafaţa sferei o evolventică

sferică.
Realizarea evolventei sferice este dificilă, de aceea profilarea roţiilor dinţate se
face pe conul frontal exterior a carui axă coincide cu axa roţiilor de prelucrat, iar
generatoarea acestuia este perpendiculară pe generatoarea conului de rostogolire.
Pe desfăşurată se trasează profilul evolventic şi se reconstituieşten apoi din nou
conul frontal exterior.

Angrenajul cilindric.
Angrenajele cilindrice cu dinţi înclinaţi sunt angrenaje cu axe paralele.În
comparaţie cu angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, preintă urmatoerele avantaje:
 gradul de acoperire este mai mare şi ca urmare capacitatea portantă este mai
mare;
 produc un zgomot mai redus.

Ca dezavantaje se pot mentiona:

 aparitia forţei axiale;
 necesitatea utilizarii unor lagăre radial-axiale.

Roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi pot fi:

 cu înclinare simplă;
 cu înclinare dublă cu canal pe mijloc;
La roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi cu înclinare simpla şi dublă unghiul de înclinare
este 8-20 de grade, iar la roti cu dinţi în V unghiul de înclinare este 35-45 de grade.

Arborii pe care sunt fixate angrenajele sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cât
mai scurţi pentru a avea o rigiditate cât mai mare şi a asigura o construcţie compactă
a reductoarelor.
Arborele de intrare face corp comun cu pinionul conic.Acesta este rezemat cu
ajutorul a doi rulmenţi radiali axiali cu role conice.
Arborele de ieşire face corp comun cu pinionul cilindric. Acesta este rezemat cu
ajutorul a doi rulmenţi radiali axiali cu role conice.
Lagărele sunt în marea majoritate a cazurilor cu rulmenţi. Tipul şi mărimea
rulmenţilor vor fi în funcţie de: valoarea şi sensul forţelor ce solicită arborele, tipul
construcţiei alese etc.
Rulmenţii radial-axiali cu role conice sunt proiectaţi pentru a prelua încărcări
combinate (radiale şi axiale). Un rulment poate prelua încărcarea axiala într-un singur
sens. Din acest motiv se impune montarea celui de-al doilea rulment, care să preia
sarcina axiala din sens opus. Rulmenţii sunt demontabili, adică permit montarea
separata a inelului exterior şi a subansamblului inel interior-colivie cu role conice
(con).
Rulmenţii radial-axiali cu role conice, SKF, în mod deosebit cei din gama TQ,
reprezintă ultimele noutăţi in materie. Suprafaţa de contact dintre rolă şi calea de
rulare are un profil logaritmic. Construcţia interioara modificată, care include
 7

suprafaţa de contact dintre feţele frontale ale rolelor şi umerii ficşi ai inelului interior,
confera rulmenţilor redial-axiali cu role conice, SKF, următoarele avantaje:
 frecării interne reduse;
 capacitate de încărcare sparită;
 siguranţa reglării rulmenţiilor, unul faţă de celălalt;
 fiabilitate în funcţionare înbunătaţită, chiar în cazul unor încărcări mari sau al
ne1coaxialitaţilor.
Rulmenţii SKF în construcţie CL7A sau CL7C, pentru aplicaţii în care sarcinile
axiale sunt foarte mari, de exemplu, coroana diferenţialului unui autovehicul, prezinta
avantaje suplimentare.Aceşti rulmenţi au o precizie de rotire foarte bună, iar frecările
interne sunt mult reduse.
Orice reductor mai are o serie de elemente auxiliare strict necesare pentru o bună
funcţionare şi anume:
 elemente de etanşare;
 elemente pentru controlul nivelului de ulei din baia reductorului ( joje,
vizoare );
 elemente pentru deplasarea şi transportul reductorului (inele de ridicare, umeri
de ridicare etc.);
 elemente pentru fixarea şi poziţionarea rulmenţilor şi roţilor dinţate pe arbor în
carcasă;
 şurub de golire;
 roata de curea;
 capace de fixare a rulmenţiilor;
 şaibă si piuliţă pentru fixarea rulmenţiilor radiali-axiali;
 etc.
Varianta prezentată se caracterizează prin următoarele aspecte constructive:
 pinionul conic de la treapta I face corp comun cu arborele de intrare;
 pinionul cilindric de la treapta a II-a face corp comun cu arborele pe care este
montată roata conica;
 carcasa reductorului e turnată din două bucăţi plasate în plan orizontal;
 arborele de intrare se sprijină pe lagăre cu rulmenţi radiali axiali (montaţi în O)
montaţi în casetă;
 arborele de intrare 1 şi arborele de ieşire 3 sunt etanşaţi prin montarea
manşetelor de rotaţie în capace;
 ungerea roţilor dinţate şi a lagărelor se asigură cu ulei de tip TIN125EP ales din
STAS 10588-76, prin barbotare şi stropire;
 arborele de intrare se sprijină pe lagăre cu rulmenţi asigurâdu-se astfel o
rigiditate mare a ei;
 asamblarea carcasei superioare şi inferioare se realizează şuruburi, centrarea lor
fiind asigurata cu ştifturi de centrare;
 controlul uleiului se face cu ajutorul unei joje.
Reductorul are în construcţia sa un angrenaj conic cu dinţi drepţi şi un angrenaj
cilindric cu dinţi înclinaţi.
 8

1.2. Functionare.

După cum îi spune şi numele reductorul conoco-cilindric, livrează la arborele

de ieşire o turaţie mai mică decât turaţia existentă la arborele de intrare (în funcţie de
reportul total de transmitere).
Arborele de intrare (1) este antrenat cu o turaţie de 801,81 rot/min cu ajutorul
curelelor trapezoidale SPZ montate pe roţile de curea. Arborele de intrare transmite
prin intermediul angrenajului conic o turaţie de 286,363 rot/min arborelui intermediar
(2).La rândul lui acesta din urmâ transmite arborelui de ieşire (3) o turatie egală cu
90,90 rot/min.
Aceste turaţii diferă de la arbore de intrare şi până la arbore de ieşire deoarece,
în cazul 1 intervine raportul de transmitere al curelelor trapezoidale, în cazul 2
intervine raportul de transmitere al angrenajului conic iar în ultimul caz intervine
raportul de transmitere al angrenajului cilindric.

1.3. Justificarea soluţiei alese.

Pentru ca dispozitivul să funcţioneze la parametri prevăzuţi din proiectere trebuie

să fie îndeplinite urătoarele condiţii:
 alegerea materialului să fie făcută în funcţie de importanţa piesei în
funcţionarea dispozitivului, solicitările la care este supusă piesa şi regiul de
lucru la care va fi supusă;
 dimensionarea şi verificarea pieselor se va face conform STAS;
 regimul de lucru la care va fi supusă piesa va fi cel pentru care a fost
proiectată, totodata materialele din care se confecţionează elementele
dispozitivului trebuie să nu aibă defecte de structură;
 întreţinerea dispozitivului se va face conform indicaţiilor de la următorul
paragraf;
 în cadrul acestui proiect sa încercat elaborarea unei prese cât mai bune
din punct de vedere funcţional şi economic.
Varianta aleasă a reductorul conico-cilindric prezintă particularităţi privind
modul de sprijinire a arborelui de intrare: sprijinit pe rulmenţi radial-axiali, pinionul
nefiind montat în consolă. Rulmenţii de intrare sunt montaţi într-o casetă comună.
Astfel se asigură o rigiditate mai mare a arborelui de intrare. Capacele rulmenţiilor de
pe arborele intermediar sunt montaţi pe carcasă. În acest caz prelucrarea carcasei
devine mai uşoară.
Arborele de intrare face corp comun cu pinionul conic eliminându-se astfel
necesitatea introducerii unor pene iar prelucrarea acestua este mai simplă. Aceeaşi
problemă este şi la arborele intermediar care face corp comun cu pinionul cilindric.
Pentru controlul nivelului de ulei sa ales varianta cu jojă.
 9

1.4. Întretinerea dispozitivului.

Exploatarea şi întreţinerea acestui dispozitiv impune o serie de măsuri care

trebuie să le luăm pentru a evita deteriorarea elementelor componente.
Înainte de montarea pieselor vor fi curăţate, spălate şi suflate cu aer comprimat.
La montare se vor respecta limitele toleranţelor prescrise, toate cotele indicate în
documentaţia de execuţie. Suprafeţele neprelucrate mecanic ale pieselor turnate care
se găsesc în interiorul carcasei trebuie să fie curăţate.
Toate suprafeţele exterioare cu excepţia suprafeţei de aşezare vor fi acoperite
cu vopsea. În timpul operaţiei de transport se vor lua măsurile necesare în vederea
evitării loviturilor sau a răsturnării reductorului.
Accesoriile care în timpul transportului sunt expuse deteriorării, se demontează
şi se aşează separat într-o ladă. Suprafeţele prelucrate mecanic se protejează contra
coroziunii prin acoperirea cu vaselină conform STAS 9116-60. Pachetele de arbore se
pun în hârtie parafinată şi se vor proteja împotriva deteriorării prin lovire, iar penele
împotriva smulgerii.
1.5. Norme de protectie a muncii.

Pentru siguranţa desfăşurării procesului de lucru cu acest dispozitiv trebuie să

se respecte urătoarele reguli de protectie a muncii :
 trebuie respectate regulile de protecţie a muncii din atelierul de producţie;
 la apariţia unei defecţiuni se va retrage dispozitivul din lucru şi se va înlocui
piesa defectă;
 trebuie respectate întocmai regulile de întreţinere a dispozitivului;
 de este de preferat ca muchile şi colţurile să fie teşite pentru a diminua riscul
unor
accidente;
 este preferat ca elementele mecanisului să se vopsească pentru a nu ruginii.

1.6. Recomandări pentru proiectarea reductorului conico-cilindric proiect.

1.6.1. Numărul minim de dinţi z1 ai roţii motoare (în funcţie de tratamentul

termic aplicat danturii)
Roţi dinţate cilindrice
 Danturi cementate şi călite: z1 = 12…17 (21)
 Danturi durificate inductiv: z1 = 15…23 (25)
 Danturi nitrurate: z1 = 15…23 (25)
 Danturi îmbunătăţite (HB ≤ 3500 MPa) : z1 = 25…35
 10

Roţi dinţate conice cu dinţi drepţi

 u=1 z1 = 18…40
 u=2 z1 = 15…30
 u=3 z1 = 12…23
 u=4 z1 = 10…18
 u=5 z1 = 8…14
 u = 6,3 z1 = 6…10

Obs. 1: Pentru danturi îmbunătăţite z1 se ia spre limita superioară, iar pentru

danturi durifi-cate spre limita inferioară.
Obs. 2: Coeficientul diametral q se alege în funcţie de puterea la arborele
melcului:
P1 ≤ 4 KW q = 10…12
P1 = 4…7 KW q = 10…11
P1 ≥ 7 KW q = 8…10

1.6.2. Randamente
 Transmisie prin curele trapezoidale: ηtc = 0,92…0,96
 Angrenaje cu roţi dinţate cilindrice: ηc = 0,96…0,99
 Angrenaje cu roţi dinţate conice: ηk = 0,94…0,98
 Rulmenţi:
 cu bile ηrul = 0,999
 cu role ηrul = 0,99

1.6.3 Rapoarte de transmitere

 Transmisie prin curele trapezoidale: 1,2 ≤ utc ≤ 2
 Angrenaje cu roţi dinţate cilindrice: 2 ≤ uc
 Angrenaje cu roţi dinţate conice: 2 ≤ uk ≤ 5 ≤ 4,5
STAS 6012-82

Obs. 1: Abaterile (permise de STAS 6012-82) faţă de valorile nominale ale

rapoartelor de transmitere sunt:
 ± 2,5 % dacă u ≤ 4
 ± 3 % dacă u> 4 (1)

Obs. 2: Pentru început se alege: utc = 2.

 11

1.6.4 Calculul puterilor

(2)

1.6.5. Calculul turaţiilor

(3)

1.6.6. Calculul momentelor de torsiune

Pj
Tj  9.550.000  ; j  1,2,3
nj (4)
Tj  N  mm ; Pj  KW ; n j  rot / min

1.6.7. Nivelul băii de ulei

h h h

a) b) c)

Fig. 1

Roată dinţată cilindrică (fig. 1a)

df
h min  0,95 
2
(5)
k  2 da
h max  
k 2
 12

Roată dinţată conică (fig. 1b)

Re  b
h min   sin δ f
cos θ f
(6)
k  2 da
h max  
k 2

Obs. 1: În relaţiile (5), (6) coeficientul k este funcţie de viteza periferică

(pe cercul de rostogolire) a roţii scufundate în ulei:
3 pentru vw  2 m/s
k  
6 pentru vw  2 m/s

Obs. 2: În relaţiile (5), (6) hmin (hmax) se referă la nivelul minim (maxim) al
băii de ulei, deşi cota se măsoară de la axa de simetrie a roţii sau a
melcului.

1.6.8. Recomandări pentru calculul lui σHP

 min ( σ HP1 , σ HP2 ) ; daca HB1 ,2  3500MPa sau

σ HP  0,45   σ HP1  σ HP2  ; dac a HB1  3500 MPa si H

 [dar nu mai mult de 1,23  min (σ HP1
, σ HP2 )]

(7)

1.1.9. Recomandări pentru împărţirea raportului total de transmitere u = uI·uII pe cele

două trepte ale reductorului
Reductor Conico-cilindric (fig. 3):

 Calcul complet

K vI K Hβ II
C η  ηk    cos β
K v II K Hβ I
σ HPI
Cσ 
σ HPII (8)
ψR   2  ψR 
2
Cψ 
ψ a  1  ψ R 
3

C  C η  Cσ  C ψ

 0,63  1  ψ R  
3

0,21  C  u  u I  0,63  C  u
3 2 3 2
; pentru u    C
 0,2726  ψ R 
u  0,63  1  ψ R  
3
(9)
0,21  C  u  u I 
3 2
; pentru u    C
2,02 3 u
 1  0,2726  ψ R 
1  ψR C

 Calcul simplificat:
 13

0,4  3 u 2  u I  1,18...1,23  3 u 2 ; pentru u  2,25...2,5

u (10)
0,4  3 u 2  u I  ; pentru u  2,25...2,5
1,55...1,61  3 u  1

Obs.1: Relaţia (14) este valabilă numai atunci când cuplul de materiale (şi
tratamentul termic) ales pentru cele două angrenaje este identic.

C1
hSTAS
aw
30 …
40

C2 (b)
uII
z1 z3 z4 II

C1(c) uI z2 II

Fig. 3
 14

1.7 RODAJUL
Rodajul joaca un rol foarte important in durata de exploatare si in buna functionare
a oricarui angrenaj, de unde si importanta care i se acorda Rodajul se poate face pe
diferite standuri ce se pot grupa in doua categorii:

 cu circuit inchis
 cu circuit deschis

Cele cu circuit deschis sunt de preferat avind un consum mic de energie.

Rodajul angrenajelor se face cu ulei speciel pentru rodaj
Se recomanda urmatoarea schema de rodaj:

Mo me n t u l d e t o r s iu n e
a l a r b o r e lu i d e ie s ir e

t [s e c ]
n1

0.3 n 0
0.5 n 0 0.5 n 0

n0

t1 t2 t3 t4 t5

t u r a t ia ( r o t / min 0)
 15

In prima treapta se rodeaza angrenajul in gol cu o turatie de (0.3...0.4) n (n

fiind turatia de regim) timp de o jumatate de ora pina la o ora (t1 in ambele sensuri
t1=30..60 min)
Se verifica in aceasta perioada daca functionarea cinematica este corecta,daca
nu se produc incalziri exagerate ale lagarelor,daca ungerea si etansarea se realizeaza
corect.
In partea a doua se incearca ungerea in trepte pina la maximum de regim (M
momentul de torsiune) al angrenajului.
Durata de incarcare a fiecarei trepte va fi de cel putin o jumatate de ora (t2) iar
numarul acestora va fi de 3..5 trepte de incarcare egale.Turatia de lucru se ia 0.5 din n
Trecerea de la o treapta la cealalta se face lin si fara socuri.
La trecerea de la o etapa de incarcare la incarcarea nominala M se va mari
turatia pina la valoarea turatiei de regim n si se va efectua rodajul timp de cel putin o
ora.
Rodajul are loc in ambele sensuri daca angrenajul lucreaza in timpul
exploatarii in ambele sensuri.
Daca nu se constata defecte (zgomot,gripare,vibratii,incalzire in
lagare),angrenajul se supune unor incercari peste cele de regim si anume:

 se incarca la momentul 1.4xM timp de 20 de minute la turatia n

 se incarca la momentul de torsiune 2xM timp de 3 minute la turatia 0.5xn

Temperatura uleiului se controleaza din ora in ora si la fiecare faza a rodajului

se urmareste si zgomotul produs de angrenaj.Dupa rodajul angrenajului reductorul se
curata de ulei si de praful metalic rezultat in urma rodajului.
Se vor verifica cu atentie rotile dintate din angrenaj si lagarele, urmarindu-se si
tipul uzurii si existenta acesteia.
Dupa terminarea acestei verifcari se trece la efectuarea unor incercari de
control.Ele se executa la diferite incarcari insa toate la turatia de regim.
La fiecare treapta de incarcare se masoara temperatura si zgomotul.
La incarcarea de regim se masoara si randamentul care permite verificarea
economicitatii angrenajului si calitatea prelucrarii.
 16

6. Bibliografie

În lucrarea de faţă sa folosit ca bibliografie umătoarele lucrări:

1. Adalbert Antal şi Ovidiu Tătaru – Elemente de proiectare a angrenajelor,

editura ICPIA 1998

2. Alexandru Chisiu, Dorina Matieşan, Teodor Mădărăşan, Dumitru Pop –

Organe de masini, editura Didactica şi Pedagogica-1981

3. Adalbert Antal, Dorina Matieşan, Dumitru Pop, Felicia Sucală, Aurica

Căzilă, Iacob Olteanu, Ovidiu Belcin, Ovidiu Tătaru, Lucian Tudose, Ioan
Turcu, Ştefan Bojan, Calin Tomoiag –Reductoare, 1994

4. I.Draghici, A.Jula, E.Chişu, C-tin.Rădulescu, P.Alexandru, Gh.Apetrei,

I.Tănăsescu, I.Achiriloaie, Gh.Moldovean, M.Ciobotă, I.Cismaru-Organe de
masini,probleme, editura Didactica şi Pedagogica-1980.

5. Culegere de STAS-uri, Organe de maşini, volumul II.