CLASIFICAREA ARBORILOR

După felul frunzelor se clasifică în:

1. arbori cu frunze căzătoare – în general arbori de foioase precum: fagul, teiul, stejarul, paltinul,
cireşul, ulmul, carpenul, dar și câteva rășinoase precum: gingko, laricele, chiparosul de baltă etc;
2. arbori cu frunze persistente (sempervirescente) – în general rășinoase și speciile de arbori din zona
tropicală.

 arbori (peste 7 m)
 arbuşti (1 – 7 m) – zmeur, cătina, măces, păducel, porumbar, corn, sânger, ienupăr, liliac, soc
roșu, iasomie etc.
 arbuști pitici (sub 1 m) - afin, merisor, smârdar; subarbuști - drobul, cătina mică, argințica, iarba
neagră etc.

Structura și mărimea plantațiilor arbustive se stabileste în functie de latimea si structura strazii, de

latimea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto si a traficului pietonal, de cadrul arhitectural
al constructiilor limitrofe (numar de etaje, importanta edificiului, accesul la edificiul respectiv), de
orientarea strazii fata de punctele cardinale si nu în ultimul rând de instalatiile si constructiile subterane.

Bulevardele, ce au latimi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circulatie auto si velo,
separate de caile de circulatie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circulatiei auto, prin fâsii plantate cu
arbori si arbusti. Daca latimea strazii este mai mica si circulatia autovehiculelor intensa, se recomanda ca
arborii si în special arbustii sa se amplaseze între partea carosabila si trotuar.

Aliniamentele de arbori din interiorul unei localitati sunt alcatuite, de obicei, dintr-o singura specie,
specie ce poate fi schimbata dupa o intersectie sau dupa o întrerupere a aliniamentului datorita prezentei
unui edificiu. Pot fi folosite doua sau mai multe specii dar se recomanda ca acestea sa fie asemanatoare ca
habitus, talie, frunzis si comportament ecologic. Distanta dintre exemplare difera în functie de ritmul static
sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea libera a strazilor. În zona
intersectiilor pe o raza de cca. 25 m se recomanda pastrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru
asigurarea vizibilitatii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre doua exemplare arborescente variaza între
5-12 m, în functie de specie, de puterea de crestere, de largimea coroanei si de înaltimea la care se doreste
sa ajunga exemplarele respective.

Plantatiile sub forma de aliniamente simple se pot realiza pe fâsii de sol liber, de 1-1,5 m latime, uneori
chiar 2 m, sau în spatii individuale circulare sau patrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul
aliniamentelor duble latimea minima a fâsiilor de sol liber este de 3,5 m pentru dispunerea alternativa a
exemplarelor, sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrica (câte doi) a arborilor.