MIHAI EMINESCU – POET NATIONAL SI UNIVERSAL

”Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti,

una şi nedespărţită.” 
Nicolae Iorga

Adevaratul Luceafar care se iveste seara de seara, cucerind

intreg orizontul cu splendoarea si frumusetea unicala! Nu,
nu ma refer la acel luceafar descris cu perfectiune de marii
astrologi, ci cu cea mai mare incantare, vorbesc despre
Mihai Eminescu – Luceafarul poeziei romanesti.
Geniul si intelepciunea intruchipata a minunat sufletul
intregii omeniri, datorita titlului de poet national si
universal.
Un simplu visator si iubitor de carte care a reusit sa se
afirme prin dragoste, multa daruire si dedicatie fata de literatura, ajungand o
personalitate demna de urmat, un adevarat idol al creatiei, incomparabilul Eminescu!
O personalitate coplesitoare care a impresionat pe marii critici literari cu limbajul sau
poetic inegalabil, cu maretia talentului, inteligenta si unicitatea sa.
Inca din copilarie, eram fascinata de creatiile sale deosebite, faurite de misterul unei
maniere inconfundabile. El este adevaratul erou al poeziei romanesti, zeul frumusetii
literare care a promovat cu mandrie si devotement valorile binelui si al cultului literar.
Acest mare geniu a evocat în operele sale pe lângă iubire, natură, geniul, moarte,
necuprinsul spațiu cosmic, căruia i-a oferit un univers aparte în opera lui.
În opera sa monumentală, Eminescu a cultivat
dragostea ca valoare supremă a existenței
umane, a trăit și a respirat dragoste, o dragoste
scurtă însă. A contemplat natura în toată
frumusețea ei, bogată în culori vii, cu flori de tei,
trandafiri roșii, nuferi galbeni, romanițe care au
plouat cu miresme divine peste iubirile lui.
Natura a fost de fiecare dată partasa la
escapadele lui amoroase, pe lacul încărcat cu
nuferi alături de crăiasa viselor sau sub cerul
înstelat, sub care țăranii își duc grijile câmpului.
 Suflet al poporului român, Eminescu a
ridicat spiritualitatea românească pe
culmile perfecţiunii, opera sa fiind esenţa
acestei spiritualităţi. Datorită grației,
profunzimii și armoniei versurilor sale,
Mihai Eminescu, a reușit să pătrundă pe
cale universală în sufletele iubitorilor de
carte. Marile capodopere literare care au
cuprins intregul suflet al poetului,
sacrificandu-se totalmente reginei sale –
poezia, demonstreaza celebritatea
personalitatii sale!
Nici cei mai vestiti scriitori, nici cele mai
profunde versuri, gandiri filosofice, opere
artistice nu vor putea inlocui ceea ce
Eminescu a cultivat cu mult spor si munca in inimile noastre. El va ramane vesnic
Luceafarul vietii noastre, calauza literaturii romanesti spre evolutie, progres si
prosperare.
Eminescu nu si-a vazut rostul fara literatura romaneasca, astazi insa, nu putem vorbi
despre literatura romaneasca fara Eminescu. Nu a creat capodopere pentru a multumi
pe oamenii de cultura sau critici literari, ci a investit propria fiinta pentru a crea poezii
pentru suflet, pentru alinarea gandirii, mangaierea spiritului cititorul. El a creat pentru
a patrunde pe vesnicie in inimile admiratorilor sai.
…Si afirm cu desavarsire ca ocupa un loc aparte in inima mea, este sursa vesnica de
inspiratie, idealul spre care multi incearca sa ajunga. Creatiile sale ne stimuleaza sa
devenim mai iubitori, mai buni, blanzi…Ne indeamna sa visam, sa cucerim orizonturi pe
care nu am crede ca putem fi capabili, si totul numai datorita sensului universal al
poeziilor sale, care incearca sa ne spuna ca puterea noastra sta ascunsa in dragoste, iar
adevarata dragoste este tot ce putem admira cu ochii si simti cu sufletul!
Ma mandresc cu faptul ca m-am nascut in limba romana si o vorbesc cu demnitate,
datorita ei am reusit sa cunosc cat mai natural posibil frumusetea creatiei eminesciene!
Cuvântul în poezia sa are o magie unică,
irepetabilă. Fiecare vers ne transmite starea  de
vibraţie ce ne-o dă trăirea estetică și ne ajută  să
ne transpunem în universul mirific al poeziei
sale…..
Valoare universală a umanității, geniu care n-a
putut fi înlocuit de nimeni până acum, Mihai
Eminescu rămâne păstorul dragostei eterne și
cetate a creației sublime.
Poate că și acum, de printre stele, el ne veghează nesomnul gândurilor chinuitoare la
ceas de noapte. Iar primăvara ne îndulcește gândurile cu aroma dulce a florilor de tei.