Lise Bourbeau

despre senzualitate si sexualitate

Cuprins

Partea întâi:

Partea întâi:
Partea a doua:
Partea a treia:
Partea a patra:
Partea a cincea: Homosexualitatea
Partea a şasea:
Partea a şaptea:
Concluzie
Partea întâi:

Sexualitatea si senzualitatea
*

Este normal să refuzi, să îţi arăţi dragostea faţă de soţul tău, să ai mai multă afecţiune? îmi este teamă că mă voi
simţi umilită dacă nu primesc la fel de multă dragoste de la el.

Ego-ul este cel care te face să te porţi astfel, cel care te împiedică să îţi arăţi dragostea faţă de soţul tău. Ego-ului îi
place să aibă dreptate şi să le arate celorlalţi că se înşală. Se pare că o parte din tine nu vrea să îţi arăţi dragostea faţă
de soţul tău, probabil din cauza umilirii pe care o simţi atunci când el nu îşi arată la rândul său dragostea faţă de tine.
Este trist, pentru că te privezi pe tine însăţi de ceva. Te împiedici să ai o relaţie mai armonioasă şi plină de
afecţiune cu soţul tău, lucru pe care se pare că ţi-l doreşti totuşi. Nu uita că noi culegem întotdeauna ceea ce
semănăm. Aşadar, arată-i dragostea şi afecţiunea pe care i-o porţi, prin orice mijloc vrei tu. în acelaşi timp este
important să îţi dau seama că soţul tău are propria sa modalitate de a-ţi arăta dragostea. Nu este obligat să facă acest
lucru prin aceleaşi mijloace pe care le foloseşti tu. Dacă nu reuşeşti să conştientizezi aceste lucruri vorbeşte cu soţul
tău despre ele. Spune-i că ai aşteptări, că ai vrea ca el să îşi arate dragostea faţă de tine şi că te simţi umilită când nu
face acest lucru. Ştii că dragostea adevărată constă în a-i acorda celuilalt dreptul de a fi diferit şi, în plus, rana ta de
umilire este doar a ta. Chiar crezi că intenţia soţului tău este să te umilească? Tu eşti cea care se simte umilită şi este
foarte important să îţi dai seama de acest lucru.

Cum puteţi explica faptul că eu sunt tot timpul atentă faţă de soţul meu, iar el este foarte rar disponibil. Dă dovadă
de egoism faţă de mine. Ce atitudine aş putea dopta?

Faptul că soţul tău nu vrea să se ocupe de tine nu înseamnă că este egoist. A fi egoist înseamnă să vrei ceva în
detrimentul celuilalt, ca atunci când vrei neapărat să îţi acorde atenţie când el nu este pregătit sau este ocupat
cu altceva. Sau atunci când vrei să îţi facă pe plac, când vrei să obţii ceva de la el. Să refuzi să faci ceva ce vrea
celălalt nu înseamnă egoism, ci înseamnă să îţi respecţi limitele şi nevoile.

Te-ai întrebat de ce eşti mereu atât de atentă cu el? Ce s-ar întâmpla dacă i-ai acorda mai puţină atenţie? De ce ţi-ar
fi teamă? Că nu eşti iubită? Că te va considera egoistă? S-ar spune că îţi este atât de teamă să nu fi considerată drept
egoistă încât te forţezi să îi acorzi atenţie. Iar în cele din urmă îl acuzi pe el că este egoist. După ce afli răspunsurile
la aceste întrebări este important să staţi de vorbă. Spune-i de ce te consideri obligată să îi acorzi mereu atenţie. Ar fi
bine să verifici cu el dacă nu îl deranjează să primească atât de multă atenţie. Crede că este prea mult? îi place acest
lucru, deşi el nu poate să îţi

ofere la fel de multă atenţie? Dacă tu eşti atentă faţă de el nu înseamnă că şi el trebuie să fie la fel. învaţă să accepţi
diferenţa, el îşi arată dragostea faţă de tine în alt fel, atât şi nimic mai mult.

Seara, la culcare nu reuşesc să mă apropii de soţul meu şi să îl mângâi. Ezit. El este primul care face un gest, deşi îl
iubesc. De ce am această dificultate?

Pentru a afla un răspuns îţi sugerez să foloseşti metoda de decodare a credinţelor, de la sfârşitul cărţii. Această
metodă te va ajuta să descoperi credinţa şi frica ascunse în spatele problemei tale.

Ce diferenţă există între senzualitate şi sexualitate? Unde se situează libidoul?

Senzualitatea este o caracteristică a tot ceea ce este propriu simţurilor. O persoană senzuală vrea să experimenteze
tot ceea ce ţine de simţuri, fie la nivel sexual, fie la alt nivel. Când face dragoste, o persoană senzuală vrea să atingă,
să guste, să simtă, să vadă. Sexualitatea este definită ca fiind totalitatea comportamentelor legate de aparatul genital.
în timpul actului sexual, o persoană care nu este senzuală va vrea să ajungă cât mai repede la orgasm. Nu se
gândeşte decât la act în sine, nu şi la partener. Libidoul, legat de sexualitate este căutarea instinctivă a plăcerii
sexuale.
Ce se află la baza unei nevoi imense de seducţie, la vârsta adolescenţei?

Nevoia de a seduce nu este neapărat legată de adolescenţă. Este o nevoie care face parte dintr-o personalitate de tip
contrôlant. O astfel de persoană are nevoie să seducă pentru a arăta că ea este cea care deţine controlul. Un sinonim
pentru a seduce este a cuceri. Persoanei seducătoare îi place să facă cuceriri. Odată ce a sedus pe cineva, nu mai are
prea mare plăcere să continue relaţia, dat fiind că cucerirea este deja făcută. Şi-a demonstrat că ea deţine controlul.
Este important de observat faptul că jocurile de seducţie nu aduc nimic bun, stabil şi armonios într-o relaţie de
iubire. Trebuie să fim prudenţi cu energia seducţiei. Este un joc care poate deveni periculos şi cel mai mare perdant
este de obicei seducătorul însuşi. Unii consideră că este o modalitate de a-şi redobândi puterea. Dar dimpotrivă, cu
cât o persoană vrea să seducă mai mult, cu atât are mai puţin contact cu puterea ei interioară.

Cunoaşteţi vreo modalitate pentru a înlătura frica sexuală, în cazul unui bărbat?

O astfel de teamă apare la un bărbat fie dintr-o experienţă sexuală dureroasă, pe care a trăit-o în copilărie, fie din
lipsa unei educaţii sexuale sau a unei educaţii prea severe. Poate părinţii lui se temeau de sexualitate din
cauza nenumăratelor tabu-uri legate de acest subiect. Ca urmare a educaţiei din familie sau a celei religoase, se
întâmplă adeseori ca oamenii să dezvolte multe credinţe cu privire la sexualitate. Pentru a descoperi cauza profundă
a fricii faţă de planul sexual, i-aş sugera acelui bărbat să decodeze credinţele,

plecând de la metoda explicată la sfârşitul cărţii. Acest lucru îl va ajuta să descopere credinţa care îi întreţine teama
cu privire la sexualitate.

Cum aş putea să îmi trăiesc sexualitatea, dat fiind faptul că sunt singur şi nu am găsit dragostea?

Ideal într-o astfel de situaţie ar fi să înveţi să îţi reprimi energia sexuală. Cum poţi face acest lucru? Energia sexuală
este imaginea energiei creative. O persoană care simte şi îşi recunoaşte în fiecare zi puterea de a-şi crea viaţa uşa
cum vrea este în contact cu energia sa sexuală. Sublimi această energie atunci când treci de la dorinţă la acţiune,
creând ceea ce vrei cu adevărat în viaţa ta. Faci acest lucru pentru tine şi nu pentru a le face pe plac celorlalţi
sau pentru a răspunde aşteptărilor lor. Astfel se poate sublima energia sexuală. De asemenea, este foarte posibil să
existe momente când energia sexuală este prea mare şi să recurgi la masturbare. Chiar dacă nu este ideal, acordă-
ţi dreptul de a avea limite la acest nivel şi de a fi obligat uneori să recurgi la acest lucru. Dacă faptul de a trăi singur
te face să suferi mult şi vrei să descoperi credinţa care determină această lipsă, îţi sugerez să urmezi metoda
descrisă la sfârşitul cărţii.

Când eu şi soţul meu vrem să facem dragoste, trebuie să îi spunem copilului nostru de cinci ani cerându-i să meargă
să se joace în camera lui? Sau e mai bine să aşteptăm să adoarmă sau când nu este acasă?

Nu cred că este necesar să îi spuneţi copilului că vreţi să faceţi dragoste sau să aşteptaţi până când nu este acasă sau
când doarme, mai ales dacă preferaţi să faceţi dragoste în timpul zilei. Nimic nu vă împiedică să vă izolaţi în camera
voastră şi să îi spuneţi copilului că vreţi să fiţi singuri în dormitor. Copilul nu are nevoie de supraveghere constantă,
ar trebui să se joace singur la vârsta aceasta. Asiguraţi-vă că închideţi uşa pentru a sta liniştiţi. Nu este nevoie să le
spuneţi totul copiilor. Chiar dacă bănuieşte ceea ce se întâmplă, nu este nimic grav, este ceva natural.

Este posibil ca un copil născut dintr-o uniune spirituală să fie diferit de un copil născut dintr-o relaţie bazată doar pe
plăcere sexuală?

Da, există cu siguranţă o diferenţă la nivelul atracţiei exercitate asupra acelui suflet. Conform legii atracţiei care
guvernează lumea noastră, sufletul este atras de către ceea ce seamănă cu el. Persoanele care fac dragoste
doar pentru a-şi potoli dorinţele sexuale, pentru senzaţiile fizice, vor atrage un suflet care va fi mai dependent de
senzaţiile fizice din lume. în momentul uniunii, motivaţia celor doi parteneri creează o energie în jurul lor care
atrage un suflet, în funcţie de motivaţia lor.

Ce credeţi despre efectul scenelor sexuale de la televizor asupra tinerilor? Ce să le răspundem atunci când pun
întrebări, când asistă la astfel de scene, din neatenţie?

în ziua de azi este foarte greu să ascunzi ceva copiilor, deoarece totul este mult
mai accesibil, fie cu ajutorul televizorului, fie prin ziare şi reviste sau Internet etc. în acelaşi timp sunt mult mai
deschişi între prieteni. îşi vorbesc despre orice. Cea mai bună atitudine pe care o poţi adopta este aceea de a fi
sincer, indiferent de vârsta copilului. Când un copil pune o întrebare, înseamnă că este pregătit să primească un
răspuns! Este bine să i se explice copilului că ceea ce vede la televizor sau în reviste nu este realitatea. Arătaţi-i felul
în care este deformată realitatea şi învăţaţi-l să poată avea un discernîmânt, să diferenţieze lucrurile.

Fiul meu de 14 ani este foarte atras de pornografie, de reviste, casete video, de orice materiale legate de sex. Nu ştiu
cum să abordez această problemă. în plus, fiul meu suferă de enurezie. Există o legătură între cele două lucruri?

Se întâmplă destul de des ca un băiat de 14 ani să fie atras de pornografie. Nu e deloc cazul să te alarmezi. Dacă
totuşi, îţi dai seama că devine ceva disproporţionat, adică nu se gândeşte decât la acest lucru, devine obsedat, este
nevoie să ai o discuţie serioasă cu el. Spune-i să vorbească despre ceea ce îl atrage la pornografie. Ce lipsă încearcă
să acopere? Dacă este atât de atras de pornografie este posibil să îi lipsească senzaţiile fizice, pe care le caută prin
intermediul pornografiei. Astfel, crede că îşi împlineşte adevărata lui nevoie, dar nu este decât o iluzie. Face sport?
Este creativ? Are ţeluri în viaţă? Toate acestea sunt importante pentru un adolescent de 14 ani. In ceea ce priveşte
problema lui de enurezie sau incontinenţă urinară, iată care este descrierea metafizică prezentată în cartea mea,
Corpul tău îţi spune: iubeşte-te: „Faptul de a uda patul într-un mod incontrolabil în timpul nopţii este un indiciu al
faptului că acel copil este prea reţinut în timpul zilei, iar noaptea nu mai reuşeşte să se controleze. Este genul de
copil care se teme mult de autoritate, mai ales de cea a tatălui sau a persoanei care joacă rolul tatălui. Acest lucru nu
înseamnă neapărat că acel copil are o teamă fizică faţă de tatăl lui. îi este frică mai degrabă că nu îi este pe plac, că
nu este la înălţimea aşteptărilor lui. Pentru acel copil, a-i displace tatălui său este la fel de umilitor ca şi a face pipi în
pat.”

Este important să îi citeşti copilului această descriere şi să ştii că el are nevoie doar de încurajarea ta. Spune-i că cere
prea mult de la el, că este bun, valorizează-i talentele şi spune-i că, chiar dacă greşeşte uneori, părinţii lui îl iubesc
oricum. Treptat, va ajunge să creadă acest lucru şi să nu se mai controleze atât de mult în timpul zilei. Este
recomandat să îi spui copilului să verifice dacă ceea ce crede el despre aşteptările părinţilor lui faţă de el (mai ales
ale tatălui) este adevărat.

Ce îi poţi spune unui copil de 13 ani, care intră în dormitorul părinţilor în timp ce aceştia fac dragoste şi apoi iese
repede din cameră?

Este important să îl faci să se simtă în largul lui a doua zi sau cât mai curând posibil după incident. Ar fi bine să
vorbeşti cu copilul şi să îl întrebi cum s-a simţit văzând acest lucru. Explică-i că trebuie să accepte faptul că, într-o
zi oricum s-ar fi întâmplat aşa ceva. Este o situaţie prin care trece aproape toată

lumea la un moment dat. Şi, mai ales, copilul nu trebuie să se simtă jenat de ceea ce a văzut.

Ce credeţi despre anumite interdicţii religioase cu privire la sexualitate?

Religiile au început să interzică sexualitatea începând cu era patriarhatului, adică în urmă cu aproximativ 3000 de
ani în urmă, când bărbaţii au început să domine. înainte trăiam într-o eră în care femeile deţineau mai mult
puterea. Erau zeiţe, preotese şi înţeleptele satului. Aveau o mai mare libertate sexuală. Copiii le aparţineau lor şi
primeau numele mamei. Când bărbaţii au preluat puterea, au decis că vor fi „proprietarii” femeilor şi copiilor lor şi
aceştia din urmă ar trebui să poarte numele taţilor lor. Bărbatul s-a declarat superior femeilor şi copiilor. Pentru a se
asigura că femeile purtau într-adevăr copilul lor, bărbaţii au instaurat religii care interziceau femeilor să facă
dragoste înainte de căsătorie sau dacă nu intenţionau să aibă un copil. Astfel, s-a vehiculat de prea mult timp ideea
că femeia nu are dreptul la plăcerea sexuală, fiind sortită doar conceperii copiilor. Sexualitatea ei trebuia folosită
doar în acest scop. Acum, când ne îndreptăm spre o eră în care echilibrul dintre femei şi bărbaţi va deveni mai stabil,
împărţirea puterii se va face într-un mod mai echilibrat. Va exista tot mai multă libertate şi egalitate la nivelul
sexualităţii, atât de partea bărbaţilor cât şi de partea femeilor.

Care este cea mai bună modalitate de a-i spune partenerei mele că vreau să fac dragoste cu ea? Nu se întâmplă
mereu să vrem amândoi să facem dragoste în acelaşi timp şi aş vrea să cunosc o metodă mai bună pentru a aborda
acest subiect.

îi cerem celuilalt să facă dragoste cu noi aşa cum îi cerem orice altceva: fără să avem aşteptări! Astfel, veţi evita
orice decepţie, orice emoţie şi relaţia nu va avea decât de câştigat. Acest lucru înseamnă că, oricare ar fi
răspunsul partenerei, ea va simţi că o iubeşti la fel de mult. Astfel, se va simţi mai în largul ei şi mai deschisă. Când
nu există o aşteptare, celălalt pare să fie mai deschis să îi facă pe plac partenerului care cere ceva. Uneori într-un
cuplu se întâmplă ca unul dintre cei doi parteneri să aştepte ca celălalt să aibă iniţiativa, deoarece nu ştie prea bine
cum să ceară. Nu îndrăzneşte să vorbească despre asta, deşi îşi doreşte să facă dragoste. Poate acest lucru este
valabil şi în cazul partenerei tale? Nu uita că este mult mai inteligent să îţi exprimi cererile şi să îţi asumi riscul
răspunsului- da sau nu, decât să nu mai ceri nimic de teamă că vei fi refuzat.

Ce credeţi despre părinţii care se plimbă goi în faţa copiilor şi fac baie împreună cu aceştia?

După părerea mea nu este nici bine, nici rău. Depinde de educaţia şi de moravurile fiecăruia. Dacă nu există nicio
conotaţie negativă şi fiecare se simte bine, de ce nu? însă este important să respecţi pudoarea care se manifestă
la majoritatea copiilor când ajung la vârsta adolescenţei. Este o pudoare absolut normală şi naturală. Copilul nu
trebuie să se simtă obligat să se plimbe gol

sau să-i vadă pe ceilalţi din familie goi, dacă nu se simte bine într-o astfel de situaţie. Le sugerez părinţilor care
consideră că este bine să-i obişnuiască pe copii cu riudismut, să se asigure foarte bine, mai ales în jurul vârstei
de zece-unsprezece ani, de faptul că, copilul se simte în continuare confortabil cu alegerea lor.

Cum poţi reuşi să uiţi trecutul pentru a avea o relaţie sexuală normală? Dacă există suferinţe din trecut care te
împiedică să trăieşti o relaţie sexuală armonioasă înseamnă că ai în continuare o ranchiună faţă de o persoană care ţi-
a provocat aceste suferinţe. Există în continuare o rană nevindecată, iar singurul mijloc pe care îl cunosc pentru a o
vindeca este iertarea adevărată. Veţi găsi această metodă în mai multe dintre cărţile mele sau participând la cursurile
mele.

îmi dau seama că sunt o femeie copil, deoarece îmi caut mereu tată!. Pot să mă descurc singură, dar atunci când am
un partener, contez pe el pentru orice. Vreau chiar şi să fiu legănată. Şi în plus, pe pian sexual, este important să nu
simt că partenerul meu îmi iubeşte mai mult corpul, decât pe mine. Ce mă sfătuiţi să fac pentru a rezolva această
problemă?

întrebarea pe care mi-o adresaţi arată că sunteţi o femeie foarte dependentă. Acest lucru exprimă o lipsă de iubire
faţă de sine. Cu cât dependenţa este mai mare, cu atât mai mare este această lipsă. De aceea vrei să fii iubită de
ceilalţi. Ai suferit de abandon sau te-ai simţit abandonată de către tatăl tău, când erai copil. Poate nu e genul de
părinte care îţi acorda atenţia de care aveai nevoie. Dar este posibil să fi suferit de acestă lipsă chiar dacă ai avut
parte de atenţia tatălui tău. Există copii care, chiar dacă primesc multă atenţie şi afecţiune pentru ei nu este niciodată
de ajuns. Este momentul să înveţi să te iubeşti pe tine însăţi şi să îţi acorzi dreptul de a fi aşa cum eşti. îţi sugerez de
asemenea să realizezi un demers de iertare faţă de tatăl tău, pe care cu siguranţă i-ai acuzat de faptul că nu s-a ocupat
suficient de mult de tine.

Spuneţi că putem canaliza energia sexuală prin proiecte, fiind creativii. Eu personal consider că noi, bărbaţii, nu
avem aceleaşi nevoi sexuale ca şi femeile şi acest lucru se aplică mai ales în cazul femeilor. Ce credeţi referitor la
acest aspect?

Energia sexuală nu este nici feminină, nici masculină, energia este energie. Este adevărat că bărbatul şi femeia
percep diferit sexualitatea, dar acest lucru se datorează mai ales educaţiei, credinţelor şi religiei. Am întâlnit mai
mulţi bărbaţi care făceau acest lucru şi ştiu că este posibil atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, să îşi canalizeze
energia sexuală şi să o sublimeze pentru a fi mai creativi în viaţa ior.

Vreau să încep o nouă relaţie cu un bărbat, dar nu mă pot decide să fac dragoste cu el. De când am avut cele două
sarcini, îmi este ruşine cu sânii mei, care sunt mai mici şi pielea e mai flască. Ar putea fi o

soluţie să recurg Ia chirurgia estetică?

Se pare că îţi este foarte greu să te iubeşti sau să te consideri frumoasă atunci când îţi priveşti sânii. Dacă acest lucru
te afectează atât de tare încât te împiedică să fii liberă într-o nouă relaţie, atunci este posibil ca soluţia
chirurgiei estetice să fie bună pentru tine. Este corpul tău şi ai dreptul să faci ce vrei în ceea ce îl priveşte, acceptând
totuşi ideea că doar tu eşti cea care îşi va asuma consecinţele deciziilor pe care le iei. îţi sugerez să te informezi
foarte bine cu privire la acest gen de intervenţii, precum şi despre posibilele consecinţe care decurg. Iar dacă iei
decizia să faci aceste schimbări, fă-o din dragoste pentru tine şi nu din frica de a nu fi iubită de ceilalţi. Motivaţia pe
care o ai este cea care face diferenţa. Când facem o alegere pentru că ne temem de ceva, există riscul ca acea alegere
să nu fie bună pentru noi. în timp ce, dacă faci o alegere din dragoste pentru tine şi îţi acorzi dreptul de a avea limite,
vei trăi mult mai uşor şi mai armonios acea experienţă.

îmi place mult să fac dragoste, dar nu reuşesc să ajung Ia orgasm. Ce poate însemna acest lucru?

lată care este explicaţia acestei probleme, extrasă din cartea Corpul tău îţi spune: iubeşte-te!: ”Cum orgasmul
reprezintă deschiderea tuturor centrilor de energie din corp (chakrele), acest blocaj este mijlocul pe care îl
foloseşte persoana în cauză pentru a refuza ceea ce vine de la celălalt. Nu este .deschisă pentru a primi cadourile care
vin de la celălalt. Este o persoană care a're o dificultate în a primi ceva de la o persoană de sex opus. Preferă să se
controleze, în loc să se abandoneze celuilalt şi să se bucure de prezenţa acestuia. în general este o persoană
controlantă. Iar cum orgasmul fizic este sinonim al plăcerii, este o persoană care are o dificultate în a-şi permite
plăceri cotidiene fără a se simţi apoi vinovată.

Dacă consideri că îl pedepseşti pe celălalt prin faptul de a-ţi bloca orgasmul, te înşeli deoarece te pedepseşti de fapt
pe tine însăţi. Orgasmul este mijlocul prin excelenţă de a fuziona cu o persoană de sex opus, de a te deschide
spre fuziunea interioară a principiului masculin şi a celui feminin din tine. Şi pe lângă acestea, o relaţie sexuală este
foarte energizantă atunci când este trăită cu dragoste şi dăruire de sine. Orgasmul fizic îţi reaminteşte de fuziunea
totală dintre suflet şi spirit, la care aspirăm cu toţii.

învaţă să te iubeşti mai mult şi acceptă ideea că meriţi să te bucuri de plăcere. Este responsabilitatea ta să îţi creezi o
viaţă plăcută, acest lucru nu ţine de ceilalţi. Ceilalţi nu îţi pot da ceea ce tu însăţi nu vrei să îţi oferi (legea
spirituală a cauzei şi a efectului). Este important pentru tine să înveţi să te relaxezi, să te abandonezi mai mult în loc
să crezi că ceilalţi vor vrea să te controleze dacă tu nu mai deţii controlul.”

Partenerul meu nu vrea să îmi atingă corpul, atunci când facem dragoste mă atinge doar prin cearşaf. Puteţi să îmi
explicaţi de ce se întâmplă acest lucru?

Este imposibil să îţi dai seama ce se întâmplă cu o anumită persoană fără să

verifici direct cu ea acest lucru. Faptul că ai atras un astfel de partener denotă că o parte din tine nu vrea să fie atinsă.
Partenerul are rolul de a ne oglindi, de a ne ajuta să descoperim anumite părţi din noi pe care nu vrem să le vedem.

Iţi sugerez să urmezi metoda de decodare explicată la sfârşitul cărţii pentru a găsi credinţa care îţi produce frica de a
fi atinsă.

Fiul meu, în vârstă de 25 de ani a fost crescut de părinţii mei. Mama mea era foarte severă, tatăl meu foarte
îngăduitor şi întreaga familie m-a denigrat mereu în ochii lui. Astăzi are mari probleme de comportament, cu
alcoolul, prostituţia şi dezorientarea sexuală. Se simte foarte singur şi foarte nefericit. Pentru că suntem apropiaţi,
îmi cere ajutorul, dar eu sunt disperată şi sufăr mult. Ce aş putea face pentru a-l ajuta?

Dacă fiul tău nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, este foarte posibil ca acest lucru să îi fi produs o rană de respingere. De
asemenea, probabil că s-a simţit abandonat de tine, când l-ai lăsat la părinţii tăi. Este vorba despre răni foarte adânci,
pe care de obicei nu vrem să le atingem deoarece dor foarte tare. Şi dacă în plus, bunicii lui au comportamente total
opuse şi te denigrează, iar copilul nu a avut un model masculin cu care să se identifice, toate acestea sunt lucruri
foarte destabilizatoare pentru el. Fiul tău nu voia să se identifice cu bunicul lui deoarece acesta te denigra. Nu voia
să devină la fel ca şi el. Ar fi vrut să se identifice cu tatăl lui, dar acesta era absent. întreaga situaţie a generat în
cazul copilului sentimente de ură faţă de tine, faţă de tatăl lui şi faţă de bunicii lui. Probabil că este foarte dezamăgit,
frustrat şi plin de ranchiună. ; Este greu pentru el şi este absolut normal în cazul lui să îşi piardă identitatea şi să
trăiască toate aceste probleme.

Este foarte important ca fiul tău să întâlnească pe cineva care să îl ajute pentru a relua contactele cu motivele pentru
care a venit pe acestă lume, cineva care ar putea să îl ajute să aibă o percepţie diferită a mamei şi a tatălui său şi,
mai ales, cineva care să îl ajute să îi ierte pe toţi cei care l-au rănit şi să se ierte pe sine pentru că i-a judecat şi i-a
urât.

Este important să îşi dea seama că nu l-ai abandonat pentru că nu îl iubeai, ci pentru că, din cauza circumstaneţelor
în care s-a născut, nu ai reuşit să îi păstrezi lângă tine. Trebuie să îşi dea seama că rănile lui nu provin din ceea ce s-a
întâmplat, ci din felul în care interpretează el trecutul. Are nevoie să îşi ”re-creeze” trecutul pentru a reuşi să reia
legătura cu propria sa identitate. Soluţia cea mai rapidă şi mai eficientă pentru genul acesta de probleme este iertarea
veritabilă.

îmi este greu să mă abandonez în relaţia sexuală cu partenerul meu.

Imi este teamă că dacă mă abandonez, el va prelua controlul şi va profita de situaţie. Deşi sunt conştientă de această
frică, nu reuşesc să mă relaxez întotdeauna. Ce aş putea face pentru a reuşi să mă abandonez?

Dacă îţi este teamă că partenerul tău va profita de tine şi te va controla, acest

lucru indică faptul că eşti o persoană controlantă la rândul tău, o persoană căreia îi place să controleze situaţiile din
viaţa ei. Fără să te cunosc, sunt sigură că deţii controlul în mai multe alte domenii din viaţa ta de cuplu. Probabil tu
eşti cea care conduce în cea mai mare parte viaţa de cuplu. Dacă nu te simţi bine la ideea că soţul tău are controlul
pe plan sexual, acest lucru se întâmplă pentru a realiza cum se simte el atunci când vrei să îl manipulezi şi el, la
rândul lui are o dificultate în a se abandona. Acest lucru arată, de asemenea, că nici tu nu te simţi bine atunci când
vrei să îţi controlezi partenerul. Intr-un cuplu fiecare dintre parteneri are mereu aceleaşi lucruri de învăţat. Ar fi
interesant să verifici cu partenerul tău dacă şi lui îi este teamă că îl controlezi şi dacă are o dificultate atunci când tu
deţii controlul într-un anumit aspect. Faptul de a lucra împreună asupra relaţiei de control din interiorul cuplului, vă
va ajuta să vă îmbunătăţiţi relaţia sexuală.

Această teamă de a fi controlată şi dorinţa de a-l controla pe^ celălalt se manifestă în urma unui sentimet de trădare
trăit în relaţia cu tatăl tău. Tatăl tău răspundea aşteptărilor tale? Crezi că era o persoană responsabilă? Te-
a dezamăgit? L-ai aşezat pe un piedestal pentru ca apoi să îţi dai seama că nu răspundea aşteptărilor tale? Toate
acestea sunt posibile motive care ar fi putut genera rana de trădare. Adult fiind, vrei să deţii controlul pentru a nu te
mai simţi trădată de către un bărbat. Pentru a rezolva mai repede această problemă, îţi sugerez să lucrezi pe această
rană de trădare, în relaţia cu tatăl tău, realizând un demers de iertare cu el.

Cum aş putea avea o relaţie sexuală bună eu soţul meu, după ce m-a umilit şi m-a bătut?

Ce te determină să rămâi în continuare cu soţul tău? Continui să trăieşti cu el de frică sau din dragoste pentru el şi
pentru tine? Dacă decizia ta de a rămâne cu el se bazează pe frică, înseamnă că nu este o decizie bună pentru tine
şi va fi foarte greu să ai o relaţie bună, inclusiv pe plan sexual. Dacă nu poţi să îl părăseşti pe soţul tău, atunci îţi poţi
acorda dreptul de a-ţi fi frică, ştiind că în timp, fricile se schimbă şi nu sunt niciodată permanente. Vorbeşte cu
soţul tău şi explică-i faptul că motivul pentru care rămâi cu el este pentru că îţi este frică de anumite lucruri. Este
posibil să vezi că anumite lucruri încep să se schimbe în relaţia de cuplu. Faptul de a fi capabil să vorbeşti despre
fricile tale poate apropia mult partenerii unui cuplu. Un băbat şi o femeie sunt atraşi unul de altul deoarece au de
învăţat aceleaşi lucruri. Sunt sigură că soţul tău are aceleaşi frici ca şi tine. Dacă de exemplu, nu poţi trăi singură de
teamă să nu fi abandonată sau de teamă că îl vei abandona pe el, soţul tău trăieşte cu siguranţă aceleaşi emoţii ca
tine. Doar tu te poţi decide: fie laşi frica să câştige şi deocamdată este prea dificil să vă despărţiţi, va trebuţsă
accepţi consecinţele alegerii tale, acordându-ţi dreptul de a avea limite. Intr-o zi vei putea să te iubeşti suficient de
mult pentru a lua decizia cea bună: fie aceea de a rămâne cu soţul tău din dragoste pentru el, descoperind aspecte pe
care nu le-ai văzut până acum la el, fie vei decide să îl părăseşti pentru a trăi o altă experienţă, din dragoste pentru
tine însăţi.

Pentru mine, cuvântul intimitate este legat direct de sexualitate. Aţi putea să îmi daţi adevărata definiţie a intimtăţii?
Conform definiţiei din dicţionar, intimitatea este caracterul intim şi profund, ceva ce este interior şi secret. Două
persoane sunt intime atunci când se pot destăinui una alteia, când îşi pot spune ce trăiesc în interior, îşi pot
împărtăşi secretele cele mai profunde. Două persoane pot fi foarte intime, fără să aibă neapărat o relaţie sexuală.
Sau, pot exista relaţii sexuale, fără să fie vorba despre o intimitate între cele două persoane. în cazul cuplului, pentru
a trăi o relaţie ideală, este nevoie atât de o intimitate profundă cât şi de o sexualitate armonioasă.

Când aveam bani nu aveam nicio problemă sexuală. De când nu mai am bani, am multe probleme la nivel sexual.
Puteţi să îmi explicaţi legătura dintre cele două aspecte?

Este posibil ca faptul de a avea bani să îţi confere un sentiment de putere, lucru care poate genera în acelaşi timp un
sentiment de putere la nivel sexual. Pentru mulţi bărbaţi, problema impotenţei sexuale este legată de impotenţa pe
plan material. Mesajul transmis este că te identifici prea mult cu bunurile materiale. Consideri că, dacă ai mulţi bani
şi bunuri materiale, eşti un bărbat puternic. Asociezi ”a avea” cu ”a fi”. Ai nevoie să descoperi fiinţa
extraordinară care eşti şi nu să te identifici cu banii pe care îi ai. Eşti mult mai mult decât atât. Banii sunt doar un
mijloc de schimb folosit de către oameni pentru a gestiona aspectul material al unei lumi materiale. încearcă să îţi
redescoperi calităţile, fă-ţi mai multe complimente şi caută-ţi identitatea în altceva decât în bani sau pe plan sexual.

Când facem dragoste, soţul meu îmi cere anumite lucruri pe care mie nu îmi place să le fac. Cum aş putea să îi fac pe
plac, dar să mă şi respect în acelaşi timp?

Nimeni nu este obligat să facă ceva pentru altcineva, iar a refuza nu este un semn de egoism: înseamnă dragoste şi
respect faţă de sine. Dacă însă ai o dificultate de a-i face pe plac soţului tău, pe plan sexual, verifică frica,
credinţa sau tabu-ul sexual, care se ascund în spatele acestei dificultăţi, folosind metoda descrisă la sfârşitul acestei
cărţi.Poţi, de asemenea, să îi spui tot ceea ce îţi place atunci când faceţi dragoste. Apoi întreabă-l pe el ce îi face
plăcere, încercaţi amândoi să vă împrospătaţi viaţa, începând prin a vă face plăcere reciproc. Puteţi începe cu
lucrurile cele mai simple. Dificultatea de a-i face pe plac celuilalt poate de asemenea să fie legată de dificultatea de
a-ţi face ţie pe plac. Exersează în a-ţi face pe plac în alte aspecte ale vieţii, lucru care cu siguranţă va influenţa apoi
plăcerea pe plan sexual.

Punctul G este legat de o chakră? Poate favoriza plăcerea?

Punctul G este de fapt legat de energia sexuală de bază. Stimularea sa acţionează şi trezeşte energia, favorizând
plăcerea sexuală. Am constatat că acest punct este mai sensibil la femeile care se abandonează uşor şi care
fac dragoste din plăcerea de a face acest lucru. Cred că acest punct este legat de

chakrele 1 şi 2. Cele două chakre sunt greu de disociat. Prima este asociată cu trezirea plăcerii, iar prin cea de a doua
se poate simţi orgasmul.

Cum putem face diferenţa dintre o atracţie sexuală şi un partener de viaţă?

Distincţia între cele două se poate face doar trăind acea relaţie şi experimentând. Pentru ca cineva să devină
partenerul nostru de viaţă, este nevoie să existe o atracţie sexuală, care însă nu se resimte neapărat încă de la început.
Unele persoane au o relaţie de prietenie înainte de a exista o atracţie pe plan sexual. Alţii simt la început atracţia
sexuală şi apoi devin un cuplu.

A face dragoste este o nevoie sau o dorinţă?

Actul sexual în sine nu este o nevoie vitală, adică o nevoie esenţială pentru sănătatea corpului omenesc. Pe plan
fizic, emoţional şi mental, o fiinţă umană poate trăi toată viaţa fără să facă dragoste, fără să aibă relaţii sexuale.
Actul sexual răspunde mai degrabă unei nevoi de apropiere, de comunicare cu cineva, o nevoie de a exprima ceea ce
trăieşti sau o nevoie de a procrea. Sau poate răspunde nevoii de a simţi senzaţiile fizice pe care le oferă actul sexual.

Recomandaţi tantrismul?

Practica tantrismului ajuta la atingerea unui înalt grad de spiritualitate. Unii oameni îl practică în scopul de a sublima
energia sexuală şi de a deveni iniţiaţi. Adepţii taoismului sunt foarte siguri de această metodă a cărei origine se află
în epoca Lemuriei. Le sugerez cuplurilor interesate de această practică să ajungă mai întâi la o viaţă sexuală foarte
armonioasă. Apoi, dacă vor să experimenteze tantra, trebuie să înceapă prudent şi să avanseze treptat. Tantrismul
duce la un orgasm imploziv, nu exploziv. Bărbatul poate ajunge la un astfel de orgasm, dar cum energia sexuală este
foarte puternică, o proastă folosire a acesteia poate cauza un dezechilibru la nivel sexual, precum şi la nivelul
personalităţii.

Un psiholog mi-a spus că cei care nu au viaţă sexuală compensează în altceva. Este adevărat?

Poate fi adevărat în cazul unei persoane care nu are o viaţă sexuală, dar care îşi doreşte aceste lucru. Această lipsă o
va face automat să compenseze în altă parte. însă, o persoană care alege să renunţe la viaţa sexuală, deoarece nu mai
simte nevoia, nu o va mai compensa în alt domeniu. Trebuie să mărturisesc că sunt foarte puţini oameni care au atins
acest nivel. Se poate observa în cazul cuplurilor care trăiesc împreună de mulţi ani şi în care fiecare dintre cei doi a
ales să nu mai aibă viaţă sexuală. Partenerii continuă totuşi să îşi ofere multă afecţiune şi tandreţe, sunt foarte
mulţumiţi cu alegerea lor. Dacă, într-un cuplu, unul dintre cei doi parteneri crede că nu mai are nevoie de o relaţie
sexuală, iar celălalt mai simte încă nevoia, înseamnă că în acel cuplu, sexualitatea nu a fost trăită pe deplin. Când o
persoană trăieşte singură şi a atins deja o viaţă sexuală deplină, este posibil să nu aibă nevoie să compenseze lipsa
acesteia altundeva.

Dat fiind faptul că m-am despărţit de soţul meu şi am doi copii mici, ce atitudine trebuie să adopt când am relaţii
sexuale cu alţi bărbaţi, nu cu tatăl copiilor?

Este important să fim întotdeauna sinceri cu copiii, fără să fie însă nevoie să intrăm neapărat în detalii. Oricum, când
mama copiilor are o nouă relaţie, copiii ştiu acest lucru, ştiu şi simt că este vorba despre ceva mai mult decât
o prietenie.

încearcă să ai o atitudine de acceptare şi nu de ruşine şi de culpabilizare. Lucrul care îi afectează cel mai tare pe
copii este felul în care te simţi tu. Poţi să le explici pur şi simplu că ai întâlnit un alt bărbat, că te simţi atrasă de el şi
că trăiţi o relaţie frumoasă împreună. O mamă nu trebuie să dea socoteală copiilor ei. Este viaţa ei.

Actul sexual nu provoacă mai degrabă o pierdere de energie, la I nivelul corpurilor superioare?

Actul sexual provoacă o pierdere de energie atunci când persoana în cauză face dragoste în scopul de a obţine
senzaţii fizice deosebite. Când actul sexual este făcut din dragoste cu scopul de a intra în comuniune şi de a
comunica cu cel iubit, atunci persoana în cauză este energizată şi poate ajunge la niveluri superioare.

Am o energie sexuală şi senzuală foarte puternică, cum pot evita să trezesc acest lucru la cei cu care intru în contact?

Nimeni nu are cu adevărat puterea de a activa ceva la ceilalţi. Nu te poţi considera responsabilă de ceea ce se
trezeşte în celălalt. Putem contribui la activarea unei stări, dar decizia aparţie celuilalt. Fiecare îşi asumă propria sa
responsabilitate. Dar este bine să fii conştientă că, dacă faci totul pentru a seduce pe cineva, există riscul de a suporta
consecinţele. în schimb, ştii că, atunci când vrei să seduci pe cineva, dar acea persoană nu se lasă sedusă, eforturile
tale nu vor avea niciun efect. Persoana care se lasă sedusă, vrea să fie sedusă. Seducţia este un joc care se joacă în
doi. Dacă nu ai intenţia de a trezi ceva la celălalt, deşi observi că energia sexuală pe care o emani provoacă o reacţie
la celălalt, nu este responsabilitatea ta.

Ce atitudine aş putea avea faţă de copilul meu de şase ani, care încearcă mereu să îmi atingă organele sexuale, pe
cele ale surorii lui şi uneori ale tatălui lui? Cu toţii suntem iritaţi de acest lucru.

Faptul că este fiul vostru nu îi conferă dreptul de a vă atinge organele sexuale, sau de a face acest lucru cu alte
persoane, cunoscute sau necunoscute.

Cu siguranţă treceţi prin această situaţie, pentru a învăţa să fiţi mai fermi. Spune-le şi soţului tău şi fetiţei tale să
înveţe să fie mai fermi cu băieţelul şi să nu se lase influenţaţi. Corpul este ceva personal şi este datoria noastră să îl
respectăm. Explică-i acest lucru băieţelului tău. Spune-i că nu are dreptul să îi atingă pe oameni, fără să aibă
permisiunea acestora. Nu este nevoie de violenţă pentru a corecta un copil. Copilul simte atunci când părintele său
este hotărât şi decis în cererile pe care i le face. Decizia ta de a nu-l mai lăsa să te
atingă trebuie să fie foarte fermă. în cazul în care copilul continuă, deşi ai fost foarte fermă, încearcă să găseşti un
mijloc de a-l face să înţeleagă, plecând de la legea cauză-efect. ia un obiect la care ţine mult şi fă ce vrei cu el.
Dacă îţi spune: Nu-mi place ce faci, nu vreau să te atingi de lucrurile mele! îi poţi răspunde: Scuză-mă, credeam că
lucrul acesta este şi al meu. Apoi faceţi o înţelegere că nu te vei mai atinge de lucrurile lui, dacă el nu se va mai
atinge de lucrurile tale (inclusiv de corpul tău). Este o soluţie foarte utilă atunci când orice alt mijloc nu
funcţionează.

Pentru a avea o viaţă sexuală normală, pe toate planurile este necesar să fi primit în copilărie multă afecţiune pe plan
fizic şi emoţional?

Nu trebuie să amestecăm afecţiunea cu sexualitatea. Cu siguranţă, copilul care este umplut de afecţiune şi care
trăieşte într-o familie în care domnesc echilibrul şi armonia, va avea mai multe şanse să aibă o viaţă
fericită, sănătoasă şi echilibrată la nivel afectiv şi sexual, când va deveni adult. La nivel sexual, cel mai important
lucru este acela de a nu vehicula tabu-uri şi lucruri nespuse. Nu trebuie ca sexualitate să fie considerată un păcat,
ceva murdar sau rău. Trebuie mai degrabă să fie văzută ca ceva natural. Astfel, vor exista toate şansele ca mai târziu,
acel copil să aibă o sexualitate normală şi echilibrată.

De ce se spune că femeile au mai multe probleme sexuale?

Femeile nu au mai multe probleme sexuale decât bărbaţii, pur şi simplu vorbesc mai mult despre ele. Au alt gen de
probleme. Problemele în cazul femeilor se situează mai degrabă la nivelul dorinţei, al culpabilităţii şi al iniţiativei.
Au o dificultate în a-şi permite să aibă dorinţe şi a îndrăzni să fie iniţiatoarele acestor dorinţe. în căzui bărbaţilor,
problemele se situează mai ales la nivelul performanţei şi al sentimentului obligaţiei de a-şi demonstra virilitatea.

Ce vreţi să spuneţi atunci când afirmaţi faptul că, a face dragoste nu este doar un act fizic, ci implică şi corpul
emoţional şi pe cel mental? Spuneţi de asemenea că suntem impregnaţi de aceste două corpuri, în timpul actului
sexual. Puteţi explica mai detaliat?

Când facem dragoste intrăm în câmpul de energie al celeilalte persoane. Astfel, fuzionăm cu celălalt, devenind
afectaţi de ceea ce se întâmplă în corpul emoţional şi mental al partenerului. Dacă faci dragoste cu o
persoană angoasată, plină de frici sau care se simte rău, sunt mari şanse să te afecteze acest lucru. Aceste lucruri
afectează de asemenea personele care se consideră responsabile de fericirea celorlalţi. De exemplu, în cazul unei
femei care se forţează să facă dragoste cu soţul ei, pentru a-l face fericit, crezând că ea este responsabilă de fericirea
acestuia. în cazul ei, are multe şanse de a fi afectată de ceea ce trăieşte soţul ei pe plan emoţional şi mental. De
aceea este un lucru esenţial, la nivel spiritual, să ne alegem partenerii. Este vorba despre respectul faţă de propria
persoană.

Dacă există o fuziune a sufletelor atunci când două persoane se iubesc cu adevărat, este posibil să preluăm fricile
celuilalt sau atitudinile sale negative, in timp ce facem dragoste?

Nu preluăm cu adevărat fricile celuilalt, dar acestea ne pot afecta, dacă şi noi avem frici asemănătoare şi le lăsăm să
ne invadeze. Este ca şi cum, lipindu-se de propria noastră frică, frica celuilalt o accentuează pe a noastră. O
agravează. îri timp ce atunci când faci dragoste din iubire şi există o fuziune totală, o comuniune intimă, nu mai eşti
influenţat de fricile tale. Dacă însă, în timp ce face dragoste, un bărbat simte, de exemplu, o frică (chiar
şi inconştientă) că îşi va pierde soţia, aceasta va fi afectată de fricile soţului ei.

Puteţi să îmi daţi exemple, gesturi sau idei pe care Se pot avea pentru a-mi dezvolta senzualitatea?

Deoarece senzualitatea este legată de simţurile noastre, o putem dezvolta dacă ne dezvoltăm toate simţurile. Dacă te
vei observa atent în fiecare zi, vei descoperi mii de modalităţi pentru a-ţi folosi simţurile şi pentru a-ţi
dezvolta senzualitatea.

Pentru a-ţi dezvolta auzui stai câteva momente fără să faci altceva decât să asculţi. Poţi face acest lucru acasă sau
oriunde altundeva. Pentru a-ţi dezvolta gustul, observă atent, în timpul mesei, gustul diferitelor alimente. Pentru a-
ţi dezvolta văzul, alege un obiect oarecare şi observă-l atent: cum este făcut, din ce este compus. Apoi, petru a-ţi
exersa pipăitul, atinge obiectul conştientizând ceea ce observi: locurile mai moi şi cele mai scorţoase, forma
obiectului etc. Apoi miroase-i, pentru a-ţi exersa mirosul, Poţi face acelaşi lucru şi când faci dragoste: priveşte-ţi
partenerul, corpul lui, observă-l şi atinge-l, simte mirosul pielii lui etc. Poţi face acelaşi lucru şi cu propriul tău corp.

Când facem dragoste, partenera mea preferă întunericul, iar eu prefer o lumină difuză. De ce?

Genul acesta de diferenţe, pe care în timp trebuie să învăţăm să le acceptăm, apar des într-un cuplu. Sunt legate de
principiul masculin şi feminin. Astfel, când principiul feminin este mai dezvoltat., persoana în cauză preferă să
facă dragoste pe lumină şi cu muzică sau are tendinţa să vorbească mai mult. Alte persoane sunt incapabile să
vorbească în timp ce fac dragoste. Acest lucru nu înseamnă însă că le place mai mult sau mai puţin decât altora.
Arată doar o diferenţă. Dacă tu şi partenera ta aveţi gusturi prea diferite, îţi sugerez să vorbiţi despre ele şi să
ajungeţi la o înţelegere. încercaţi să vă lărgiţi orizontul, făcând pe rând ceea ce îi place celuilalt. Astfel veţi reuşi să
vă dezvoltaţi principiul pe care îl folosiţi cel mai puţin, precum şi în multe alte domenii. Principiul feminin poate fi
uneori mai dezvoltat la un bărbat şi invers, acest lucru nu are nimic de a face cu sexul acelei persoane.

în ultimul timp, de fiecare dată când am orgasm, plâng Faptul de a plânge în timpul unui orgasm este o reacţie
provocată adeseori de un ’’preaplin” emoţional, de emoţii care au fost reţinute. De altfel femeile au destul de des
genul acesta de reacţii, mai ales femeile de tipul rigid. Aceste

femei se reţin de obicei să plângă sau să îşi arate sentimentele. în timpul orgasmului, care este o relaxare totală a
corpului fizic, emoţional şi mental, ’’preaplinul” se revarsă. Te sfătuiesc pur şi simplu să observi şi să nu îţi
reţii plânsul. Face parte din ceea ce ai de trăit în prezent.

Ce credeţi despre sexul oral, poate destabiliza corpurile mai subtile? Sexualitatea orală ar trebui să fie un preludiu
pentru actul sexual: nu să îl înlocuiască. Când cineva foloseşte doar acest mijloc pentru a face dragoste, fără să
existe penetraţie, este mai degrabă o masturbare în doi. Nu poate exista o fuziune reală cu celălalt.

îmi iubesc soţia, este frumoasă, senzuală şi o doresc mult. Dar când facem dragoste, îmi pierd erecţia după două-trei
minute de la penetrare. Ce aş putea face pentru a rezolva această situaţie?

O astfel de problemă arată în general, că trăieşti o relaţie de tip mamă-fiu cu soţia ta. Soţia ta îţi aminteşte mult de
mama ta? Se poartă ca o mamă faţă de tine? Se pare că nu ai rezolvat încă complexul lui Oedip, în relaţie cu
mama ta, nu ai acceptat încă ideea că ea nu va fi niciodată partenera ta. Chiar dacă un băieţel îşi doreşte mama, în
sinea lui ştie că nu va face niciodată dragoste cu ea.

Când o penetrezi pe partenera ta, este ca şi cum ai face dragoste cu mama ta. Este destul pentru a-ţi pierde erecţia. îţi
sugerez să vorbeşti cu soţia ta şi să nu mai jucaţi rolurile de mamă-fiu. Stabiliţi un semnal pe care să îl folosiţi
atunci când ea joacă rolul mamei faţă de tine. De exemplu, ai putea să îi spui râzând bine, mamă pentru ca ea să îşi
dea seama. în ceea ce te priveşte, încearcă să nu o mai încurajezi şi să joci rolul copilului faţă de ea.

Cum se face că atunci când soţul meu vrea să facem dragoste, eu mă retrag, iar când iau eu iniţiativa, el nu vrea?

Probabil sunteţi amândoi nişte persoane contrôlante, lucru care vă face să aveţi o relaţie de tipul: dominat/dominant.
Eşti genul de persoană care se simte bine doar atunci când tu iei iniţiativa, când eşti prima care decizi. Este o
trăsătură caracteristică celor dominatori. O astfel de persoană are dificultăţi în a primi un ordin şi a se lăsa convinsă
de către altcineva. Se pare că vrei să ai tu iniţiativa de a face dragoste. Atâta timp cât vei continua astfel, îţi
vei întreţine ego-ul. Dacă vrei să îţi schimbi relaţiile, în toate domeniile, va trebui să nu mai fi atât de neîncrezătoare
şi atât de precaută, de teamă că celălalt te poate controla. Nu înseamnă că, dacă suntem de acord cu cineva sau
ne abandonăm ideii lui, devenim o persoană supusă.

Soţul meu ar vrea să facem schimb de parteneri cu alte cupluri. Spune că acest lucru ar ameliora viaţa noastră de
cuplu. Este posibil?

A avea o relaţie sexuală în afara cuplului nu poate ameliora relaţia de cuplu. Viaţa de cuplu se poate îmbunătăţi prin
comunicare şi prin exprimarea trăirilor fiecăruia dintre parteneri. Dacă nevoile voastre sunt bine acoperite în
interiorul cuplului, nu veţi avea nevoie să căutaţi soluţii în exterior.
La ce vârstă sunt pregătiţi adolescenţii să îşi înceapă viaţa sexuală? Băieţii, la fel ca şi fetele ar trebui să facă un
examen medical înainte de a începe să aibă relaţii sexuale? Ce credeţi despre contracepţia la această vârstă?

Este o problemă foarte relativă. Unii adolescenţi, la 12 ani, sunt ia fel de maturi ca persoanele de 25-30 de ani, în
timp ce alţii sunt doar copii de 12 ani. Totuşi, copiii de astăzi sunt muit mai rapizi şi mai precoci decât înaintaşii lor.
Fiecare adolescent trebuie tratat individual, în funcţie de personalitatea şi maturitatea lui. Cel mai bine este să
vorbeşti cu el şi să afli cum se simte, la nivel sexual. Dacă să simte pregătit, este conştient care sunt consecinţele
unei relaţii sexuale cu o persoană necunoscută? îţi sugerez să îi explici că, actul sexual este în realitate o fuziune, o
comunicare şi o comuniune cu persoana iubită. Fie că este vorba despre un băiat, fie că este o fată, învăţaţi-i să se
respecte în alegerea partenerului. Spuneţi-i care sunt implicaţiile la nivel emoţional şi mental atunci când faci
dragoste cu cineva. Apoi trebuie să speri că va avea o viaţă sexuală armonioasă. Părinţii sunt în realitate doar nişte
îndrumători, care dau cele mai bune sfaturi posibile. Deciziile aparţin copiilor. Niciun părinte nu îşi poate controla
copilul, fie că e vorba despre planul sexual, fie despre un alt domeniu.

Spuneţi că este mai bine să facem dragoste, din iubire. Pe de altă parte, afirmaţi că, persoana care nu vrea să facă
dragoste, deşi partenerul ei continuă să o dorească, ar trebui să îi permită acestuia să îşi satisfacă dorinţa cu
altcineva. în acest caz, nu mai faci dragoste, motivat de dragoste. Cum se pot concilia cele două idei, pe care eu
le consider contradictorii?

Este adevărat, a-ţi satisface dorinţele sexuale cu altcineva nu este un act pe care îl faci din dragoste. Dar este
asemănător cu masturbarea: este pur şi simplu o soluţie de a elibera o dorinţă fizică. Nu este ideal să foloseşti
sexul pentru a-ţi elibera dorinţele fizice, dar persoanele care au un ’’preaplin” de energie sexuală au nevoie de acest
lucru. Este ca şi în cazul unei persoane care s-a reţinut prea mult timp să plângă. Preaplinul este eliberat când îşi
dă dreptul să plângă. Este alegerea celui care vrea să aibă o relaţie sexuală în altă parte. Dar, o astfel de persoană
trebuie să fie în acelaşi timp conştientă de consecinţele alegerii sale şi să îşi asume aceste consecinţe.

Soţul meu nu mă poate satisface sexual din cauza ejaculării precoce, l-am spus să urmeze o terapie, dar refuză să fie
ajutat. Mă simt foarte

frustrată, ce aş putea face?

în primul rând, este bine să ştii că nu putem obliga pe cineva să face ceva pentru a ne face nouă pe plac. Nu îl poţi
forţa să urmeze o terapie. Dar, ai dreptul să ai limite şi să iei anumite decizii îri viaţa ta. Este important să vorbeşti
cu el şi să îi spui până unde eşti pregătită să mergi. Este vorba despre viaţa ta, nimeni nu este obligat să îndure
situaţii care îi depăşesc limitele. A-ţi recunoaşte propriile limite şi a-ţi da dreptul de a avea limite, înseamnă să te

iubeşti pe tine însuţi. însă, faptul de a avea o astfel de problemă, arată că există ceva în tine care o atrage. Nimic nu
este lăsat la voia întâmplării. Pentru a merge mai departe şi a descoperi credinţa pe care este fondată această situaţie,
îţi sugerez să urmezi metoda de decodare a credinţelor, explicată la sfârşitul cărţii.

Fantasmele soţului meu mă irită uneori. Vrea să mă aranjez, să mă îmbrac ca pentru o seară importantă, acest lucru îl
excită. Eu nu am întotdeauna dispoziţie să fac ce îmi cere, uneori nu aleg hainele potrivite pentru a-l seduce. Mă
deranjează şi îmi diminuează dorinţa. Sunt obligată să îi împlinesc fantasmele?

Persoanele care au fantasme sunt în general persoane care au idealizat prea mult relaţia sexuală şi care nu trăiesc
destul în prezent.

Sunt obligate să îşi imagineze tot timpul diverse lucruri pentru a reuşi să îşi trezească dorinţa sexuală. Dacă soţul tău
nu reuşeşte altfel, acest lucru ţine doar de el. Dacă vă simţiţi bine împreună, nu este nicio problemă să accepţi acest
joc. Repet: nimeni nu este obligat să facă orice pentru a satisface plăcerea cuiva. Dacă vrei să îi faci pe plac, fă acest
lucru din dragoste pentru el. Când faci cuiva pe plac, din bucuria de a-i face o plăcere, fără să ai aşteptări, acest lucru
se va întoarce întotdeauna spre tine. A da din obligaţie sau din datorie, devine mai degrabă supunere, care provoacă
o furie interioară. Dacă nu mai vrei să îi joci jocul, este bine să îi spui. Ai putea să îi spui: "Găseşte-ţi o fantasmă în
care nu ai nevoie de implicarea mea, deoarece nu mă mai simt capabilă să joc acest rol”. în ceea ce îl priveşte pe
soţul tău, el poate găsi ajutor pentru a descoperi motivele care îl determină să aibă nevoie de aceste fantasme pentru
a se excita.

Când am devenit văduvă, în urmă cu 12 ani, mi-am refulat senzualitatea şi mi-am reprimat sexualitatea, în mod
conştient. Mi-a fost teamă că ceilalţi vor crede că vreau să fur soţii altora. Acum nu mai sunt de acord cu decizia pe
care am luat-o. Cu ce aş putea începe pentru a-mi regăsi senzualitatea şi a avea o viaţă sexuală normală? îţi sugerez
să începi prin schimbări la nivelul fizic. începe prin a te îmbrăca altfel, astfel încât să îţi facă plăcere să te priveşti în
oglindă. Iar pe plan mental, îţi sugerez să lucrezi pe credinţa că o femeie văduvă riscă să fure soţii altora. Pentru a
reuşi să găseşti ceea ce se ascunde în spatele acestei credinţe, te poţi folosi de metoda de decodare de la sfârşitul
cărţii.

Aş vrea să ştiu care este părerea dumneavoastră despre cei care aleg să nu aibă viaţă sexuală, de exemplu, preoţii,
măicuţele. Ce se întâmplă cu creativitatea lor, dacă - aşa cum spuneţi- sexualitatea este simbolul creativităţii?

Nu am spus că sexualitatea produce creativitatea. Vreau să spun că, aceeaşi energie (energia sexuală) este folosită
atât pentru sexualitate, cât şi pentru creativitate. Este vorba despre energie, nu despre o activitate fizică.
Unele persoane creează atât de mult în viaţă încât par să nu aibă nevoie de viaţă

sexuală, dat fiind că energia lor este complet sublimată. Cei care abuzează de sexualitatea lor, mai ales cei care sunt
obsedaţi de ea, pot să nu mai aibă energia de a-şi crea viaţa aşa cum vor. Alţii însă au o energie atât de
puternică încât sunt capabili să aibă în acelaşi timp o viaţă sexuală activă şi o capacitate creativă susţinută. Preoţii
sau măicuţele care nu au viaţă sexuală şi nu îşi folosesc creativitatea, au de obicei probleme fizice la nivelul
organelor sexuale.

De când am aflat faptul că soţul meu m»a înşelat, îmi doresc adeseori să facem dragoste, dârei nu mă mai doreşte.
Am impresia că ar trebui să fie invers. Puteţi să îmi explicaţi ce se întâmplă?

Aflând acest lucru, poate că te-ai simţit cu adevărat vinovată, acuzându-te că nu eşti destul de îndrăgostită, de
senzuală sau de ’’sexy” faţă de soţul tău. Crezi că din acest motiv te-a înşelat. De asemenea, probabil ai luat
decizia că de aici înainte vei face mai des dragoste cu soţul tău, astfel încât el nu va mai vrea să găsească pe
altcineva. Pentru tine este o modalitate de a-l reţine şi de a evita să se repete situaţia. Dacă simţi că acest lucru se
întâmplă, este important să te ierţi şi să nu mai crezi că din cauza ta, soţul tău a luat această decizie. El este în
întregime responsabil de decizia lui precum şi de consecinţele care derivă din ea. în ceea ce te priveşte, eşti
responsabilă de reacţia pe care o ai faţă de decizia soţului tău.

Ge credeţi despre faptul de a le permite copiilor noştri adolescenţi să facă dragoste în propria noastră casă? Nu mă
simt confortabil cu o astfel de situaţie.

în această situaţie sunt mai multe aspecte ce pot fi luate în considerare. Mai întâi, este nevoie să îţi acorzi dreptul de
a avea o dificultate în a accepta această situaţie. Apoi, observă ceea ce Je deranjează şi împărtăşeşte-i fiului tău acest
lucru. Crezi că este ceva rău? îţi este teamă că locuinţa ta va deveni un soi de hotel, în care fiul tu va aduce ’’câte o
persoană după alta” pentru a face dragoste? Uneori, ceea ce îi afecteaă pe membrii familiei nu este faptul că
adolescenţii fac dragoste în casa lor, ci acest du-te-vino constant, cu tot soiul de persoane, care afectează intimitatea
familiei. Este casa voastră şi aveţi dreptul să stabiliţi ce reguli vreţi, dar este important să acceptaţi că, în realitate,
camera lui de adolescent este singura lui zonă privată. Poate veţi reuşi să faceţi o înţelegere, prin care el să îşi ia
angajamentul să se limiteze la camera lui şi să fie foarte discret. E important să stabiliţi o înţelegere, prin care fiecare
să aibă de câştigat.

Sunt un bărbat în vârstă de 66 de ani. Este normal, Ia vârsta mea, să am dificultăţi legate de erecţie şi ejaculare?
Există o posibilitate de a remedia situaţia?

Este foarte relativ, ceea ce este normal sau nu. Nu există o vârstă anume pentru a avea o viaţă sexuală „normală”.
Există oameni în vârstă care au în continuare o viaţă sexuală activă. Primul lucru pe care trebuie să îl analizezi este
următorul: vrei să îţi continui viaţa sexuală doar pentru a demonstra ceva. Mulţi bărbaţi cred că, pentru a fi un bărbat
adevărat, trebuie să fie virili. Totuşi,
a fi bărbat şi a avea o erecţie sunt două lucruri complet diferite. Dacă vrei să demonstrezi acest lucru, atunci
motivaţia ta nu este cea corectă. Dacă însă vrei să faci dragoste pentru plăcerea de a face acest lucru, iar problema pe
care o ai te împiedică, înseamnă că există o credinţă care te blochează. Pentru a îndrepta situaţia, îţi recomand să
urmezi metoda de la sfârşitul cărţii, care te va ajuta să găseşti frica şi credinţa care te împiedică să ai relaţii sexuale
normale.

Cum se poate explica faptul că un bărbat simte durere în timpul ejaculării, mai degrabă decât plăcerea obişnuită,
legată de un orgasm?

Un astfel de bărbat are o dificultate în a-şi împlini o plăcere, în viaţa de zi cu zi. Când simţim durere, acest lucru se
întâmplă pentru că ne simţim vinovaţi pentru ceva şi încercăm să ne pedepsim. Poate este cazul de faţă. Acel
bărbat ar trebui să descopere care este culpabilitatea iui în plan sexual. De ce anume se acuză şi de ce are dificultatea
de a simţi plăcerea? în continuare, îi sugerez să folosească metoda de decodare explicată la sfârşitul cărţii. Aceasta îl
va ajuta să descopere credinţa şi frica din spatele problemei pe care o are.

Spuneţi că actul sexual este o dăruire de sine. De ce întotdeauna femeia este cea care se dăruieşte pe sine?

Nu ştiu cine v~a spus că doar femeia este cea care se dăruieşte pe sine. într-un cuplu dăruirea vine din partea
fiecăruia dintre parteneri. Bărbatul se dăruieşte femeii şi femeia se dăruieşte bărbatului. Fiecare este fericit să îi
dăruiască plăcere celuilalt. Fiecare se abandonează celuilalt. Aşa este o relaţie sexuală ideală, echilibrată şi
armonioasă.

Am tendinţa să compar cuplul nostru cu alte cupluri, mai ales când îi aud pe ceilalţi vorbind despre reuşitele lor
sexuale şi frecvenţa cu care fac dragoste. Mă întreb dacă eu şi soţia mea avem o relaţie normală. Ce credeţi?

Ceea ce contează este să fiţi amândoi mulţumiţi de viaţa voastră sexuală. Ce fac ceilalţi, nu este important. Şi în
plus, spun întotdeauna adevărul? De ce se laudă atât de mult cu experienţele lor? important este cum vă simţiţi tu
şi soţia ta împreună, felul în care trăiţi relaţia. Soţia ta simte acelaşi lucru, când ceilalţi vorbesc despre reuşitele lor?
Ar merita să aveţi o discuţie în care să vă împărtăşiţi cum vă simţiţi fiecare.

Este normal să pleci în astral când faci dragoste? Ce pot face când sunt în această situaţie?

Este normal să pleci în astral când eşti foarte obosit şi corpul tău are nevoie de somn. Dacă nu este cazul tău, faptul
de a pleca în astral te împiedică să fii în prezent, să fii prezentă cu adevărat în ceea ce se întâmplă în acel
moment, încerci să fugi astfel? Există ceva ce nu îţi place atunci când faci dragoste? Când simţi că pleci, când simţi
cum corpul tău astral se detaşează, îţi sugerez să îţi foloseşti voinţa pentru a rămâne în momentul prezent. Spune-i
corpului, foarte ferm: „Rămâi aici, acum vreau să fiu prezentă ia ceea ce se întâmplă, în timp ce fac dragoste”.

Mi-am alăptat cei doi copii câte un an fiecare, iar acum nu mai suport să fiu atinsă pe sâni când fac dragoste. Cum
puteţi explica acest lucru?

Partea ta maternă pare a fi foarte puternică şi este foarte posibil ca, chiar dacă nu mai alăptezi copiii, sânii tăi să fi
rămas ai lor pentru totdeauna. Este important să îi recapeţi, îţi aparţin ţie, nu copiilor tăi. Se întâmplă destul de
des ca femeile să amestece rolul de mamă cu cel de femeie. Pentru a întreţine o relaţie de cuplu armonioasă, este
important ca noua mămică să nu uite partea ei de femeie. Trebuie să continui să fii în contact cu această parte din
tine şi, în cazul tău, să înveţi din nou să îţi consideri sânii ca o sursă de plăcere atunci când faci dragoste. Tu eşti cea
care trebuie să ia această decizie.

Am o relaţie foarte bună cu soţul meu, în toate domeniile, cu excepţia sexualităţii. în acest caz, el ia ceea ce are
nevoie de la mine şi apoi mă abandonează mie însămi, fără să îi pese dacă am avut plăcere sau nu. Când îi vorbesc
despre asta îmi spune că am prea multe aşteptări. Nu este normal să vreau să simt plăcere când fac dragoste?

Este normal să îţi exprimi cererile, dar sunt cu adevărat clare? Te afirmi atunci când le exprimi? Este important să te
decizi ce anume vrei cu adevărat şi să discuţi cu soţul tău. Fiecare dintre voi spuneţi ce vă place şi ce nu vă
place, legat de felul în care faceţi dragoste. Sigur veţi ajunge la o înţelegere în care fiecare să fiţi mulţumiţi. Iar dacă
soţului tău nu îi pasă de plăcerea ta, este posibil oare ca nici ţie să nu îţi pese de plăcerea lui? Te sfătuiesc să
verifici cu el acest lucru. într-un cuplu, ambii parteneri se acuză de obicei de acelaşi lucru. Nu întâmplător sunteţi
împreună. Dacă vrei să descoperi de ce atragi o persoană incompatibilă la nivel sexual, îţi sugerez să urmezi metoda
de decodare, explicată la sfârşitul cărţii. Te va ajuta să descoperi frica care te împiedică să ai parte de plăcerea pe
care ţi-o doreşti la nivel sexual.

De ce bărbaţilor le place să facă dragoste tot timpul la fel, în aceleaşi poziţii? Cer prea mult dacă vreau să încercăm
şi lucruri noi?

Bărbaţii care fac acest lucru cred sincer că, atunci când au descoperit o metodă bună de a-i produce plăcere unei
femei, adică să aibă o performanţă bună, nu vor să schimbe reţeta! Femeia însă îl poate îndruma pe bărbat, îi poate
arăta exact ceea ce îi place şi ce vrea să încerce, asigurându-l că dacă acea metodă nu funcţionează, nu e niciun
motiv de îngrijorare. Nu are nimic de a face cu el, ci cu noua experienţă. Dorinţa de a încerca lucruri noi este proprie
principiului feminin, care este deschis la schimbări. Pentru un bărbat este dificil să încerce lucruri noi, iar pentru o
femeie, să facă mereu acelaşi lucru. Este imporant ca fiecare să acepte aceste diferenţe şi să încerce treptat să facă o
schimbare.

Este adevărat că o viaţă sexuală bună poate salva un cuplu aflat în dificultate?

Sexualitatea este un mijloc de comunicare important pentru un cuplu, dar singură nu poate salva cuplul. Pentru un
cuplu care are dificultăţi mari pe care

vrea să le rezolve, comunicarea verbală este de preferat comunicării sexuale.

Soţul meu reuşeşte mereu să mă convingă să mă răzgândesc pentru a face dragoste, deşi eu la început nu vreau. De
ce se întâmplă aşa?

Se întâmplă acest lucru pentru că şi-a dat seama că are efect asupra ta! Presupun că tu nu te simţi bine în această
situaţie, altfel nu mi-ai fi adresat întrebarea. Este nevoie să te afirmi. Dacă ai atras un astfel de soţ, este pentru că îţi
oferă ocazia să te afirmi, să îţi exprimi nevoile şi să te respecţi. Pe de altă parte, este posibil ca şi tu la rândul tău să
fi manipulatoare, în alte domenii? Reuşeşti să îl convingi să facă lucruri care îţi plac? De multe ori,
partenerii cuplului se aseamănă mult, dar se manifestă în domenii diferite. Astfel reuşiţi să vă cunoaşteţi mai bine.

Soţul meu nu mai vrea să facă dragoste cu mine. Spune că din cauza celor câteva kilograme în plus pe care le am.
Preferă să meargă să vadă dansatoare goale. Credeţi că acesta este adevăratul motiv pentru care refuză să facă
dragoste cu mine?

Este posibil să aibă un motiv mai profund, poate chiar inconştient. Pentru a afla de ce atragi o astfel de situaţie,
notează reproşurile pe care le faci soţului tău. Apoi, conştientizează faptul că şi el, la rândul lui, te acuză probabil de
aceleaşi lucruri, dar nu neapărat legate de sexualitate. După ce vei face această conştientizare, este important să
comunici cu el, să îi exprimi ceea ce trăieşti legat de viaţa sexuală e care o aveţi în prezent. Spune-i ce acuzaţii îi
aduci şi întreabă-l dacă şi el te acuză de aceiaşi lucru, dar cu privire la alt aspect. Acest lucru ar putea să vă ajute să
vă înţelegeţi mai bine. Simplul fapt de a vorbi despre o situaţie, te ajută să o clarifici, să afli exact cum stau lucrurile
pentru fiecare. După aceea va fi mai uşor să decizi dacă vreţi să rămâneţi împreună sau aţi fi mai fericiţi trăind
fiecare separat. Sunt decizii care trebuie luate la un moment dat. Nu poţi să continui la nesfârşit să aplici tehnica
"struţului”, să pretinzi că totul merge bine şi să continui să înduri trăind emoţii puternice. Este mult mai bine să faci
faţă situaţiei pentru a da o direcţie vieţii tale.

Este nesănătos pentru un cuplu, în care partenerii trăiesc împreună de 25 de ani, să recurgă la preludii precum
vizionarea unui film pornografic, înainte de a face dragoste?

Nu este vorba despre a face ceva nesănătos, ci despre atitudinea noastră interioară faţă de acţiunile pe care le facem.
Dacă amândoi vă simţiţi bine făcând acest lucru, dacă vă face plăcere şi vă stârneşte dorinţa, fără nicio culpabilitate,
atunci de ce nu? Este viaţa voastră şi alegerea voastră. Dacă însă acest lucru generează culpabilitate sau ruşine, este
altceva. Trebuie să vă observaţi emoţiile, ele sunt cele nesănătoase.

De când eram foarte mică am simţit întotdeauna o lipsă afectivă. Acest lucru poate afecta viaţa sexuală a cuplului?
Este inevitabil ca orice persoană care are o carenţă afectivă să resimtă efectele

acesteia pe plan sexual. O persoană care are o astfel de carenţă a suferit de obicei, în copilărie, de lipsă de atenţie, de
lipsa îngrijirilor şi a prezenţei din partea părinţilor. Acest lucru se poate întâmpla şi celor care au avut parte de multă
atenţie, dar nu în felul în care sperau ei. Nu primeau destul de multă atenţie, din punctul lor de vedere. Astfel de
persoane ajung să confunde a fi dorit cu a fi iubit. Au tendinţa să amestece afecţiunea şi tandreţea cu sexul. De aceea
le este greu să dea simple semne de afecţiune sau tandreţe fără să ajungă la actul sexual. Sunt persoane care folosesc
seducţia pentru a activa dorinţa celuilalt. Se simt iubite când simt că celălalt le doreşte. Fac dragoste mai ales din
frica de a nu fi iubite, pentru a se apropia de celălalt, pentru a căuta atenţia sau prezenţa care le lipseşte. Nu o fac
pentru a se dărui pe sine sau din plăcerea de a face dragoste. O fac mai ales din teama lipsei de afecţiune. Ştim că
atunci când acţionăm din frică, obiectul acelei frici ajunge să se manifeste. In acel moment există o lipsă de dorinţă a
unuia dintre parteneri, lucru care continuă să întreţină carenţa afectivă a persoanei în cauză. Este foare important să
conştientăzăm că nimeni nu ne poate umple carenţa afectivă. Fiecare poate face singur acest lucru, învăţând să se
iubească, să se respecte, să îşi creeze o mai bună imagine de sine. De asemenea, este nevoie să nu ne mai acuzăm
părinţii pentru faptul că nu ne-au acordat suficient de multă atenţie sau atenţia pe care ne-o doream noi, trebuie să
acceptăm ideea că au făcut tot ce le-a stat în putinţă.

Spuneţi că a iubi înseamnă a-ţi face plăcere să-l faci pe celălalt fericit. Cum să mă port dacă, pentru a-l face fericit pe
soţul meu, ar trebui să accept ca el să aibă o relaţie sexuală, în afara căsătoriei, continuând să locuiască în casa
noastră?

Când am spus că trebuie să ne facă plăcere să îi facem fericit pe celălalt, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îl
lăsăm să facă orice. Dacă de exemplu, soţul tău îţi spune că pentru a fi fericit, are nevoie să te lovească, o să îl laşi
să facă acest lucru? Ceea ce îţi sugerez, este să poţi ajunge să fii fericită pentru fericirea celuilalt, să nu îi invidiezi
fericirea, să fii fericită când el are un proiect etc. Insă este nevoie să ştii să îţi fixezi clar limitele. Toţi oamenii au
limite pe care trebuie să ie respecte. Când nu poţi face faţă anumitor situaţii, acordă-ţi dreptul de a nu fi în stare de
acest lucru, respectă-te şi împărtăşeşte-i soţului tău care sunt limitele tale. Nu înseamnă să îi pretinzi ca el să nu o
mai vadă pe cealaltă femeie, pentru a te face pe tine fericită. Dacă soţul tău vrea să o vadă în continuare, tu eşti cea
care trebuie să ia decizia dacă vrei să continui să locuieşti împreună cu el în timp ce el are o altă relaţie. Tu eşti cea
care decide dacă vrei sau nu să pui capăt acestei relaţii.

Poate fi o scuză faptul că nu vreau să fac dragoste în timpul menstruaţiei? Este normal să nu îmi doresc acest lucru,
în această perioadă?

Fiecare dintre noi defineşte singur ceea ce este normal sau nu. Normalitatea este stabilită în funcţie de normele
oamenilor şi este întotdeauna foarte

relativă şi subiectivă. în opinia mea, o astfel de situaţie are legătură cu starea în care se află o femeie în timpul
menstruaţiei. Perioada în care un ovul moare şi un altul se pregăteşte pentru a fi fecundat, este o mişcare a morţii şi a
renaşterii. Femeia are o nevoie mai mare de interiorizare. In vremea amerindienilor de altădată, se spunea că
perioada menstruaţiei era un timp sacru. Aceştia recunoşteau că energiile creatoare care dau naştere unui copil erau
eliberate pentru a se exprima sub o altă formă. în acest interval de timp, femeia amerindiană nu făcea absolut nimic.
Era un timp pentru interiorizare, pentru linişte, pentru a primi noile energii care renăşteau în ea.

în opinia dumneavoastră, ce presupune o viaţă sexuală armonioasă?

într-o viaţă sexuală armonioasă, cei doi parteneri se doresc, fiind capabili şi să nu aibă act sexual. Sunt foarte
conştienţi şi sensibili la nevoile celuilalt. Ştiu şi simt fără să îşi vorbească, când celălalt vrea să facă dragoste.
Când unul dintre ei vrea, iar celălalt nu vrea, acest lucru nu îi deranjează. Se pot aştepta unul pe altul, fără să se
simtă frustraţi. Nu există sentiment de lipsă, de culpabilitate sau de frică. Niciunul nu simte nevoia de a-l manipula
pe celălalt, în plus, o viaţă sexuală armonioasă, nu are nimic de a face cu frecvenţa actului sexual. Fie că se întâmplă
de câteva ori pe săptămână, fie de câteva ori pe an, totul depinde de ce trăieşte fiecare în interiorul lui şi de
comunicarea dintre cei doi parteneri.
îmi este ruşine de faptul că nu am destulă încredere în soţul meu pentru a accepta să aibă o relaţie amicală cu fosta
Iui parteneră. Ce aş putea face?

Prima etapă, cea mai importantă, este aceea de a-ţi acorda dreptul de a fi geloasă şi de a nu fi în stare să ai încredere
în soţul tău. Deocamdată, acestea sunt limitele tale. Este absolut omeneşte să ai limite şi să nu poţi oricând să faci tot
ceea ce ai vrea să poţi face. Sunt sigură că o parte din tine îţi spune că ar trebuie să ai încredere, iar o altă parte spune
că ar trebuie să îţi fie ruşine pentru că nu reuşeşti să faci acest lucru. Ai un stres interior din cauza celor două părţi
care se opun. Pentru a ieşi din acest conflict, după ce ţi-ai acordat dreptul de a fi astfel, spune-i soţului tău astfel:
"Ştiu că nu te pot tine legat de mine, că nu îmi aparţii mie, dar vreau să îţi spun că există încă o parte geloasă în
mine, căreia îi este teamă să te lase să ai o relaţie amicală cu fosta ta parteneră.” Fără să încerci să îl controlezi, îl
poţi întreba dacă este dispus să te ajute, să o vadă pe fosta lui parteneră mai rar şi să îţi povestească ce se întâmplă
atunci când se întâlnesc. Sau se poate să îi spui că ai prefera să nu şti când se întâlnesc. încercaţi să găsiţi împreună o
înţelegere cu care să vă simţiţi bine amândoi. Dar nu uita că, faptul de a fi geloasă nu îţi dă dreptul de a-l controla pe
soţul tău.
Partea a doua:

Dorinţa sexuală
Atunci când partenerul meu nu mă doreşte la nivel sexual, de ce simt un gol imens care mă face să mă simt inactivă
şi pierdută? Este vorba despre ego-ul meu?

Aş spune că este mai degrabă lipsa de dragoste faţă de tine însăţi, care te face să ai nevoia de a te simţi dorită pe plan
sexual. Cu cât o persoană se iubeşte mai puţin pe sine, cu atât îşi doreşte mai mult să fie iubită de ceilalţi. Crezi că
faptul de a fi dorită la nivel sexual este o dovadă de dragoste. Dar a face dragoste nu are nicio legătură cu iubirea
veritabilă. Actul sexual este un mijloc de comunicare, la fel ca toate celelalte. Unele persoane când simt un astfel de
gol, încearcă să îl umple cu mâncare, în cazul tău, încerci să îl umpli prin sex. Din nefericire nu înţelegi corect
lucrurile. Ar trebui mai dregrabă să umpli acest gol cu respectul faţă de tine însăţi, începând de exemplu, să îţi
faci mai multe complimente şi să recunoşti fiinţa extraordinară care eşti. încearcă să nu mai crezi că acest sentiment
minunat provine doar din actul sexual cu partenerul tău.

Corpul meu spune da raporturilor sexuale, dar mintea mea îmi spune: "Nu, nu este pentru tine, eşti incapabilă” Ce se
întâmplă? Ce sfaturi îmi puteţi da pentru a gestiona situaţia?

Se pare că există în tine o parte foarte puternică care nu vrea să ai o viaţă sexuală armonioasă. Este vorba despre o
credinţă. O parte din tine crede că eşti incapabilă să ai dorinţe sexuale. în general, felul în care gândim legat
de sexualitate, seamănă cu mentalitatea părintelui nostru de acelaşi sex. Trebuie şă descoperi ce frică se ascunde în
spatele acestei gândiri, care este frica ce îţi întreţine credinţa. Când o parte din noi ne împiedică să facem ceva,
înseamnă că acea parte se teme pentru noi, îi este teamă că ni se poate întâmpla ceva neplăcut. Iţi sugerez să parcurgi
etapele descrise la sfârşitul cărţii, pentru a descoperi credinţa şi frica pe care le ai. Apoi urmează instrucţiunile
pentru a şti ce să faci după ce ai descoperit credinţa.

Cum ar trebui să mă port cu soţul meu? Nu mai avem relaţii sexuale de patru ani. înainte, se întâmpla cam o dată la
trei luni.

Actul sexual reflectă, în general, capacitatea de comunicare a cuplului. Faptul că nu aţi avut relaţii sexuale de patru
ani şi că nu ştii cum să reacţionezi, demonstrează că există o mare lipsă de comunicare între tine şi soţul tău. începeţi
prin a comunica cum vă simţiţi fiecare dintre voi. De ce se teme soţul tău? Care sunt intenţiile lui? Intenţionează să
rămână cu tine toată viaţa, în aceste condiţii? Este impotent şi vrea să îţi vorbească despre problema lui?

Există o altă femeie în viaţa lui? Pot exista o mie de motive pentru care nu mai vrea să facă dragoste cu tine. Ceea ce
este important pentru tine este să afli motivul, iar dacă nu reuşeşti, să afli cauza fricii tale. într-un cuplu, cei
doi parteneri se atrag pentru că, în general, au aceleaşi credinţe şi aceleaşi frici de rezolvat, chiar dacă acele frici se
exprimă în mod diferit. De aceea te sfătuiesc să descoperi fricile pe care le ai, mai ales pe cele care te împiedică să
fii sinceră şi să îţi exprimi cererile. După ce le descoperi, vei putea descoperi mai uşor fricile pe care le ai. Apoi
vorbeşte cu soţul tău şi întreabă-l dacă i se întâmplă şi lui să aibă genul acesta de frici. Pentru a te ajuta să mergi şi
mai departe şi să înţelegi ce se ascunde în spatele faptului că ai atras un astfel de soţ, îţi sugerez să foloseşti tehnica
explicată la sfârşitul cărţii, pentru a descoperi credinţa care a creat această situaţie.

Ce putem face atunci când un partener vrea să facă dragoste, dar celălalt nu? Să faci cum vrei sau să îl asculţi pe
celălalt? Dacă decid să nu mă forţez, cum aş putea să îi fac pe plac celuilalt?

Mărturisesc că aceasta este întrebarea care mi se adresează cel mai des, cu privire la relaţiile sexuale.

Se pare că tu eşti cea care are cel mai rar dispoziţie pentru a face dragoste. Probabil şi soţul tău trăieşte o situaţie
asemănătoare, dar într-un alt domeniu al relaţiei. Poate fi vorba despre sarcinile menajere, sau bani, despre
educaţia copiilor sau altceva, probabil şi lui i se întâmplă uneori să nu vrea să participe. Şi el îşi poate pune aceleaşi
întrebări ca şi tine: ”Ar trebui să fac cum vreau eu şi să nu mă implic sau să îi fac pe plac celuilalt?" în general se
întâmplă astfel de situaţii în cuplu.

îţi sugerez să conştientizezi momentele în care nu ai dispoziţie pentru a face dragoste. Dacă decizi să te asculţi şi să
nu o faci, nu uita că şi soţul tău poate îşi ascultă propria nevoie, în alte situaţii. Cel mai bine este să vorbiţi
despre aceste lucruri şi să nu uitaţi să vă împărtăşiţi ce simţiţi, fără să vă acuzaţi unul pe altul.

Puteţi decide, de exemplu, să îi faceţi celuilalt pe plac o dată din două cereri. Nu este vorba despre supunere, ci în
ideea de a face o plăcere celuilalt. Veţi vedea că adevărata dăruire e sine este contagioasă şi poate antrena în
cuplul vostru o reaţie în lanţ care poate fi foarte agreabilă!

Problema frigidităţii poate fi legată de emoţii nerezolvate?

Frigiditatea este termenul medical pentru a numi lipsa plăcerii, în cazul femeii, în timpul actului sexual. Femeia care
suferă de frigiditate a decis, de la o vârstă foarte fragedă să îşi interzică orice plăcere, nu numai pe plan sexual.
Acest lucru se întâmplă de obicei în cazul unei persoane rigide, care încearcă să îşi reprime sentimentele. Are o frică
inconştientă de a fi o persoană călduroasă şi de aceea se controlează. însă, are mare nevoie de o viaţă sexuală
normală, poate mai mare decât a altor femei. Controlul pe care îl exercită pe plan sexual o va face probabil să piardă
controlul pe alt plan.

Dacă suferi de frigiditate, consideri poate că plăcerea fizică înseamnă păcat, este ceva rău şi nu este corect. Trebuie
să fie o credinţă foarte puternică din moment ce te controlezi atât de puternic. Este important să realizezi faptul
că fiecare fiinţă umană are propriile sale limite şi atunci când le atingi pe ale tale, îţi pierzi controlul, fie în plan
sexual, fie în altceva: alcool, mâncare, plâns, crize necontrolate etc. Faptul că nu simţi plăcerea sexuală te pedepseşte
pe tine mai mult decât pe partenerul tău. Acordă-ţi dreptul de a deveni persoana călduroasă, aşa cum vrea inima ta să
fii. Eşti ca o bombă care aşteaptă să explodeze. Dacă îţi vei acorda dreptul de a simţi plăcerea, va fi ca o
renaştere pentru tine, ca o nouă viaţă.

Puteţi să îmi explicaţi de ce nu mai vreau să fac dragoste cu soţul meu, de la naşterea fiicei noastre?

Acest fenomen are loc de obicei în cazul unei femei, care crede că pentru a fi femeie trebuie să fie mamă. Imediat ce
femeia devine mamă, uită de femeia din ea. Nu trebuie să uiţi că a fi femeie şi a fi mamă sunt două roluri diferite şi
este foarte important pentru tine şi pentru liniştea ta interioară să nu ignori femeia din tine. Copilul tău nu trebuie să
ocupe tot spaţiul şi nu trebuie să te împiedice să fii femeie. îţi sugerez să verifici, cu soţul tău, cât timp din zi
îţi dedici rolului de mamă şi cât timp celui de femeie. Nu trebuie să se afecteze unul pe altul. Este adevărat că o
femeie are mai multe roluri, dar trebuie să reuşească să le echilibreze pentru a fi în armonie cu ea însăşi.

Cum putem trezi din nou dorinţa sexuală?

Dorinţa sexuală este imaginea dorinţei de a ne crea viaţa aşa cum vrem noi. Dacă acum nu ai o astfel de dorinţă,
observă ce se întâmplă pe plan fizic în viaţa ta. Este posibil să faci prea multe lucruri împotriva adevăratelor
tale dorinţe? Acţionezi din datorie, pentru a răspunde aşteptărilor celorlalţi sau încerci să dovedeşti ceva celorlalţi?
Această lipsă de dorinţă are legătură cu capacitatea ta de a-ţi crea viaţa şi în acest sens ai putea să cauţi o
soluţie. Planul fizic reflectă ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Sexualitatea este mijlocul care te ajută să creezi un
copil. De asemenea, reflectă capacitatea ta să îţi oferi plăcere. Ştii să îţi oferi plăceri în viaţă? îţi permiţi acest lucru?
Un exerciţiu pe care îl recomand pentru a reactiva dorinţa într-un mod concret este acela de a-ţi acorda timp pentru a
pregăti actul sexual, ca şi cum ai pregăti o mâncare bună. Nu trebuie deloc să te aştepţi ca această pregătire să se
facă foarte repede. De asemenea, este important să îţi dai seama că persoanele de tipuri diferite au nevoi diferite. De
exemplu, o persoană de tip fizic are mai degrabă nevoie să se simtă confortabil pe plan fizic, atunci când
face dragoste. Este genul de persoană pentru care dorinţa sexuală se activează foarte repede, chiar dacă s-a certat cu
partenerul în aceeaşi zi. O persoană mai degrabă emoţională, nu poate să facă dragoste dacă a rămas o
ceartă nerezolvată. Are nevoie să se simtă bine, să se simtă dorită, pentru a se lăsa atinsă. O persoană de tip mental
are nevoie de o pregătire mentală înainte. De exemplu, o conversaţie bună, o comunicare profundă cu celălalt, va
avea probabil ca efect activarea dorinţei sexuale, chiar dacă conversaţia era despre un subiect total diferit. Simplul
fapt de a se simţi bine, pe plan mental, cu partenerul poate fi pentru o astfel de persoană, o pregătire foarte bună.
Ideal ar fi să experimentezi fiecare tip, pentru a reuşi să te simţi bine pe plan fizic, emoţional şi mental. Când începi
să îţi pierzi dorinţa în cuplu, este un semn că e nevoie de mai multă senzualitate în actul sexual, e nevoie să înveţi să
simţi, să atingi mai mult.

Puteţi să îmi spuneţi ce înseamnă exact o fantasmă şi să îmi daţi un exemplu?

Fantasma sexuală este produsul imaginaţiei unei persoane care nu poate avea altfel o excitaţie sexuală. Gândurile o
menţin într-o lume imaginară şi nu în prezent. Nu este suficient să fie cu persoana cu care vrea să facă dragoste. Are
nevoie să îşi imagineze altceva. Pentru unii, acest lucru se întâmplă doar la nivelul gândurilor, de exemplu, să îşi
imagineze că fac sex în trei. Alţii merg până la a provoca situaţii în lumea fizică, de exemplu, o doamnă care
povestea că soţul ei îi cerea să se îmbrace în călugăriţă, deoarece îl excita ideea de a face dragoste cu o călugăriţă.
Partea negativă a fatasmei este faptul că îndepărtează persoana respectivă de realitate şi devine pregătirea
plăcerii, nemaifiind dragostea cea care precede plăcerea. O femeie îmi povestea că ei îi place, pentru a se excita, să i
se spună în toate felurile, să i se vorbească vulgar, unde mai este dragostea aici?

Vreau să ştiu de ce nu am niciodată chef să fac dragoste cu soţul meu. Totuşi, îl iubesc din toată inima, cred că este
extraordinar, dar nu îl mai doresc. Suntem împreună doar de un an şi nu am nimic să îi reproşez cu privre la acest
aspect. Este foarte tandru atunci când facem dragoste...

Am mai răspuns înainte acestor geri de întrebări. Aş vrea să mai adaug doar un lucru: Ce crezi despre ideea de a fi tu
cea care ai iniţiativa unui raport sexual? Probabil dorinţa ta se activează mult mai încet decât dorinţa soţului tău şi
este ceva normal. Pentru bărbaţi este mult mai uşor să aibă o dorinţă sexuală. încearcă să faci treptat acest lucru, fără
să uiţi să te respecţi. într-o zi poţi doar să îl mângâi şi să îi spui: Tregăteşte-te, măline vom continua”. De fiecare
dată când ai ocazia, îl mângâi doar, spunându-i că veţi continua.

Când vei simţi dorinţa, va fi momentul să faceţi dragoste. Este important să îi explici soţului tău acest demers, pentru
a nu se simţi frustrat. _Spune-i să nu aibă aşteptări atunci când începi să îl săruţi sau să îl mângâi. îţi vei
recăpăta dorinţa sexuală, dacă laşi destul timp pentru a te pregăti.

Soţului meu îi plac femeile sexy şi are un apetit sexual mult mai mare decât mine. Mi-ar plăcea să îi dau libertatea să
îşi satisfacă ocazional dorinţa cu altcineva, dar am în acelaşi timp un conflict interior. îmi este teamă că îl voi pierde
dacă găseşte o femeie mai bună decât mine. Faptul de a-l lăsa să aibă relaţii sexuale cu altcineva este un semn de
dragoste din partea mea? Cum să tratez această problemă? Această situaţie este un prilej pentru tine să lucrezi în
legătură cu latura ta posesivă. Nu cunosc multe femei sau mulţi bărbaţi care s-ar simţi bine la ideea de a-şi lăsa
partenerul complet liber. Şi totuşi ar trebui să aspirăm la acest lucru, în cuplu. Ne dorim ca într-o zi să fim capabili
să spunem: ’’Suntem complet liberi amândoi să facem ceea ce vrem, dar niciunul dintre noi nu vrea să abuzeze de
această libertate.” Asta înseamnă marea libertate din cuplu. Este nevoie să comunicaţi mai mult. Spune-i ceea ce
trăieşti, vorbeşte-i despre fricile tale şi cere-i şi lui să se exprime. Este foarte important să vorbeşti despre fricile pe
care le ai pentru tine. spuneţi fiecare care sunt limitele ^preferinţele voastre. Spune-i cât de multă libertate eşti
pregătită să îi acorzi. întreabă-l cât de mult se poate lipsi de relaţii sexuale. încercaţi să ajungeţi la un echilibru,
favorabil pentru amândoi. încercaţi să găsiţi o soluţie prin care amândoi să aveţi de câştigat. în cuplu, niciunul dintre
parteneri nu are obligaţia de a satisface nevoile celuilalt, acest lucru ar însemna supunere. Nu ne căsătorim pentru a
satisface nevoile celuilalt. Ne căsătorim sau trăim în cuplu pentru a învăţa să ne cunoaştem, pentru a ne împlini ca
fiinţe umane, la nivelul sufletului şi la nivel spiritual. Acestă experienţă vă va ajuta cu adevărat să evoluaţi, dacă
învăţaţi să vă acordaţi dreptul de a avea limite.

Când nu mai ai o dorinţă sexuală faţă de soţul tău înseamnă că dragostea e pe cale să se stingă?

Nu, acest lucru nu înseamnă că nu îl mai iubeşti. Dorinţa sexuală şi dragostea sunt două lucruri diferite. A face
dragoste este o formă de comunicare. Felul în care comunici pe plan sexual reflectă adeseori comunicarea verbală
din cuplu. Se întâmplă destul de des ca, partenerii unui cuplu care trăiesc împreună de mult timp, să ajungă să îşi
vorbească mai puţin sau deloc. Este şi cazul vostru? Puteţi consulta şi celelalte răspunsuri din carte, referitoare la
dorinţa sexuală. Veţi găsi alte soluţii pentru ceea ce se poate face în ideea de a reactiva dorinţa.

După 25 de ani de căsnicie nu resimt decât o mare prietenie pentru soţul meu, este ca un frate la care ţin foarte mult.
Nu mai am o dorinţă sexuală faţă de el, dar deoarece pentru el sexul este important, avem raporturi sexuale, pentru
a-i face lui plăcere, deşi eu nu mă simt bine în această situaţie. Acest lucru durează de mai mulţi ani. Oare legătura
noastră se va strica din cauza sexualităţii?

Eşti pregătită să plăteşti preţul de a-l lăsa să îşi trăiască viaţa sexuală cu altcineva? Acesta ar fi singurul mijloc prin
care aţi putea fi amândoi mulţumiţi, într-o astfel de situaţie, cel care vrea raporturi sexuale este cel care
are responsabilitatea de a le satisface. în ceea ce îl priveşte pe partenerul care nu mai vrea raporturi sexuale, trebuie
să se respecte. însă eşti pregătită să accepţi consecinţele alegerilor tale? Oricare ar fi alegerea ta, fă-o din
dragoste. Dacă alegi să ai relaţii sexuale cu soţul tău, fă acest lucru pentru că îi faci o plăcere şi nu din obligaţie, din
datorie sau supunere, altfel amândoi nu veţi avea decât de pierdut. Chiar dacă soţul tău va fi satisfăcut fizic, în
interiorul lui nu va fi. în opinia mea, faptul de a te obliga să ai relaţii sexuale cu el, nu este soluţia pentru a-ţi salva
căsnicia. Dacă el îţi spune că nu îl interesează să facă dragoste decât cu tine, atunci ar fi bine să îi spui: Eu nu mai
pot, nu mai sunt capabilă. El nu te poate obliga să faci ceva ce nu vrei să faci, aşa cum nici tu

Despre senzualitate şi sexualitate nu îl poţi obliga să se priveze de ceva ce vrea.

Eu sunt bărbatul în casă. Mă ocup de toate. Cât despre soţul meu, el este blândeţea întruchipată. Nu pot să îi reproşez
nimic. Parcă e perfect în ochii tuturor! Dar cum aş putea să îi spun că îmi lipseşte partea lui masculină, pentru a mă
satisface pe plan sexual. Nu am o dorinţă sexuală pentru el. Cum aş putea să îi spun toate astea, din moment ce
spuneţi că nu trebuie să le reproşăm nimic celorlalţi?

Ai putea să îi împărtăşeşti ceea ce trăieşti, să îţi exprimi sentimentele şi cererile, fără să îi reproşezi neapărat ceva.
Poţi să îi vorbeşti despre ceea ce îţi lipseşte, de preferinţele tale iar apoi să îl laşi să vorbească şi el despre ceea ce i
se întâmplă, despre ce anume îi lipseşte şi care sunt preferinţele lui. astfel veţi putea ajunge la o înţelegere
satisfăcătoare pentru amândoi. Este însă important să îţi exprimi cererile fără să ai aşteptări. Soţul tău nu este obligat
să răspundă la cererile tale, iar tu nu eşti obligată să răspunzi la ale lui. Pentru a trăi o viaţă de cuplu armonioasă,
fiecare trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a se adapta nevoilor celuilalt şi a încerca să îi facă pe plac.

De ce, după un anumit timp, dorinţele sexuale ale partenerilor unui cuplu, se diminuează?

Pare o situaţie destul de generală. Cu siguranţă, la începutul unei relaţii, când pasiunea este mare, sexualitatea este
foarte importantă. Este un mijloc de comunicare foarte des utilizat de către cuplu. Dar, după o anumită
perioadă, cuplul învăţând să folosească alte mijloace pentru a comunica, se adaptează bine la diminuarea dorinţelor
sexuale. Cei care nu se adaptează normal acestei schimbări nu gestionează bine comunicarea verbală, nu vorbesc
destul unul cu altul. Această micşorare a dorinţei poate avea şi alte cauze. Le puteţi găsi în alte răspunsuri fomulate
în cartea de faţă. Totuşi, este adevărat că, după câţiva ani, majoritatea partenerilor unui cuplu nu mai simt nevoia să
facă atât de des dragoste.

De ce există o diferenţă între apetitul sexual feminin şi cel masculin?

Trebuie să luăm în considerare faptul că bărbatul este programat genetic pentru a fi satisfăcut repede şi uşor, dat
fiind că, pentru a procrea are nevoie de un orgasm şi de o ejaculare. Altfel nu poate procrea. în timp ce
pentru femeie, plăcerea este ceva facultativ din punct de vedere biologic. Nu are nevoie de un orgasm pentru a
procrea. De aceea bărbatul, când face dragoste vrea să fie eficient şi productiv. Are tendinţa să atingă imediat zonele
erogene ale femeii, în timp ce aceasta face dragoste cu întreg corpul. Corpul femeii se activează mai greu deoarece
nu a fost creat genetic pentru a avea un orgasm de fiecare dată când face dragoste.

Mai există încă un alt factor important. De mult timp trăim într-o eră patriarhală, în care bărbatul a fost mult mai
puternic decât femeia, iar pasivitatea femeii, mai ales în plan sexual era considerată o virtute. Modelul preţuit era cel
al fecioarei. Femeie se simţea astfel vinovată deoarece religia i-a imputat ruşinea păcatului originar. Astfel, femeia a
devenit mai mult un obiect al

plăcerii sexuale a bărbatului. Femeia a păstrat în genele sale memoria acestor lucruri, în celule şi la nivelul
sufletului, prin vieţile sale anterioare. Din fericire, a început o eră în care femininul şi masculinul vor trebui să
trăiască în armonie. Femeia este pe cale să se dezvolte şi să înveţe că are acelaşi drept, ca şi bărbatul, la plăcerea
sexuală. Este interesant de observat faptul că, cu cât femeia recâştigă mai mult teren pe plan sexual, cu atât mai
mulţi bărbaţi încep să sufere de impotenţă. Actualmente trăim o perioadă de adaptare.

Nu reuşesc să mă lubrifiez, deşi încerc să mă abandonez partenerului meu. Aţi putea să îmi explicaţi cauza?

Răspunsul se află chiar în întrebarea ta: încerc să mă abandonez partenerului meu! Când vei face cu adevărat acest
lucru, nu va mai exista o problemă legată de lubrifiere. Lubrifierea apare o dată cu dorinţa activată. îţi sugerez să fii
mai atentă la preludiul actului sexual. Trebuie să fii cu adevărat în prezent şi acordă-ţi timp pentru a savura, a fi
prezentă la fiecare mângâiere, pentru a o simţi pe fiecare. Vei vedea atunci că lubrifierea apare în mod natural.

Mă simt vinovat pentru că nu vreau să am raporturi sexuale cu soţia mea, care este alcoolică. Credeţi că se poate
schimba situaţia şi dacă da, cum?

în acest gen de situaţie este important să te respecţi şi văd că tu faci acest lucru, deoarece nu te forţezi să ai o relaţie
sexuală cu soţia ta. Dar i-ai explicat de ce nu o mai doreşti? Vorbiţi despre acest lucru? Cum vă simţiţi amândoi în
situaţia aceasta? Ce te împiedică să o doreşti? Dacă nu afli răspunsurile imediat, găseşte-le treptat, dar nu uita că
amândoi aveţi nevoie cu adevărat de o comunicare sinceră. Culpabilitatea nu rezolvă niciodată nimic. Dacă la sfârşit,
îţi vei menţine decizia de a nu face dragoste cu soţia ta, este alegerea ta şi sunt limitele tale. Ai dreptul să ai limite.

Soţia mea şi cu mine ne iubim, dar nu ne mai dorim sexual. Credem că nu este ceva normal. Este posibil să
continuăm să trăim împreună şi să ne iubim, dar să nu avem o relaţie sexuală?

Dacă amândoi vă simţiţi bine cu această decizie, nu este nicio problemă! Ar trebui să scoateţi din vocabular cuvântul
„normal”. Ceea ce este normal pentru o persoană nu este nepărat normal şi pentru altcineva. Normalitatea se bazează
pe norme stabilite de oameni. Astăzi, tendinţa este să fim naturali. Dacă este ceva natural ca voi doi să vă iubiţi, fără
să aveţi relaţii sexuale, dacă sunteţi de acord, dacă nu simţiţi nicio lipsă şi vă simţiţi bine, atunci, de ce nu? Este
alegerea voastră şi este bine aşa. Sexul nu este o nevoie vitală pentru corpul fizic. Este mai degrabă o nevoie
afectivă, o nevoie de comunicare între două persoane. Puteţi foarte bine să comunicaţi şi altfel şi este la fel
de respectabil!

Spuneţi adeseori că bolile, problemele sau blocajele din lumea noastră fizică există pentru a ne sublinia blocajele
existente dincolo de planul fizic, adică pentru a ne ajuta să descoperim atitudini

interioare care nu sunt bune pentru noi. Acest lucru este valabil şi în cazul problemelor sexuale?

Am realizat o sinteză a problemelor sexuale frecvente, care ne ajută să ne descoperim gradul de acceptare de sine şi
de acceptare a celorlalţi, lată un scurt rezumat. Bărbatul şi femeia au organe sexuale masculine şi feminine. Organele
feminine primesc, cele masculine dau. Pentru bărbat, penisul este organul masculin, iar în cazul femeii, clitorisul
este organul masculin. Orice problemă a bărbatului, de exemplu ejacularea precoce, lipsa erecţiei, arată că bărbatul
refuză să îşi ofere o plăcere. Este vorba despre o lipsă de acceptare, a bărbatului din el, a principiului său masculin.
în cazul femeii, probleme precum, intoleranţa de a fi atinsă pe clitoris sau imposibilitatea de a avea un orgasm
clitoridian arată de asemenea o dificultate de a accepta bărbatul în general şi propriul său principiu masculin. Când
există dificultăţi în relaţiile cu bărbaţii, atât în cazul bărbatului, cât şi în cazul femeii, înseamnă că există încă lucruri
de în rezolvat relaţia cu tatăl, sau cu persoana care a jucat rolul tatălui. Organul feminin, care primeşte, este în cazul
bărbatului, gura, iar în cazul femeii, vaginul. Femeia care nu poate avea un orgasm vaginal sau plăcere în zona
vaginului şi bărbatul sau femeia care nu suportă săruturile, arată o lipsă de acceptare a femeilor, în general şi a
propriului principiu feminin. Există aspecte nerezolvate în relaţia cu mama sau persoana care a jucat rolul de mamă.

Pielea este un organ atât feminin cât şi masculin deoarece poate în acelaşi timp să dea şi să primească. Persoana
căreia nu îi place să atingă are nevoie să lucreze pe principiul masculin (tatăl), iar cea căreia nu îi place să fie
atinsă, trebuie să lucreze referitor la principiul feminin (mama).
Partea a treia:

Angajamentul şi fidelitatea
Cum aş putea să îmi gestionez aşteptările, intuiţiile amoroase, în faţa unui partener proaspăt divorţat. Este îndrăgostit
de mine, dar imediat ce face un pas înainte, îi este teamă să nu treacă din nou prin aceeaşi experienţă. Am impresia
că eu dau tot timpul şi sunt nerăbdătoare să şi primesc, dar nu vreau să stric relaţia. Ce aş putea face?

Mulţi bărbaţi trăiesc foarte greu experienţa unui divorţ. îl consideră o nereuşită, un eşec. După aceea le este greu să
ia decizia de a avea din nou o relaţie. Poate aşa este şi în cazul partenerului tău. Tu eşti cea care ia decizia dacă
vrei să îţi iei un angajament faţă de el. Există consecinţe pentru orice decizie. Dacă vrei într-adevăr să ai o relaţie cu
el la un moment dat, preţul pe care îl ai de plătit deocamdată este să ai răbdare să aştepţi şi mai ales să îi acorzi
dreptul să încheie procesul de doliu pentru divorţul său. Poţi să îţi fixezi o dată limită, după care să clarifici ce
decizie vrei să iei. Ai dreptul să ai limite. Ai dreptul să spui: Nu mai pot să aştept deoarece mă ataşez prea mult.
Aşteptările mele nu sunt împlinite şi din cauza asta trăiesc prea multe emoţii. Acordă-ţi dreptul de a avea aşteptări şi
lui acordă-i dreptul de a nu se angaja într-o relaţie. îţi sugerez să îi citeşti răspunsul meu şi să verifici cum se simte la
ideea de a-şi lua un angajament. Află care sunt fricile lui şi, dacă este posibil, ajută-l să le accepte. Dar să nu uiţi că,
dacă el nu vrea să îşi ia un angajament, nu îl poţi forţa.

Am fost afectată de divorţul părinţilor mei şi comportamentul libertin al tatălui meu. Astăzi refuz dragostea, o evit şi
sufăr. Puteţi să mă ajutaţi?

Este absolut normal ca o fetiţă văzându-şi mama care suferă din cauza comportamentului libertin al tatălui ei să
ajungă să judece bărbaţii. Ajung chiar să creadă că rolul bărbaţilor este acela de a le face pe femei să
sufere. Judecându-I pe tatăl tău astfel este foarte posibil să îi judeci la fel pe toţi bărbaţii şi să îţi fie teamă că vei
întâlni un bărbat la fel ca tatăl tău. Singura modalitate pe care o cunosc, pentru a reuşi să te eliberezi de această
credinţă pe care o întreţii, este iertarea veritabilă. Trebuie să accepţi ideea că tată tău este aşa cum este, fără să îl
judeci. Nimeni nu are dreptul de a-i judeca pe alţii, orice ar fi. Apoi este nevoie să te ierţi pe tine însăţi pentru faptul
de a-i fi purtat pică tatălui tău. Poate ai avut resentimente şi faţă de mama ta pentru că s-a supus şi această judecată
te-a determinat să vrei să nu devii şi tu ca ea. Dacă acest lucru este valabil, este nevoie, de asemenea, să închei un
proces de iertare faţă de ea. Iertarea veritabilă este explicată în mai multe dintre cărţile mele. Dacă nu cunoşti acest
demers, îţi recomand lectura acestor cărţi.

Un coleg de serviciu vrea să facă dragoste cu mine, dar eu nu vreau să mă implic în această situaţie. Sunt dezamăgită
deoarece vreau o relaţie serioasă. Pe de altă parte, am dorinţa fizică de a face dragoste, nu am mai avut nicio relaţie
de doi ani şi jumătate. Ce pot face?

Când există o astfel de ambiguitate trebuie să te întrebi dacă decizia ta este motivată de teamă sau de dragoste faţă
de tine însăţi. Dacă nu faci dragoste cu el deoarece îţi este teamă că vei fi judecată sau crezi că este ceva rău să faci
acest lucru doar pentru actul sexual în sine, atunci decizia ta nu este tocmai bună, fiind fondată pe o frică. Acest gen
de decizie nu este niciodată benefic. în timp ce, dacă decizi să ai o relaţie sexuală fiind conştientă că vrei doar să îţi
satisfaci o nevoie fizică şi nu ai aşteptări faţă de colegul de serviciu, atunci, de ce nu? Este corpul tău, viaţa ta şi nu
faci rău nimănui. O zicală populară spune: Nu e nimic rău în a-ţi face bine.

Situaţiile sunt plăcute sau nu în funcţie de modul nostru de a gândi raportat la ceea ce facem, de judecată sau lipsa
acesteia în faţa acţiunilor noastre.

Sunt obligată ca, în numele fidelităţii să rămân cu acelaşi partener, chiar dacă libido-ul lui este din ce în ce mai
scăzut, în ciuda eforturilor pe care le-am făcut pentru a-l reactiva?

Ai dreptul să iei orice decizie, este viaţa ta şi responsabilitatea ta. Important este să îţi asumi consecinţele alegerilor
pe care le faci. Nimeni nu spune că eşti obligată să rămâi toată viaţa cu acelaşi partener. însă întrebarea este
dacă vrei acest lucru cu adevărat. Lucrul cel mai important într-o astfel de situaţie este comunicarea. Se pare că soţul
tău suferă de impotenţă. îţi recomand să îl întrebi dacă se simte impotent în alte aspecte al vieţii. Se simte impotent
cu privire la capacitatea sa de a-şi crea viaţa? Cele două aspecte sunt legate. Vorbesc detaliat despre acest lucru, în
cartea de faţă. Vorbiţi împreună despre angajamentele voastre şi ceea ce vreţi fiecare. Angajamentele voastre au
fost întotdeauna clare? Aţi stabilit deja ce veţi face dacă unul dintre voi nu va mai putea face dragoste? Celălalt va
avea dreptul să aibă o relaţie cu altcineva? Vă veţi separa? Angajamentul într-un cuplu presupune discutarea
tuturor acestor aspecte şi luarea unor angajamente precise.

Nu îmi mai este teamă că soţul mă va înşela, dar acest lucru nu înseamnă că nu o poate face, cum aş putea accepta o
astfel de situaţie?

Din întrebarea ta se simte în continuare frica de a nu fi înşelată. Ai intenţia să încetezi să-ţi mai fie frică, dar încă nu
ai reuşit. Dacă într-adevăr nu ai mai avea o astfel de teamă, nu te-ar deranja ce se poate întâmpla. în ce anume te
deranjează faptul că soţul tău te-ar putea înşela? îţi este teamă că vei fi abandonată? Sau umilită? Sau ţi-e teamă de
trădare? Te simţi respinsă? După ce vei descoperi despre ce este vorba, acordă-ţi dreptul de a avea această frică şi
mărturiseşte-i soţului tău. Asumă-ţi responsabilitatea pentru frica ta, frica ta de a trăi astfel de situaţii este cea care a
atras spre tine un astfel de soţ. Nimic nu este întâmplător: atragem întotdeauna spre noi genul de persoane şi de
situaţii de care avem nevoie pentru a învăţa să ne cunoaştem mai mult şi pentru a ne elibera de fricile noastre. Dacă
îţi este teamă că te va părăsi sau că îl vei pierde, înseamnă că eşti prea dependentă de el. Cu cât eşti mai dependentă,
cu atât mai puţin te iubeşti pe tine însăţi. Dar, ai dreptul de a avea limite. Dacă faptul că el are o altă relaţie, este
peste limitele tale, spune-i până unde poţi accepta. Nimeni nu este obligat să îndure situaţii care îi depăşesc limitele.
Când nu ne respectăm limitele, riscăm să clacăm. Dacă îţi este teamă, acordă-ţi dreptul de a-ţi fi teamă. Este ca şi
cum ai fi sus, pe o trambulină şi îţi este teamă să sari în apă. Ai dreptul să nu sari, ai dreptul să spui: nu, îmi este prea
frică, este prea sus şi îmi acord dreptul de a nu fi capabilă să fac acest ' lucru. Acelaşi lucru este valabil şi faţă de
atitudinea soţului tău. Nu trebuie să tolerezi acest comportament, dar deoarece nu îl poţi controla şi dacă nu te simţi
bine într-o astfel de situaţie, nu îţi rămâne decât să te îndepărtezi de el, dacă asta îţi doreşti.

Un angajament faţă de un partener implică obligatoriu şi exclusivitatea relaţiilor sexuale?

Un angajament este o promisiune pe care o fac partenerii într-un cuplu. Ce fel de angajament vrei? Poţi alege să îţi
iei angajamentul de a acorda celuilalt exclusivitatea sexuală sau libertatea de a alege în cuplu. Angajamentul
trebuie însă să fie clar, pentru fiecare dintre cei doi parteneri. Vă luaţi angajamentul să îi spuneţi celuilalt dacă unul
dintre voi are o atracţie sau o pasiune pentru altcineva? Preferi să păstrezi secretul? De asemenea, trebuie să
accepţi faptul că fiecare partener poate avea angajamente diferite. După cum ai văzut, pot exista tot felul de
angajamente, ceea ce este important este ca cei doi parteneri să se simtă bine în legătură cu angajamentele luate.

Nu este normal să ai un număr minim de aşteptări, care să fie împlinite de către un angajament, o investiţie a
partenerului, prin dialog, tandreţe şi sexualitate? Fără acest minim relaţional, încotro se poate îndrepta un cuplu?

Este absolut normal să ai anumite aşteptări, dar ceea ce este nefast pe plan emoţional, o reprezintă acele „aşteptări
fără o’înţelegere prealabilă”. Dacă ai anumite aşteptări faţă de soţul tău, vorbeşte-i despre ele. întreabă-l
de asemenea, care sunt aşteptările lui. Apoi, observaţi împreună ce posibilităţi are fiecare de a răspunde aşteptărilor
celuilalt. Aşteptările unuia sunt prea exigente pentru celălalt? Puneţi-vă de acord asupra a ceea ce puteţi aştepta unul
de la celălalt. Aşa este viaţa de cuplu: stabilim anumite înţelegeri, iar apoi avem dreptul să pretindem ca acestea să
fie respectate. Apoi rămâne de negociat încă un aspect: ce se întâmplă dacă unul dintre cei doi nu vrea să îşi respecte
angajamentul? Care vor fi consecinţele aceşti fapt? Veţi discuta din nou? Vă sugerez să trăiţi conform noilor
angajamente pentru un timp (şase luni de exemplu) şi să revizuiţi totul, schimbând angajamentele care
nu funcţionează. Atunci când îţi iei un angajamente este greu să prevezi dacă este realist, dacă se încadrează în
limitele noastre. Doar o dată ce am trăit experienţa putem să ne dăm seama dacă un angajament a fost realist
pentru noi sau nu. De aceea este bine să vă revizuiţi angajamentele şi să vă acordaţi dreptul de a renunţa la ele,
pentru a stabili unele noi, mai adaptate nevoilor voastre.

Sunt căsătorită şi în acelaşi timp sunt atrasă sexual de un alt bărbat. Ştiu că aş putea trăi o aventură extraordinară,
deoarece este o persoană minunată, simt că mă înţelege. Este posibil să am şi un soţ şi un amant, fără să pierd nimic
sau să îmi fac rău?
Din întrebarea ta întrevăd o persoană care vrea să mănânce prăjitura, dar în acelaşi timp să o şi păstreze... Plecând de
la toate situaţiile de acest gen care mi-au fost povestite (de mai multe persoane) este foarte greu, chiar imposibil să
trăieşti o relaţie armonioasă în trei, atunci când este în detrimentul celuilalt partener. Te sfătuiesc să fii sinceră.
Adevărul este cel mai puternic. Chiar dacă o să începi aventura, pe ascuns, soţul tău va simţi. Te vei înţelege mai rău
cu soţul tău şi lucrurile se vor schimba. Ideal ar fi să îi mărturiseşti totul, să îi spui că deoacamdată te simţi atrasă
sexual de un alt bărbat, dar că încă nu ai trecut la acţiune. Este bine ca el să ştie ce se întâmplă cu tine îri
prezent. Este posibil să nu se întâmple nimic între tine şi celălalt bărbat. Poate te atrage doar un aspect al lui, pe care
nu îl are soţul tău (de exemplu faptul că te simţi înţeleasă). Spune-i toate acestea soţului tău. spune-i ce te atrage la
celălalt. Nu trebuie să îi promiţi că nu vei face nimic, nu faci decât să îi mărturiseşti ceea ce trăieşti acum, spunând:
Nu ştiu cum va influenţa acest lucru viaţa noastră de cuplu, dar măcar voi fi sinceră. Mi s-a întâmplat de mai multe
ori ca nişte femei să îmi povestească că, după ce i-au mărturisit totul soţului lor, acesta le-a spus la rândul lui că şi el
a fost atras de cineva, în trecut, dar nu s-a întâmplat nimic. O astfel de situaţie îţi oferă ocazia de a fi sinceră faţă de
soţul tău, lucru care v-ar putea ajuta să amelioraţi relaţia de cuplu.

Sunt căsătorită şi fericită, totuşi, primesc tot timpul propuneri de la alţi bărbaţi. îi resping, dar situaţia aceasta mă
face furioasă. Oare ce provoacă în mine?

Există cu siguranţă o dorinţă de a seduce, pe care o emani şi care atrage bărbaţii, deşi, în acelaşi timp, o parte din
tine îţi spune că este rău să fii seducătoare. Refuzi să vezi această parte din tine. îţi sugerez să îi întrebi pe cei
apropiaţi care este atitudinea ta faţă de bărbaţi. Este posibil ca, fără să îţi dai seama să ai atitudini, priviri
seducătoare, care să îi încurajeze pe bărbaţi? Toate acestea se petrec în mod inconştient, mai ales dacă o parte din
tine crede că seducţia este ceva rău. Dacă descoperi că faci acest lucru, este important să îţi acorzi dreptul de a avea
o parte seducătoare în tine. Partea căreia îi place să seducă bărbaţii, este aceeaşi parte care vrea să deţină controlul.
Este un mod de a spune: îl seduc, dar eu sunt cea care deţin controlul. Nu mă poate atinge, nu poate face nimic,
deoarece eu am ultimul cuvânt. Acordându-ţi dreptul de a fi astfel şi reluând contactul cu puterea ta vei reuşi să
diminuezi această parte din tine.

Atâta timp cât o vei respinge şi nu vrei să o vezi, este clar că nimic nu se va rezolva. Cu cât respingem mai mult
ceva, cu atât mai mult va continua acel lucru. Nu este nici măcar nevoie să fii de acord pentru a-ţi da dreptul.
Faptul de a şti că o parte din tine se crede puternică atunci când deţine controlul asupra bărbaţilor te ajută să îţi dai
seama că încă nu ţi-ai descoperit adevărata putere. Treptat vei învăţa să îţi regăseşti puterea altfel, fără să fie nevoie
să seduci bărbaţii. De acum înainte îţi poţi acorda dreptul de a seduce şi chiar a te lăsa purtată de seducţie, fără că
acest lucru să însemne că vei avea raporturi sexuale cu alţi bărbaţi.

Cred că soţul meu are o aventură cu o altă femeie, dar eu nu sunt în stare să vorbesc cu el despre acest lucru. Puteţi
să îmi propuneţi o altă modalitate de a-i face cunoscute temerile mele?

înainte de a vorbi cu el, îţi sugerez să îţi descoperi fricile legate de această situaţie. îţi este teamă că nu te mai
doreşte? Că te abandonează? îţi este teamă că vei fi trădată şi umilită? Sau consideri că este ceva nedrept?
Găseşte ceea ce te deranjează cel mai mult, pentru ca apoi să îi poţi mărturisi soţului tău. Vei descoperi astfel
aspectele pe care vei avea de lucrat mai mult. Dacă într-adevăr nu îi poţi vorbi, este peste limitele tale, îi poţi scrie.
în scrisoare, explică-i că nu eşti în stare să îi vorbeşti faţă în faţă şi descrie-i temerile tale. Este important să faci cât
mai repede acest lucru. Cu cât aştepţi mai mult, cu atât îţi va fi mai rău. Partenerul tău este afectat şi el, deoarece
simte că nu mai eşti la fel. Dacă îţi este prea frică de reacţia lui, să ştii că probabil şi el se teme de reacţia ta. Cu cât
întreţinem mai mult fricile, cu atât mai mult ne atragem situaţii care fac să se întâmple lucrurile de care ne este
teamă. Ceea ce trăieşti în relaţia cu partenerul tău îţi reaminteşte de rănile trăite în relaţie cu tatăl tău. Este o ocazie
foarte bună să rezolvi lucrurile în interiorul tău, folosind tehnica iertării.

Sunt bisexual, dar prefer să fac dragoste cu persoane de acelaşi sex, deşi sper să trăiesc marea dragoste cu cineva de
sex opus. Cum pot reuşi să fac acest lucru?

Orientarea ta sexuală pare puţin confuză. Ceea ce spui este contradictoriu şi poate crea probleme în relaţiile tale.
încearcă să îţi pui următoarea întrebare: Sunt capabil să mă angajez pe termen lung intr-o relaţie cu o persoană de
sex opus, cu care să trăiesc o mare dragoste şi să accept ideea de a nu mai face dragoste cu o persoană de acelaşi
sex?
Dacă nu ai o alegere clară, îţi sugerez să fii sincer cu următoarea persoană de sex opus, cu care vei vrea să te
angajezi într-o relaţie. Spune-i că, deocamdată ai în continuare o atracţie faţă de persoane de acelaşi sex şi verifică
dacă, persoana aceea este pregătită să accepte situaţia.

Fidelitatea este indispensabilă pentru fericirea unui cuplu?

Depinde de cupluri! Mai întâi artrebui să stabiliţi împreună ce rol joacă fidelitatea pentru voi. Este un aspect care
trebuie clarificat neapărat atunci când un cuplu decide să se căsătorească sau să trăiască împreună. Ce angajamente
îşi iau unul faţă de celălalt? Unele persoane nu se pot angaja la exclusivitate sexuală, altele pot. Fidelitatea nu este
numai la nivel sexual. Cineva care se abţine să facă dragoste cu o altă persoană, dar care se gândeşte la ea şi are
fantasme cu acea persoană, nu este neapărat fidel partenerului de cuplu. Ceea ce este cel mai important pentru
fericirea cuplului este ca angajamentele să fie clare şi precise.

Am fost de trei ori infidelă soţului meu. îmi este teamă şi ruşine de ce aş mai putea face. Pentru a reuşi să mă iert,
este nevoie să îi mărturisesc, cu riscul de a-i face rău şi de a-i pierde încrederea?

A trăi cu ruşine, minciună şi pe ascuns, nu este bine pentru nimeni. Poate soţul tău nu ştie ce se întâmplă, dar simte
că e ceva diferit, chiar dacă nu vrea să recunoască. Imediat ce anumite lucruri nespuse creează ruşine într-un
cuplu, este ceva nesănătos. Eu numesc acest lucru "praf mental” şi este ceva ce se simte între cei doi parteneri. Se
simte şi mai mult dacă sunteţi împreună de mai mulţi ani, deoarece telepatia funcţionează tot mai muit. Sugestia
mea în astfel de situaţii este tot timpul aceeaşi: fiţi sinceri. Este adevărat că la început pot exista tot felul de reacţii,
care nu se pot preveni dinainte. însă ceea ce este sigur este că, într-un cuplu este foarte benefic ca cei doi parteneri să
ştie ce se întâmplă cu fiecare dintre ei. Astfel poate exista o relaţie de cuplu sinceră, cu un fundament solid.
Mărturiseşte-i ceea ce ai trăit şi fricile pe care le ai în continuare. Nimeni nu poate promite cuiva să fie fidel,
deoarece nimeni nu cunoaşte viitorul. Nici soţul tău nu îţi poate promite că îţi va fi fidel până la sfârşitul vieţii.
Puteţi să vă luaţi angajamentul de a fi fideli, punându-vă următoarea întrebare: Dacă vreodată unul dintre noi va fi
infidel, ce vom face? Un angajament este întotdeauna raportat la o acţiune. Nu ne putem angaja să fim sau să nu fim
ntr-un anume fel. De exemplu, cineva nu îşi poate lua angajamentul de a fi întotdeauna răbdător. Poate doar să işi ia
angajamentul de a nu ţipa atunci când îşi pierde răbdarea sau să se retragă într-o altă cameră, pentru a se calma.

Faptul de a te simţi vinovată şi a-ţi fi ruşine nu face decât să alimenteze problema. Acordă-ţi dreptul de a fi avut
acest gen de slăbiciune umană. Astfel te poţi ierta. După acceptare şi iertare vine şi transformarea.

Soţul meu suferă de impotenţă şi de ejaculare precoce. Cum aş putea să îl iert pentru că nu vrea să se trateze? Din
cauza acestei probleme, mă simt obligată să fiu o soţie adulteră!

Este prea uşor să pui faptul de a fi adulterină pe seama soţului tău. Nu soţul tău este cel care te obligă să comiţi un
adulter, ci tu eşti cea care alegi acest lucru. Cine ştie? Poate el te acuză ca fiind cauza impotenţei lui, în timp ce tu îl
acuzi că el este cauza adulterului tău. Ar fi important să vorbiţi despre acest lucru, în loc să vă acuzaţi reciproc. Este
important să nu uiţi că fiecare om are dreptul de a alege. Tu şi soţul tău sunteţi întotdeauna liberi să alegeţi ceea ce
vreţi. Soţul tău a ales să nu se vindece? Atunci trebuie să îşi asume consecinţele. Tu alegi adulterul? îţi vei asuma
consecinţele. Nimic nu se va schimba dacă nu veţi hotărî amândoi să faceţi ceva împreună pentru a schimba situaţia.
Vă sugerez să vorbiţi despre fricile voastre. Aceasta este modalitatea de a se ajuta fiecare în cuplu. Dacă este peste
limitele voastre să vă vorbiţi sau să faceţi ceva cu privire la situaţia actuală, acordaţi-vă dreptul de a avea
limite. Consecinţa va fi însă că, viaţa voastră va continua aşa cum este acum. Voi sunteţi cei care alegeţi!

Puteţi să îmi explicaţi de ce întâlnesc mereu doar bărbaţi infideli şi mincinoşi?

Faptul că atragi acest gen de persoane arată că ai nevoie să reglezi ceva în relaţie cu tatăl tău şi cu bărbaţii în general.
Din cele cinci răni pe care le-am enumerat la început, pe care o simţi cel mai puternic? Situaţia aceasta ţi se pare
nedreaptă? Te simţi umilită, respinsă, abandonată sau trădată? După ce vei descoperi rana (sau poate este vorba
despre două răni), verifică ce ai trăit în relaţie cu tatăl tău, când erai copil sau află ce a trăit mama ta, în relaţie cu
tatăl tău. Astfel vei descoperi motivul pentru care atragi genul acesta de bărbaţi. Pentru a completa procesul pe care
îl ai de urmat în relaţie cu tatăl tău şi cu bărbaţii în general, mai rămân de parcurs etapele iertării veritabile.
îmi iubesc soţul şi am o viaţă de familie foarte fericită, dar am o dorinţă sexuală faţă de unul dintre colegii mei de
serviciu. Mă gândesc tot timpul la el atunci când fac dragoste cu soţul meu. Cum aş putea să mă eliberez de această
fantasmă?

Mai întâi, fii sinceră cu soţul tău. Ştiu că nu este uşor şi de obicei, când fac o astfel de sugestie, sunt întrebată: Da,
dar de ce să îi creez o problemă? El nu ştie ce se întâmplă.

Nu îţi dai seama că de fapt, el ştie în sinea lui că se întâmplă ceva. Cu cât mai mult timp vei păstra în tine această
fantasmă, cu atât mai mare va deveni, transformându-se într-o obsesie. Acest lucru dăunează cuplului. De aceea
te sfătuiesc să vorbeşti cu soţul tău şi să îi spui ce se întâmplă exact. îmi este imposibil să îţi spun ce se va întâmpla
mai departe, deoarece lucrurile sunt diferite de la un cuplu la altul. Vorbeşte-i în ideea de a fi sinceră cu el, de a-
i exprima ceea ce trăieşti. Apoi observă treptat cum poţi gestiona ceea ce se întâmplă. Oricum deoarece nu te simţi
bine în această situaţie, trebuie să faci ceva, nimeni altcineva nu o va face în locul tău.

Cum aş putea atrage un partener matur din punct de vedere sexual, ştiind că eu sunt geloasă şi neîncrezătoare aşa
cum era mama mea? Mama spunea că, chiar şi atunci când femeia este pe cale să nască, soţul ei flirtează cu
infirmiera! Pentru a avea o ideea despre cum trata mama bărbaţii! Chiar dacă eu nu vreau să fiu ca ea, îmi dau
totuşi seama că sunt la fel. Ce aş putea face?

Se întâmplă foarte des să ne dăm seama că semănăm cu părintele nostru de sex opus. Cel puţin tu eşti conştientă de
acest lucru. Doar tu te poţi decide dacă este adevărat sau nu şi dacă vrei să întreţii mai departe aceste credinţe sau nu.
Când erai mică ai decis să adopţi aceleaşi credinţe ca şi mama ta şi de aceea acum eşti geloasă şi bănuitoare. Acum
ar trebui să iei o altă decizie ştiind că aceste credinţe nu sunt neapărat adevărate. Este posibil ca uneori să fie
adevărate, dar nu tot timpul.

Soţul meu a sărutat-o cu pasiune pe una dintre prietenele mele şi eu nu am avut nicio reacţie. Nu m-am simţit atinsă.
Este un semn că nu îl iubesc sau că nu sunt posesivă?

Mai întâi aş avea câteva întrebări pentru tine. Există o înţelegere între voi, care vă lasă fiecăruia libertatea sexuală?
Cunosc cupluri care fac schimb de parteneri cu alte cupluri şi se simt foarte bine aşa. Este şi cazul vostru?

O altă întrebare: cum te-ai simţi la ideea de a săruta cu pasiune un prieten al soţului tău, în faţa acestuia? Este
aceptabil pentru tine? Dacă răspunzi nu, atunci nici ceea ce a făcut el nu este acceptabil pentru tine. Există
mulţi oameni care, atunci când suferă îşi pot masca total suferinţa şi se amăgesc că nu îi atinge cu nimic. Astfel cred
că evită să sufere. Este o modalitate de a-şi bloca capacitatea de a simţi. Este posibil să fie aşa şi în cazul tău. Este
posibil ca acel gest să te fi deranjat atât de tare, încât nu vrei să îl vezi.

Pentru a afla dacă nu îl mai iubeşti pe soţul tău, lasă-mă să îţi pun o altă întrebare. Ai fi mulţumită dacă soţul tău s-ar
îndrăgosti de prietena ta, dându-ţi astfel un motiv de a-l părăsi? Cel care nu îşi mai iubeşte partenerul va căuta tot
felul de soluţii pentru a ieşi din relaţie.

în ceea ce priveşte posesivitatea, chiar dacă o persoană nu este posesivă, ar avea imediat o reacţie la o astfel de
situaţie. Şi-ar exprima dezacordul, dezaprobarea sau ar spune că nu îi place ce se întâmplă. O reacţie de posesivitate
ar fi fost: este soţul meu şi nu are dreptul să facă asta. Este acelaşi lucru cu a spune: Eşti al meu şi nu vreau să te
atingă oricine. Chiar dacă nu eşti o persoană posesivă şi relaţia este armonioasă, de obicei există o reacţie în astfel de
situaţii.

Este posibil să ai o relaţie sexuală frumoasă şi armonioasă cu cineva, dar fără să iubeşti cu adevărat acea persoană?
Aş vrea să îl iubesc cu adevărat, pentru a trăi împreună, dar nu reuşesc.

Este foarte posibil ca două persoane să fie compatibile doar la nivel sexual. Dacă vă simţiţi atraşi unul de altul pe
plan sexual, înseamnă că astfel vă împliniţi nevoile afective prezente. Nu înseamnă că, dacă te simţi foarte bine la
nivel sexual cu cineva, trebuie să trăieşti neapărat marea iubire cu acea persoană.

De când a murit soţul meu, am o relaţie amoroasă cu unul dintre vechii lui prieteni. Acesta este căsătorit şi refuză să
îi spună soţiei lui deoarece vrea să evite conflictele. Spune că nu este nefericit cu ea. Ar trebui să îi spun eu însămi
soţiei lui ce se întâmplă? Sau ar trebui să ne sacrificăm iubirea?

Este important să te întrebi dacă decizia pe care o iei este fondată pe frică sau pe dragoste faţă de tine însăţi. Vrei să
o informezi pe soţia lui deoarece eşti posesivă şi vrei să îl ai pe soţul ei doar pentru tine? Dacă profiţi de fiecare
moment cu acel bărbat şi vă trăiţi amândoi relaţia în iubire, unde este problema? Ceea ce se întâmplă între el şi soţia
lui este problema lui. El are de rezolvat angajamentul faţă de soţia lui. Ţii la libertatea ta de a te întâlni cu cine vrei?
Este una dintre consecinţele plăcute a faptului de a fi îndrăgostită de un bărbat căsătorit. Dar acest lucru înseamnă şi
că nu poate fi tot timpul cu tine. De ce nu profiţi de fiecare moment trăit alături de el pentru a învăţa să
trăieşti momentul prezent şi să nu îţi mai faci griji pentru viitor. Acordă-ţi dreptul de a trăi momente frumoase alături
de el.

De ce de obicei bărbaţii sunt cei care îşi înşeală soţiile?

Dacă bărbaţii îşi înşeală atât de mult soţiile, cu ce femei le înşeală? Conform celor mai recente statistici, 72% dintre
bărbaţi şi 50% dintre femei îşi înşală partenerul. Eu cred că principala cauză a infidelităţii este lipsa unei
comunicări sincere în cuplu.
Partea a patra:

Complexul lui Oedip

Cum aş putea şti dacă nepoţica mea, de opt ani a rezolvat perioada complexului lui Oedip, fiind
orfană de acum doi ani?

Complexul lui Oedip se poate manifesta în relaţie cu orice persoană care joacă rolul de părinte. Nu este obligatoriu
să fie vorba despre mama sau tatăl biologic. Indiferent cine joacă rolul tatălui, persoana respectivă o poate ajuta pe
nepoata ta să traverseze complexul lui Oedip. Pentru mai multe detalii vă rog să citiţi răspunsul următor, unde explic
în detaliu complexul lui Oedip.

Puteţi să explicaţi ce este cu adevărat complexul lui Oedip. Există în continuare şi astăzi?

Până în prezent, complexul lui Oedip este acceptat în psihologie. Este un concept exprimat de către Freud. Oedip
este un personaj din mitologia greacă. Freud afirmă că toţi oamenii trec prin această etapă, iar felul în care o trăim
în copilărie ne va afecta mai târziu sexualitatea şi relaţiile intime, lată despre ce este vorba: Freud afirmă că băieţelul
este atras în mod natural de către mama lui sau persoana care joacă rolul de mamă, iar fetiţa este atrasă de către tatăl
ei sau cel care joacă acest rol. Copilul se îndrăgosteşte de persoana de sex opus care se ocupă de el. Freud o
consideră o atracţie naturală. încă din momentul concepţiei, foetusul formează un întreg cu mama lui. După naştere,
bebeluşul, fie că este băiat, fie că este fetiţă, vrea să prelungească legătura intimă cu mama lui. începe imediat să
aibă senzaţii, tot cu mama lui, deoarece ea este cea care îl hrăneşte, îl spală sau îl alintă mai mult la început. Astfel, o
gamă largă de senzaţii sunt simţite de către mamă şi copilul ei. Există ceva foarte senzual în atingerea unui bebeluş,
nu am spus ’’sexual”, ci ’’senzual”. Iar cum bebeluşul vrea să continue să fie un întreg cu mama lui, crede că şi ea
vrea acelaşi lucru. Când vede că mama lui este ocupată cu munca sau cu alţi copii, copilul face totul pentru a-i
atrage atenţia. Totuşi mama trebuie să îşi continue preocupările pentru a nu deveni sclava bebeluşului. Răspunzând
la toate capriciile acestuia, poate fi ceva foarte nesănătos pentru copil. Ar putea crede că îl poate eclipsa total pe
tatăl lui sau pe altcineva, acaparând-o în totalitate pe mama lui. Acceptând o astfel de situaţie, mama poate
împiedica manifestarea complexului lui Oedip la copil, lucru care poate duce mai târziu la probleme psihologice,
precum şi probleme pe plan sexual. Pentru a reuşi să traversaţi cu bine această etapă este nevoie de toţi trei: mama,
tatăl şi copilul. Pentru copil este important să îşi dea seama că, deşi îşi doreşte în continuare mama, aceasta îl doreşte
pe tatăl lui. Astfel şi copilul va începe să fie interesat de tatăl lui.

Următoarea etapă începe atunci când copilul realizează că, pentru conceperea lui a fost nevoie de uniunea celor două
sexe. Din acel moment începe să îl intereseze sexul opus. Simte o atracţie pentru acesta şi dezvoltă o
dorinţă inconştientă de a concepe şi el un bebeluş, cu părintele de sex opus. Toate acestea nu ţin neapărat de
sexualitate, ci de energia creatoare care se activează. Iar cum această energie este resimţită în corp în acelaşi loc
cu energia sexuală, este normal ca ambele să fie activate în acelaşi timp. Se poate spune că etapa complexului lui
Oedip este cu adevărat rezolvată, începând din momentul în care copilul renunţă la dorinţele incestuoase care fac
parte, cum am spus mai devreme, din dezvoltarea firească a oricărei fiinţe umane. Când copilul începe să se
identifice cu părintele de acelaşi sex, complexul lui Oedip este, de obicei, rezolvat. Etapa cea mai importantă din
complexul lui Oedip este cea dintre doi şi şase ani. După aceea, băieţelul începe să îşi imite tatăl, vrea să îl urmeze
peste tot, iar fetiţa face la fel cu mama ei. lată câteva indicii care arată faptul că nu a fost rezolvat complexul lui
Oedip:

• Copilul continuă să încerce să îşi seducă părintele de sex opus, îl aşează pe un piedestal.

• Copilul este gelos de atenţia pe care părintele de sex opus o acordă părintelui de acelaşi sex.

• Copilul încearcă adeseori să îşi separe părinţii, când îi vede sărutându-se, de exemplu. Va insista, de asemenea,
să doarmă cu ei sau între ei.

• Copilul încearcă prin orice mijloace să ia locul părintelui de sex opus.

Când complexul lui Oedip nu este încă rezolvat până la vâsta de şase ani, se va manifesta şi mai puternic la vârsta
adolescenţei. Adolescenta va continua să vrea să îl seducă pe tatăl ei, devenind chiar sexy şi senzuală. Poate
apărea gelozia între fiică şi mama ei. Acelaşi lucru se întâmplă între un adolesecent şi mama lui. Tatăl devine gelos
pe fiul lui când vede că mama îi acordă prea multă atenţie acestuia şi observă jocurile de seducţie dintre ei. în plus,
am observat că, părintele care încurajează genul acesta de comportament nu şi-a rezolvat propriul complex al lui
Oedip, în relaţie cu părintele său de sex opus.

O mamă poate împiedica manifestarea complexului lui Oedip în cazul fiicei sale, îndepărtând-o de tatăl ei, pentru a o
păstra numai pentru ea?

Eu cred că o mamă nu poate avea atât de multă putere asupra fiicei ei. Dacă această mamă este în conflict cu soţul
ei, poate încerca să îşi îndepărteze fiica de el. Faptul de a o păstra numai pentru ea poate dăuna
manifestării complexului lui Oedip. Acest lucru nu înseamnă însă că fiica ei se va lăsa manipulată. Ea are ultimul
cuvânt de spus cu privire la viaţa ei ca toată lumea de altfel. Dacă fiicei îi este greu să rezolve complexul lui Oedip
înseamnă că se lasă influenţată de mama ei şi întreţine aceleaşi credinţe ca şi ea.

Ce se întâmplă în cazul în care, după ce un cuplu a divorţat, mama rămâne singură cu fiul ei şi nu există un alt bărbat
în familie?

De obicei, băiatul va găsi un alt bărbat care îi va servi de model. Băiatul îşi poate rezolva complexul lui Oedip, chiar
dacă nu este în relaţie cu părintele lui. O fetiţă care ar locui cu tatăl ei ar face acelaşi lucru. Totuşi este necesar ca
părintele care păstrează copilul să întreţină relaţii cu persoane de sex opus. Este important să fie clar pentru băieţel
că acea persoană nu poate lua locul tatălui lui, iar pentru fetiţă a mamei ei. Când aceste lucruri sunt bine stabilite
între părinte şi copil, acesta îşi va putea rezolva complexul lui Oedip identificându-se cu cineva de acelaşi sex, o
persoană pe care o admiră. Poate fi vorba despre un unchi, o mătuşă, un frate mai mare, o soră mai mare, un cumnat,
o cumnată, un vecin, un profesor, bunicii etc.

Cum se poate rezolva complexul lui Oedip, în cazul în care părintele a decedat?

Să luăm exemplul unei femei care îşi dă seama că are un complex al lui Oedip încă foarte puternic, în relaţia cu tatăl
ei, care a decedat. îşi poate aminti de momentele din copilărie, când căuta atenţia tatalui ei. Apoi, este nevoie
să accepte faptul că tatăl ei a avut nevoie să facă dragoste cu mama ei, pentru a o concepe, iar ea nu va putea fi
niciodată soţia tatălui ei. Este nevoie să înceteze să îşi idealizeze tatăl şi să accepte calităţile mamei ei, să se
identifice cu ea, să vrea să fie ca ea. Trebuie să accepte defectele şi calităţile mamei ei. Astfel, se va accepta pe sine
mai mult şi îşi va rezolva complexul lui Oedip. Toate acestea pot avea loc în interiorul ei.

Am trăit singură cu mama, de când aveam 10 ani. Din acel moment nu mai am nicio amintire a tatălui meu. Oare de
aceea am dificultăţi foarte mari în toate relaţiile mele amoroase, inclusiv în relaţia sexuală cu soţul meu? Ce aş putea
face?

Probabil nu ai avut posibilitatea de a rezolva complexul lui Oedip. Ai simţi, încă de când erai foarte mică, că
împlineai toate nevoile mamei tale? Se purta ca şi cum ar fi vrut să demonstreze că nu avea nevoie de un bărbat în
viaţa ei? Dacă nu a existat nicio comunicare referitoare la tatăl tău, în viaţa mamei tale este posibil ca tu să nu îţi fi
trăit complexul lui Oedip. Dacă este aşa, îţi sugerez să te revezi la vârsta adolescenţei, sau când aveai cinci sau şase
ani şi să îţi imaginezi că mama ta face dragoste cu tatăl tău. Dacă ai o fotografie a tatălui tău, pentru a integra rolul
lui în sânul familiei, ţi-ar fi şi mai uşor. Nu aveai cum să te naşti doar din mama ta. Cere-i mamei tale să îţi
vorbească despre tatăl tău, despre calităţile lui, despre defectele lui, despre cum s-au cunoscut, despre cum făceau
dragoste, despre tot ceea ce îşi aminteşte, fără să îl judece, pentru ca tu să ajungi să îl cunoşti mai bine şi să rezolvi
complexul lui Oedip. Acest proces ar trebui să îţi amelioreze relaţiile cu bărbaţii. Deocamdată, poţi să îţi acorzi
dreptul să nu te simţi în largul tău cu un bărbat, ştiind că acest lucru se întâmplă pentru că nu ai avut un model
masculin când erai copil.

Cum aş putea afla dacă am traversat cu bine sau nu complexul lui Oedip şi dacă acest lucru îmi afectează viaţa
sexuală?
Mai întâi aş vrea să te întreb dacă viaţa ta sexuală este perturbată. Nu reiese clar din întrebarea ta. Voi răspunde la
întrebarea ta, presupunând că da, iar tu vei să afli dacă este din cauza unui complex al lui Oedip nerezolvat.
Gândeşte-te cum era relaţia ta cu tatăl tău când erai mică. îl idealizai? Aveai multe aşteptări faţă de el când erai
adolescentă? Când nu răspundea aşteptărilor tale, aveai o reacţie puternică? Dacă vei răspunde da, la fiecare
întrebare, înseamnă că nu ai revolvat încă complexul lui Oedip. Faptul de a nu avea o imagine realistă a tatălui tău şi
de a-l compara pe soţul tău cu această imagine, sunt alte indicii că nu ai rezolvat încă complexul lui Oedip.

La noi în familie, în plină etapă a complexului lui Oedip, copiii nu voiau să doarmă între noi în pat. Băieţelul venea
lângă mine, mama lui, iar fetiţa se aşeza lângă tatăl ei. Poate înseamnă altceva decât un complex al lui Oedip
nerezolvat?

Este acelaşi lucru. Copiii fac totul pentru a fi lângă părintele de sex opus. Când există doi copii, de sex diferit într-o
familie, foarte rar fetiţa se va lipi de mama ei şi băieţelul de tată lui, se întâmplă exact invers. însă nu este un motiv
de alarmare. Nu înseamnă că trebuie să îi împiedicăm pe copii să vină să doarmă cu părinţii lor. Puteţi interveni mai
ales atunci când copiii fac tot posibilul pentru a nu dormi la ei în pat şi vor prea des să doarmă cu voi. Faptul de a-i
lăsa pe copii să doarmă cu voi, din când în când, câteva momente, dimineaţa, nu este deloc rău. însă nu este
recomandabil să îi lăsaţi să doarmă toată noaptea cu voi.

Ce se întâmplă cu o fetiţă a cărei mamă este geloasă pe afecţiunea pe care o poartă tatăl fetiţei?

Când există o gelozie între o mamă şi fiica ei nu putem trage imediat concluzia că fetiţa este în plin proces al
complexului lui Oedip. Şi fetiţa la rândul ei este geloasă pe mamă, deoarece gelozia nu este niciodată cu sens
unic. Dacă acceptăm ideea că ne atragem din exterior ceea ce există deja în noi, acceptăm faptul că fetiţa, care atrage
gelozia mamei ei, întreţine la rândul ei această gelozie. Nu se poate spune că din cauza mamei fetiţa nu îşi
poate rezolva complexul lui Oedip. Amândouă au nevoie să lucreze împreună pe acest aspect. în acelaşi timp, nici
mama care simte gelozie faţă de fiica ei nu şi-a rezolvat complexul lui Oedip, în relaţie cu tatăl ei.

Fiicei mele de şase ani îi place să mă mângâie des pe sâni. Face acest lucru de când avea doi ani. Când nu o las să
facă acest gest îmi spune că nu o iubesc. Puteţi să îmi spuneţi ce se întâmplă între noi?

Fetiţa ta are încă o dificultate de a se separa de mama ei. Este posibil să o fi alintat prea mult? Are impresia că îţi
poate împlini toate nevoile, iar tu le poţi împlini pe ale ei? A simţit că nu ai nevoie de un bărbat în viaţa ta? Atunci
este posibil să nu îşi fi rezolvat complexul lui Oedip, în relaţie cu tatăl ei. Explică-i faptul că sânii tăi îţi aparţin ţie şi
nu laşi pe nimeni să îi atingă, dacă nu îţi place. Spune-i că, mai târziu, când va avea şi ea sâni, va putea să îi atingă
cât vrea, dar deocamdată tu nu eşti obligată să te supui capriciilor şi dorinţelor ei. Trebuie să te afirmi mai mult.

Complexul lui Oedip poate avea o legătură cu faptul că adolescenţii de

astăzi îşi încep viaţa sexuală mai devreme decât generaţiile dinainte?

Nu cred că există o legătură. Cred că acest fenoment este mai degrabă legat de faptul că astăzi totul este mai liber,
mai deschis, mai permisiv. Se vede şi în scenele tot mai îndrăzneţe ale unor emisiuni sau filme televizate.
Sexualitatea este tot mai mult acceptată. De asemenea şi mijloacele contraceptive au un rol important în acest aspect,
fiind mult mai accesibile acum. Sexualitatea a fost foarte prezentă şi înainte, însă atunci se vorbea mai puţin sau
deloc despre ea, considerându-se a fi ceva ruşinos.

Este posibil ca un băieţel să se îndrăgostească de tatăl lui şi nu de mama lui?

Dacă se întâmplă acest lucru înseamnă că băieţelul refuză să îşi accepte mama. Refuză femeile în general, lucru care
îl va împiedica mai târziu să îşi trăiască din plin complexul lui Oedip. Apoi va avea dificultăţi în relaţiile cu femeile.
Va continua să respingă femeile chiar pe punctul de a deveni homosexual sau de a trăi experienţe de
homosexualitate. Pentru a avea o viaţă sexuală armonioasă la vârsta adultă, este nevoie ca în copilărie să avem o
relaţie bună cu părintele de sex opus.

Sunt femeie şi o admir pe mama mea în tot ceea ce face, deşi eu nu reuşesc să o egalez. Am un complex al lui Oedip
încă nerezolvat în relaţie cu ea sau în relaţie cu tatăl meu?

Complexul lui Oedip nu este trăit numai în relaţie cu unul dintre cei doi părinţi. Este o etapă în care copilul se
îndrăgosteşte de părintele de sex opus, etapă care continuă până în momentul în care copilul ajunge să se identifice
cu părintele de acelaşi sex. Dacă ai o dificultate în a te accepta ca femeie, acest lucru te poate împiedica să rezolvi
complexul lui Oedip.

Copilul nostru de trei ani jumate vine la noi în pat de două sau trei ori pe noapte. Ne spune că nu vrea să doarmă
singur. Noi nu mai ştim cum să reacţionăm. Este legat de complexul lui Oedip?

Poate fi vorba despre complexul lui Oedip sau poate este un copil foarte psihic, aude sau vede lucruri care îl sperie,
în camera lui. Ar trebui să îl întrebi: De ce îţi este teamă? Este ceva în patul tău sau în camera ta? Ar fi mai bine ca
tu sau soţul tău să staţi puţin cu el, înainte de a adormi, la el în cameră şi să vorbiţi cu el: Vezi anumite lucruri sau
auzi ceva? Există mulţi copii, mai ales cei care mănâncă multe dulciuri, care sunt deschişi faţă de ceea ce
se întâmplă în lumea invizibilă. în timpul nopţii aud sau văd lucruri care îi sperie, mai ales dacă s-au speriat de ceva
în timpul zilei. Noaptea fricile lor continuă. Pentru a şti despre ce este vorba este nevoie să vorbiţi cu copilul şi, mai
ales, să nu îi spuneţi că totul este în imaginaţia lui. Dacă spune că aude ceva sau vede pe cineva în camera lui, vorbiţi
cu el şi spuneţi-i cum să facă faţă acelor zgomote sau imagini. Spuneţi-i: întreabă-l cum îl cheamă şi ce vrea. Spune-
i că aici este camera ta şi că tu nu vrei ca ei să mai vină aici. Spune-i să plece. Este camera ta şi nu eşti obligat să iaşi
să intre pe oricine, fără să îţi ceară permisiunea.

Apoi explicaţi-i că dormitorul vostru este al vostru şi că aţi vrea ca el să rămână în camera lui, deoarece tu şi soţul
tău aveţi nevoie să fiţi liniştiţi în timpul nopţii. Dacă vine la voi în pat din cauza complexului lui Oedip, acest lucru
nu are nicio legătură cu fricile lui la nivel psihic. Pur şi simplu are nevoie de prezenţa voastră. Atunci procedaţi
treptat. începeţi prin a-i spune că poate veni la voi o dată pe noapte, pentru câteva minute, iar apoi să reduceţi
timpul, pentru ca astfel să se obişnuiască treptat să doarmă singur în camera lui. Este important pentru copil să îşi
dea seama cât de preţioasă este pentru voi intimitatea şi cât de mult vă place să fiţi împreună, doar tu şi soţul tău.
Trebuie să simtă că vă simţiţi bine împreună, fără el, deşi îl iubiţi. Copilul care are un complex al lui Oedip foarte
pronunţat crede că trebuie să împlinească tot timpul nevoile părintelui de sex opus. Iar dacă îi este dor de mama lui,
crede că şi el îi lipseşte la fel de mult mamei lui. Este important ca el să accepte că tu îţi rezervi noaptea pentru soţul
tău, cu excepţia cazurilor urgente.

Soţia mea a murit de cancer în urmă cu opt luni, iar eu trăiesc singur cu cei doi băieţi ai mei de nouă şi unsprezece
ani. Sunt foarte sentimentali şi îmi spun de cel puţin cinci ori pe zi: „Tata, te iubesc”. Acest ataşament
disproporţionat poate fi un semn că nu şi-au încheiat complexul lui Oedip? Există riscul de a deveni homosexuali
dacă nu există o prezenţă feminină în casă pentru o perioadă de timp?

Un copil care îşi pierde mama la această vârstă trăieşte o experienţă foarte grea deoarece moartea mamei survine
într-un moment în care copilul are mare nevoie de ea. în opinia mea, reacţia copiilor tăi este legată de faptul că nu le-
a rămas decât un părinte şi le este foarte teamă că îl pot pierde şi pe acesta. Reacţionează ataşându-se foarte tare de
tine, iar reacţia lor este foarte naturală şi omenească. Nu are sens să crezi că ar putea deveni homosexuali. Acest
lucru era deja prevăzut în planul lor de viaţă, înainte de a veni pe lume. Pentru a-i ajuta pe copiii tăi să îşi încheie
perioada complexului lui Oedip, fără să existe o prezenţă feminină în casă, ai grijă să înţeleagă importanţa pe care a
avut-o mama lor în viaţa ta. Vorbeşte-le despre ea, păstrează-i amintirea vie şi explică-le că ea a participat la
conceperea lor. Acest lucru îi va ajuta să îşi rezolve complexul lui Oedip, chiar dacă mama lor nu mai este prezentă.
Partea a cincea: Homosexualitatea
îmi este teamă că nu pot avea o relaţie de cuplu. Sunt homosexual şi cred că există întotdeauna un raport de forţe
între doi bărbaţi, precum şi o căutare prea intensă a unei sexualităţi imediate. Ce aş putea face?

Credinţa ta că există întotdeauna un raport de forţe între doi bărbaţi provine fără îndoială dintr-o experienţă pe care
ai trăit-o în copilărie sau pe care ai văzut-o mai târziu. Nu întâmplător crezi acest lucru, iar o astfel de credinţă îţi
atrage acest gen de experienţe. Când credem ceva, facem în aşa fel încât să dăm dreptate credinţei noastre. Nu
vedem decât cupluri care ne întăresc convingerea. Eu sunt convinsă că două persoane de acelaşi sex pot avea
o relaţie de cuplu foarte frumoasă. însă este nevoie să îţi schimbi atitudinea interioară pentru a atrage un alt gen de
bărbaţi. Dacă nu, vei continua să atragi bărbaţi care cred în raportul de forţe şi care pun pe prim plan relaţia
sexuală, încearcă să observi în jurul tău cupluri de homosexuali care au o relaţie armonioasă. Află mai multe despre
relaţiile lor şi astfel vei putea să îţi schimbi părerea despre relaţia de cuplu dintre doi bărbaţi. Este momentul să
înveţi să îţi exprimi cererile şi când începi o relaţie cu cineva, să exprimi foarte clar lucrurile încă de la început.
Spune care sunt opiniile tale şi cere-i celuilalt să facă la fel. Apoi, găsiţi o înţelegere comună.

îmi este teamă că nu pot să fiu atrăgător, mai ales pe plan fizic, faţă de un bărbat care îmi place. Sunt homosexual iar
aspectul fizic este foarte important în mediul nostru. Sunt conştient că această problemă nu există doar în mediul
homosexual. Puteţi să mă ajutaţi să mă simt mai încrezător în mine?

Ar trebui să ştii că, cu cât vei alimenta mai mult această frică, cu atât mai mult vei atrage automat spre tine, un
partener care are aceeaşi teamă. Când întâlneşti pe cineva, îndrăzneşte să îi mărturiseşti frica ta şi verifică cu
celălalt dacă şi lui îi este teamă că tu nu îl placi. Poţi să fii foarte surprins deoarece de multe ori, în spatele aparenţei
foarte încrezătoare se ascunde acestă frică, în cazul tău, poate frica se vede, însă multe persoane reuşesc să o
ascundă. Dar acest lucru nu înseamnă că nu le este frică. Acordă-ţi dreptul de a avea această teamă şi de a nu avea
deocamdată încredere în tine. faptul de a exprima acest lucru unei persoane care îţi place, te va ajuta să vezi
altfel situaţia. Vei fi foarte plăcut surprins să vezi cât de uşor este să te accepţi astfel.

Ce credeţi despre mişcările care ne încurajează să nu ne ascundem homosexualitatea şi să ne afişăm mai mult pentru
a o face acceptată

de către majoritatea oamenilor?

Cred că astfel de mişcări au o intenţie bună şi sunt de acord ca homosexualitatea să fie acceptată mai mult. Dar acest
lucru trebuie făcut cu dragoste. Deoarece, cu cât ne luptăm mai mult pentru o cauză sau o situaţie, acel lucru devine
mai amplu şi mai greu de trăit. Dacă însă trăim situaţia în dragoste şi acceptare avem mult mai multe şanse să trăim
cu bine experienţele din viaţa noastră, oricare ar fi acestea. Este important ca persoanele homosexuale să ştie să îşi
accepte experienţa, alături de cei din jurul lor. Homosexualitatea este o alegere personală şi a judeca acest lucru nu
este nici necesar, nici util nimănui.

Cum poţi explica faptul că, un băiat tânăr, care şi-a pierdut tatăl şi a rămas cu toate responsabilităţile familiei,
devenind tatăl fraţilor săi mai mici, a devenit homosexual?

Când apare o astfel de situaţie este ca şi cum tânărul, în ciuda voinţei lui, devine de la o zi la alta, soţul mamei lui.
Cum joacă rolul tatălui, mama lui devine iubita lui, preferata lui, femeia vieţii lui. O astfel de situaţie îl ţine foarte
ataşat de mama lui şi astfel continuă să îşi întreţină complexul lui Oedip, să întreţină în el dragostea pentru mama
lui. Astfel, nu există dorinţa de a cunoaşte alte femei, pentru că acest lucru ar însemna să îşi trădeze mama,
„partenera". Chiar dacă nu există o relaţie sexuală, relaţia cu mama lui îl copleşeşte. îşi poate satisface nevoile fizice
în relaţiile lui homosexuale. Am observat că, în acest gen de situaţii, mama are tendinţa să îşi încurajeze fiul să fie
astfel. îl încurajează şă îşi aducă prieteni acasă, pentru a-şi desfăşura viaţa socială în prezenţa ei. în fond, mamei îi
convine ca fiul ei să nu se căsătorească, să nu o înlocuiască cu o altă femeie. Cine spune că este ceva rău? Dacă toată
lumea trăieşte situaţia în armonie şi acceptare, unde este problema?
Ce aş putea face pentru ca mama să accepte mai bine faptul că sunt homosexual?

Dacă este dificil ca homosexualitatea ta să fie acceptată de mama ta, înseamnă că tu însuţi ai o problemă în
acceptarea ei. Faptul că eşti homosexual nu schimbă nimic în sufletul tău, în fiinţa extraordinară din tine. Când vei
accepta acest lucru şi îţi vei acorda dreptul de a fi ceea ce eşti, recunoscându-ţi grandoarea sufletească, cei din jurul
tău, mai ales mama ta, vor reflecta această acceptare.

Cum aş putea să mă consider frumoasă când tocmai mi-am descoperit homosexualitatea?

Ceea ce înţeleg din întrebarea ta este că, pentru tine, a fi homosexual înseamnă a fi urât. Crezi că homosexualitatea
este ceva urât. Dacă porţi o haină urâtă, pentru tine acest lucru înseamnă că eşti o persoană urâtă? în cazul
homosexualităţii, este acelaşi lucru. Felul tău de a trăi, viaţa ta sexuală, nu au nimic de a face cu frumuseţea fiinţei
tale, a sufletului tău. Ar trebui să nu te mai identifici cu alegerea ta pe plan sexual, deoarece nu eşti asta, eşti
mult mai mult decât atât.

Alegerea ta este doar pe plan fizic. Experienţa ta homosexuală există pentru a te ajuta să recunoşti fiinţa unică, din
tine, cu toate calităţile ei, cu defectele, limitele şi friciie ei, dar şi cu măreţia ta sufletească, care există de altfel în
toate fiinţele umane. Acordă-ţi dreptul de a fi ceea ce trebuie să fii şi de a face alegerile pe care le ai de făcut. Astfel
vei relua contactul cu frumuseţea ta interioară şi exterioară. în plus, este momentul să nu mai crezi că
homosexualitatea este ceva urât.

în urmă cu un an, la vârsta de 52 de ani, soţul meu mi-a mărturisit că şi-a descoperit înclinaţiile homosexuale. A trăit
o pasiune cu un alt bărbat, dar mi-a spus că a depăşit acel moment. Cum aş putea accepta să trăiesc cu un bărbat care
mă satisface pe plan sexual, dar este sensibil faţă de persoane de acelaşi sex cu el?

Partea din tine care este cea mai rănită este ego-ul tău! Pentru ego nu este uşor să accepte faptul că partenerul te-a
trădat, mai ales cu o persoană de acelaşi sex cu el! Viaţa ţi-a trimis o experienţă în care poţi avea ocazia de a învăţa
să accepţi faptul că soţul tău nu îţi aparţine ţie. Reacţia estejnsă a ta. Ai de ales între a trăi situaţia aceasta în armonie
sau cu dificultate. îţi sugerez să accepţi faptul că soţul tău are idei diferite de ale tale, la fel ca toţi oamenii, inclusiv
tu însăţi .Ai şansa de a trăi cu o persoană care a fost sinceră cu tine. Ar fi putut să nu îţi fi spus niciodată. A fost
suficient de cinstit pentru a-ţi mărturisi ceea ce se întâmplă cu el.

Poţi să verifici ce trăieşti tu în relaţie cu această situaţie şi ce anume a fost reactivat în tine. Te simţi umilită? Ai
simţit nedreptate sau trădare? Descoperă ce rană a fost activată în tine. Apoi verifică cu soţul tău dacă şi el a trăit
aceeaşi rană, în relaţia cu tine, dar într-un alt aspect. Căutând un pic mai departe, poate vei descoperi că ai trăit
aceeaşi rană în relaţie cu tatăl tău. Acum ai posibilitatea de a alege să continui relaţia cu soţul tău sau nu. Dacă îţi
este imposibil să te simţi bine într-o astfel de situaţie, poţi să îl părăseşti, ceea ce însă nu înseamnă neapărat că l-ai
iertat. Poţi să îl ierţi şi să iei decizia de a vă despărţi. Oricare ar fi alegerea ta, este important să faci ceea ce te ajută
să te simţi bine aşa cum eşti.

Mă simt împărţită între soţul meu şi o femeie care a apărut recent în viaţa mea. Mă atrage mult fizic. O parte din
mine vrea să meargă spre ea, iar o altă parte se teme că va fi rănită sau că s-a înşelat. îmi este teamă, de asemenea, că
îmi pierd identitatea, că voi fi etichetată drept lesbiană în ochii celorlalţi. Mă puteţi ajuta?

Ai două posibilităţi: fie continui să trăieşti în această nelinişte interioară, fie să fii sinceră şi să îi mărturiseşti soţului
tău ce se întâmplă cu tine. Ceea ce simţi acum pentru acea femeie se poate transforma într-o obsesie. Cu cât
obsesia este mai mare, cu atât mai mult va creşte neliniştea ta interioară. Dacă îi vei spune soţului tău, este posibil ca
el să accepte ca tu să îţi trăieşti experienţa până la capăt sau să vrea să vă despărţiţi.. Vei decide împreună ce este
mai bine pentru amândoi. Cu siguranţă vor exista consecinţe. Eu cred că cea mai bună soluţie pentru a trăi această
experienţă în armonie este să fii sinceră.

Cum devine un bărbat homosexual sau o femeie lesbiană?

Trăsăturile comune pe care le-am observat până acum, atât la bărbaţi cât şi la femei, sunt un complex al lui Oedip
nerezolvat şi un refuz de a se identifica cu părintele de acelaşi sex. Aş vrea să clarific un anumit aspect: există o
diferenţă între o persoană cu adevărat homosexuală şi o persoană care trăieşte o experienţă homosexuală. Multe
persoane pot trăi la un moment dat genul acesta de experienţe, care poate dura doar o seară sau câteva luni, dar
nu sunt nepărat homosexuali sau lesbiene. Cei cu adevărat homosexuali sunt cei care sunt atraşi fizic numai de
persoane de acelaşi sex. Pot exista mai multe cauze ale homosexualităţii, toate provenind din copilărie. Unele
persoane ştiu încă de la o vârstă foarte fragedă că sunt homosexuali sau lesbiene. Probabil au făcut această alegere
înainte de a se naşte. Am menţionat mai devreme faptul că un complex al lui Oedip nerezolvat poate influenţa
orientarea sexuală a copilului. Pe la vârsta de cinci sau şase ani băieţelul ajunge la etapa în care începe să se
identifice cu tatăl său, continuând să o dorească mai puţin pe mama lui. Dacă are un tată cu care nu poate rivaliza,
poate refuza să se identifice cu acesta şi alege să se identifice cu mama lui. (Acelaşi lucru este valabil în cazul unei
fetiţe care va deveni lesbiană: crede că nu poate rivaliza cu mama ei şi se identifică cu tatăl ei). Un astfel de băieţel
se va simţi atras mai târziu de un bărbat care îi va aminti de tatăl lui. în plus, pentru că în copilărie nu se simţea
capabil să îl egaleze pe tatăl lui şi pentru că s-a identificat cu mama lui, va adopta mai degrabă caracteristici
feminine pentru a atrage atenţia unui bărbat, aşa cum ar face o femeie.

lată alte cauze ale homosexualităţii, pe care le-am observat de-a lungul anilor:

• Posibilitatea ca un copil să fi avut un tată foarte acaparator şi foarte viril, care se lăuda cu amantele lui. Copilul
poate crede că nu va ajunge niciodată la înălţimea tatălui său şi devine homosexual, deşi are o aparenţă foarte virilă,
cam în stilul lui Rock Hudson.

• Este posibil ca un băieţel, atunci când îşi dă seama că nu va putea să se căsătorească cu mama lui, decide să
devină ca ea, pentru a o păstra astfel în el. Nu va avea alte femei în viaţa lui, deoarece mama ocupă tot locul. Acest
gen de băiat se transformă, de obicei într-un homosexual foarte efeminat.

• Băieţelul care are o mamă care îl adoră,' dar detestă bărbaţii, folosind cuvinte vulgare la adresa lor, denigrându-i
tot timpul, mai ales la nivel sexual, poate de asemenea deveni homosexual. O astfel de mamă nu ţine de obicei cont
de sexul copilului ei şi dacă acesta va fi cu o femeie. Iar copilul, pentru a-şi demonstra că are sexualitate, va deveni
homosexual.

• Homosexualitatea poate apărea de asemenea în cazul unui băiat care are un tată gelos, violent, dur şi o mamă
care îl adoră şi îl alintă. Băieţelul este confidentul mamei, care îi spunea să nu devină şi el mai târziu la fel ca tatăl
lui. Astfel, pentru a nu rivaliza cu acesta şi pentru a nu deveni o ameninţare pentru el, copilul devine feminin. în
plus, îi face astfel pe plac mamei lui.

• în cazul unei fete, este posibil să fi avut o mamă geloasă pe ea, mai ales în perioada adolescenţei, deoarece fiica
primea genul de complimente pe care mama ar fi vrut să le primească. Fiica devine lesbiană pentru a o înfrunta pe
mama ei prin intermediul altei femei. Va fi o relaţie plină de posesivitate şi de gelozie. Totuşi va rămâne foarte
feminină.

• Dacă fetiţa voia să îşi protejeze mama de tatăl ei, jucând rolul unui bărbat protector, va deveni o persoană mai
masculină. Nu înseamnă neapărat că tatăl ei era un monstru, dar probabil acesta nu răspundea idealului de bărbat pe
care îl aveau mama şi fiica ei. Este vorba despre un tată absent sau care nu se ocupa de nimic în casă. De aceea fetiţa
a hotărât că ea o va proteja pe mama ei. în loc să se identifice cu mama ei, în etapa de rezolvare a complexului lui
Oedip, va deveni un băieţel care îşi iubeşte mama.

• De aceea, de multe ori, femeile lesbiene au resentimente faţă de bărbaţi, îi denigrează şi au o lipsă de respect
pentru bărbaţi, în general. Bărbaţii homosexuali însă iubesc mult femeile. Le admiră şi le respectă, chiar dacă nu vor
să facă dragoste cu ele. Le place mult să fie în compania femeilor.

Care sunt consecinţele homosexualităţii asupra evoluţiei spirituale în această viaţă şi în vieţile viitoare?

Indiferent dacă o persoană alege să fie homosexuală sau heterosexuală, consecinţele sunt aceleaşi. Suntem aici
pentru a învăţa să trăim experienţe în acceptare şi dragoste. Homosexualitatea este o experienţă la fel ca oricare alta.
Dacă o persoană ajunge să îşi trăiască în armonie relaţia homosexuală, în acceptare şi cu dragoste de sine,
acordându-şi dreptul de a fi astfel, fără să se judece sau să se critice, consecinţele vor fi foarte plăcute, deoarece îşi
va dezvolta astfel dragostea interioară. La nivel spiritual este o împlinire importantă. Când o persoană homosexuală
nu se acceptă, se simte vinovată, îi este ruşine, se acuză, îşi blochează evoluţia spirituală. Acest lucru este valabil în
orice aspect al vieţii.

Cum explicaţi transexualitatea? Este vorba despre bărbaţi greşit reîncarnaţi? Devin transexuali deoarece planul lor
de viaţă presupune să înveţe să se iubească şi să se accepte astfel?

Toţi oamenii au acelaşi scop: să înveţe să se iubească şi să se accepte aşa cum sunt. Transexualii pe care îi cunosc,
fie că este vorba despre bărbaţi, fie despre femei, mi-au vorbit despre marele disconfort pe care îl au, de a trăi
în corpul lor. Dintotdeauna şi-au dorit să îşi schimbe corpul. Bărbaţii se consideră o femeie în corp de bărbat iar
femeile, un bărbat în corp de femeie. Oricum, cei care aleg acest gen de transformare trebuie să îşi asume
consecinţele. Nu au de ce să fie judecaţi. Este corpul lor, este viaţa lor şi decizia lor. Pentru mine, întrebarea
importantă este: această experienţă este trăită în acceptare sau nu? Cunosc transexuali care trăiesc o relaţie de cuplu
frumoasă, după ce au făcuut operaţia. S-au adaptat foarte bine, sunt fericiţi şi trăiesc în armonie cu decizia lor.
Cunosc alţii însă care trăiesc o mare dezamăgire interioară, care nu se simt mai bine decât înainte în corpul lor. Totul
depinde de modul în care este trăită experienţa. Suntem cu toţii aici pentru a învăţa să ne acordăm dreptul de a ne
trăi experienţele fără să judecăm, fără să ne fie ruşine, fără culpabilitate, fără să credem că este rău. Cel mai
important este să învăţăm să ne acceptăm prin intermediul experienţelor noastre.

Un băieţel de şase ani poate fi afectat de faptul că tatăl lui nu vrea să îi arate afecţiune, de teamă că băieţelul va
deveni homosexual?

Copilul va fi afectat mai ales dacă părinţii înşişi vor fi afectaţi de acest lucru. Ar fi de preferat ca tatăl (sau mama) să
îi explice copilului de ce nu îşi arată afecţiunea faţă de el. Este posibil ca tatăl să simtă o atracţie faţă de un
bărbat, dar să nu recunoască acest lucru, mai ales dacă crede că homosexualitatea este ceva rău. De asemenea este
bine să i se explice copilului că, dacă tatăl lui are aceste credinţe, nu înseamnă că şi el este obligat să creadă
acelaşi lucru. Trebuie să se respecte alegerea tatălui, nu poate fi forţat să îşi schimbe convingerile. Copilul va decide
dacă vrea să creadă sau nu că un tată care îşi arată afecţiunea şi tandreţea faţă de el pe plan fizic, riscă să îl determine
să devină homosexual.

Credeţi că a fi homosexual este o formă de eşec, fără a avea posibilitatea de împlinire personală?

Deloc! Oricine se poate împlini personal, indiferent că este homosexual sau heterosexual. A fi homosexual înseamnă
doar a avea o atracţie sexuală diferită. Avem cu toţii acelaşi scop: acela de a învăţa să ne acceptăm aşa cum suntem.
Dacă folosiţi experienţa homosexualităţii pentru a dezvolta dragostea de sine şi dragostea pentru ceilalţi, vă veţi
împlini la fel de mult ca şi oricine altcineva.
Partea a şasea:

Incestul şi violul
De ce există atât de multe cazuri de incest? Conform statisticilor există tot mai multe

Se pare că există mai multe deoarece se vorbeşte tot mai mult despre acest subiect. Eu am constatat, în timpul
cursurilor mele, faptul că un procent destul de ridicat de persoane au trecut prin probleme legate de incest, în
copilărie. Din fericire acum subiectul este mai deschis şi se poate vorbi despre el. în opinia mea, principalul motiv
pentru care continuă această problemă şi nu se poate rezolva este faptul că oamenii continuă să întreţină ranchiunele.
Am observat că, indiferent despre ce aspect al vieţii este vorba, atâta timp cât avem resentimente faţă de cineva,
situaţia respectivă contiuă să se producă. De exemplu, când un copil îi poartă pică părintelui său pentru că acesta
a fost autoritar, violent, indiferent sau indiferent care ar fi trăsătura pe care a criticat-o sau a judecat-o la acel părinte,
când copilul devine adult, adoptă aceleaşi comportamente ca şi tatăl lui. Cercul vicios continuă. De aceea, o femeie
care îi reproşează mamei ei că l-a lăsat pe tatăl ei să o abuzeze sexual, va trăi aceeaşi situaţie mai târziu. Va fi atrasă
de un bărbat incestuos şi va deveni o mamă care nu va observa ce se întâmplă între fiica ei şi soţul ei. Astfel, incestul
se perpetuează de la o generaţie la alta.

Am avut şansa de a întâlni la cursurile mele multe persoane care au reuşit să facă un demers de iertare veritabilă cu
părintele incestuos şi cu celălalt părinte. Să nu uităm că, în astfel de situaţii, resentimentele se îndreaptă,
de asemenea, spre părintele celălalt, cel care a lăsat incestul să se producă. Celălalt părinte ştie ce se întâmplă, dar nu
poate recunoaşte acest lucru. Ar suferi prea mult. Iertarea veritabilă poate duce la transformări miraculoase,
la reconcilieri extraordinare. Prin iertarea veritabilă putem sparge cercul vicios care perpetuează incestul de la o
generaţie la alta.

Care este diferenţa dintre un bărbat inecestuos şi un pedofil?

Singurul lucru pe care îl au în comun cei doi este imaturitatea sexuală. Pedofilul este un bărbat care este atras sexual
de copii în general. Tatăl incestuos nu este un pedofil. Este îndrăgostit de fiica lui şi o foloseşte pentru a se răzbuna
pe puterea inconştientă pe care o exercită femeile asupra lui. Din câte am observat, majoritatea băraţilor incestuoşi
îşi urăsc mama. Au nevoie de un demers de iertare faţă de ea, iar relaţia cu soţia lor este foarte dificilă. Făcând-o să
sufere pe fiica lor, o fac de fapt să sufere, în mod inconştient, pe mama lor. Datorită faptului că 80% din cazurile de
incest au loc între tată (sau cel care a jucat rolul de tată) şi fiică voi explica mai ales trăsăturile tipice ale bărbatului
incestuos.

_Portretul tipic al unui bărbat incestuos_

• Un mare dezechilibru afectiv (trece brusc de la o stare la alta)

• Carenţă afectivă. îi lipseşte mai ales căldura din partea mamei, care a fost rece faţă de el.

• Lipsa de respect faţă de mama lui.

• Lipsa de educaţie sexuală, imaturitate sexuală

• A suferit agresiuni sexuale în copilărie. Devenit adult este el însuşi agresor, pentru a deţine controlul

• Amestecă afecţiunea cu sexualitatea

• Se simte victima femeilor

• A consumat sau consumă droguri sau alcool

• Este mai degrabă timid şi rezervat

• Are multe frici, mai ales frica de respingere

• Devenit adult continuă acelaşi lucru: friciile, decepţia faţă de femei, se simte victima soţiei lui. Crede că nu are
putere de decizie şi control, se crede incompetent.

• Vrea să se răzbune pe femei.

• Lipsa de stimă faţă de el însuşi.

• Atitudine autoritară pentru a ascunde lipsa de respect faţă de sine.

• Ar vrea ca el să fie băiatul preferat al soţiei lui, este gelos pe copiii lui.

• Dificultatea de a comunica cu alţi adulţi.

• Nu îşi permite aventuri extraconjugale.

• Se autoconvinge că atitudinea lui este corectă. încearcă să dea vina pe mama copilului sau pe copil, pentru a nu
se mai simţi vinovat.

• Dacă este acuzat, neagă totul la început.

• Vrea să înceteze dar nu ştie cum şi nici cui să se confeseze.

_Simptomele unei fetiţe victimă a unui incest

• Oboseală frecventă

• Se simte rău

• Face pipi în pat

• Ae dureri abdominale

• Vărsături

• Refuză mâncarea

• Are coşmaruri, îi este frică noaptea

• îi este frică să adoarmă

• Spune lucruri de genul: Nu mă lăsa cu tata

• Unele fetiţe vor să doarmă îmbrăcate mai gros

• Nu se poate concentra, are dificultăţi la şcoală

• Nu se joacă, este tristă, le invidiază pe celelalte fetiţe

• Se retrage în sine

• Se izolează şi nu este creativă.

_Portret tipic al unei fetite victimă a unui incest_

• Carenţă afectivă
• Un caracter matur

• Resentimente faţă de mama ei pentru că aceasta nu vede situaţia, pe de altă parte însă nu vrea să o facă să sufere.
Nu îndrăzneşte să îi spună mamei ce se întâmplă.

• Dacă îi spune mamei, iar aceasta nu face nimic, are resentimente şi mai mari faţă de ea.

• Dacă îi spune mamei iar aceasta determină închiderea în închisoare a tatălui, fetiţa îi va purta pică pentru că a
destrămat familia.

• Când mărturiseşte ce se întâmplă nu vrea să îşi pedepsească tatăl. Vrea doar să îl facă să înceteze.

• De obicei nu vorbeşte despre ce i se întâmplă deoarece îi este ruşine. Are senzaţia că se vede pe chipul ei ce
trăieşte.

• O parte din ea acceptă ceea ce i se întâmplă deoarece este singura formă de afecţiune pe care o primeşte de la
tatăl ei. Când incestul se opreşte brusc, poate resimţi o lipsă.

• îşi reprimă sentimentele deci se simte mai puţin vinovată pentru că îi place ceea ce se întâmplă (inconştient).

• II vede pe tatăl ei ca pe o persoană autoritară şi nu îndrăzneşte să îi spună nu.

• Este geloasă pe fraţii şi surorile ei.

• Dacă crede în noţiunea de păcat, se simte şi mai vinovată. Nici măcar nu îndrăzneşte să spună la spovedanie, mai
ales dacă preotul îl cunoaşte pe tatăl ei. Dacă rămâne cu incestul pe conştiinţă, pentru ea este un alt păcat.

Vreau că precizez că, dacă o fetiţă are unele dintre simpromele menţionate, nu trebuie să tragem imediat concluzia
că este victima unui incest.

_Portret tipic al unei femei căsătorite cu un bărbat incestuos

• Dezechilibru şi carenţă afectivă

• Este o mamă rece

• A fost victima unui abuz sexual în copilărie

• Nu îşi poate proteja fiica deoarece ea însăşi nu a fost protejată. Nu a avut modelul unei mame protectoare

• Dacă denunţă incestul o face mai ales cu scopul de a se răzbuna pe soţul ei sau pe fiica ei, nu neapărat pentru a o
proteja pe fiica ei

• îi este frică de autoritate

• Este dependentă de soţul ei

• Ştie despre incest dar se preface că nu vede pentru a se simţi mai puţin vinovată.

• De multe ori nu o crede pe fiica ei, când aceasta îi spune ce se întâmplă.

Preferă chiar să o culpabilizeze decât să îl acuze pe soţul ei.

• Nu poate lua o decizie cu privire la această situaţie, este chiar în stare să îşi părăsească familia pentru a nu fi
obligată să ia o decizie

• Lipsă de respect de sine

• Are multe frici

Vreau să precizez că, dacă o mamă are unele dintre comportamentele menţionate mai sus, nu trebuie să tragem
imediat concluzia că este căsătorită cu un bărbat incestuos.

Dacă un copil prezintă toate simptomele unui copil abuzat înseamnă neapărat că este abuzat?

Dacă un copil are toate simptomele unui copil abuzat este foarte important să fie consultat de un terapeut specializat
în abuzurile asupra copiilor. Evitaţi să jucaţi voi, părinţii, rolul de terapeut. Specialiştii ştiu mai bine cum să îl
facă pe copil să vorbească pentru a-l ajuta să se elibereze. Un copil abuzat care păstrează totul în interiorul lui va fi
şi mai traumatizat deoarece cu cât o durere este trăită mai mult în izolare, cu atât este mai acută. Când copilul devine
adult consecinţele sunt şi mai greu de suportat.

Cum mă pot elibera de rana provocată de un incest? îmi este teamă să mă angajez într-o relaţie cu un bărbat

Singurul mijloc pe care îl cunosc este iertarea veritabilă. Este important să îţi dai seama că cele două persoane
implicate în experienţa de incest au fiecare câte ceva de învăţat. Persoana care devine incestuoasă a fost la rândul
său abuzată în copilărie. Iertându-se pe sine pentru ceea ce a făcut, va învăţa să îl ierte şi pe cel care abuzat-o. Cei
care au trăit o experienţă de incest trebuie să înveţe să îl ierte pe incestuos şi, mai ales, să se ierte pe ei
înşişi. Persoana care a suferit un incest îşi poartă pică deoarece a fost prea supusă, pentru că i-a plăcut sau nu s-a
apărat. Poate să îşi poarte pică din mai multe motive. Trebuie să se ierte, ştiind că a făcut tot posibilul, cu mjloacele
pe care le avea în acel moment. Cu ajutorul iertării veritabile, lucrurile se vor rearanja în interiorul fiecăruia şi vei
reuşi să vezi bărbaţii altfel. Nu vei mai vedea un incestuos în fiecare bărbat şi astfel vei avea mai multă încredere
pentru a te angaja într-o relaţie.

Când aveam 15 ani, un bărbat apropiat familiei noastre a încercat să mă violeze. De atunci nu reuşesc să am orgasm
când fac dragoste. Nu am putut să mai vorbesc niciodată cu acel bărbat. Blocajul meu poate fi cauzat de acea
traumă?

Este foarte probabil să existe o legătură între incapacitatea ta de a atinge orgasmul şi tentativa aceea de viol. O astfel
de experienţă este foarte greu de trăit pentru o tânără fată. De obicei rămân unele sechele, mai ales când se întâmplă
cu o persoană în care avea încredere. Modalitatea cea mai sigură pentru a depăşi trauma este iertarea veritabilă. Poţi
să începi prin a nota care sunt acuzaţiile pe care i le aduci acelui bărbat. Care sunt resentimentele tale faţă de el? A
ierta nu înseamnă neapărat că îi dai dreptate, ci că accepţi faptul că şi-a pierdut controlul. De exemplu, poate te-ai
simţit trădată, deoarece era un apropiat al familiei, în care aveai încredere. Deci, îl acuzi de trădare, înseamnă că ai
de lucrat pe rana ta de trădare. Te acuzi la rândul tău că ai trădat anumite persoane? Sau poate nu poţi fi tu însăţi te
teamă să nu trădezi pe cineva? Acestea sunt situaţiile pe care le ai de rezolvat prin acea experienţă. Nu este deloc
uşor să ne asumăm responsabilitatea. A ne asuma responsabilitatea nu înseamnă că suntem de acord cu ceea ce s-a
întâmplat sau cu ceea ce ne-au făcut ceilalţi. înseamnă a recunoaşte, a admite faptul că ceva din tine a atras acel
incident în viaţa ta. Atâta timp cât vei constinua să ai resentimente faţă de cineva, vei încerca să îţi reprimi emoţiile,
acel incident va continua să te influenţeze şi să te blocheze. Tu vei fi cea care va avea de pierdut. Imediat ce îţi vei
regăsi curajul necesar ar fi bine să îl revezi pe acel bărbat şi să faci un demers de iertare veritabilă cu el. în ceea ce
priveşte tehnica iertării, poţi găsi detalii în mai multe din cărţile mele. în încheiere, aş vrea să adaug faptul că
orgasmul este simbolul pentru capacitatea noastră de a ne face o plăcere. Este posibil să fi simţit o plăcere în faptul
de a şti că erai atrăgătoare pentru un bărbat, când aveai 15 ani şi să te fi simţit apoi vinovată? Culpabilitatea ar fi
suficientă pentru a bloca orgasmul, poate din teama că, dacă ţi-ar plăcea prea mult ai putea să îţi pierzi controlul.

Cum se poate ierta incestul unui părinte care nu mai trăieşte?

Prin interiorizare poţi parcurge primele etape ale iertării. Apoi, când ajungi la etapa de a cere iertare părintelui în
cauză, poţi face acest lucru sub formă de exerciţiu de meditaţie. Te relaxezi, îl vizualizezi pe acel părinte şi îţi
exprimi iertarea.

Cum am putea accepta abuzurile sexuale comise asupra copiilor?

Din nefericire este vorba despre o problemă existentă în toată lumea. Statisticile arată că un număr foarte mare de
copii, din toată lumea, sunt abuzaţi sexual. Ştiu că este o situaţie foarte greu de acceptat. Umanitatea a decăzut la un
nivel foarte jos. Mulţi adulţi care sunt imaturi sexual au nevoie să îşi exercite puterea asupra unui copil, pentru a se
putea satisface sexual. Dar nu vom schimba situaţia doar dacă îi vom condamna pe agresori. Din contră, toate
măsurile luate până acum nu au dus la diminuarea problemei. Nu supun că trebuie să oprim condamnările. Dar atâta
timp cât le vom vrea rău acelor agresori, umanitatea va fi victima unui cerc vicios. Ar trebui mai degrabă să ne
folosim energia pentru a avea compasiune faţă de ei. Ar trebui să învăţăm să dorim să ieşim din acest cerc vicios. Ar
trebui să simţim şi suferinţa lor şi să înţelegem că au devenit agresori deoarece au fost abuzaţi la rândul lor. Copiii
abuzaţi în prezent, care nu vor face procesul de iertare cu agresorii lor, riscă să devină la rândul lor agresori când vor
fi adulţi. Fără iertare nu există sfârşit. Doar procesul de iertare poate opri cercul vicios şi pune capăt acestei roţi
karmice. Să nu uitaţi că a accepta nu înseamnă a fi de acord cu ceea ce se întâmplă. Putem accepta, adică constata că
situaţia aceasta continuă să se extindă la nivel mondial, dar să nu fim de acord.

Am fost violată de mai multe ori când eram foarte tânără, iar mama spunea că este vina mea. De atunci mă simt
murdară şi nedemnă să fiu ceea ce sunt acum. Cum aş putea ieşi din acest impas?

Când mama ta îţi spunea că este vina ta, reflecta pur şi simplu ceea ce îţi spuneai tu în sinea ta, chiar dacă nu erai
conştientă de acest lucru. Este posibil să fi avut dorinţe sexuale în perioada când ai fost violată şi te-ai gândit că tu ai
fost cea care a provocat situaţia. De aceea mama ta a reflectat de fapt ceea ce exista în interiorul tău. Este un lucru
care se întâmplă des în viaţă. Atunci când ignorăm ceea ce se întâmplă în noi, atragem în mod automat persoane sau
situaţii care ne fac să devenim conştienţi. întotdeauna este mai uşor să dăm vina pe cei care ne acuză. Pentru a reuşi
să accepţi ceea ce am spus este nevoie să accepţi noţiunea de responsabilitate, adică ideea că tot ceea ce ni se
întâmplă în viaţă este ceva ce atragem, ce creăm noi înşine, după imaginea aceea ce avem în interiorul nostru. Ce e
mai important este să îţi schimbi credinţele, să înveţi să te accepţi. Acordă-ţi dreptul de a fi avut atunci dorinţe şi de
â avea în continuare, fără să crezi că este ceva rău sau murdar. Nu m-ar surprnde să aflu că mama ta întreţine
aceleaşi credinţe ca şi tine, conform cărora, pentru o femeie este rău să aibă dorinţe sexuale şi să trezească dorinţele
bărbaţilor.

Cel mai important este să îţi acorzi dreptul de a fi aşa cum eşti, adică o persoană umană cu dorinţe, cu limite şi frici.
Aceasta este adevărata dragoste de sine.

Când un copil s-a născut din relaţia incestuoasă dintre un tată şi fiica lui, ce se va întâmpla cu
acel copil?

Dacă copilul simte încă de la naştere că s-a născut dintr-un păcat foarte mare, că a fost conceput în condiţii
inacceptabile, îi va fi foarte greu să se accepte. Este foarte important să fiţi sinceri cu copilul, încă de la
început. Chiar şi unui bebeluş i se poate explica ce s-a întâmplat. Care este motivul? Pentru a-l ajuta pe noul suflet să
îşi accepte alegerea de a veni pe lume în aceste circumstanţe. Ajutându-I să îşi accepte alegerea, acest lucru o va
ajuta, de asemenea, pe mama lui să accepte circumstanţele naşterii copilului. A le accepta nu înseamnă a le aproba.
Chiar dacă părinţii şi majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu ceea ce s-a întâmplat, copilul s-a născut totuşi. Este
mai bine să îl înveţi cum să se accepte decât să trăiască o viaţă dificilă.

Fiica mea mi-a mărturisit, după 18 ani, că bunicul ei a atins-o în zonele sexuale. Cum aş putea
reacţiona?
Te simţi vinovată pentru că nu ţi-ai dat seama de acest lucru? Am observat că în majoritatea situaţiilor de acest gen,
fetiţa care o consideră pe mamă protectoarea ei, are resentimente faţă de ea. în general, o mamă ştie în mod intuitiv
când se întâmplă ceva, dar nu vrea să recunoască neştiind cum să gestioneze o astfel de situaţie. Este posibil ca şi ţie
să ţi se fi întâmplat ceva asemănător în copilărie? Dacă da şi ai ascuns până acum această parte din viaţa ta deoarece
nu ştiai cum să o gestionezi, ai fi putut face faţă situaţiei trăite de fiica ta? Pentru a şti dacă fiica ta are resentimente
faţă de tine trebuie doar să verifici, să o întrebi.

întreab-o dacă ar fi vrut atunci ca tu să îţi dai seama de ce se întâmpla. Dacă ea se întreba cum era posibil ca tu să nu
vezi nimic, atunci este absolut firesc să aibă resentimente faţă de tine. Când suntem copii este normal să le
purtăm pică celor care au contribut în vreun fel la suferinţa noastră. De aceea iertarea este atât de importantă.
Trebuie să te ierţi pe tine însăţi şi să o ierţi pe fiica ta pentru că a avut resentimente faţă de tine. Ai putea să o
încurajezi pe fiica ta spunându-i: Ştii, este normal să îmi fi purtat pică atunci. Apoi trebuie să te accepţi pe tine
însăţi, să nu te mai simţi vinovată pentru că nu ai ştiut ce se întâmpla.

Lucrez cu bărbaţi care îşi injectează droguri şi o mare parte dintre ei au fost abuzaţi sexual. De ce au o dificultate
atât de mare în a vorbi despre aceste abuzuri?

Cred că este mai greu să evaluăm amploarea acestei probleme în cazul bărbaţilor deoarece ei păstrează secretul. îşi
spun că un bărbat ar trebui să fie capabil să se apere. Mult mai mulţi bărbaţi decât se crede au fost abuzaţi în
copilărie de către bărbaţi sau de către o femeie, o bonă sau o mătuşă etc. Un bărbat abuzat se teme că va fi considerat
slab şi îi este frică de judecata celorlalţi pentru că s-a lăsat abuzat. Ego-ul lui are o mare dificultate cu acest lucru.
Un alt factor care îl împiedică pe un bărbat să se destăinuie este faptul că nu a fost obişnuit să se exprime, să îşi arate
sentimentele, suferinţele, fricile. Este un lucru care face parte din cultura noastră. Deoarece păstrează
liniştea, durerea lor este şi mai mare deoarece o trăiesc în izolare. Astfel încât refugiul în alcool sau în droguri este
de multe ori o soluţie pentru cei care suferă foarte mult. Este o soluţie care pentru moment îi îndepărtează de
suferinţă.

Am fost violată când aveam opt ani. De atunci mai mulţi bărbaţi, inclusiv fratele meu şi vărul meu m-au atins şi s-au
masturbat înaintea mea de mai multe ori. Apoi, timp de şase ani am trăit cu un bărbat care mă forţa să am raporturi
sexuale cu el. Cum aş putea să învăţ să iubesc cu adevărat un bărbat şi să am o relaţie sexuală adevărată fără să mă
gândesc la toate aceste violuri? Este posibil să ajung să îi iert pe aceşti bărbaţi?

Nu eşti sigura femeie care trăieşte o astfel de situaţie. Este un lucru care se întâmplă cu mii de alte femei din întreaga
lume. Se întâmplă destul de des ca o persoană care a fost violată să vadă aceste scenariu repetându-se de multe ori.
Am observat de când am început cursurile, că o persoană care trăieşte o situaţie dificilă, indiferent în ce aspect al
vieţii, are o mare nevoie la niveul sufletului de a-şi rezolva o problemă foarte importantă. De aceea această situaţie
se repetă mereu. Cred că, în cazul tău, este vorba despre o problemă pe care o porţi de mai multe vieţi.

Pentru a răspunde la întrebarea ta - da, este posibil să ajungi să îi ierţi. Cu siguranţă, când este vorba despre o
problemă mai dificilă, este mult mai greu este să ierţi. Dar cât de frumoasă este victoria atunci când reuşeşti! Chiar
dacă este necesară iertarea fiecărui agresor, nu este nevoie să îi cauţi pe fiecare dintre ei individual. Poţi să urmezi
demersul în interiorul tău, parcurgând fiecare etapă a iertării veritabile. Ceea ce este cel mai greu în cazul
abuzurilor sexuale este de a accepta ideea că victimele sunt cele care au atras acest gen de situaţie. Este şi mai greu
în cazul în care un bărbat abuzează de un copil. Ceilalţi spun că este imposibil ca un copil să fie responsabil
deoarece nu caută să fie abuzat. Nu vreau să spun că eşti vinovată de ceea ce ţi s-a întâmplat. Este vorba despre ceva
ce se întâmplă la nivel inconştient, la nivelul sufletului. O parte din tine are nevoie să înţeleagă şi să rezolve ceva pe
planul sexualităţii. Să presupunem, de exemplu că, într-o viaţă anterioară ai fost tu însăţi un agresor sexual şi că nu
ţi-ai iertat faptul de a fi avut un astfel de comportament atunci. Iar pentru a te ajuta să închei acest proces de iertare
îţi vei atrage o situaţie asemănătoare.

Este vorba despre alegeri pe care le facem înainte de a ne naşte. Singurul motiv pentru care ne naştem pe pământ
este să învăţăm să trăim tot soiul de experienţe fără să ne judecăm. Chiar dacă sunt experienţe pe care le considerăm
rele sau anormale trebuie să învăţăm să le folosim pentru a ne învăţa să ne iubim mai mult şi să ne iertăm. Sigur îţi
va fi greu să îi ierţi pe cei care te-au agresat. Pentru a te ajuta, reţine faptul că şi ei au fost la rândul lor agresaţi şi nu
ştiau să se poarte mai bine de atât. Şi-au pierdut controlul şi sigur sunt persoane imature sexual. Nu înseamnă să fii
de acord cu ce au făcut şi să le dai dreptate: îi ierţi pentru ş putea trece într-o altă etapă a vieţii tale. Nu uita mai ales
etapa cea mai importantă: să te ierţi pe tine însăţi pentru că i-ai judecat pe acei bărbaţi şi pentru căte-ai judecat pe
tine însăţi. Poate ai crezut că a fost vina ta deoarece erai prea ’’sexy”. Poate te-ai acuzat că nu ai fost în stare să te
aperi. Când vei găsi pacea interioară îţi va fi mai uşor să poţi să iubeşti cu adevărat un bărbat şi să ai o relaţie
sexuală armonioasă.

Sunt bunica unei fetiţe care ne-a mărturisit, mie şi mamei ei, că bunicul ei o atinge în locurile intime. Mama ei nu
vrea să creadă aşa ceva. Spuneţi că în viaţă nu trebuie să încercăm să îi schimbăm pe ceilalţi. Acest lucru înseamnă
că trebuie să îl las pe bunic să facă ce vrea şi să nu intervin cu nimic pentru fetiţă?

Când vorbesc despre faptul de a nu încerca să îi schimbăm pe ceilalţi, nu spun să îi lăsăm pe ceilalţi să facă ce vor.
Trebuie să îi acceptăm pe oameni în ceea ce sunt şi nu neapărat în ceea ce fac. Simt că intenţia ta este bună şi vrei să
îţi ajuţi fetiţa. Este important să verifici cu ea dacă ea vrea ca tu să faci ceva în acest sens. Eu cred că vrea, deoarece
v-a mărturisit ce i se întâmplă. Vrea ca situaţia să înceteze. Dacă vrea să o ajuţi atunci trebuie să te
adresezi instituţiilor care se ocupă de cazurile de incest şi să le spui ce se întâmplă. Cere-le sfatul cu privire la ce poţi
face tu, în calitate de bunică a fetiţei.

Am trăit incestul cu tatăl meu de când aveam 12 ani. Astăzi nu îndrăznesc să îl strâng în braţe pe fiul meu. Ar putea
deveni şi el un tată incestuos?

Singura modalitate de a întrerupe cercul vicios este iertarea veritabilă. Atenţia ta trebuie concentrată în acest sens.
Vei şti că iertarea s-a împlinit şi că te-ai eliberat de orice judecată atunci când vei putea vorbi deschis şi uşor
despre ceea ce ai trăit, fără ruşine sau culpabilitate, cu fiul tău sau cu soţul tău sau cu alte persoane apropiate. Dacă
ai fi fost fiul unui tată incestuos probabil că ai fi avut tendinţe incestuoase şi fiul tău la fel, când ar fi devenit adult. în
cazul unei femei care a avut un tată incestuos, aceasta atrage de obicei un soţ care are aceleaşi tendinţe ca şi tatăl ei.
Poate trebuie să discuţi aceste lucru cu soţul tău. Soţul tău ştie ce ai trăit în relaţie cu tatăl tău? Este important să
clarifici toate aceste aspecte. O comunicare deschisă te ajută să risipeşti ruşinea şi culpabilitatea care apar
întotdeauna în astfel de experienţe. Cu cât mai mult vei trăi această situaţie cu ruşine şi în secret cu atât vor exista
mai multe şanse ca fiul tău să fie marcat de această situaţie şi mai târziu să aibă dificultăţi pe plan sexual. Este foarte
important să îi explici fiului tău reţinerea pe care o ai faţă de el.

De ce incestul dintre un tată şi fiica lui este atât de rău? Oare nu societatea este cea care ne face să credem că este
ceva ruşinos? Nu se poate imagina o societate în care acest act ar fi considerat ca o dovadă de dragoste, o transmitere
a sexualităţii?

Există în realitate anumite tipuri de societate, anumite triburi în care incestul dintre tată şi fiică este încă permis. Dar
în aceste cazuri actul se face în dragoste, nu cu agresivitate. Tatăl este cel care face primul dragoste cu fiica lui. în
general, în astfel de societăţi, înainte de căsătoria fiicei, tatăl face dragoste cu ea, pentru a o pregăti pentru viitorul ei
soţ. Totuşi, acest gen de obiceiuri este tot mai puţin acceptat pe pământ.

Un incestuos poate deveni un violator?

Dacă se întâmplă acest lucru, este ceva foarte rar. Nu am auzit niciodată de un tată incestuos care să devină violator.

Ce rol poate avea rugăciunea în tratamentul incestului?

Rugăciunea ne poate ajuta întotdeauna, dacă este făcută dintr-o motivaţie corectă. Când ne rugăm ar trebui să ne
întrebăm întotdeauna: Mă rog din teamă de ceva sau din dragoste pentru'cineva? Când o persoană se roagă deoarece
îi este teamă de ceva, investeşte şi mai multă energie în obiectul fricii ei. Lucrul de care se teme se va întâmpla
deoarece este concentrată pe frica ei. Crede că se roagă dar în realitate îşi întreţine frica, în cazul întrebării tale, nu
îmi dau seama dacă vorbeşti despre persoana incestuoasă care se roagă sau de familia care se roagă pentru ea.
Oricum ar fi, adevărata rugăciune este o proiecţie mentală pe care o trimitem unei persoane, dorindu-i să traverseze
cu bine o dificultate, să fie fericită şi să trăiască în pace interioară. Ne rugăm să îşi regăsească calea şi să se
întoarcă la dragoste. Acest gen de rugăciune poate ajuta.
Ce le poate determina pe două adolescente să îşi acuze tatăl de incest, fiind susţinute de mama lor, deşi totul este o
minciună şi o invenţie a lor?

Dacă este într-adevăr o minciună, nu foloseşte la nimic să ai resentimente faţă de fete şi mama lor, deoarece există
legea compensaţiei şi vor avea de suferit consecinţele. Dacă acuză pe cineva pe nedrept, într-o zi vor fi acuzate la
rândul lor pe nedrept. Culegem întotdeauna ceea ce semănăm. Este o lege inconturnabilă. Nu foloseşte la nimic să ai
resentimente faţă de cineva şi să vrei să îl pedepseşti. în cazul tău este inutil deoarece te face să suferi. Tatăl care
este acuzat pe nedrept trebuie să observe ce anume îl deranjează cel mai mult în această situaţie. Ce simte legat de
acest lucru? De ce îi este teamă? Această experienţă îl va ajuta să descopere un aspect din el pe care nu îl acceptă.
Dacă se simte trădat sau percepe situaţia ca pe o nedreptate sau o respingere a celuilalt, trebuie să accepte faptul că
atrage acest lucru în viaţa lui dintr-un anumit motiv. Şi pentru că este vorba despre trei femei importante din viaţa
lui, probabil a trăit acelaşi lucru cu mama lui. Are nevoie să înveţe să accepte şi să facă un proces de iertare cu
mama lui. în acelaşi timp, în mod automat se va produce iertarea cu cele două fiice ale lui şi cu soţia lui. Nimic nu
apare întâmplător în viaţa noastră.

Ştiu că nu este uşor să accepţi genul acesta de răspuns, mai ales dacă eşti victima unei astfel de acuzaţii. întotdeauna
ne este mai uşor să îi acuzăm pe ceilalţi. Ego-ul nostru este cel care vrea să dea întotdeauna vina pe ceilalţi. Dar nu
ne foloseşte la nimic. Eu sunt convinsă că, indiferent de situaţie, există întotdeauna o parte din nou care o atrage
pentru a ne ajuta să conştientizăm mai mult anumite aspecte. Ceea ce nu vrem să vedem în interiorul nostru vom
atrage întotdeauna din exterior. La acest lucru mă refer când spun să ne asumăm 100% din responsabilitatea pentru
ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.

Nu prea se vorbeşte despre incest între o mamă şi fiul ei. Acest gen de incest nu există?

Există astfel de cazuri incestuoase, dar foarte rar există un act sexual complet. E vorba mai multe despre jocuri
incestuoase, nu despre un incest consumat. De exemplu, unele femei se amuză încurajându-şi băieţelul să se
ascundă sub fusta lor. Sau îl ating pe băiat, sub pretex că îl spală, insistând mai mult decât este nevoie pe părţile lui
intime. Psihologii afirmă însă că incestul dintre mamă şi fiul ei este mult mai traumatizant decât cel dintre tată şi
fiică deoarece legătura dintre un copil şi mama lui este diferită. Este o legătură specială deoarece copilul iese din
pântecele mamei. Copilul care îşi doreşte să facă dragoste sau a făcut deja dragoste cu mama lui are o problemă de
identitate foarte gravă. Este ca şi cum s-ar pierde, ar dispărea din nou în mama lui. De aceea un astfel de incest
necesită mai multă terapie personală şi mai multă atenţie.

Cum se poate explica faptul că eu cred că am suferit un abuz sexual din partea tatălui meu, în copilărie, dar nu îmi
mai amintesc nimic? S-a întâmplat cu adevărat sau este vorba despre dorinţa mea faţă de tatăl meu?

Este posibil să fie ambele. Dacă nu ai descoperit urme ale acestui incident în interiorul tău, dacă memoria ta l-a
ascuns până acum, poate este peste limitele tale să îl vezi. Te sfătuiesc să nu te forţezi să-ţi aminteşti. Poţi doar
să vorbeşti cu inconştientul tău, atunci când te vei simţi pregătită: Acum mă simt pregătită să aflu adevărul. Dacă
sunt cu adevărat pregătită, îi cer Dumnezeului meu interior să deschidă cufărul pe care l-am închis în memoria mea,
pentru a putea vedea incidentul aşa cum s-a întâmplat în realitate’’. Să spunem că este adevărat... Te simţi capabilă
să îl ierţi pe tatăl tău şi să te ierţi pe tine însăţi? Practica iertării interioare este un mijloc de a deschide poarta
memoriei tale deoarece iertarea face situaţiile să devină mai puţin dureroase. între timp nu te forţa mai mult decât
este necesar. Nu este bine să îţi forţezi memoria atunci când nu eşti pregătit.

Tatăl meu a comis un incest faţă de mine, iar eu l-am iertat. însă acum are aceleaşi dorinţe faţă de bebeluşul meu, o
fetiţă de şase luni. Tatăl meu refuză orice ajutor. Ar fi bine să nu îl mai văd, pentru a-mi proteja copilul?

Dacă într-adevăr l-ai iertat pe tatăl tău şi te-ai iertat pe tine, trecând prin toate etapele iertării, ar trebuie să poţi să îi
vorbeşti deschis despre ceea ce^se întâmplă. Explică-i ce simţi în această situaţie: Am decis că vreau să îmi protejez
fetiţa. Ce pot face? Este bine să nu te mai văd, să nu mai venim la tine? Cum te simţi tu având aceste dorinţe faţă de
ea? Ai impresia că nu te vei putea controla?

Cel mai bun efect îl are o discuţie sinceră şi deschisă. Dacă nu poţi face acest lucru şi îţi este teamă de el, îţi este
teamă să îi vorbeşti, îţi este teamă că te judecă sau te temi de reacţia lui, înseamnă că iertarea încă nu a fost
realizată. In acez caz situaţia aceasta este pentru tine o ocazie de a încheia procesul de iertare.
Partea a şaptea:

Bolile si afecţiunile
*»

Am abuzat atât de mult de sexualitate încât astăzi sunt aproape tot timpul impotent. Cum aş putea schimba această
situaţie?

Nu înseamnă neapărat că eşti impotent din această cauză! Există o legătură cu credinţa ta că dacă o persoană
abuzează de sexualitatea sa ajunge până la urmă impotentă. Este suficient să determine impotenţa. Pentru a clarifica
mai mult voi cita în continuare un fragment din cartea mea Corpul tău îţi spune: iubeşte-te!

’Fiecare bărbat a fost sau va fi la un moment dat în viaţă impotent. Erecţia este un fenomen foarte fragil. Când apare
impotenţa, nu trebuie ridiculizată sau dramatizată. Este bine să verifici în ce situaţie te-ai simţit neputincios în alt
aspect al vieţii. O pierdere a erecţiei repetată cu aceeaşi femeie poate fi determinată de faptul că femeia joacă rolul
mamei bărbatului, iar el vrea să se asigure că nu vrea să o murdărească pe femeia iubită. Poate fi, de asemenea, un
mijloc folosit pentru a satisface dorinţa de a se priva a partenerei.” Impotenţa a apărut pentru a-ţi arăta că te
consideri neputincios în faţa unei situaţii, dintr-un alt aspect al vieţii, iar această credinţă nu este benefică
pentru tine. Se întâmplă des ca o persoană să se simtă neputincioasă deoarece vrea prea mult pentru cineva. Ar fi mai
bine să îi lase pe ceilalţi să îşi rezolve singuri problemele.

Dacă suferi de impotenţă din cauza unei experienţe sexuale anterioare neplăcute, corpul tău îţi spune că nu este bine
să crezi că, dacă acea experienţă s-a întâmplat o dată, va continua neapărat. Doar prin faptul de a întreţine credinţa
poţi face ca ea să se repete. Se spune doar că ni se întâmplă întotdeauna ceea ce credem.

Dacă foloseşti impotenţa sexuală pentru a-ţi priva partenera, să ştii că pe tine te privezi, deoarece îţi blochezi în
acelaşi timp şi energia creativă. Această atitudine nu face decât să îţi hrănească ego-ul, nu şi relaţiile.

SIDA poate fi un mesaj al corpului? Virusul este chiar atât de puternic

pe cât se spune?

SIDA sau Sindromul de imunodeficienţă dobândită prezintă simptomele a 25 de boli. Există foarte multe cărţi
despre această boală. SIDA constituie subiectul unei mari controverse. Dacă un partener nu este seropozitiv,
dar suferă de exemplu de cancer, de reumatism aticular, de pneumonie, de diaree sau este atins de demenţă, de
micoze, de tuberculoză, are febră, o erupţie herpetică, tot soiul de simptome neurologice sau de deficienţă,
atunci nimeni nu intră în panică, deoarece sunt boli normale şi cunoscute (conform concepţiei actualmente în
vigoare).

Dar dacă însă aceeaşi persoană este seropozitivă, dintr-o dată toate simptomele se asociază cu SIDA.

Dar este important să ştim că a fi seropozitiv nu este acelaşi lucru cu a fi bolnav de SIDA. O persoană seropozitivă
este cea a cărei test de sânge arată că are anticorpi HIV (Virusul uman imunodeficitar). Se spune că 99%
dintre seropozitivi nu au niciunul dintre simptomele SIDA.

SIDA are o legătură directă cu dragostea de sine. Se manifestă în cazul unei persoane care nu se iubeşte şi căreia nu
îi convine sexul pe care îl are. Ar fi preferat să fie de sex opus. Este o boală pe care o au şi homosexualii şi
heterosexualii. în unele părţi ale lunii, precum Asia, Africa, populaţia heterosexuală este cea mai atinsă, din cauza
prostituţiei şi a relaţiilor sexuale neprotejate. Tot mai mulţi bebeluşi se nasc bolnavi de SIDA.

Multă lume crede că este o boală sexuală, dar este boala celor care nu se iubesc pe ei înşişi şi au tendinţa să
compenseze pe plan sexual, pentru a avea iluzia că sunt iubiţi şi acceptaţi de ceilalţi. Sunt foarte dependenţi.
Sunt persoane care se simt culpabile şi dezamăgite de ele însele, se devalorizează. Sunt adeseori decepţionate în
viaţă. Boala devine în cazul lor un mod de a se pedepsi, sperând că astfel vor neutraliza culpabilitatea. Se pedepsesc
prin a se bloca la nivelul raporturilor sexuale, mijloc pe care îl folosesc cel mai mult pentru a se simţi iubite.

Această boală nu este mortală, adică persoana afectată încetează să creadă că nu merită să trăiască. Trebuie să
accepte ideea că, fiecare dezamăgire trăită, pe care o consideră nedreaptă, este determinată de prea multe aşteptări,
printre altele fiind aceea de a fi iubită de ceilalţi. Dacă vrea să fie iubită este pentru că nu crede destul în valoarea ei,
în fiinţa extraordinară care este.

Mesajul pe care îl transmite corpul persoanei afectate este că a venit momentul să se iubească aşa cum este, cu inima
plină de iubire. De altfel este extraordinar să constaţi că, o persoană care suferă de SIDA are de multe ori o inimă
atât de generoasă încât ar putea iubi toată lumea. Nu trebuie decât să reintre în contact cu inima ei mare şi să o
folosească pentru a se iubi aşa cum este, având sexul pe care l-a ales înainte de a se naşte. în adâncul sufletului său,
există un motiv important care a determinat-o să aleagă sexul pe care îl are acum. Chiar dacă alegerea sa nu a fost pe
placul cuiva (părinţii, de exemplu) şi aceştia au de învăţat în dragoste, cu privire la această experienţă. Important
este să îţi vezi propria evoluţie şi să te împlineşti în dragoste. Singura raţiune de a fi a tuturor oamenilor de pe
pământ.

Problemele legate de menopauză, precum bufeurile de căldură, durerile de cap şi scăderea libidoului au legătură cu o
sexualitate rău trăită?

Poate exista o legătură indirectă, deşi este o legătură la nivelul creativităţii, nu al sexualităţii propriu zise. lată care
este definiţia metafizică a problemelor de menopauză, extrasă din cartea Corpul tău îţi spune: lubeşte-te!

’’Menopauza este o tranziţie naturală în viaţa unei femei. Cele care au probleme legate de menopauză nu accepta
ideea de a îmbătrâni. Iar cum anii de reproducere se termină o dată cu menopauza, aceste femei acceptă cu greu
sfârşitul funcţiilor feminine atât de importante. Trebuie să treacă de la reproducere la crearea pentru ea însăşi, adică
trebuie să folosească mai mult principiul său masculin pentru a traversa această etapă mai uşor şi mai confortabil.
Femeile care au o dificultate în a-şi accepta principiul masculin au probleme legate de menopauză. Cu cât perioada
de menopauză este mai dificilă cu atât mai puternic este mesajul corpului care spune că nu ai de ce să te temi de
îmbătânire.

Faptul că corpul devine mai puţin performant nu înseamnă că nu ne mai putem crea viaţa aşa cum vrem. Ar trebui să
revizuim noţiunea de bătrâneţe. A îmbătrâni nu înseamnă a muri, a fi invalid sau neputincios, a nu mai fi dorit, a fi
singur sau inutil şi a nu mai putea face ceva nou. O dată cu vârsta, de obicei devenim mai înţelepţi deoarece avem
mai multă experienţă şi cunoaştem multe lucruri pentru a face faţă oricărei situaţii.

Pentru o femeie care trăieşte foarte greu perioada menopauzei este nevoie să îşi permită să creeze ceva pentru ea. în
general, înainte de menopauză, o femeie este obişnuită să creeze ceva pentru ceilalţi. Acum a venit rândul ei. Poate
crea ceva pentru ea, folosindu-şi principiul masculin, poate avea timp de reflecţie, în linişte, poate avea avantajul de
a fi singură cu ea însăşi”, în plus, nimic nu te împiedică să iei medicamente sau să recurgi la tratamente medicale
tradiţionale sau alternative. Cred că, cu ajutorul progresului din medicină, putem găsi produse excelente care ne pot
ajuta la nivel fizic în această perioadă. Iar fiecare persoană în parte poate face demersul necesar pe plan emoţional,
mental şi spiritual.

De ce secreţiile mele vaginale sunt uneori lichide şi nu cremoase atunci când fac dragoste? Uneori mă deranjează
acest lucru.

Când simţi o iritare pune-ţi întrebarea dacă, pe moment chiar vrei să faci dragoste şi verifică ce anume te irită cu
adevărat. Felul în care faci dragoste? Altceva? O dată ce ai găsit răspunsul nu trebuie decât să îi faci faţă,
acceptând ideea că, dacă eşti iritată, acest lucru are legătură cu felul în care vezi tu situaţia. Iritarea este o percepţie
mentală. Ego-ul ar vrea ca noi să credem că este vina celuilalt sau a unui factor exterior, dar în realitate provine
întotdeauna din felul în care vedem noi lucrurile.

Am aproape 60 de ani şi de când am divorţat am dureri de prostată şi mă simt obosit. Aţi putea să îmi dai mai multe
detalii despre ce se întâmplă?
Pentru a înţelege mai bine ceea ce ţi se întâmplă şi ce poţi face cu această problemă voi reda descrierea metafizică a
problemelor legate de prostată: "Această glandă face legătura dintre corp şi centrul de energie (chakra) Sacru şi
energia creatoare. Problemele de prostată sunt mult mai frecvente după vârsta de 50 de ani. Arată celui care suferă
că se lasă deranjat de o situaţie în care se simte neputincios, o situaţie pe care nu o poate controla aşa cum vrea el.
Devine prea laş. Aceste probleme îi arată faptul că nu poate controla totul în viaţă şi uneori, Universul ne trimite
anumite situaţii pentru a ne ajuta să ne relaxăm şi să creăm altceva. Când un bărbat are un sentiment de
neputinţă trăieşte, de asemenea, o scădere a libidoului. Acest lucru reflectă ceea ce se întâmplă în interiorul lui.

Problema ta de prostată are ca scop să te ajute să reiei contactul cu puterea de a-ţi crea viaţa. încetează să crezi că,
dacă îmbătrâneşti eşti mai puţin puternic şi mai puţin capabil să creezi ceva în viaţa ta. Este adevărat că, corpul
nostru se uzează în timp şi este ceva foarte natural. Aceasta este ocazia ideală pentru a folosi toate forţele emoţionale
şi mentale pe care le-ai dezvoltat de-a lungul anilor pentru a crea altceva şi pentru a te lăsa ajutat pe plan fizic de
către cei mai tineri.

Nu trebuie să mai crezi că, dacă delegi altora anumite sarcini, îţi pierzi valoarea. Din contră, acest lucru se numeşte
"înţelepciune”.

Putem folosi energia sexuală pentru a ne vindeca sau a-i ajuta pe alţii să se vindece?

Energia sexuală nu este neapărat o energie pentru vindecare, ci mai mult o energie creatoare. Nu cred că o persoană
poate vindeca cu adevărat pe altcineva. Credinţa că putem vindeca pe cineva cu energia noastră (sexuală sau de altă
natură) este doar o modalitate de a ne supradimensiona ego-ul.

Este adevărat că diabetul poate influenţa sexualitatea?

Diabetul nu este o boală legată de sexualitate. Este mai mult o boală a corpului emoţional, având o legătură directă
cu dorinţele. Persoana care face diabet este genul de persoană care nu îşi acordă mici plăceri, fiind prea ocupată să le
facă pe plac altora. Se împiedică să îşi manifeste propriile dorinţe sau să îşi dea seama că are dorinţe pentru ea
însăşi. Se poartă ca şi cum nu ar avea dreptul să aibă dorinţe pentru ea şi să îşi facă prea mult pe plac. Din
cauza dorinţelor sexuale pe care le ignoră, acest lucru îi afectează indirect viaţa sexuală.

Puteţi să explicaţi ce este herpesul genital?

lată un fragment din cartea Corpul tău îţi spune: iubeşte-te! Referitoare la herpesul genital. Vei găsi un răspuns la
nivel metafizic al bolii:

"Este o boală care provine din culpabilitate sexuală. Persoana afectată vrea să se pedepsească pentru raporturile
sexuale pe care le are. Are dorinţe sexuale, dar noţiunile de bine şi de rău sunt prea puternic ancorate în ea şi îi
conduc viaţa sexuală. De multe ori persoanele afectate de herpes genital preferă să arunce vina e altcineva decât să
îşi înfrunte propriile lor dorinţe. Durerile cauzate de herpes reprezintă durerile cauzate de atitudinea ta mentală faţă
de viaţa ta sexuală.

Este foarte important să îţi acorzi dreptul de avea dorinţe şi de a-ţi revizui educaţia sexuală, aceasta din urmă te
împiedică să fii tu însăţi şi te face să ai o anumită reţinere sexuală. Când o voce interioară îţi spune că este rău
ceea ce faci, conştientizează faptul că este ceva ce vine din educaţie şi reprezintă de fapt credinţele altcuiva.

Este nevoie să Je decizi o dată pentru totdeauna dacă mai vrei să întreţii aceste credinţe. în plus, prin faptul că
împiedici sexualitatea ta să se exprime, îţi împiedici capacitatea de a crea să se manifeste din plin. Cele două
sunt legate deoarece energia sexuală reprezintă capacitatea de a crea.”

Cred că aţi afirmat că nu putem lua o boală de la o altă persoană, adică, bolile sexuale nu sunt transmisibile. Am
înţeles bine?

Indiferent dacă este vorba despre boli sexuale sau despre altceva, felul în care văd eu lucrurile este acelaşi. Nu cred
că există boli contagioase. Cred doar că există persoane care au de rezolvat aceleaşi lucruri. Dacă nu ar fi aşa,
imediat ce o persoană ar avea o răceală, toată lumea s-ar îmbolnăvi. Nu putem şti dinainte dacă, în contact cu cineva
vor fi activate în noi anumite lucruri şi ne vom îmbolnăvi de aceeaşi boală. Plecând de la ideea că fiecare boală
are un sens metafizic propriu doar ei, faptul de a fi afectat de o anumită boală ne indică aspectul din viaţă unde ar
trebui să ne schimbăm modul de gândire. Să luăm de exemplu SIDA. Dacă o persoană care are aceleaşi răni şi
aceleaşi aspecte de rezolvat face dragoste cu o persoană bolnavă de SIDA există riscul de a contacta aceeaşi boală.
Cele două persoane nu s-au întâlnit întâmplător. Dacă credem că ne-am molipsit de la altcineva, acest lucru ne
împiedică să ne facem propriul proces interior. Trebuie să vedem fiecare boală ca pe un cadou pe care îl creăm în
viaţa noastră pentru a ne ajuta să conştientizăm anumite lucruri pe care nu vrem să le vedem în noi. Atâta timp cât
nu suntem clari faţă de noi înşine şi nu suntem convinşi că ne-am încheiat toate procesele interioare, este de evitat să
facem dragoste cu persoane care suferă de boii aşa-zis „transmisibile”. De asemenea ,este bine să nu ne încredem
în credinţele populare. O credinţă întreţinută de mii de persoane sau de miloane de persoane poate influenţa foarte
mult oamenii. Simplul fapt de a crede că ne îmbolnăvim de o anumită boală, poate atrage acea boală. Astfel putem
crea o boală pe plan mental.

Cum explicaţi faptul că, anumite persoane nu devin seropozitive după ce au avut contacte sexuale cu persoane
bolnave de SIDA?

Cred că răspunsul la întrebarea de dinainte vă va clarifica cu privire la acest subiect.

Spuneţi că SIDA se manifestă la persoane care au o culpabilitate sexuală foarte puternică. Ce credeţi despre cei care
contactează boala prin transfuzii de sânge?

Au acelaşi mesaj de înţeles, cu excepţia faptului că, în cazul acestor persoane va fi mult mai greu să îşi asume
răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat. Este mult mai uşor să arunce toată vina asupra celor care au făcut
transfuzia. A-i acuza pe ceilalţi ne ajută să nu ne asumăm responsabilitatea. Ego-ul este astfel foarte mulţumit,
deoarece el caută mereu să îi acuze pe cei din exterior pentru ceea ce i se întâmplă.

Sufăr frecvent de infecţii şi de iritaţii în zona genitală fără o cauză aparentă. Nu reuşesc să găsesc cauza acestor
afecţiuni. Mă puteţi ajuta?

Infecţia este semnul unei fragilităţi în aspectul din viaţă care are legătură cu partea corpului afectată. Persoana
afectată se lasă foarte uşor influenţată de gânduri, de vorbe sau de gesturi provenind de la ceilalţi, care nu şi convin
şi care o deranjează. Nu îşi recunoaşte forţa şi capacitatea de a se afirma. O infecţie poate apărea şi în cazul unei
persoane pesimiste care îşi spune: ce rost are?, o persoana care nu luptă pentru ceea ce vrea. Sau atunci când crezi că
ceva sau cineva este infect, respingător. Este posibil să te acuzi de faptul că eşti respingătoare?

Nu ai de ce să te laşi agresată de ceilalţi. Teama ta de agresiune te aduce în contact cu persoane sau cu situaţii care
crezi că te pot agresa. Este foarte probabil ca ceea ce tu consideri a fi agresiv să nu fie deloc aşa în
concepţia celeilalte persoane. Este nevoie să reiei contactul cu forţa ta interioară şi să nu mai crezi că trebuie să pari
fragilă sau slabă pentru a primi atenţia şi dragostea celorlalţi. Ai mult mai multă forţă decât crezi. Dacă te acuzi că
eşti respingătoare, îţi sugerez să revizuieşti această noţiune şi să îţi dai seama că nu eşti corectă faţă de tine însăţi.

Ce mesaj încearcă corpul meu să îmi transmită prin dureri menstruale foarte puternice, în fiecare lună?

lată un fragment din cartea Corpul tău îţi spune: iubeşte-te! Referitor la problemele legate de menstruaţie. Ar trebui
să îţi fie util: „Problemele de menstruaţie indcă faptul că femeia afectată are o dificultate în a-şi accepta feminitatea.
De la vârsta adolescenţei a devenit opusul mamei ei, care a fost primul ei model feminin. Nu înseamnă că nu este
feminină, ci că rolul de femeie nu i se pare prea atrăgător deoarece trebuie să se supună la prea multe reguli. Ar fi
preferat, inconştient, să fie bărbat, fiind chiar pe punctul de a avea resentimente faţă de bărbaţi pentru că pot trăi
experienţe pe care ea consideră că nu le poate trăi deoarece este o femeie. De multe ori se forţează să joace rolul
unui bărbat, rol în care, inconştient, se simte vinovată.,, Problemele tale legate de menstruaţie arată faptul că ceea ce
ai decis în adolescenţă cu privire la ce reprezintă o femeie, nu este adevărat în realitate. Acest mod de a vedea
femeia îţi face rău şi dăunează fericirii tale. Faptul de a fi mereu „în reacţionai” te face să trăieşti emoţii care îţi
tulbură liniştea interioară. Poţi să faci tot ceea ce vrei, mai ales că acum, tot mai multe femei pot avea poziţii altădată
rezervate strict bărbaţilor.
Nu ai de ce să urmezi regulile cu privire la diferenţele dintre rolurile femeii şi cee ale bărbatului. în loc să îi invidiezi
pe bărbaţi, ar fi mai bine să îi doreşti, pentru a avea o relaţie de cuplu armonioasă. Chiar dacă uneori alegi să joci un
rol de bărbat, acordă-ţi dreptul de avea nevie de el, fără ca aaceste lucru să însemne că devii dependentă.

Când vei înceta să mai vrei să joc toate rolurile masculine, vei putea face loc unui bărbat în viaţa ta. Este posibil de
asemenea ca problemele tale să provină din credinţe populare existente în familia ta. Poate, atunci când erai mică ţi
s-a spus că este ruşinos să ai ciclu, este un păcat, o boală, este murdar etc.? Sau ai învăţat că este ceva normal să ai
probleme în timpul menstruaţiei? Dacă da, depinde doar de tine să îţi revizuieşti credinţele legate de acest subiect şi
să accepţi faptul că, menstruaţia este o funcţie nedureroasă, absolut naturală şi necesară pentru o femeie”.

Cred că prea multe femei care au probleme la nivelul organelor genitale îşi fac histerectomie. Această operaţie are o
legătură cu sexualitatea?

Extirparea uterului prin histerectomie nu are neapărat legătură cu sexualitatea femeii, ci mai degrabă cu partea sa
creativă, lată care este definiţia problemelor de uter, descrisă în cartea Corpul tău îţi spune: iubeşte-te!

„Pentru că uterul este primul loc în care va locui viitorul bebeluş, orice problemă legată de acest organ are o legătură
cu primirea, cu căminul, cu locuinţa cuiva. Când o femeie nu poate avea un copil din cauza unei probleme la uter,
corpul său îi spune că, în adâncul ei, vrea să aibă un copil, dar are încă o frică mare că dorinţa ei o poate influenţa
atât de mult încât poate crea un blocaj fizic care o va împiedica să aibă un copil."

De asemenea, o femeie care îşi poartă pică pentru că şi-a întâmpinat copilul aşa cum a vrut, poate avea o problemă la
uter.

în plus, femeile care au probleme legate de uter au o dificultate în a avea timpul necesar pentru a lăsa o idee nouă să
încolţească înainte de a o manifesta concret. Sau poate apărea la o femeie care se simte vinovată deoarece nu poate
crea un cămin suficient de bun pentru cei apropiaţi.

In cazul în care aveţi o astfel de problemă, mesajul corpului este acela de a verifica dacă frica pe care o simţiţi cu
privire la crea ceva (fie că este vorba despre un copil, un proiect etc) este fondată. Apoi decideţi ceea ce aveţi
de făcut: să îi faceţi faţă sau să vă lăsaţi influenţate de ea. Oricare ar fi decizia, trebuie să vă acordaţi dreptul de a lua
açea decizie. Oricum, indiferent de decizie, nu veţi scăpa de consecinţe.

Acordaţi-vă dreptul de a fi fiinţe umane care nu au de dat socoteală nimănui. Viaţa voastră şi deciziiile pe care le
luaţi vă aparţin doar vouă. Mai mult, corpul spune în acest caz că ar fi mai bine să ai mai mult timp înainte de a trece
la acţiune. Nu înseamnă să fii mai puţin spontană, ci să dai dovadă de mai mult discernământ atunci când alegi
momentul de a acţiona spontan. Acordă-ţi, de asemenea, dreptul de a avea limite. De asemenea, este posibil poate
să foloseşti expresii de genul: „Nu pot concepe ceva...” în sensul „Nu înţeleg ceva...”? Ar putea fi o altă cauză
suficientă pentru a te împiedica să concepi ceva indiferent de domeniu.

Este posibil ca vaginitele mele repetate să aibă legătură cu faptul că nu am chef să fac dragoste cu soţul meu?

Există o legătură directă între cele două aspecte, lată un fragment din descrierea metafizică a afecţiunilor vaginului,
din cartea mea, Corpul tău îţi spune: iubeşte-te! Majoritatea afecţiunilor vaginale sunt legate de viaţa sexuală a
femeii deoarece aceste probleme o împiedică în primul rând să aibă relaţii sexuale. îi arată femeii afectate de aceste
probleme că, îşi doreşte o viaţă sexuală satisfăcătoare, dar percepţia ei despre sexualitate are nevoie să fie schimbată.
Se simte folosită, manipulată, nevalorizată la nivel sexual. Furia pe care o trăieşte rezultă din faptul că nu îşi acordă
dreptul să îşi dorească relaţii sexuale.

Corpul tău îţi spune că ceea ce ai învăţat sau ai decis cu privire la sexualitate nu îţi mai este de folos. Poate a fost
cândva folositor, dar acum nu mai este aşa. Poate, fiind o femeie dominatoare, crezi că te laşi condusă atunci
când nu decizi tu când este momentul să faci dragoste, în loc să crezi că celălalt abuzează de tine şi de corpul tău,
corpul tău ar prefera să te simţi dorită. Dacă te simţi manipulat, recunoaşte faptul că şi tu manipulezi la rândul tău în
alte domenii, iar intenţiile tale, la fel ca cele ale partenerului tău, nu sunt rele.

Dacă viaţa ta sexuală este nesatisfăcătoare din cauza unui abuz sexual din copilărie, corpul tău îţi spune că nu este
bine să te blochezi, deoarece astfel continui să trăieşti fricile din trecut. Procesul iertării este mijlocul cel mai rapid şi
mai eficient de a te elibera de trecut”.

Am acelaşi partener de mai mulţi ani şi într-o zi, în timpul actului sexual am avut o leziune. De atunci am dureri de
fiecare dată. Ce vrea să însemne această rană?

Atunci când ne lovim sau ne rănim indiferent unde, este un semn de culpabilitate. Rănindu-ne, credem că ne
pedepsim atunci când ne considerăm vinovaţi de ceva, deşi în realitate nu suntem vinovaţi. îţi sugerez să afli de ce te
simţi vinovată. Pentru a merge mai departe şi a găsi cauza acestei răni care persistă, îţi sugerez să foloseşti metoda
descrisă la sfârşitul cărţii, care te va ajuta să găseşti credinţa şi frica ascunse în spatele rănii tale.

Este doar impresia mea sau chiar există în realitate tot mai multe boli venerice? Ce înseamnă acest lucru?

Deoarece orice boală venerică o face pe persoana afectată să îi fie ruşine, cauza principală a acestei boli este ruşinea
cu privire la sexualitate. Persoana infectată nu este însă conştientă de ruşinea pe care o simte. Iar corpul îi transmite
exact acest mesaj prin acea boală. O parte din ea vrea să aibă o viaţă sexuală activă, dar o altă parte o împiedică să
facă acest lucru. îi este ruşine mai ales să se lase influenţată de alţii. Nii îşi acordă dreptul de a-i plăcea sexul şi poate
chiar a fi dependentă de el. în plus, nu are încredere în capacitatea ei de a-şi alege un partener sexual potrivit.

Este interesat faptul că par să existe tot mai multe boli venerice, în ciuda progreselor medicinei pentru a le combate.
Există pentru a ne atrage atenţia că este cazul să renunţăm la anumite credinţe care au făcut parte din educaţia
noastră sexuală. Prin această boală corpul ne transmite să ne trăim sexualitatea aşa cum vrem, ştiind că corpul nostru
ne aparţine doar nouă şi nu avem de dat socoteală nimănui.

Trebuie să ne acordăm dreptul de a trăi anumite experienţe fără să ne simţim vinovaţi. Cu cât vrem mai mult să ne
controlăm, cu atât mai repede ne vom pierde la un moment dat controlul. Este mai înţelept să trăim o experienţă
în acceptare şi cu bucurie.

Faptul de a ne acorda dreptul de a trăi o anumită experienţă nu înseamnă că acea experienţă se va repeta toată viaţa.
în loc să ne fie ruşine sau să ne ascundem dorinţe şi acţiunile, ar fi mai înţelept să vorbim despre aceste lucruri şi să
fim mai deschişi, pentru a nu ne lăsa conduşi de ruşine.
Concluzie
în concluzie, aş vrea să rezum câteva lucruri: viaţa noastră sexuală reflectă ceea ce se întâmplă în interiorul nostru,
este ca un barometru.

Există o mulţime de mijloace pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a deveni conştienţi de ceea ce încă nu trăim cu
dragoste şi de ceea ce încă nu acceptăm. Viaţa noastră sexuală este unul dintre aceste mijloace.

Decodarea credinţelor este o metodă pe care am creat-o pentru a vă ajuta să descoperiţi cauza unei probleme, adică
credinţele şi fricile care stau la baza acelei probleme.

lată care sunt aceste etape:

Etapa 1

• Notaţi problema şi felul în care vă simţiţi din cauza acelei probleme. Etapa 2

• Răspundeţi la următoarea întrebare: Ce împiedică în viata mea faptul că am această problemă? De exemplu: Mă
împiedică să mă simt în largul meu.

(Este posibil să vă împiedice să aveţi, să faceţi ceva sau să fiţi ceva.

Răspunsul vă va ajuta să descoperiţi o nevoie a fiinţei voastre, o nevoie blocată de către o parte din voi care crede că
faptul de a răspunde acestei nevoi va produce o situaţie neplăcută).

Etapa 3

• Puneţi-vă următoarea întrebare: Dacă mi-aş acorda dreptul de a răspunde acestei nevoie (răspunsul de la
întrebarea nr.2), ce lucru dezagreabil mi s-ar putea întâmpla? De exemplu: „Dacă mi-aş permite să mă simt foarte
bine în pielea mea, în general, ce s-ar putea întâmpla neplăcut? Răspuns: M-aş crede altcineva, ceilalţi ar fi geloşi pe
mine!"

Fiţi atenţi la ego-ul vostru care uneori vă lasă să credeţi că nu vi se poate întâmpla nimic dezagreabil atâta timp cât
nu vreţi acest lucru. Vă păcăliţi ascultându-l, deoarece, dacă nu exista nicio obstrucţie mentală, nicio frică, aţi fi
obţinut deja ceea ce voiaţi! Fiinţa umană este întotdeauna creatoare. Acest lucru înseamnă că, imediat ce vă doriţi
ceva, acel lucru se poate manifesta în viaţa voastră. Singura modalitate de a bloca ceva în viaţă este să întreţii
o credinţă mentală care spune că nu meriţi acel lucru, că nu ai dreptul să ai ceva sau când îţi este frică de anumite
situaţii. Majoritatea acestor credinţe sunt inconştiente. Marea capacitate a fiinţei umane de a crea face ca, imediat
ce avem o dorinţă, avem şi mijloacele de a o realiza.

Etapa 4

• După ce ai identificat frica, pune-ţi întrebarea: Este adevărat? Reflectă realitatea? Am nevoie să continui să cred
acest lucru? De exemplu: Chiar crezi că, dacă ţi-ai permite să te simţi în largul tău te-ai da drept

altcineva? Iar ceilalţi ar fi automat geloşi? Dacă da, nu ai şti cum să gestionezi situaţia cu acele persoane?

In majoritatea cazurilor, răspunsul la acest gen de întrebare este ”nu” sau ’’poate uneori”. Dacă răspunsul este ”da”
vei şti că eşti capabil să gestionezi situaţia.

(Verifică în interiorul tău. Toate fricile şi credinţele vin din decizii luate în copilărie sau tinereţe, în urma unei
situaţii oarecare care te-a rănit. Este important să ştii că astăzi nu mai eşti aceeaşi persoană de altădată. Deciziile din
trecut nu reflectă realitatea de astăzi. Ţine doar de tine să renunţi la ele pentru a crea astfel noi situaţii. Atunci când ţi
se întâmplă tot mai multe probleme este pentru a te determina să îţi schimbi credinţele care nu sunt bune şi să
renunţi la anumite feluri de a gândi care nu mai sunt valabile acum). Dacă cineva vrea să aibă o relaţie sexuală
armonioasă, trebuie să o creeze ea însăşi. Ca în indiferent ce alt domeniu, nu putem aştepta ca schimbarea să vină de
la ceilalţi. Atâta timp cât credem că ceilalţi sunt responsabili de situaţiile care nu ne convin, nimic nu se va schimba.
Din momentul în care începem să căutăm ce anume din noi atrage o astfel de situaţie în viaţa noastră vom avea toate
şansele de partea noastră pentru a găsi răspunsul şi a transforma problema în oportunitate. Nu este niciodată prea
târziu pentru a transforma o situaţie din viaţa noastră, indiferent cum ar fi aceasta.

Mult succes!

Cuvântul editorului
Sper că această carte ţi-a plăcut şi că te va ajuta, câtuşi de puţin, în ceea ce ţi-ai propus atunci când ai ales să o faci
parte din viaţa ta, pentru un timp.

Dacă simţi şi doreşti să faci asta, recomand-o sau dăruieşte-o câtorva prieteni dragi', care crezi că ar fi încântaţi de ea
sau cărora le-ar putea fi de folos. Pentru că atunci când facem un bine, ne simţim şi noi bine, iar starea e bine este o
manifestare a iubirii de sine.

Spune-le prietenilor să precizeze, la prima comandă, că au aflat despre cartea de la tine, iar tu vei primi, la
următoarea comandă de carte făcută la adresă de e-mail: cartiascendent@gmail.com, o carte-Cadou, în
format electronic, din partea Editurii, ca mulţumire pentru că ai ajutat pe cineva să îşi schimbe viaţa în bine.

Te invit să intri în Comunitatea Trăind cu Claritate, o comunitate a celor care scriu şi citesc cărţi şi participă la
evenimente motivaţionale, de cunoaştere, exprimare şi evoluţie personală.

Această comunitate are şi pagină de facebook, unde oameni cu aceleaşi preocupări ca tine, ca mine, se întâlnesc şi
împărtăşesc informaţii şi trăiri ce contribuie la Starea de Bine. Pentru a face parte din comunitate, este de ajuns să
scrii un e-mail pe adresa: cunoasteresitraire@gmail.com şi să spui că îţi doreşti să fii parte din acest grup. Vei primi
în 24 de ore de la cererea ta, accesul la grupul comunităţii. Vei primi, ulterior, invitaţii şi informări despre întâlnirile
şi evenimentele comunităţii: seri de lectură, lansări şi prezentări de carte, conferinţe, ateliere, etc.

Fiind partea acestei comunităţi, vei beneficia şi de discounturi semnificative la cărţile publicate de Editura
Ascendent şi de tiara Toma Publishing House şi vei primi, în fiecare săptămână, prin e-mail, Editorialul “Trăind cu
Claritate”, care conţine resurse valoroase pentru tine: articole de dezvoltare personală şi comunicare, citate
motivaţionale, recenzii şi fragmente din cărţi pe teme de comunicare, creativitate, psihologie, spiritualitate cât şi
recomandări şi invitaţii la evenimente ce contribuie la starea ta de Bine.

De asemenea, ca membru al comunităţii, vei primi un discount de 50% la oricare din evenimentele organizate de
Centrul Cunoaştere şi Trăire. Acest centru este fondat de mine cu scopul de a pune la dispoziţia celor interesaţi
de Transformări Conştiente, o serie de întâlniri, cursuri, seminarii, conferinţe pe teme care se adresează deopotrivă
minţii, trupului şi sufletului.
Poţi descoperi resurse utile pentru creşterea ta interioară pe site-ul Centrului: www. cunoasteresitraire. simplesite.
corn

Te felicit pentru că citeşti, că te ocupi de tine, pentru că ai ales această carte care sper să îţi fie de folos pe drumul
devenirii tale !

Cu drag,

Clara Toma,

editor, autor, coach, trainer, speaker motivaţional,

fondator şi coordonator CentruTCunoaştere şi Trăire”

www. claratoma. simplesite. corn