RAPORT PRIVIND STAREA TERITORIULUI

ROMÂNIA 2017

1
 Cuprins
INTRODUCERE .......................................................................................................................................................7
I. CONTEXT SOCIO-ECONOMIC GENERAL (rețea de localități, aspecte demografice și sociale) ......................8
CARACTERISTICI ALE REȚELEI DE LOCALITĂȚI ........................................................................................................8
GRADUL DE URBANIZARE ....................................................................................................................................13
EVOLUȚIA INTRAVILANULUI LA NIVEL DE UNITATE ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ. DOCUMENTAȚII DE
URBANISM (PUG). AUTORIZAȚII DE CONSTRUCȚIE .............................................................................................15
RISCURI NATURALE ..............................................................................................................................................19
EVOLUȚIA POPULAȚIEI.........................................................................................................................................25
FENOMENE / STRUCTURI DEMOGRAFICE ...........................................................................................................29
ACCESUL LA SERVICIILE DE EDUCAȚIE .................................................................................................................30
ASPECTE PRIVIND SĂRĂCIA ȘI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ .......................................................................................42
PRODUSUL INTERN BRUT PE LOCUITOR – EVOLUȚIE ȘI DISPARITĂȚI TERITORIALE............................................45
INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE (ISD) ...................................................................................................................47
DINAMICA ANTREPRENORIALĂ ...........................................................................................................................49
RESURSE TURISTICE .............................................................................................................................................54
FONDURI STRUCTURALE......................................................................................................................................57
BUGETE LOCALE...................................................................................................................................................60
II. INDICATORI DE STARE – ECHIPAREA TERITORIULUI ................................................................................62
INFRASTRUCTURA RUTIERĂ.................................................................................................................................62
ACCESUL LA LOCUIRE ȘI CALITATEA LOCUIRII .....................................................................................................68
TRANSPORTUL PUBLIC LOCAL .............................................................................................................................77
ALIMENTAREA CU APĂ CURENTĂ ȘI RACORDAREA LA SISTEME DE CANALIZARE ..............................................80
INFRASTRUCTURA ȘCOLARĂ................................................................................................................................86
UNITĂȚI MEDICALE ..............................................................................................................................................91
ASPECTE PRIVIND ACCESUL POPULAȚIEI LA TIC ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ ..........................................95
III. PROGRAME FINANȚATE DIN BUGETUL DE STAT (MDRAP) CARE SPRIJINĂ ECHIPAREA TERITORIULUI ȘI
CREȘTEREA ACCESULUI LA SERVICII ....................................................................................................................97
Anexa .................................................................................................................................................................116

2
Lista figurilor

Figura 1 UAT-uri în care s-au produs scăderi accentuate de populație ............................................................11

Figura 2 Densitatea populației (2017) ................................................................................................................12

Figura 3 Gradul de urbanizare la nivel județean (2017) ....................................................................................14

Figura 4 Densitatea populației în intravilan (2016) ...........................................................................................16

Figura 5 Media anuală a autorizațiilor de construire (2008-2016) ...................................................................18

Figura 6 Potențialul de expunere la hazarduri naturale ....................................................................................19

Figura 7 Orașe și municipii pentru care intensitatea seismică este minimum 7 grade MSK ...........................21

Figura 8 Vulnerabilitatea orașelor și municipiilor la inundații ..........................................................................22

Figura 9 Distribuția unităților administrativ-teritoriale afectate de precipitații abundente, scurgeri de pe

versanți, torenți și pâraie, revărsări râuri și băltiri în perioada 2006-2015 ......................................................23

Figura 10 Vulnerabilitatea orașelor și municipiilor la alunecări de teren ........................................................24

Figura 11 Evoluția populației statelor europene între 2001 și 2015 .................................................................25

Figura 12 Populația după domiciliu (2017) ........................................................................................................28

Figura 13 Piramida vârstelor. .............................................................................................................................29

Figura 14 Structura populației școlare statelor europene pe niveluri de educație. .........................................30

Figura 15 Rata netă de cuprindere școlară pe niveluri de educație..................................................................31

Figura 16 Rata abandonului școlar pe medii de rezidență, învățământ primar și gimnazial. ..........................32

Figura 17 Evoluția populației școlare (2002-2016). ...........................................................................................34

Figura 18 Proiectarea populaţiei şcolare în anii 2030 şi 2060 ...........................................................................35

Figura 19 Evoluția ratei mortalității infantile pe medii de rezidență. ..............................................................37

Figura 20 Durata medie a vieții pe medii de rezidență (speranța de viață la naștere). ...................................39

Figura 21 Rata de înscriere la medicul de familie. .............................................................................................40

Figura 22 Acoperirea teritorială a serviciilor de sănătate (2016)......................................................................41

Figura 23 Rata riscului de sărăcie și excluziune socială în anul 2016 (%). ........................................................42

Figura 24 Zone marginalizate rurale (sus) si urbane (jos) .................................................................................43

Figura 25 Evoluția ratei de ocupare și a ratei șomajului pe medii de rezidență, în perioada 1996-2016. ......44

Figura 26 PIB-ul regional pe cap de locuitor (2015) PPC (UE28=100). ..............................................................45

Figura 27 PIB pe locuitor (2015) și evoluția PIB în perioada 2002-2015 ...........................................................46

3
Figura 28 Repartizarea pe județe a soldului ISD (2016).....................................................................................47

Figura 29 Distribuția ISD din afara spațiului european (2003-2015).................................................................48

Figura 30 Numărul de întreprinderi, angajați și cifra de afaceri ca % din totalul întreprinderilor cu sub 250
angajați ................................................................................................................................................................49

Figura 31 Dinamica înmatriculărilor de persoane fizice și juridice (2017) ........................................................50

Figura 32 Întreprinderi active la un an de la înființare (2016) ..........................................................................51

Figura 33 Întreprinderi nou create pe medii de rezidență (2015) .....................................................................51

Figura 34 Numărul firmelor la 1000 locuitori la nivelul unităților administrativ-teritoriale ...........................53

Figura 35 Destinații pentru călătoriile în străinătate ale rezidenților UE-28 (înnoptări), 2016 %. ..................54

Figura 36 Zone cu resurse turistice ....................................................................................................................56

Figura 37 Situația absorbției fondurilor structurale ..........................................................................................57

Figura 38 Situația proiectelor finanțate din PNDR 2014-2020 ..........................................................................58

Figura 39 Număr de contracte finanțate din fonduri europene .......................................................................59

Figura 40 Indicele autonomiei locale. ................................................................................................................60

Figura 41 Cheltuieli cu servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape din bugetele locale pe locuitor
(2016) ..................................................................................................................................................................61

Figura 42 Gradul de modernizare a drumurilor județene (2017) ......................................................................63

Figura 43 Gradul de modernizare a drumurilor comunale (2017) ....................................................................64

Figura 44 Model de prioritizare a investițiilor în drumuri comunale................................................................65

Figura 45 Fondul de locuințe în funcție de perioada construirii. ......................................................................68

Figura 46 Ponderea populației care nu deține baie, duș sau toaletă (2010 și 2015) (%din total). ..................70

Figura 47 Ponderea gospodăriilor după dotarea utilitară a locuinţelor, pe medii de rezidenţă, în total
gospodării din fiecare categorie (%). .................................................................................................................70

Figura 48 Rata de supraaglomerare în 2016 (%). ...............................................................................................71

Figura 49 Numărul locuințelor terminate în mediul rural în perioada 1990-2017 ...........................................73

Figura 50 Suprafața locuibilă la nivel de UAT în anul 2016 ...............................................................................74

Figura 51 Locuințe în proprietatea statului %....................................................................................................75

Figura 52 Locuințe cu closet cu apă în interior % ..............................................................................................76

Figura 53 Transportul public local în anul 2017 (mii pasageri). ........................................................................77

4
Figura 54 Evoluția lungimii liniei simple în transportul public local în perioada 1990-2017. ..........................78

Figura 55 Evoluția transportului public local pe categorii .................................................................................79

Figura 56 Populația conectată la stații de epurare a apelor uzate (tratare secundară), 2000 și 2015 (%). .....80

Figura 57 Gradul de racordare la sisteme de alimentare cu apă (2016) ...........................................................81

Figura 58 Populația conectată la sisteme de canalizare (2017) ........................................................................82

Figura 59 Extinderea rețelei simple de apă pe medii de rezidență între 1990-2016........................................83

Figura 60 Gradul de racordare la apă, canalizare și energie electrică ..............................................................84

Figura 61 Evoluția numărului de unități de învățământ pe medii de rezidență. ..............................................86

Figura 62 Localizarea unităților școlare neautorizate în anul 2017 ..................................................................88

Figura 63 Model de prioritizare a investițiilor în infrastructura școlară ...........................................................89

Figura 64 Unități sanitare (nr. total) în mediul rural (2016) ..............................................................................93

Figura 65 Model de prioritizare a investițiilor în infrastructura de sănătate/ .................................................94

Figura 66 Frecvența accesării internetului . .......................................................................................................95

Figura 67 Distribuția localităților rurale „zone albe NGN" – fără rețele de generație viitoare .......................96

Figura 68 Situația obiectivelor finantate prin CNI în perioada 2002-2016 .......................................................97

Figura 69 Unități administrativ-teritoriale cu obiective finalizate prin PNCIPS în perioada 2017-2018 .........98

Figura 70 Obiective finanțate în domeniul construcției de locuințe în perioada 2010-2018.........................100

Figura 71 Unități administrativ-teritoriale unde se finanțează hărți de risc, respectiv realizarea PUG în anul
2018 ...................................................................................................................................................................101

Figura 72 Unități administrativ-teritoriale după numărul de obiective finanțate prin PNDL 1 și 2 ..............105

Figura 73 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniul Drumuri) .................106

Figura 74 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniile Apă și canalizare) ..108

Figura 75 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniul Unități de învățământ)
...........................................................................................................................................................................109

Figura 76 Unități administrativ-teritoriale după numărul de obiective de investiții finalizate în cadrul PNDL
în perioada 2013-2018 ......................................................................................................................................110

Figura 77 Creșterea lungimii drumurilor județene și comunale modernizate în perioada 2012-2017..........111

Figura 78 Creșterea lungimii rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în perioada 2012-2016 ...............111

Figura 79 Localizarea obiectivelor pentru sisteme de alimentare cu apă și canalizare finanțate prin PNDL 1
(2013-2019) și corelarea cu creșterea lungimilor rețelelor de utilități în perioada 2012-2016 .....................114
5
Figura 80 Localizarea obiectivelor de investiții pentru modernizarea drumurilor județene finanțate prin POR
2014-2020 și prin PNDL 2017-2020 ..................................................................................................................115

6
INTRODUCERE

Una dintre principalele concluzii ale Conferinței HABITAT III, desfășurată la Quito, Ecuador, în
octombrie 2016, a fost că ne aflăm într-un amplu și complex proces de schimbare. Globalizarea,
contextul geo-politic, accesul la informație și dezvoltarea de noi canale de comunicare, creșterea
conectivității și a mobilității persoanelor și bunurilor, precum și schimbarea profilului și a
activităților economice au generat multiple provocări care au condus la rândul lor la modificarea
modului de gândire, a așteptărilor și nevoilor locuitorilor și a investitorilor. Toate aceste energii și-
au pus amprenta asupra modului de ocupare a teritoriului, teritoriul localităților din România
înregistrând o dinamică accentuată în ultimii 25 de ani.
Pentru a capitaliza aceste energii într-un sens pozitiv și pentru ca autoritățile publice să poată oferi
un răspuns eficient la aceste provocări, este necesar să se asigure o bună evidență teritorială. Prin
urmare, pe lângă instrumentele deja lansate (Strategia de dezvoltare teritorială a României, aflată
în curs de aprobare în Parlament, Observatorul teritorial, platformă digitală ce asigură accesul la
date teritoriale), propunem acest proiect, ce va fi prezentat anual, respectiv un raport privind
starea teritoriului care oferă o modalitate de identificare a evoluției, tendințelor și schimbărilor din
teritoriu, și reprezintă un prim pas în demersul de a identifica impactul teritorial al politicilor și
programelor de finanțare, în special a celor cu finanțare națională.
Pentru a furniza o informație actualizată, în elaborarea raportului au fost utilizate cele mai recente
date statistice disponibile, care au fost analizate și puse în contextul impactului teritorial. Raportul
nu cuprinde recomandări, obiective sau acțiuni, nu reprezintă o strategie sau un document de
politică publică, ci o prezentare a informațiilor în profil teritorial, în cazul de față pentru perioada
2016-2017 (inclusiv date disponibile doar la recensământ).

7
 I. CONTEXT SOCIO-ECONOMIC GENERAL (rețea de localități, aspecte demografice
și sociale)

CARACTERISTICI ALE REȚELEI DE LOCALITĂȚI

Conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajarea teritoriului naţional –
secţiunea a IV-a – Rețeaua de localități, oraşele sunt ierarhizate pe 6 ranguri – din care 4 sunt
specifice localităţilor urbane: rangul 0 - Municipiul Bucureşti, rangul I – 11 municipii de importanţă
naţională: Bacău, Braşov, Brăila, Galaţi, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Ploieşti şi
Timişoara. Restul municipiilor sunt de rangul II, iar oraşele sunt de rangul III.
Rețeaua de localități din România prezintă o distribuție spațială echilibrată, dar este puternic
polarizată de către București, care cuprinde în zona de influență peste trei milioane de locuitori.
De altfel, pe o rază mai mare de 100 km, localitățile înregistrează dificultăți în păstrarea forței de
muncă tinere și specializate. Orașele care au înregistrat o dezvoltare puternică în ultimii 15-20 ani
au fost acelea care beneficiază de o distanță consistentă față de București, aspect care le-a
favorizat dezvoltarea unui rol de polarizare la nivel regional. Astfel, alte centre polarizatoare de
anvergură, deși mai puțin extinse decât capitala, sunt Constanța, Timișoara, Brașov, Iași, Ploiești și
Cluj-Napoca, cu aproximativ 500.000 de locuitori în zona de influență. Cu toate acestea, se
semnalează încă un grad ridicat de hipertrofiere urbană, prin diferența dintre capitală și restul
localităților urbane.
La nivelul rețelei de localități, se remarcă absența unei categorii bine configurate de oraşe mijlocii,
care ar fi avut un rol major în consolidarea nodurilor secundare ale rețelei și transmiterea către
întregul teritoriu a efectelor de dezvoltare. Astfel, din totalul de 320 de localităţi urbane:
 118 orașe au sub 10.000 de locuitori;
 145 orașe au între 10.000 și 40.000 de locuitori;
 32 de oraşe au între 40.000 și 100.000 de locuitori;
 14 oraşe au între 100.000 și 200.000 de locuitori;
 11 oraşe au peste 200.000 de locuitori.
Problema clasificării satelor aparţinătoare atât în urban (la nivel de UAT), cât și în rural (la nivel de
localitate), care împiedică accesul la fondurile europene dedicate zonelor rurale, a fost abordată
în proiectul de Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a
IV-a – Rețeaua de localități.
În general, județele cu nivel ridicat al urbanizării au rețele urbane formate din mai multe municipii
sau orașe (Constanța, Brașov, Timiș, Hunedoara etc). Cele mai urbanizate județe ale României sunt
și cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, după cum rezultă din indicatorul PIB pe cap
de locuitor. Totodată, se constată faptul că zonele care se confruntă cu cele mai multe probleme
economice se concentrează în județele care au un grad de urbanizare redus.
Potrivit raportului Băncii Mondiale Competitive cities, au fost evidențiate o serie de zone cu
potențial ridicat de urbanizare:
 suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existente (cum sunt Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi,
Oradea, Târgu-Mureş);
 conurbaţia Bucureşti-Ploieşti-Târgovişte;

8
  centrele emergente de urbanizare din zona de nord-est.
Cooperarea dintre urban-urban, precum și dintre urban-rural este esențială în eficientizarea
politicilor de dezvoltare teritorială. În cadrul reţelei de localităţi, un element aparte îl constituie
oraşele pereche de pe Dunăre – Calafat-Vidin, Bechet-Rahova, Turnu-Măgurele-Nicopole, Giurgiu-
Ruse, Olteniţa-Turtucaia, Călăraşi-Silistra, ce reprezintă o mare oportunitate pentru cooperare
transfrontalieră, cu condiția îmbunătățirii accesului. Pe granița de vest, o altă oportunitate pentru
cooperarea transfrontalieră este dată apropierea dintre importante centre urbane din România și
Ungaria – Timișoara, Arad cu Szeged, respectiv Oradea cu Debrecen.
Din punct de vedere al dinamicii numărului de municipii şi oraşe în perioada 1990-2016, se constată
că din totalul celor 60 de noi localităţi declarate oraşe în această perioadă, nu mai puţin de 51 au
fost declarate în anii 2003, 2004 şi 2005, dintre care 38 doar în anul 2004. Pe regiuni de dezvoltare,
din cele 60 de localităţi noi declarate în acest interval, 14 au fost declarate doar în regiunea Nord-
Est în perioada 2003-2005. Problema derivă din faptul că această trecere de la rural la urban nu a
fost dublată şi de asigurarea dotărilor şi a serviciilor pe care trebuie să le îndeplinească un oraş.
Totodată, prin impozite mai mari s-au mărit costurile pentru populaţie şi, nu în ultimul rând, s-au
pierdut oportunităţile de a accesa fonduri europene care erau destinate mediului rural.
Un număr de UAT-uri declarate orașe şi-au pierdut atributele de oraș prin depopulare (sub limita de
10.000, în unele cazuri chiar de 5.000 de locuitori) și prin diminuarea sau pierderea activităților
care permiteau încadrarea în această categorie. Pe de altă parte, o serie de localități rurale
înregistrează o prosperitate și o creștere semnificativă a numărului de locuitori (peste 10.000
locuitori). Astfel, există 40 de comune cu o populație de peste 10.000 de persoane, acestea
reprezintă 5% din totalul populației rurale.
Numeroase UAT-uri nu îndeplinesc criteriul demografic instituit prin Legea nr. 351/2001:
 355 de comune au sub 1.500 de locuitori,
 118 orașe au sub 10.000 de locuitori,
 48 de municipii au sub 40.000 de locuitori.
În ceea ce privește mediul rural, mărimea medie a unei comune din punct de vedere al numărului
de locuitori este de 3.392 persoane, iar valorile la nivelul comunelor variază între 31.564 de locuitori
în comuna Florești (Cluj) și 125 locuitori în comuna Bătrâna (Hunedoara) (2017).
Între 1990 și 2016 numărul comunelor din România a crescut de la 2688 la 2861.
Populaţia rurală nu este distribuită uniform. Majoritatea comunelor cu mai puţin de 50 locuitori/
km² sunt grupate în partea de vest a ţării și a Deltei Dunării, comparativ cu zonele din est şi din
sud, unde predomină comunele cu o densitate mai mare. Astfel, densitatea medie a populaţiei este
de 79,88 locuitori/ km² la nivel naţional.
O tendință îngrijorătoare este reprezentată de îmbătrânirea populației, cu efecte sociale multiple.
Populația vârstnică (de 65 ani si peste) înregistrează 17,6% din populatia rurală și 13,6% din populația
urbană. Pe județe, vârsta medie variază între 38,1 ani (Iași) și 43,8 ani (Teleorman).
Mediul rural românesc se caracterizează printr‐o puternică eterogenitate din punct de vedere social
și economic între diferitele zone ale țării, aceasta reflectându-se și la nivelul evoluției demografice.
Localitățile rurale situate în zone periurbane sau turistice înregistrează evoluții demografice
pozitive, determinate în special de mişcarea migratorie urban‐rural din ultimii 25 ani. De cealaltă
parte, în localitățile izolate, dar şi în cele aflate la distanțe mai mari de centre urbane, se
înregistrează evoluții demografice negative. Se poate considera că, în linii generale, evoluția
populației rurale urmăreşte evoluția socio-economică a comunităților rurale.

9
Conform rezultatelor proiectului Reforma administrativ-teritorială, mai multă eficiență în
administrația locală din România (2015), patru din cinci comune cu până la 1.500 de locuitori și
două din trei comune cu 1.501-3.000 de locuitori au un nivel scăzut sau moderat de dezvoltare,
încadrându-se în profilul UAT-urilor cu probleme structurale multiple. Același raport arată că
profilul UAT-urilor cu probleme structurale are următoarele caracteristici:
 populație îmbătrânită;
 dependența forței de muncă salariate de sectorul public;
 cvasi-inactivitate economică;
 lipsa unor servicii de bază;
 dependența bugetului local de transferurile de echilibrare de la bugetul de stat.
Unitățile administrativ-teritoriale în care s-au produs scăderi accentuate de populație sunt
prezentate mai jos. Prin scăderi accentuate de populație se înțelege scăderea numărului de locuitori
cu peste 30% între două recensăminte ale populației și locuințelor consecutive. Se observă o
concentrare a comunelor în județele Alba, Hunedoara și Mehedinți, în zone relativ izolate.

10
Figura 1 UAT-uri în care s-au produs scăderi accentuate de populație
11
Figura 2 Densitatea populației (2017)
12
GRADUL DE URBANIZARE
România are un grad relativ redus de urbanizare – aproximativ 52%. Orașele reprezintă centre de
inovare și creație, având un rol determinant în dezvoltarea economiei de la nivel regional și național.
De asemenea, orașele, prin dotările specifice, asigură accesul populației la serviciile de bază
(educație, sănătate, comerț etc). Prin urmare, gradul de urbanizare este direct proporțional cu nivelul
de dezvoltare economică.
Potrivit metodologiei revizuite a EUROSTAT, pornind de la criteriul populației rurale, județele au fost
împărțite în categoria zonelor intermediare (populație rurală între 20-50%) și în categoria zonelor
predominant rurale (peste 50% populație rurală). Regiunea București-Ilfov este singura inclusă în
categoria zone predominant urbane (sub 20% populație rurală).
O altă tipologie urban-rural, care ia în considerare criteriul distanței, clasifică regiunile NUTS 3 (în
cazul României, județele) pornind de la criteriul combinat al densității și distribuției populației.
Clasificarea face distincție între teritoriile situate în apropierea centrelor urbane și teritoriile
îndepărtate, generând cinci categorii de regiuni NUTS 3:
1. regiuni predominant urbane (municipiul București);
2. regiuni intermediare în proximitatea unui oraș (Constanța, Galați, Iași, Brașov, Sibiu etc.);
3. regiuni intermediare situate la distanță de orașe (pentru România acest tip nu a fost
identificat);
4. regiuni predominant rurale în proximitatea unui oraș (Arad, Alba, Vâlcea, Dâmbovița etc.);
5. regiuni predominant rurale izolate (Botoșani, Tulcea, Teleorman, Harghita, Sălaj etc.).
Gradul de urbanizare (DEGURBA) reprezintă o clasificare elaborată de EUROSTAT care evidențiază
caracteristicile unui teritoriu - ultima versiune este realizată pe gridul de populație realizat pe baza
datelor de la recensămintele din 2011 și pe limitele unităților administrativ-teritoriale locale (LAU 2)
din 2014.
Pe baza ponderii populației care locuiește în clustere urbane (definite ca grupările de celule reunite
pe suprafețe pătrate cu latura de 1 km, cu o densitate de cel puțin 300 locuitori/km2 și o populație
de cel puțin 5.000 locuitori) și în centre urbane, au fost identificate trei categorii de unități
administrative:
 orașe mari (areale dens populate: peste 1500 loc/kmp): municipiul București și cea mai mare
parte a reședințelor de județ, cu excepția municipiilor Alexandria, Slobozia, Miercurea Ciuc,
Zalău și Sfântu Gheorghe;
 alte orașe și suburbii (areale cu densitate intermediară: 300-1500 loc/kmp): 405 unități
administrativ-teritoriale dintre care 202 de municipii și orașe;
 zone rurale (areale slab populate: sub 300 loc/kmp): restul de 2.741 de unități administrativ-
teritoriale dintre care 82 sunt orașe.
Extremele gradului de urbanizare exprimat prin ponderea populaţiei urbane din totalul populaţiei
fiecărui judeţ sunt următoarele: Hunedoara și Braşov (peste 70%), respectiv Dâmboviţa și Giurgiu (sub
35%).
Media populaţiei pe municipiu/oraş la nivel judeţean înregistrează valori ridicate în Galaţi, Cluj și Iaşi
(peste 75.000 locuitori), în timp ce la baza ierarhiei se află Ilfov, Harghita, Vâlcea, Ialomiţa şi Suceava
(sub 20.000 locuitori).
Calculul indicatorului „număr de oraşe la 1000 km2” evidenţiază doar șase judeţe cu peste două oraşe
la 1.000 kmp: Ilfov (5), Prahova (3), Maramureş, Sibiu, Hunedoara şi Vâlcea (2). Valorile cele mai mici
aparţin judeţelor Tulcea (0,6), Bistriţa-Năsăud (0,7) şi Buzău, Brăila și Neamţ (0,8).

13
Figura 3 Gradul de urbanizare la nivel județean (2017)

14
EVOLUȚIA INTRAVILANULUI LA NIVEL DE UNITATE ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ.
DOCUMENTAȚII DE URBANISM (PUG). AUTORIZAȚII DE CONSTRUCȚIE
Potrivit studiilor ESPON, aproape tot teritoriul României trebuie să răspundă la două provocări
esenţiale pentru menţinerea pe piaţa economică europeană, reprezentate de scăderea populaţiei
cauzată de sporul natural negativ, dar mai ales de migraţia populaţiei (şi în special a forţei de muncă
calificate, iar în ultimii ani a celei calificate) şi expansiunea urbană necontrolată (sprawl). Aceasta
este un tip de dezvoltare cu trei caracteristici principale: (1) expansiune periferică nelimitată înspre
zone nesistematizate; (2) densitate scăzută; (3) dezvoltare în salturi (Burchell et al., 2005).
Elementele caracteristice zonelor în care se prezintă fenomenul de expansiune urbană necontrolată,
indiferent dacă vorbim de scara macro-teritorială (la nivel de oraş) sau la microscară (la nivel de
cartier, de zonă) sunt:
1. dezvoltarea de zone monofuncționale – fie că este vorba de locuinţe, comerţ, afaceri. Aceasta
contribuie şi la uniformizarea zonei şi intrarea în anonimat, se construiesc zeci de locuinţe tip,
neglijând particularităţile zonei şi specificul şi trăsăturile fiecărui proprietar;
2. zone cu o slabă densitate a populaţiei, fiind vorba de zone de locuinţe individuale, cu loturi
mari, ceea ce determină un consum ridicat de teren;
3. zone cu comunităţi dependente de automobile – dezvoltarea acestor zone a fost făcută în mod
organic, neplanificat de către administraţia locală. Prin urmare, aceste dezvoltări nu sunt
făcute pe direcţia mijloacelor de transport în comun, singura posibilitate de transport fiind
maşina personală, care în cazul acesta, este necesară tuturor membrilor familiei, creând mari
dificultăţi la nivelul persoanelor în vârstă și a copiilor. În aceste zone atenția este concentrată
în jurul asigurării necesarului de spaţii de parcare şi de manevră pentru maşini, de cele mai
multe ori fiind trecută cu vederea importanța pietonului si a spatiilor utilizate de acesta.
4. dezvoltări iniţiate de către mediul privat, cu o slabă implicare a segmentului public.
Analiza datelor statistice relevante la nivelul oraşelor din România indică o tendinţă de extindere
necontrolată a spaţiului urban care generează o serie de aspecte negative precum degradarea
mediului natural, consumul ireversibil de teren și distante ridicate care conduc la dependenţa de
automobile, generând fluxuri importante de autovehicule, scăderea eficienței sistemelor de transport
si a calităţii mediului natural.
În perioada 1993-2015 suprafaţa totală a intravilanului municipiilor și orașelor din România a
înregistrat o creştere de 231.991 ha (aproape s-a dublat). Această creştere s-a datorat pe de o parte
extinderii suprafeţei intravilanului pentru unele oraşe deja existente, iar pe de altă parte declarării
de noi oraşe. Trebuie specificat faptul că în această perioadă, pe de o parte, populaţia urbană a
scăzut cu cca 3,5%, chiar dacă între timp au apărut aproximativ 60 de noi orașe, iar pe de altă parte,
echiparea edilitară nu a crescut conform necesarului noilor extinderi.
Sunt edificatoare exemplele unor municipii mari ca Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Craiova şi Braşov sau
a unor oraşe mai mici cum ar fi Mioveni (Argeş), Zărneşti (Braşov), Bocşa (Caraş-Severin), Năvodari
(Constanţa), Titu (Dâmboviţa), Buftea (Ilfov), Borşa (Maramureş), Sovata (Mureş) şi Horezu (Vâlcea),
a căror suprafaţă a intravilanului a crescut cu peste 1.000 hectare, în perioada 1993-2015.
Motivele care au determinat luarea deciziei de creştere a spaţiului intravilan au fost variate,
predominante fiind totuşi cele legate de extinderea spaţiului construit pentru locuinţe, crearea unor
zone comerciale sau a unor parcuri industriale, localizate de regulă la limita oraşelor şi în lungul
principalelor cai de comunicaţii.

15
Există şi situaţii în care suprafaţa intravilanului unor oraşe s-a diminuat, cum este cazul oraşelor Mizil
(Prahova), Ploieşti (Prahova) – cu peste 900 ha, Galaţi – 432 ha, Slănic Moldova (Bacău) – aproape 400
ha, Petrila (Hunedoara), Feteşti (Ialomiţa), Mărăşeşti (Vrancea), Zlatna (Alba), Boldeşti-Scăeni
(Prahova), Ianca (Brăila), Vaşcău (Bihor), Pogoanele (Buzău), Anina (Caraş Severin) şi Plopeni
(Prahova), sau mai nou Miercurea Ciuc. În aceste situaţii, reducerea suprafeţei intravilanului a vizat,
de regulă, suprafeţe industriale care în urma scăderii sau lichidării activităţilor industriale au
determinat autorităţile să decidă scoaterea acestora din suprafaţa intravilanului localităţii. De altfel,
o analiză mai atentă evidenţiază că acest fenomen este specific unor oraşe industriale, care au
cunoscut un amplu proces de dezindustrializare, cu precădere în perioada de până în anul 2000.

Figura 4 Densitatea populației în intravilan (2016)

La nivel național, densitatea populației în intravilanul orașelor variază considerabil, în unele cazuri
relevând expansiunea necontrolată a acestora. Astfel, majoritatea orașelor din România (117) au între
1.000 și 2.000 de locuitori/kmp, 82 au sub 1.000, 86 au între 2.000 și 4.000, 34, în general orașele
mari, au între 4.000 și 8.000, și doar capitala are peste 8.000.
Indiferent de scara teritorială de la care este privită, fie la nivel de regiune, la scara oraşului, fie la
nivelul cartierului, expansiunea urbană necontrolată aduce direct sau indirect costuri foarte mari
pentru administraţiile locale, dar şi pentru populaţie. Pierderile economice sunt dublate de cele
sociale, pentru că expansiunea urbană necontrolată izolează, segregă, uniformizează promovând
anonimatul.

16
Prin complexitatea pe care o are, expansiunea urbană necontrolată nu este numai un fenomen apărut
la schimbarea tendinţelor de urbanizare, ci reprezintă un model de dezvoltare urbană, chiar dacă
unul nesustenabil.
Aspectele sus-menționate au fost facilitate și de neactualizarea Planurilor urbanistice generale ale
localităților. În ceea ce privește situația planurilor urbanistice generale, la nivelul anului 2017, 61%
dintre unitățile administrativ-teritoriale dețin astfel de documentații, dintre care 31% nou aprobate
și 31% cu valabilitate prelungită. Dintre acestea, 11% au fost cofinanțate de MDRAP; 22% vor expira în
următorii 3 ani. Dintre unitățile administrativ-teritoriale rămase, 12% au documentații de urbanism în
elaborare, 9% – în avizare, iar 17% – expirate.
În ceea ce privește formatul în care sunt disponibile documentațiile, doar 7% se regăsesc în format
electronic (5% CAD și 2% GIS). Lipsa unui cadru de planificare și de reglementare actualizat și corelat
la tendințele de dezvoltare actuală conduc la creșterea barierelor administrative în procesul de
elaborare a proiectelor de dezvoltare și implicit la limitarea accesării fondurilor europene.

17
Figura 5 Media anuală a autorizațiilor de construire (2008-2016)

18
RISCURI NATURALE
La nivel european, potențialul de expunere la hazarduri naturale se menține ridicat și foarte ridicat
în statele din sud și sud-est, dar și în Marea Britanie și Islanda, în timp ce partea nordică și centrală
sunt caracterizate printr-un potențial moderat și scăzut. Această clasificare este rezultatul agregării
mai multor indicatori (11): media inundațiilor pe an, incendii de pădure observate, frecvența
perioadelor de secetă, furtuni tropicale/de iarnă, temperaturi extreme, alunecări, erupții
vulcanice, avalanșe, tsunami etc.

Potențialul de expunere la hazarduri naturale

Scăzut
Foarte scăzut
Moderat
Scăzut
Moderat
Ridicat
Ridicat
Foarte ridicat
Foarte ridicat
FărăFără
datedate

Figura 6 Potențialul de expunere la hazarduri naturale

19
La nivelul României, județele cele mai expuse la hazarduri naturale sunt Prahova, Brașov, Tulcea,
Brăila, Vrancea, Argeș, Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Caraș Severin.
Potrivit rezultatelor proiectului Vulnerabilitatea aşezărilor şi mediului la inundaţii în România în
contextul modificărilor globale ale mediului – VULMIN1, se evidențiază un grad de vulnerabilitate
scăzut pentru județele dezvoltate, respectiv, Cluj, Mureș, Timiș, Iași, Galați, Brașov, Sibiu, Prahova,
Constanța, precum și municipiul București. Acestea prezintă structuri economice, de infrastructură
și sociale ce pot absorbi mai ușor efectele diferitelor forme de impact, cum sunt inundațiile,
dispunând de capacități de intervenție adecvate. Județele cu un profil economic agricol
predominant prezintă un grad mic al rezilienței, în timp ce majoritatea județelor au o reziliență
medie.
În privința riscului de producere a cutremurelor de pământ, condiţiile seismice din România sunt
cunoscute ca fiind dintre cele mai severe din Europa; în medie într-un secol se pot produce 2-3
cutremure majore, cu magnitudine mai mare de 7 grade pe scara Richter, acestea afectând zone
importante ale teritoriului ţării noastre. Municipiul București și sud-estul României sunt considerate
cele mai vulnerabile la activitatea seismică, din cauza apropierii de falia Vrancea. 83% (10.429.218
din 12.511.238 de locuitori sunt în zone cu intensitate seismică peste 7 grade MSK) din populația
urbană a țării este expusă pericolelor seismice.

1
Proiect PN-II-PT-PCCA-2011-3.1-1587 (2012-2016) http://www.igar-vulmin.ro/

20
 Figura 7 Orașe și municipii pentru care intensitatea seismică este minimum 7 grade MSK

La nivel național, există trei unități administrativ-teritoriale în zone cu intensitate seismică de 9

grade MSK – municipiul Focșani, VN și orașele Mizil, PH și Urlați, PH; 79 de unități administrativ-
teritoriale în zone cu intensitate seismică de 8 grade MSK, între care municipiile Brăila, BR, Calafat,
DJ, Galați, GL, Giurgiu, GR și Sulina, TL; și 125 de unități administrativ-teritoriale în zone cu
intensitate seismică de 7 grade MSK, între care municipiile Suceava, SV, Câmpulung Moldovenesc,
SV, Fălticeni, SV, Rădăuți, SV, Timișoara, TM, Lugoj, TM, Râmnicu Vâlcea, VL și Drăgășani, VL.

21
 Figura 8 Vulnerabilitatea orașelor și municipiilor la inundații

Aproximativ 1,3 milioane de hectare de teren sunt vulnerabile la acțiunea inundațiilor, care
afectează aproape 500.000 locuitori. Circa 1.226 kmp și 3.305.273 de locuitori din mediul urban
sunt în zone afectate de inundații pe cursuri de apă, între care Cluj-Napoca, Brașov, Ploiești și
Oradea, iar 403 kmp și 1.277.365 de locuitori din mediul urban sunt în zone afectate de inundații
pe torenți, între care Iași, Timișoara și Brașov.
Principalele zone afectate se află de-a lungul Dunării și râurilor principale din Câmpia Română
(Siret, județul Buzău; râurile Argeș, Olt, Jiu) și din Câmpia Banat-Crișana (Someș, Criș, Mureș).

22
 Figura 9 Distribuția unităților administrativ-teritoriale afectate de precipitații abundente, scurgeri de pe versanți,
torenți și pâraie, revărsări râuri și băltiri în perioada 2006-2015

Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații este al doilea pilon de
bază al legislației europene în domeniul apelor și are ca obiectiv reducerea riscurilor şi a
consecinţelor negative pe care le au inundaţiile în Statele Membre.
Conform datelor ANAR, situația populației vulnerabile la riscul de inundații (pe bazine hidrografice)
este următoarea: în cazul fluviului Dunărea 10.301 de locuitori; în cazul spațiului hidrografic Someș-
Tisa circa 99.000 de locuitori din 342 localități; bazinul hidrografic Siret 63.000 locuitori din 488
localități; bazinul Prut-Bârlad 49.300 locuitori expuși; bazinul Olt 120.200 locuitori din 304
localități; bazinul Mureș 157.000 locuitori expuși; bazinul Jiu 21.500 locuitori expuși; spațiul
hidrografic Dobrogea-Litoral 4.200 locuitori; bazinul Crișurilor 112.900 locuitori din 261 localități;
bazinul Buzău-Ialomița 39.600 locuitori; spațiul hidrografic Banat 32.500 locuitori; bazinul Argeș-
Vedea 108.600 locuitori.
În cadrul bazei de date a EM-DAT (The International Disaster Database) citată în ultimul Raport
Anual privind Starea Mediului, România figurează pentru perioada 2011-2015 cu un număr mediu
estimat de 14.964 de persoane afectate de inundaţii şi temperaturi extreme.
Potrivit datelor IGSU, valoarea pagubelor produse de evenimente hidro-meteorologice periculoase
în anul 2016 a înregistrat peste 1,2 mld. lei, cele mai mari pagube fiind înregistrate în județele
Vâlcea, Vrancea, Timiș, Iași, Harghita, Hunedoara, Suceava.

23
 Figura 10 Vulnerabilitatea orașelor și municipiilor la alunecări de teren

În România, alunecări de teren semnificative au avut loc în anii 1979, 1983, 1997 și în perioada
2000-2012. Circa 757 kmp și 2.144.258 de locuitori din mediul urban sunt în zone cu potențial ridicat
de producere a alunecărilor, inclusiv Iași, Cluj-Napoca, Botoșani, Suceava, Piatra-Neamț, Bistrița,
Deva, Zalău, Mediaș, Lugoj și Petroșani.
De asemenea, alte fenomene meteorologice extreme (grindină, tornade, căderi masive de zăpadă)
afectează locuințele în mod direct daunele produse putând genera vulnerabilitatea locuirii, în
special pentru gospodăriile sărace și/sau izolate. Tornadele produse în zona temperată au
intensitate mai slabă şi sunt mai puţin frecvente, în România având loc circa 10 tornade/an.
Potrivit PAID (societatea care administrează sistemul de asigurare obligatorie a locuințelor), printre
cele mai importante evenimente din 2016 pentru care au fost solicitate despăgubiri din partea
populației se numără: cutremurul din 24 septembrie 2016 (cele mai multe solicitări de despăgubiri
în județele Vaslui, Iași, Buzău), cutremurul din 28 decembrie 2016 (cele mai multe solicitări de
despăgubiri în Ilfov si Buzău, inundația din 30 mai - 2 iunie 2016 (Bacău fiind cel mai afectat județ),
inundația din 28 iunie 2016 (cel mai afectat județ: Caraș-Severin). Conform PAID, în anul 2017, cele
mai mari pagube, de peste 1,5 mil. lei, le-au produs inundațiile, urmate de alunecările de teren,
cu 1,07 mil. lei, și cutremure, cu despăgubiri de 257.930 lei.

24
EVOLUȚIA POPULAȚIEI
La nivel european au fost evidențiate câteva dimensiuni teritoriale ale schimbării demografice:
 Gradientul est-vest, vizibil în special în statele care au aderat la UE după 2004,
 Gradientul nord-sud relevat de diferențele considerabile între profilul regiunilor
mediteraneene și cele din nordul și vestul Europei;
 Disparitățile urban-rural generate de evoluția demografică predominant pozitivă a orașelor
în antiteză cu declinul demografic din mediul rural;
 Efectul de capitală creat de orașele capitală și zonele lor de influență care prezintă un
puternic efect de atracție asupra teritoriului înconjurător și nu numai prin oportunități mai
mari de ocupare și servicii corespunzătoare pentru populație.

Dezvoltarea populației în perioada

2001-2015 (%)
Scăzut
Date lipsă
Moderat
Ridicat
Foarte ridicat
Fără date

Figura 11 Evoluția populației statelor europene între 2001 și 2015

25
Cel puțin trei din aceste efecte sunt vizibile și în România. Tendința de scădere a populației
României a fost evidențiată la toate recensămintele realizate după 1992. Între 2002 şi 2011 numărul
total de locuitori s-a redus cu 7,2%, o valoare apropiată înregistrându-se și pentru mediul urban (-
5%).
Creșterea numărului de locuitori a avut loc doar în anumite localităţi urbane și în zonele de influență
imediată ale orașelor cu populație de peste 100.000 locuitori. Populația este în curs de îmbătrânire
și, până în 2020, se estimează că populația în vârstă de muncă (20-64 ani) se va reduce cu încă
aproximativ 4%, în timp ce numărul persoanelor în vârstă este probabil să sporească cu 13% până în
2060.
La nivel local se conturează un mozaic din perspectiva ratei de creștere a populației și a densității.
Arealele cu o mai mare concentrare de populație rămân cele urbanizate, cu precădere cele ocupate
de orașe mari și spațiul lor periurban, la care se adaugă și teritoriile al căror declin economic nu a
fost foarte accentuat (ex. coridorul București-Ploiești-Brașov). Rata de creștere a populației variază
foarte mult, de la valori negative mari la valori pozitive, uneori foarte accentuate. Predominante
sunt însă UAT-urile care au înregistrat scăderi ale populației.
Valorile negative mari se regăsesc în areale ce se caracterizează prin:
 accesibilitate redusă și nivel de dezvoltare economică scăzut (Delta Dunării, Munții Apuseni,
partea de sud a Carpaților Orientali, Munții Banatului, Podișul Mehedinți etc.)
 ruralism profund2 (partea de vest a Câmpiei Române, Podișul Moldovei)
 declin industrial accentuat (Depresiunea Petroșani, Culoarul Mureșului etc.)
Printre așezările a căror populație a fost în scădere se numără și orașele mari. Luând în considerare
însă valorile pozitive ale ratei de creștere a populației din spațiile lor periurbane aceste scăderi
sunt explicabile, în contextul procesului de expansiune urbană. Remarcabilă este creșterea
demografică a unor orașe mici și a unor comune aflate la periferia marilor orașe, care explică
procesul de suburbanizare din ce în ce mai pronunțat în ultimul deceniu.
Un număr de 182 de comune din 28 de județe au suferit scăderi de peste 30% în intervalul 1992–
2015, în timp ce în 6 comune scăderile au fost de peste 50%. Precizăm că în această analiză a
scăderii demografice s-a ținut cont de fragmentarea administrativă (divizarea comunelor).
Nu doar zonele rurale s-au depopulat; există și un număr de 137 municipii și orașe cu scăderi de
peste 10% a populației și/sau cu pierderi mai mari de 2.000 locuitori, în timp ce 8 orașe au înregistrat
scăderi de peste 20% (Bălan, Vașcău, Sulina, Slănic, Vînju Mare, Predeal, Sinaia, Ștei).
Dimensiunile medii ale UAT-urilor în România au urmat tendința descendentă a populației, scăderea
fiind accelerată de procesul de fragmentare administrativă, care a culminat în anul 2004 cu
înființarea a 138 de comune noi și declararea a 37 de orașe.
Analiza evoluţiei numărului şi populaţiei urbane, pe categorii de mărime demografică a oraşelor, la
nivel naţional, în perioada 1990-2016, evidenţiază o scădere accentuată a populaţiei urbane din
oraşele mari (cele cu peste 100.000 locuitori), precum şi scăderea numărului de oraşe mijlocii
(între 20 şi 100 mii locuitori) şi a populaţiei din acestea. În paralel s-a înregistrat o creştere
accentuată a numărului de oraşe mici (sub 20 mii locuitori), precum şi a populaţiei din acestea.
Aceste tendinţe sunt cauzate de un spor natural negativ, de migraţia populaţiei din oraşe către
rural (ca efect al restructurării industriale) sau în zonele periurbane, cu precădere in zonele de
polarizare ale marilor municipii inclusiv în oraşele din mici din această zonă, ca urmare a

2
Ruralismul profund se referă la comunităţi care au peste 70% populaţie rurală şi cunosc un accentuat declin
demografic (Guran-Nica, Rusu, 2004).
26
fenomenului de expansiune urbană, dar în primul rând ca urmare a declarării unui număr de 60
localităţi drept oraşe noi.
De asemenea este important de menționat faptul că un număr de 758 unități administrativ-
teritoriale, reprezentând aproape un sfert din numărul total de UAT, au în componența lor sate
cu o populație sub 100 de locuitori. Pe fondul general al depopulării accentuate, aceste
localităţi au pierdut funcţia determinantă a existenţei lor, devenind astfel așezări cu
perspective clare de dispariţie.
Exceptând capitala, cu peste 2.000.000 de locuitori, cele mai mari 10 municipii din România, cu
populație între 200.000 și 500.000 locuitori, sunt Iași (peste 370.000), Timișoara (peste 330.000),
Cluj-Napoca (peste 320.000), Constanța (peste 310.000), Craiova și Galați (peste 300.000), Brașov
(peste 290.000), Ploiești (peste 230.000), Oradea (peste 220.000) și Brăila (peste 200.000), în timp
ce 14 municipii au între 100.000 și 200.000 de locuitori, iar 32 între 40.000 și 100.000.

27
Figura 12 Populația după domiciliu (2017)
28
FENOMENE / STRUCTURI DEMOGRAFICE
Din ierarhia primelor 10 regiuni NUTS3 din UE cu cele mai mari ponderi ale populației în vârstă de
muncă fac parte 6 regiuni de tip capitală (printre ele se regăsesc Londra, Copenhaga și București).
Conform publicației INS Tendințe sociale (2017), în perioada 2008-2017, populaţia rezidentă de 0-
14 ani a înregistrat o scădere continuă a ponderii în totalul populaţiei reprezentând, la 1 ianuarie
2017, 15,6%, iar populaţia de 65 ani şi peste a înregistrat o creştere, reprezentând 17,8% în totalul
populaţiei rezidente. Pentru România, anul de schimbare a raportului dintre ponderea tinerilor şi
cea a vârstnicilor a fost anul 2009, față de anul 2005 pentru Uniunea Europeană.

Figura 13 Piramida vârstelor.

Sursa: Banca Mondială
Potrivit literaturii de specialitate, România prezintă o piramidă a vârstelor similară ca profil
modelului care indică scăderea populaţiei, evidenţiind o populaţie cu semne avansate de
îmbătrânire demografică. Vârful ascuţit al piramidei denotă o durată medie de viaţă redusă.
Vârsta medie a populației feminine şi a celei masculine a crescut, atât în mediul urban, cât şi în
mediul rural. Pentru populația rezidentă, populaţia rurală este mai îmbătrânită decât cea urbană.
O analiză teritorială mai profundă, la nivel de UAT scoate în evidență arii profund îmbătrânite, cu
populație vârstnică ce depășește o treime din populația totală în Podișul Someșan, Munții Apuseni,
Culoarul Mureșului, Munții și Podișul Mehedinți, Subcarpații Getici, Câmpia Română și în Subcarpații
Buzăului.
Potrivit raportului ONU „World population prospects: the 2017 revision”, România se află
printre cele 10 state din lume care vor înregistra cea mai mare scădere a populației, de peste
15%, între 2017 și 2050 (alături de Bulgaria, Croația, Letonia, Lituania, Polonia, Republica
Moldova, Serbia, Ucraina și Insulele Virgine).

29
ACCESUL LA SERVICIILE DE EDUCAȚIE
Educaţia reprezintă un element cheie al prevenirii riscului sărăciei şi al excluziunii sociale, asigurării
dezvoltării umane şi promovării unei societăţi incluzive. Județele cu cea mai înaltă performanță
privind accesibilitatea educației sunt centrele educaționale tradiționale: București, Iași, Cluj,
Constanța și Suceava. Între acestea și județele mai dezavantajate există disparități mari în privința
numărului de școli, a personalului didactic și a nivelului de dotare.
Conform Raportului privind starea învățământului preuniversitar din România (2016)3 în ultimii 7
ani, efectivele de elevi cuprinse în sistemul românesc de învățământ preuniversitar au fost în
scădere de la un an la altul. Principalii factori care au determinat această reducere sunt scăderea
natalităţii, emigraţia şi abandonul şcolar.
Conform datelor INS, în anul școlar 2016-2017, populaţia şcolarǎ a reprezentat 72,1% din populaţia
de vârstă şcolarǎ. Distribuţia populaţiei şcolare pe niveluri educaţionale se prezintă astfel:
învăţământul antepreşcolar (0,6%), învăţământul preşcolar (14,5%), învăţământul primar şi
gimnazial (47,1%), învăţământul liceal (18,1%), învăţământul profesional (2,3%), învăţământul
postliceal şi de maiştri (2,6%), învăţământul superior (14,8%).
Raportul mediu dintre numărul cadrelor didactice (exclusiv învăţământul antepreşcolar) şi populaţia
şcolară a fost de 15 copii/elevi/studenţi la un cadru didactic. Conform datelor EUROSTAT, la nivelul
UE a fost atinsă ținta privind ponderea populației din grupa de vârstă 30-34 ani cu educație terțiară
(40% în 2020). În 2017, cel puțin jumătate din populația acestei categorii a absolvit educația terțiară
în Lituania, Cipru, Irlanda, Luxemburg, Suedia, în timp ce în România, Italia, Croația se înregistrează
valorile minime (sub 30%).
United Kingdom
Germany
France
Italy
Spain
Poland
Netherlands
Romania
Belgium
Greece
Sweden
Portugal
Czech Republic
Hungary
Austria
Denmark
Ireland
Finland
Bulgaria
Slovakia
Croatia
Lithuania
Slovenia
Latvia
Estonia
Cyprus
Luxembourg
Malta
0 2,000,000 4,000,000 6,000,000 8,000,00010,000,00012,000,00014,000,000

Primar Gimnazial Liceal Postliceal Universitar

Figura 14 Structura populației școlare statelor europene pe niveluri de educație.

Sursa datelor : Eurostat.

3 Ministerul Educației Naționale

30
Structura populației școlare statelor europene pe niveluri de educație este influențată direct și de
durata educației obligatorii în fiecare țară. În majoritatea sistemelor educaționale europene,
această durată este de 9-10 ani, până la vârsta de 15-16 ani.
În anul şcolar 2015/2016 s-a menţinut tendinţa de scădere a efectivelor de elevi, cu care s-a
confruntat sistemul de educaţie în ultimul deceniu. La nivel general, creșteri ale efectivelor de
elevi se înregistrează doar în învăţământul profesional. Există tendinţe ascendente în învăţământul
primar și gimnazial, însă doar la nivelul mediului urban. Cele mai mari scăderi ale numărului de
elevi s-au înregistrat la nivelul învăţământului liceal și preșcolar.
Mediul rural continuă să rămână defavorizat în privinţa ratei de participare la educaţie, în special
la nivelul învăţământului gimnazial, unde diferenţele între rural și urban ajung la valori de 25,4
puncte procentuale.
Rata netă de cuprindere a fost în anul 2016-2017 de 61,8%, înregistrând valori mai ridicate în
învăţământul primar 83,2%. De asemenea, aratele de cuprindere ale populației școlare sunt mai
mari în centrele urbane în comparaţie cu mediul rural, la toate vârstele corespunzătoare
învăţământului primar. Față de anul școlar 2000/2001, valoarea indicatorului a scăzut pentru
învățământul primar și gimnazial și a crescut pentru învățământul preșcolar, liceal și profesional,
postliceal și superior. În ultimii ani școlari, indicatorul a cunoscut, în general o evoluție descedentă,
reflectând tendința de scădere a populației școlare.

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Preşcolar (3 - 6 Primar (7 - 10 Gimnazial (11 - Primar şi Liceal şi Postliceal şi
ani) ani) 14 ani) gimnazial (7 - 14 profesional (15 - superior (19 - 23
ani) 18 ani) ani)

2000/2001 2005/2006 2010/2011 2011/2012 2012/2013

2013/2014 2014/2015 2015/2016 2016/2017

Figura 15 Rata netă de cuprindere școlară4 pe niveluri de educație.

Sursa datelor: INS

4Rata netă de cuprindere şcolară reprezintă numărul copiilor/elevilor/studenţilor de vârstă oficială corespunzătoare fiecărui nivel de
educaţie, cuprinşi în aceste niveluri de educaţie, calculat ca raport procentual din populaţia rezidentă din aceeaşi grupă oficială de
vârstă.
31
În ultimii ani se păstrează un decalaj important al valorii duratei medii de frecventare a
învăţământului pe medii de rezidență: în medie, un copil din mediul rural studiază în învăţământul
primar și gimnazial cu aproximativ 1 an mai puţin decât un copil din mediul urban (raport ISE, 2015).
Potrivit Strategiei naționale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020, dintre
copiii de 7-14 ani care trăiesc în familie, cei cu dizabilităţi, copiii romi şi copiii săraci se confruntă
cu un risc disproporţionat de mare de a ajunge în afara sistemului de educație. În plus, la nivel
național, ponderea adolescenţilor de 15-18 ani, neînscrişi la şcoală sau la cursuri de formare, a atins
11 procente în perioada 2009-2012, ratele în zonele urbane fiind mult mai mici decât cele din zonele
rurale. De asemenea, participarea la educaţie şi formare profesională iniţială este încă foarte
scăzută, deşi în creştere.
Conform publicației Tendințe sociale (INS, 2017), abandonul şcolar este mai frecvent în mediul rural.
Se remarcă valori mai mari ale ratei abandonului la învăţământul gimnazial (2,5% în rural,
comparativ cu 1,2% în urban) şi mai mici în învăţământul primar (2,1% în mediul rural şi 1,1% în cel
urban). La nivel de judeţ, valori mari ale ratei abandonului în învăţământul primar şi gimnazial s-
au înregistrat în: Covasna şi Călăraşi (3,7%), Braşov și Vrancea (3,2%), Mureș și Ialomița (2,9%),
Maramureș (2,6%).

2.5

1.5

0.5

0
2000/2001 2005/2006 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016

Primar URBAN Gimnazial URBAN Primar RURAL Gimnazial RURAL

Figura 16 Rata abandonului școlar pe medii de rezidență, învățământ primar și gimnazial.

Sursa datelor: INS
În perioada 2000-2016, odată cu scăderea numărului de elevi înscrişi, a scăzut şi numărul cadrelor
didactice, în toate nivelurile de educaţie preuniversitară. Învăţământul gimnazial a avut cea mai
importantă scădere a personalului didactic, înregistrând în anul şcolar 2016/2017 o scădere până la
66,7% din nivelul înregistrat în 2000.
Ponderea personalului didactic calificat a înregistrat tendinţe diferite: creșteri la nivel preșcolar,
liceal și postliceal și scăderi ușoare la nivel primar, gimnazial și profesional. Cu excepţia
învăţământului preşcolar și primar, ponderea cadrelor didactice calificate este mai mare în mediul
urban, comparativ cu mediul rural.
În ultimii ani, în cazul învățământului preşcolar, numărul de copii per cadru didactic a fost
semnificativ mai mare în rural, față de urban (18 copii, respectiv 14 copii la un cadru didactic).

32
Astfel, în anul școlar 2015/2016, cel mai redus raport elevi/profesor la nivelul întregului sistem de
învățământ s-a înregistrat în învățământul gimnazial rural: 10 elevi la 1 profesor.
Rata de tranziție în învățământul post-secundar non-terțiar/terțiar (rata de tranziție de la liceal la
postliceal și superior) a crescut de la 50,9% în anul școlar 2014-2015 la 57,0% în anul școlar 2015-
2016.
Valoarea medie la nivelul UE28, în 2016, pentru rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional
de către tineri (18-24 ani) a fost de 10,7%, în Malta înregistrându-se cea mai mare valoare (19,7%).
Indicatorul înregistrează o valoare ridicată și în România (18,5%), plasând ţara noastră pe
antepenultimul loc în ierarhia UE28.
Raportul de țară al României din 2017 evidențiază faptul că oferta inegală de educație de calitate
afectează potențialul capitalului uman. Rezultatele slabe în ceea ce privește competențele de bază
și oferirea unei educații de calitate pentru grupurile defavorizate, în special pentru elevii din zonele
rurale și din comunitățile rome, rămân problematice. Raportul de țară al României din 2018
identifică printre provocările pentru sistemul de învățământ ca factor al creșterii economice: nivelul
scăzut al investițiilor în educație, adaptarea insuficientă a capitalului uman la nevoile unei piețe a
muncii competitive, slaba corelare a învățământului cu cerințele de pe piața forței de muncă.

33
Figura 17 Evoluția populației școlare (2002-2016).

34
Figura 18 Proiectarea populaţiei şcolare în anii 2030 şi 2060

35
Accesul la serviciile de sănătate depinde, în principal, de distribuţia infrastructurii sanitare, de
resursele umane şi financiare disponibile la nivelul UAT.
Potrivit datelor Eurostat, România este statul din UE care alocă cel mai mic procent din PIB (5% în
2015) pentru sănătate, la polul opus fiind Suedia, Franța și Germania care în 2015 au alocat fiecare
aproximativ 11% din PIB în acest scop. România este pe ultimul loc în ierarhia sumelor cheltuite pe
cap de locuitor pe sănătate (814 euro în 2018).Speranța de viață la naștere a înregistrat 75 ani în
anul 2015, în creștere de la 71,2 ani în anul 2000, cu toate acestea se situează în continuare sub
media UE. Rata mortalității infantile este dublă față de media europeană. Bolile cardiovasculare și
unele forme de cancer constituie principala cauza de deces în rândul populației, iar incidența
tuberculozei este în continuare cea mai mare din Europa5.
Din 1990 până în prezent s-au menţinut sau chiar s-au accentuat inegalităţile în ceea ce priveşte
starea de sănătate a populaţiei între cele două medii de rezidenţă (rural şi urban), dar şi
inegalităţile între diferite regiuni ale ţării. Aceste discrepanțe între mediile de rezidenţă se
suprapun peste inegalităţi accentuate în ceea ce priveşte accesul la serviciile de îngrijire a sănătăţii,
precum şi în ceea ce priveşte calitatea acestora. Cele mai afectate, în ceea ce priveşte situaţia
sănătăţii percepute, sunt persoanele peste 75 ani din mediul rural, 32,8% dintre acestea declarând
că au o stare de sănătate rea şi foarte rea.
Deși reforma sectorului de sănătate din ultimii ani a produs numeroase schimbări organizatorice și
funcționale, aceste schimbări nu s-au reflectat pozitiv în starea de sănătate a populației (Purcărea,
Coculescu 2015)6. Totuși Raportul de țară din 2017 arată că reformele din domeniul sănătății au
avansat în 2016.
Potrivit Studiului pentru Reforma Administrativ-Teritorială, serviciile de sănătate în ambulatoriu -
farmacii, medicina familiei și specialități clinice, deși nu sunt o competență exclusivă a autorităților
administrației publice locale, sunt relevante pentru gradul de satisfacere a nevoilor populației la
nivel local. Dezechilibrele rural-urban se mențin, cu excepția medicinei de familie. Discrepanțele
sunt mai atenuate în privința farmaciilor, dar se adâncesc în cazul specialităților clinice.
Lipsa medicilor de familie din 165 de comune (2014) are consecințe importante pentru starea de
sănătate a colectivităților respective, reflectată în numărul deceselor evitabile și gradul de accesare
a serviciilor medicale de urgență.
Potrivit datelor INS, rata înscrierii populaţiei la medicul de familie a scăzut în ultimii ani, cea mai
mare rată de înscriere la medicul de familie din perioada 2003-2016 a fost înregistrată în anul 2004
(84,2%), iar cea mai mică in anul 2016 (76,8). Județele cu cele mai mari valori sunt Hunedoara,
Alba, Sibiu, Argeș, Galați și municipiul București, în timp ce județele din sudul țării, precum și trei
județe din Moldova se confruntă cu acces scăzut la medicina de familie.
În 2016, numărul personalului sanitar care revenea la 10.000 locuitori, pe categorii, înregistra 29,1
medici, 8,3 stomatologi, 8,7 farmacişti şi 69,7 cadre sanitare medii (conform datelor INS), toate
valorile fiind în creștere față de anul 2015.

5
State of Health in the EU – România Country Health Profile 2017
6
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4392101/
36
Raportul de țară din 2018 subliniază faptul că România se confruntă cu un deficit important de
medici și de asistenți. Se estimează că, de la începutul anului 2000, aproximativ 24 000 de medici
și asistenți români au părăsit țara (OCDE, 2017b).
Distribuția teritorială a personalului medical (număr total) raportat la 10.000 locuitori evidențiază
o serie de teritorii, cu precădere rurale, cu valori scăzute: părți însemnate din județul Vaslui,
Vrancea și Caraș Severin, zona montană a județului Buzău etc.
În 2016, datele Ministerului Sănătății prezintă un număr total de medici de familie de 11.855, având
un număr de asiguraţi înscrişi pe listele lor de 17.130.940 persoane, reprezentând 77,02 % din
populaţia României. Pe medii de rezidență, aceștia reprezintă 85,80% din populația urbană și doar
65,64% din populația rurală.
Numărul localităţilor cu condiţii deosebite de muncă se ridică la 2.859 (cca 21% din numărul total
de localități), populația înscrisă la medici de familie care funcţionează în cabinete aflate în astfel
de localităţi însumând peste 6.000.000 locuitori. În aceste localități funcționează 3.881 cabinete cu
3.951 medici.
Numărul de consultaţii medicale furnizate la distanţă prin sisteme de telemedicină rurală se
menține scăzut (sub 5000 în anul 2016), deși nevoia pentru astfel de servicii este tot mai mare.
Rata mortalității infantile, un indicator al situației socio-economice a populației și indirect al
accesului la servicii medicale, a înregistrat o scădere semnificativă, deși se menține la nivel
european rămâne cea mai mare: 6,9 decese la 1.000 născuți-vii, aproape de două ori mai mare față
de media UE, de 3,6 / 1.000 născuți-vii. La nivel național, valoarea indicatorului în mediul rural se
menține net superioară celei din mediul urban.

35

30

25

20

15

10

0
2012
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011

2013
2014
2015
2016
2017

Urban Rural

Figura 19 Evoluția ratei mortalității infantile pe medii de rezidență.

Sursa datelor: INS

37
Cele mai mari rate ale mortalităţii infantile în anul 2017 s-au înregistrat în judeţele: Botoșani
(12,5‰), Călărași (12‰), Vrancea (10,8‰), Caraș-Severin (10,8‰), Sălaj (10,5‰), iar cele mai mici
rate în Municipiul Bucureşti (4,7‰), Cluj (4,8‰), Ilfov (5,6‰), Argeș (5,6‰), Buzău (5,7‰) şi Neamț
(5,8‰).
Raportul global 2017 Copilării furate, realizat de organizația Salvați Copiii, evidențiază cauzele care
au generat valoarea mare a indicatorului ratei mortalității copiilor sub 5 ani pentru România (11,1
la 1000 de nașteri). Astfel, lipsa unei acoperiri cu servicii medicale universale, precum și lipsa unei
alimentații suficiente alături de o calitate slabă a apei potabile îi expun pe cei mai dezavantajați
copii la un risc foarte ridicat de deces.
Rata mortalităţii materne în anul 2016 a fost de 8,9 cazuri la 100000 născuţi vii, în scădere față de
anul 2015. Pe medii de rezidență se înregistrează scăderi ale valorilor indicatorului atât pentru
urban (6,8 la 100000 născuţi vii), cât și pentru rural (11,5 la 100000 născuți vii) față de anul 2015.
Potrivit datelor Eurostat, la nivelul UE, România înregistrează cel mai mare număr de nașteri cu
mame cu vârsta mai mică de 20 ani (14,2% din totalul nașterilor primului copil din 2016, din care
676 mame erau minore cu vârste între 10 și 14 ani).
Speranţa de viaţă la naştere (sau durata medie a vieţii) a populaţiei din România a crescut uşor în
ultimii ani pentru ambele sexe, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Potrivit analizei privind
Sănătatea românilor (V. Ghețău, 2016)7 se menține un decalaj mare al României față de celelalte
state europene în ceea ce privește starea de sănătate a populației, sintetizată prin nivelul speranței
de viață și al mortalității pe cauze principale de deces. Speranța de viață este cu 7 ani mai mică
decât valoarea medie din UE-28 pentru bărbați, și cu 5 ani în cazul femeilor. În structura mortalității
pe cauze de deces se evidențiază o proporție covârșitoare a deceselor prin bolile aparatului
circulator (60%), această pondere mare menținându-se în tot intervalul 1990-2016.

7
http://www.contributors.ro/administratie/asigurari-sociale/analiza-sanatatea-romanilor

38
78

76

74

72

70

68

66

Urban Rural

Figura 20 Durata medie a vieții pe medii de rezidență (speranța de viață la naștere).

Sursa datelor: INS

39
Figura 21 Rata de înscriere la medicul de familie.
40
Figura 22 Acoperirea teritorială a serviciilor de sănătate (2016)
41
ASPECTE PRIVIND SĂRĂCIA ȘI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ
Raportul de țară al României din 2018 arată că, deși s-a înregistrat creștere economică, sărăcia
și excluziunea socială au cunoscut o creștere după o scădere de patru ani. Creșterea sărăciei și
a excluziunii sociale în 2016 este determinată de faptul că venitul disponibil pentru segmentul
de populație reprezentat de cei mai săraci 10% din populație nu a crescut, spre deosebire de
situația restului gospodăriilor.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială este cel mai mare în rândul tinerilor, al familiilor cu
copii, al romilor, al persoanelor cu handicap, al populației rurale și al persoanelor inactive
(Comisia Europeană, 2017a, FRA 2016).

50 46 44.9 44.2
45 41.2 40.7
38.8
40
32.9
35 29.5 29.3
30
25
20
15
10
5
0

Figura 23 Rata riscului de sărăcie și excluziune socială în anul 2016 (%).

Sursa datelor: INS
În cadrul proiectului Poverty mapping in new EU member states (Comisia Europeană/Banca
Mondială), demarat în 2012, au fost elaborate hărți ale sărăciei la nivel NUTS3 și pentru România.
Rezultatele încadrează în categoria săracă județe din nord-estul și estul țării (Botoșani, Suceava,
Vaslui, Galați, Vrancea), județe din sud (Teleorman, Giurgiu, Călărași) și din sud-vest (Mehedinți,
Vâlcea).
Banca Mondială a dezvoltat în perioada 2013-2014 o nouă metodologie pentru a identifica zonele
marginalizate din mediul urban din România, acestea fiind definite ca zone din interiorul
localităților urbane care nu satisfac un standard corespunzător pe nici unul din cele trei criterii,
adică au deficit de capital uman, au un nivel scăzut de ocupare formală și oferă condiții improprii
de locuire. În aceste zone, locuiesc aproape 343.000 persoane. Peste 90% din populația zonelor
marginalizate este localizată în orașele cu peste 20.000 locuitori.
La nivel național, 6,2% din populația rurală, 5,3% din gospodăriile din mediul rural și 5,2% din
numărul total al locuințelor sunt localizate în zonele marginalizate rurale. Cele mai multe dintre
comunitățile marginalizate au în componența lor familii tinere cu copii, cu venituri reduse obținute
predominant din agricultură, muncă informală (zilieri) și prestații de asistență social (în special
alocațiile copiilor, venitul minim garantat și pensiile agricole). În unele comunități de acest tip,
accesul la apă potabilă este deficitar, lipsesc serviciile de salubritate, iar potențialul de producere
al hazardurilor naturale (inundații, alunecări de teren) este ridicat.

42
Figura 24 Zone marginalizate rurale (sus) si urbane (jos)
Sursa: Banca Mondială
43
OCUPARE ȘI ȘOMAJ
În anul 2017, conform datelor INS, populaţia activă a României era de 9,12 milioane persoane (în
creștere față de anul precedent), din care 8,7 milioane persoane erau ocupate (95,1%), iar 449
mii persoane erau şomeri (4,9%).
În perioada 2004-2017, populaţia activă din punct de vedere economic s-a diminuat ca urmare a
tendinţei de scădere a populaţiei şi a modificării structurii pe vârste. Ponderea populaţiei active
este mai mare în mediul urban, comparativ cu mediul rural. În intervalul menționat, distribuţia
populaţiei active pe medii de rezidenţă a avut o evoluţie oscilantă, însă cu variaţii mici. În anul
2017, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20- 64 ani a fost de 68,8%, la o distanţă de 1,2 pp
faţă de ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020. Rata de ocupare a
populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 63,9%, în creştere faţă de anul anterior cu 2,3
pp.
Pe medii de rezidență, rata de ocupare a fost mai mare în
mediul urban (64,8% faţă de 6,7% în mediul rural). Se evidențiază o tendinţă de adâncire a
inegalităţii ocupării pe medii de rezidenţă, în sensul că populaţia din mediul rural devine din ce în
ce mai afectată de fenomenul neocupării pe piaţa muncii.
De asemenea se observă o tendință generală de creștere a ratei ocupării pe măsura creșterii
nivelului de educație al unei persoane. În 2016, România a înregistrat o valoare mai mare față de
media UE a ratei ocupării populației cu studii superioare (ISCED 5-8).

Rata de ocupare a fortei de munca Rata somajului

80 12
75
70 10
65 8
60
55 6
50
45 4
40
2
35
30 0
1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016

Urban Rural Urban Rural

Figura 25 Evoluția ratei de ocupare și a ratei șomajului pe medii de rezidență, în perioada 1996-2016.
Sursa datelor : INS
În anul 2017, rata şomajului avea nivelul cel mai ridicat (18,3%) în rândul tinerilor (15‐24 ani).
În proiectul de Raport comun al Comisiei și al Consiliului privind ocuparea forței de muncă8 se arată
că România prezintă încă provocări critice în ceea ce privește rata NEET, AROP și inegalitățile,
acestea din urmă înregistrând o creștere considerabilă.

8PROIECT DE RAPORT COMUN AL COMISIEI ȘI AL CONSILIULUI PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ care însoțește Comunicarea
Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2017
44
PRODUSUL INTERN BRUT PE LOCUITOR – EVOLUȚIE ȘI DISPARITĂȚI TERITORIALE
Conform Raportului de țară al României elaborat de CE, PIB-ul a înregistrat o creștere de 3,9% în
2015, de 4,8 % în 2016 și se estimează că, în 2017, creșterea PIB-ului real a atins 6,7%, un nou record
în perioada de după criză. Creșterea a fost determinată în principal de consumul privat, la rândul
său susținut de creșterile salariale, de reduceri ale impozitelor indirecte și de rate scăzute ale
dobânzilor.

Figura 26 PIB-ul regional pe cap de locuitor (2015) PPC (UE28=100).

Sursa: EUROSTAT (Coloanele arată, pentru fiecare stat membru, variația indicatorului pe regiuni (NUTS2) de
la cea mai mică la cea mai mare valoare)
Printre cele 19 regiuni cu valori ale PIB-ului sub 50% din media UE se numără câte 5 regiuni din
Bulgaria, 4 din Polonia și Ungaria și 3 din România (37,5 % dintre regiuni).
Conform ultimelor date disponibile la nivel județean (2015), PIB-ul pe cap de locuitor prezintă o
distribuție teritorială care evidențiază o serie de discrepanțe semnificative: Iași față de celelalte
județe din Moldova, Constanța față de județele învecinate, Cluj față de Satu Mare-Sălaj-Maramureș-
Bistrița Năsăud, Brașov față de Harghita-Covasna etc. Aceste discrepanțe se mențin sau chiar se
accentuează în ultimii ani. Trebuie totuși menționat că majoritatea județelor au înregistrat, după
2011, tendințe ascendente ale acestui indicator.
Conform raportului Prognoza în profil teritorial – varianta de toamnă al Comisiei Naţionale de
Prognoză (2017), pentru 2017 PIB-ul ar fi trebuit să aibă valori peste pragul de 10.000 de
euro/locuitor în șaptejudeţe (Ilfov, Timiş, Alba, Cluj, Braşov, Prahova şi Constanţa) şi în municipiul
Bucureşti unde estimarea depășea 25.000 euro/locuitor. Totodată CNP a anticipat că pe ultimele
poziții ale ierarhiei se află trei judeţe unde PIB-ul pe cap de locuitor nu depăşeşte 5.000 de euro
(Teleorman, Botoşani şi Vaslui) sau depășește cu puțin acest prag (Mehedinți, Neamț).

45
Figura 27 PIB pe locuitor (2015) și evoluția PIB în perioada 2002-2015

46
INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE (ISD)
În perioada 1990–2016, soldul investițiilor străine directe a crescut semnificativ, cu o remarcă
specială asupra evoluției spectaculoase înregistrate în anii 2006 și 20079. Distribuţia valorilor anuale
a investiţiilor străine directe în ţara noastră este oarecum asemănătoare cu cea a produsului intern
brut şi exporturilor realizate.
Conform BNR, soldul final al ISD la 31 decembrie 2016 a înregistrat nivelul de 70.1 milioane euro,
cu 8,8 % mai ridicat decât valoarea din 2015.

Figura 28 Repartizarea pe județe a soldului ISD (2016)

Conform datelor BNR, cea mai atractivă zonă pentru investiții rămâne capitala (peste 35.000
milioane euro), urmată de Ilfov și Timiș (peste 3.500 milioane) și Prahova și Brașov (peste 2.000
milioane).
Valorile cele mai scăzute ale ISD se înregistrează în județele Gorj (7 milioane euro), Mehedinți (16
milioane) și Vaslui (35 milioane).
Din punct de vedere al orientării pe activități economice, ISD s-au localizat cu precădere în industria
prelucrătoare (31,8% din soldul total al ISD). Alte activități economice care au atras importante ISD
sunt intermedierile financiare și asigurările (reprezentând 13,1% din soldul ISD), comerțul, precum

9
http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2016/10/RRSS_10_2016_A05_ro.pdf

47
și construcții și tranzacții imobiliare, ambele reprezentând câte 12,2% din soldul ISD și activități
profesionale, științifice, tehnice și administrative și servicii suport (6,3%).
Primele 5 țări clasate după ponderea deținută în soldul ISD în 2015 sunt: Olanda (25,0%), Austria
(14,2%), Germania (12,4%), Cipru (6,9%) și Franța (6,7%), ierarhie rămasă neschimbată față de anul
2014.

Valoarea fluxurilor de ISD din afara

Europei către regiunile europene în 2003
(în mil. Euro)
< 50
50-100
100-500
500-1000
1000-5000
>5000
Fără informații
Fără fluxuri din afara Europei

Figura 29 Distribuția ISD din afara spațiului european (2003-2015)

În perioada 2003-2015, 5 dintre județe (Constanța, Dolj, Prahova, Cluj și Timiș) se regăsesc în
categoria regiunilor NUTS 3 care au beneficiat de un aport semnificativ de ISD, fiind depășite doar
de municipiul București (peste 5.000 mil euro).

48
DINAMICA ANTREPRENORIALĂ
Economia României este susținută de firme de dimensiuni tot mai mici. În ultimii ani, firmele au
rămas în clasele de mărime în care au fost create. Un raport recent al BNR (2017) afirmă că s-a
format masa critică a companiilor care modelează viitorul economiei românești. Această masă
critică este compusă din trei categorii de firme: (i) „veteranii în putere“; (ii) companiile-elită ale
economiei și (iii) întreprinderile de stat. Deși numărul firmelor care formează această masă critică
este relativ scăzut (circa 58.000 de entități, respectiv sub 10% din totalul companiilor active din
România), rolul lor în economie este majoritar și s-a consolidat în ultimul deceniu.

Figura 30 Numărul de întreprinderi, angajați și cifra de afaceri ca % din totalul întreprinderilor cu sub 250 angajați
Sursa: Eurostat
Un alt raport BNR din 2016 indică faptul că, deși în ultimii 20 de ani numărul de firme active din
economie s-a dublat, comparațiile europene ne arată că este necesară încurajarea mai puternică a
inițiativei antreprenoriale. În 2015, în România existau 23 de IMM la 1.000 de locuitori, comparativ
cu 140 în Cehia, 116 în Slovacia, 115 în Letonia, 106 în Estonia, 90 în Slovenia, 60 în Ungaria, 60 în
Croația, 55 în Bulgaria, 47 în Polonia și 32 în Lituania (www.opiniibnr.ro).
Pe medii de rezidență, dinamica antreprenorială a înregistrat de-a lungul ultimilor ani valori mult
mai ridicate pentru mediul urban, în comparație cu mediul rural.
Analiza principalilor indicatori macroeconomici (cifra de afaceri totală a întreprinderilor, numărul
de salariați, volumul exporturilor FOB) indică faptul că activitatea economică din România este
concentrată în marile centre urbane, în timp ce ponderea orașelor mici în economia naţională este
mult mai mică.

49
 Figura 31 Dinamica înmatriculărilor de persoane fizice și juridice (2017)

Cele mai multe firme sunt înmatriculate, conform datelor furnizate de ONRC pentru anul 2017 în
municipiul București (22.216), urmat de județele Cluj (8.532) şi Timiș (6.070). Cele mai slabe
performanțe în privința iniţiativei antreprenoriale s-au înregistrat în județele Ialomița (1.033
înmatriculări), Covasna (1.041 înmatriculări) şi Teleorman (1.132 înmatriculări).
În ceea ce privește dinamica înmatriculărilor, cele mai active județe sunt Botoșani (+56% față de
2016), Cluj (+50%) și Alba (+46%), la polul opus aflându-se Teleorman (+15% față de 2016), Giurgiu
(+15%) și Galați (+17%).
La nivel regional, regiunea Nord-Vest este cea mai activă, cu o medie de 38%, în timp ce regiunea
Sud-Est înregistrează sub 22%, sub media națională de 28%.
În ceea ce privește rata de supraviețuire a firmelor, se observă o tendință inversă la nivel regional,
cea mai ridicată valoare înregistrându-se în regiunea Sud-Est (78%), în timp ce regiunea București-
Ilfov înregistrează o valoare de doar 60%. Regiunile Centru și Sud-Vest Oltenia prezintă valori
apropiate de media națională de 71%.

50
 Figura 32 Întreprinderi active la un an de la înființare (2016)

Figura 33 Întreprinderi nou Sursa

createdatelor:
pe mediiINSde rezidență (2015)
51
La nivelul anului 2008, distribuția teritorială a indicatorului rata de înființare a întreprinderilor
evidențiază o ”bandă” de regiuni localizate care întretaie centrul Europei, având valori mari, de
10-30%. Această arie pornește de la Bulgaria și România către Slovacia și Germania și mai departe
către Olanda și Marea Britanie, fiind vizibilă și în regiunile adiacente, dar într-o măsură mai mică
(Islanda, Norvegia, Danemarca, Cehia, Slovenia, Polonia înregistrează rate de 10-15%). În 2014
situația s-a schimbat: banda rămâne vizibilă, dar nu mai este așa de pronunțată, deoarece valorile
indicatorului pentru România, Bulgaria, dar și pentru Polonia, Olanda, Cehia s-au redus considerabil.
În România, în anul 2015, regiunea Bucureşti-Ilfov rămâne în continuare cea mai dinamică regiune,
în timp ce regiunea Sud-Vest Oltenia are cea mai mică dinamică a ratei de creare, comparativ cu
celelalte regiuni. Pe medii de rezidență, regiunea de Vest și cea de Sud-Est se apropie de media
națională, în timp de regiunea Sud Muntenia prezintă o distribuție mai echilibrată între cele două
medii.
Conform datelor INS, în anul 2015 rata de supravieţuire a întreprinderilor la un an de la înființare a
fost de peste 75%. Proporţia celor care şi-au încetat definitiv activitatea este de 6,2%, iar ponderea
întreprinderilor inactive la un an după înfiinţare se situează în jurul valorii de 16,0%.
Potrivit raportului Băncii Mondiale, Competitive Cities (2013), cele mai dezvoltate regiuni ale
României creează o „punte de dezvoltare” între Bucureşti (nucleul economic al României) şi vestul
ţării. Judeţele Timiş şi Cluj, care găzduiesc mari centre economice (Timişoara şi Cluj-Napoca), sunt
cele mai dezvoltate, după Bucureşti, ţinând cont de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor, fiind
considerate două dintre cele mai dinamice regiuni ale ţării. Dintotdeauna aceste județe au avut de
câştigat de pe urma faptului că centrele urbane au beneficiat de un anumit nivel economic şi o bună
accesibilitate față de piețele economice din centrul și vestul Europei. Într-o situație similară sunt
județele Braşov, Sibiu, Bihor şi Arad. În partea opusă a țării, Constanţa a avut de câştigat deoarece
aici este cel mai mare port din Uniunea Europeană la Marea Neagră, ceea ce îi asigură un acces uşor
la pieţele mondiale.
Același raport arată că unele regiuni din România (de exemplu Depresiunea Braşov, zona Baia Mare-
Satu Mare sau Valea Jiului) funcţionează de fapt ca şi grupări urbane. De asemenea, cele mai multe
oraşe mari (cum sunt Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi) s-au extins către exterior în ultimele două
decenii, iar acum fac parte din zone economice funcţionale care şi-au depăşit cu mult graniţele
convenţionale. Multe dintre companiile noi s-au localizat la periferia acestor oraşe, iar oamenii fac
naveta către aceste centre urbane, în căutarea de oportunităţi de muncă, studii, afaceri şi relaxare.
Cele mai dinamice orașe atrag forță de muncă de la distanță și reușesc să iradieze dezvoltare către
zonele înconjurătoare. Marile centre urbane industriale, cum ar fi Ploiești sau Pitești primesc mulți
navetiști, în timp ce marile centre cu profil predominant terțiar (Cluj Napoca și Iași) primesc mai
mulți migranți.
Concentrarea teritorială a firmelor evidențiază o serie de areale în special în jurul marilor orașe cu
rol de polarizare regională: București, Timișoara, Constanța, Cluj Napoca, Brașov. Această tendință
se atenuează ușor în județele din Moldova (exceptând reședințele de județ și orașele de rang
secundar), dar și în județele din Oltenia.

52
Figura 34 Numărul firmelor la 1000 locuitori la nivelul unităților administrativ-teritoriale
53
RESURSE TURISTICE
În raportul World Economic Forum privind The Travel & Tourism Competitiveness Index 2017,
România este poziționată pe locul 68 din 136 de țări analizate. Indicele are 4 componente:
favorabilitatea mediului, politica de turism, infrastructura, resurse naturale și culturale. Pentru
fiecare indice parțial (subcomponentă) inclus în aceste componente au fost realizate ierarhii. În
aceste ierarhii, cele mai bune clasări ale României sunt locul 31 (subcomponenta Sănătate și igienă),
respectiv 39 (subcomponenta Siguranță și securitate).
La nivelul UE10, destinațiile turistice cele mai căutate sunt regiuni din Spania (Insulele Canare – 94
mil. înnoptări în 2016, Catalonia, Insulele Baleare și Andaluzia), Italia (Venneto) și Franța (Ile de
France, Provence, Rhone-Alpes).

Figura 35 Destinații pentru călătoriile în străinătate ale rezidenților UE-28 (înnoptări), 2016 %.

Sursa: Eurostat
România se poziționează pe locul 18 în UE ca destinație pentru călătoriile în străinătate ale
rezidenților europeni, deasupra unor state ca Bulgaria, Slovacia, Cipru, Malta sau Finlanda etc.
Turismul constituie pentru România un sector economic care dispune de un valoros potențial de
dezvoltare insuficient exploatat şi care poate deveni o sursă de atracţie atât pentru turişti, cât şi
pentru investitori. În prezent există programe de investiții ce pot contribui la dezvoltarea
infrastructurii turistice a unităților administrativ-teritoriale care prezintă un potențial turistic
important.
Prin Legea nr. 190/2009 a fost aprobată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 142/2008 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a VIII-a – Zone cu resurse
turistice. Prin actul normativ se stabilește că în unitățile administrativ-teritoriale cu resurse
turistice, care au fost identificate pe baza unor criterii obiective și care sunt enumerate în anexele
la OUG nr. 142/2008, turismul este considerat activitate economică prioritară, investițiile pentru
dezvotarea acestei activități vor fi orientate cu precădere spre aceste zone, iar proiectele de
infrastructură specific turistică, tehnică și de protecția mediului pentru zone cu resurse turistice
vor fi promovate cu prioritate prin programele de dezvoltare naționale, regionale și județene.
Pentru stabilirea potențialului turistic existent la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale a
fost elaborată o metodologie de analiză multicriterială de evaluare, care a fost utilizată în mod

10
http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8107715/4-07072017-AP-EN.pdf/1270c628-49df-44c0-826b-dbda9ce79961

54
unitar pe tot parcursul elaborării studiilor de fundamentare a secțiunii a VIII-a PATN. Au fost stabilite
patru categorii de elemente de analiză:
 resursele turistice naturale,
 resursele turistice antropice,
 infrastructura specific turistică,
 infrastructura tehnică.
Potenţialul turistic al teritoriului este rezultatul existenţei resurselor turistice la nivelul teritoriului,
resurse definite ca fiind componente ale mediului natural şi antropic, care prin calităţile şi specificul
lor recunoscute şi înscrise pot genera dezvoltarea uneia sau mai multor forme de turism, în măsura
în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală.
Zonele de concentrare mare și foarte mare a resurselor turistice se suprapun aproape perfect cu
arealul montan și subcarpatic, alături de zona litoralului românesc.
Au fost identificate peste 130 de unități administrativ-teritoriale cu punctaj de peste 25 puncte,
ceea ce semnifică o concentrare foarte mare a resurselor turistice natural și antropice: dintre
acestea cele mai multe sunt localizate în județele Maramureș, Alba, Suceava (care adună atât areale
montane cu arii naturale protejate, cât și monumente istorice de interes național, muzee, colecții
de artă și tradiție populară). Din păcate o mare parte din UAT-urile cu resurse turistice prezintă
disfuncționalități ale infrastructurii specific turistice și ale infrastructurii tehnice (transport,
alimentare cu apă și canalizare, acoperirea GSM, accesul la Internet etc).
În paralel cu clasificarea unităților administrativ-teritoriale a fost elaborată o listă a localităţilor
atestate ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local, ca anexă la Hotărârea nr. 852/2008
pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice. Anexa a suferit modificări
în ultimii 9 ani prin adăugarea unor noi localități care îndeplinesc criteriile prevăzute în actul
normativ. Lista actualizată în 2017 cuprinde 43 stațiuni de interes național (cele mai cunoscute fiind
cele de pe litoralul Mării Negre, de pe valea Prahovei și din nordul județului Vâlcea) și 57 stațiuni
de interes local. Recent, lista a fost completată cu 2 stațiuni de interes național (Borsec și Sucevița)
și cu 10 stațiuni de interes local (Baia de Fier, Boghiș, Colibița, Moisei, Negrești Oaș, Pojorâta,
Sângeorgiu de Mureș, Băile Banffy, Băile Ocna Dej, Moinești-Băi).

55
Figura 36 Zone cu resurse turistice

56
FONDURI STRUCTURALE
Cele mai mari rambursări de fonduri europene alocate în perioada 2007-2013 au fost obținute de
București. Pentru cele aproximativ 3.900 de contracte de finanțare încheiate în capitală,
rambursările au atins circa 5 mld euro. Pe următoarele locuri în clasament se situează județele Cluj
(868 proiecte, respectiv rambursări de circa 550 mil. euro) și Iași (629 de proiecte și 520 mil. euro).

Figura 37 Situația absorbției fondurilor structurale

La polul opus, județele cu cea mai slabă performanță au fost Ialomița (94 proiecte și absorbție de
doar 30 mil. euro), Sălaj (202 proiecte și 78 mil. euro), respectiv Giurgiu (98 de proiecte și circa
88,5 mil. euro absorbiți).

57
 Figura 38 Situația proiectelor finanțate din PNDR 2014-2020

În cadrul PNDR 2014-2020, județele cu cele mai mari valori ale proiectelor au fost Bihor (355.325.033
lei), Dolj (305.217.395 lei) și Timiș (283.137.321 lei), de partea cealaltă situându-se, exceptând
Municipiul București, Ilfov (41.263.648 lei), Caraș-Severin (78.686.959 lei) și Sălaj (80.904.029 lei).În
ceea ce privește repartiția fondurilor PNDR la populație, valorile cele mai ridicate se înregistrează
în județele Bihor (103.273 lei), Dolj (95.607 lei) și Tulcea (90.208), iar cele mai scăzute, exceptând
Municipiul București, în județele Ilfov (6.431 lei), Prahova (16.736 lei) și Brașov (22.001 lei).
Unitățile administrativ-teritoriale care au cele mai mari venituri la bugetul local înregistrează și
rezultate semnificativ mai bune în ce privește accesarea de finanțări europene pentru
implementarea de proiecte.

58
Figura 39 Număr de contracte finanțate din fonduri europene

59
BUGETE LOCALE
Autonomia financiară este una dintre dimensiunile autonomiei locale. Dintre cele 39 state analizate
într-un raport al Comisiei Europene, România se plasează pe locul 23 în ierarhia generată de indicele
autonomiei locale, în timp ce în ierarhia generată de indicele autonomiei financiare (component al
indicelui menționat mai sus), țara noastră se situează pe locul 26.

Figura 40 Indicele autonomiei locale.

Sursa datelor: Ladner, A. et al (2015). Local Autonomy Index for European countries (1990-2014). Release 1.0.
Brussels: European Commission.
Autoritățile locale au responsabilități majore în finanțarea unor servicii publice de bază. Analiza
bugetelor locale este extrem de relevantă, deoarece majoritatea serviciilor de bază de care
beneficiază populația sunt finanțate prin acestea.
În cadrul cheltuielilor publice locale, un rol important îl ocupă cheltuielile pentru servicii şi
dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape. Acestea vizează alimentarea cu apă, canalizarea şi
epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, salubrizarea
localităţilor, iluminatul public şi administrarea domeniului public şi privat a unităţilor administrativ-
teritoriale şi alte asemenea.
Cheltuielile din această categorie depind de suprafaţa străzilor, a grădinilor publice, parcurilor şi
zonelor verzi, de lungimea reţelei de alimentare cu apă şi a reţelei de canalizare.
În cadrul cheltuielilor pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape, ponderea cea
mai mare o deţin cheltuielile pentru locuinţe, servicii şi dezvoltare publică (aproximativ 64%).
Valorile cele mai ridicate ale acestui indicator se înregistrează în 2016 în UAT-uri din nordul
județului Cluj, județul Constanța și zona centrală a județului Giurgiu.
60
Figura 41 Cheltuieli cu servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape din bugetele locale pe locuitor (2016)

61
 II. INDICATORI DE STARE – ECHIPAREA TERITORIULUI

INFRASTRUCTURA RUTIERĂ
Potrivit INS, deplasările pe cale rutieră, efectuate pe teritoriul României, reprezintă aproximativ
79% din totalul deplasărilor efectuate în scopul transportului de călători și peste 70% din deplasările
destinat transportului de mărfuri (date din 2016). Aceste statistici atestă faptul că în ambele cazuri,
transportul rutier reprezintă cel mai important și utilizat mod de transport.
Se înregistrează o degradare a celei mai mari părţi a reţelei rutiere, în ciuda faptului că în ultimele
două decenii au fost reabilitaţi sau modernizaţi peste 5.000 km de drum naţional, precum şi o
distanță totală apreciabilă de drumuri judeţene, locale şi comunale (numai prin PNDL în perioada
2015-2016 au fost reabilitate aproximativ 3.400 km de drumuri).
Zona sudică a României pare favorizată deoarece beneficiază de avantajele oferite de autostrăzile
A1 (Bucureşti–Piteşti), A2 (Bucureşti–Constanţa), A3 (București–Ploiești) şi, în acelaşi timp este
localizată pe traseul coridorului pan‐european IV.
Rețeaua de drumuri publice este relativ echilibrat distribuită între regiuni, regiunea Nord-Est fiind
pe primul loc cu 17% din totalul drumurilor publice. Din punct de vedere al densității drumurilor
publice, județele Cluj, Sălaj, Alba, Botoșani, Iași înregistrează valori peste media națională de 36,1
km/100kmp, în timp ce județe ca Maramureș, Covasna, Brăila și Ialomița se situează sub acest prag.
Analizând situația din punct de vedere al drumurilor modernizate din totalul drumurilor publice la
nivel național, București este pe prima poziție, urmat de Ilfov și Teleorman, în timp ce la polul opus
se regăsesc județe ca Buzău, Argeș, Sălaj, Iași (în jur de 20%).
Cele mai scăzute valori ale accesibilităţii în reţeaua rutieră (exprimată ca valoarea medie a distanţei
străbătute de locuitorii din acel judeţ pentru a ajunge din localitatea de domiciliu în reședinţa de
judeţ, folosind legăturile reţelei de transport, pe ruta cea mai scurtă) sunt regăsite în judeţele:
Maramureş, Galaţi, Iaşi, Timiş şi Dolj, în timp ce la polul opus se situează judeţele Ilfov şi Mehedinţi,
cu cele mai bune valori ale accesibilităţii.
Județele cu cei mai mulți km de drum județean sunt Hunedoara (1.334 km, din care 51%
modernizați, 20% îmbrăcăminți ușoare, 18% pietruiți și 10% de pământ), Cluj (1.279 km, din care
39% modernizați, 38% îmbrăcăminți ușoare, 18% pietruiți și 5% pământ) și Timiș (1.274 km, din care
53% modernizați, 36% îmbrăcăminți ușoare, 7% pietruit și 4% pământ).
Județele cu cei mai mulți km de drum comunal sunt Argeș (1.755 km, din care 1% modernizați, 32%
îmbrăcăminți ușoare, 58% pietruiți și 9% pământ), Hunedoara (1.563 km, din care 6% modernizați,
12% îmbrăcăminți ușoare, 53% pietruiți și 30% pământ) și Bihor (1.485 km, din care 2% modernizați,
13% îmbrăcăminți ușoare, 44% pietruiți și 41% pământ).

62
Figura 42 Gradul de modernizare a drumurilor județene (2017)
63
Figura 43 Gradul de modernizare a drumurilor comunale (2017)
64
Figura 44 Model de prioritizare a investițiilor în drumuri comunale.
Sursa: Banca Mondială 2015

65
După 2000, hărțile arată evoluții pozitive ale ponderii drumurilor județene și comunale modernizate
pentru județe ca Teleorman, Giurgiu, Suceava, Alba, Ilfov, Caraș Severin, Timiș etc. Se evidențiază
de asemenea, o serie de județe cu valori reduse ale acestui indicator la nivelul anului 2015: Buzău,
Iași, Mureș, Sălaj, Neamț.
Așa cum menționează și proiectul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României (ce se află în curs
de aprobare în Parlament) și raportul Băncii Mondiale Orașe competitive: remodelarea geografiei
economice a României, drumurile reprezintă un element vital pentru dezvoltarea unei țări.
Infrastructura conectivă permite îndeplinirea unui deziderat crucial: facilitează accesul oamenilor
la spațiile în care se găsesc cele mai multe și variate oportunități, adică orașele (în cele mai multe
țări). Avându-se în vedere faptul că bugetul necesar reabilitării căilor de comunicație rutieră excede
posibilitățile de finanțare existente (din fonduri europene sau naționale) este necesar să se
elaboreze și să se aplice criterii de prioritizare a investițiilor, în raport cu impactul teritorial al
acestora.
MDRAP a inițiat și implementat proiectul Coordonarea şi selecţia eficientă şi transparentă a
proiectelor de infrastructură finanţate din instrumente structurale şi de la bugetul de stat pentru
perioada 2014-2020, având drept rezultate elaborarea unor Ghiduri de investiții pentru proiectele
de infrastructură (drumuri județene, drumuri comunale și infrastructură socială, infrastructură de
alimentare cu apă și canalizare) și a unui set de recomandări de îmbunătățire a coordonării
investițiilor publice și de eficientizare a criteriilor de prioritizare utilizate în selectarea proiectelor.
Astfel, în ceea ce privește prioritizarea drumurilor județene care necesită reabilitare, este
important ca lista obiectivelor finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) să fie
coordonată cu lista proiectelor POR. În privința finanțării de până acum a proiectelor de reabilitare
a drumurilor, există relativ puține cazuri în care o legătură rutieră reabilitată / modernizată cu
fonduri POR 2007-2013 a fost completată de o altă legătură rutieră reabilitată / modernizată cu
fonduri PNDL.
Deși rețeaua de drumuri județene este relativ mare în fiecare județ, unele legături rutiere sunt mai
importante decât altele. Deosebit de importante sunt acele drumuri județene care îmbunătățesc
posibilitățile de acces la localitățile mai mari, ce oferă locuri de muncă, servicii de învățământ,
sănătate, cultură, de administrație și acționează ca motoare pentru economia
locală/județeană/regională/națională. Există astfel de obiective în PNDL, chiar dacă sunt
reabilitate doar segmente de drumuri județene: de exemplu, DJ 682 (Arad-Felnac), DJ 104L (Dacia-
Viscri-Bunești), DJ 608D (Băile Herculane) etc.
Legătura cu infrastructura majoră (autostrăzi, drumuri europene și naționale) permite o
accesibilitate de ansamblu pentru persoanele care locuiesc de-a lungul drumului județean respectiv.
Este confirmată prin studii ipoteza că apropierea de un drum european sau de o autostradă
reprezintă una dintre cele mai importante condiții de favorizare a dezvoltării comunității/localității
respective. Astfel, cu cât un drum județean este mai circulat, cu atât ar trebui să atragă mai multă
atenție în legătură cu lucrările de reabilitare/modernizare.
Totodată, facilitarea accesului la oportunități nu este suficientă; important este ca această
facilitare să fie asigurată pentru un număr cât mai mare de persoane. Drumurile județene care leagă
o populație mai numeroasă de un centru de oportunități ar trebui să primească un punctaj mai
mare.
Astfel, în derularea PNDL, o serie de criterii au fost stabilite pentru prioritizarea infrastructurii de
drumuri judeţene, ținând cont de propunerile Băncii Mondiale:
 Legătura pe care o realizează proiectul de infrastructură propus cu oportunităţile de
dezvoltare:
66
 1. Legătura cu un municipiu de rang R1;
2. Legătura cu un municipiu de rang R2 sau R3;
3. Legătura cu un oraş de rang R4 cu mai mult de 10.000 de locuitori;
4. Legătura cu un oraş de rang R4 cu mai puțin de 10.000 de locuitori.
 Legătura cu infrastructura majoră de circulaţie
1. Legătura cu autostrăzile propuse în Master Planul General de Transport al României;
2. Legătura cu şoselele expres propuse în Master Planul General de Transport al
României;
3. Legătura cu un drum naţional.
 Traficul pe drumurile judeţene
 peste 3.500 de autovehicule pe zi;
 2.000-3.500 de autovehicule pe zi;
 între 500 şi 2.000 de autovehicule pe zi;
 sub 500 de autovehicule pe zi.
Potrivit rapoartelor Băncii Mondiale, cele mai mari nevoi de investiții în infrastructura drumurilor
județene au fost identificate în județele Iași, Cluj, Suceava, Argeș, Bacău, Bihor (județe cu nivel de
dezvoltare diferit, dar cu un volum de populație ridicat și cu o rețea de orașe bine reprezentată).
De asemenea a fost definită categoria județelor cu nevoi de investiții mediu-superioare: Timiș,
Brașov, Constanța, Hunedoara, Sibiu, Dolj, Arad, Buzău, Vaslui, Prahova, Maramureș, Neamț).
Necesarul actual de investiții în drumuri comunale este relativ modest, ridicându-se la aproximativ
4,7 miliarde euro. În esență, aceasta ar asigura o coordonare a investițiilor în drumuri comunale
oarecum mai ușoară. Există fonduri disponibile pentru astfel de investiții prin PNDL și PNDR. În plus,
comunele pot aloca fonduri proprii (deși cele mai multe dintre ele au rezerve reduse) pentru astfel
de investiții, iar consiliile județene efectuează asemenea lucrări atunci când le consideră necesare.
Potrivit rapoartelor Băncii Mondiale, cele mai mari nevoi de investiții în infrastructura drumurilor
comunale au fost identificate în județele Suceava, Bihor, Argeș, Bacău, Buzău, Iași, Botoșani, Dolj,
Timiș, Neamț (județe cu nivel de dezvoltare diferit, dar cu un volum de populație ridicat și cu o
rețea de orașe bine reprezentată). De asemenea a fost definită o categorie a județelor cu nevoi de
investiții mediu-superioare: Olt, Dâmbovița, Vaslui, Cluj, Mureș, Vâlcea, Constanța, Prahova.
Conform rapoartelor Băncii Mondiale, concentrări teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale
cu prioritate ridicată în reabilitarea drumurilor comunale se constată în județele Moldovei, ruralul
județelor Prahova și Dâmbovița și, surprinzător oarecum, în ruralul județelor de la granița de vest.

67
ACCESUL LA LOCUIRE ȘI CALITATEA LOCUIRII
Conform datelor INS, fondul național de locuinţe şi-a păstrat trendul ascendent din ultimii ani,
înregistrând 8.929,2 mii locuinţe, la sfârşitul anului 2016, în creştere cu 47,1 mii locuinţe (+0,5%),
faţă de sfârşitul anului 2015. Se evidențiază o anumită particularitate privind raportul
populație/locuințe: în timp ce numărul populației a înregistrat o evoluție descendentă, fondul de
locuințe a crescut. Romania are un excedent de peste 1,5 milioane de locuințe neocupate.
După anul 1989, construcția de noi locuințe poate fi considerată, în cel mai bun caz, lentă. Datele
furnizate de Institutul Național de Statistică indică faptul că între anii 1990 și 2004, în medie, mai
puțin de 10 noi locuinţe au fost construite anual în majoritatea localităților din România. Mai mult,
numai câteva orașe mari au înregistrat o medie de peste 100 de locuinţe noi construite anual. În
cea mai mare parte, sectorul imobiliar a stagnat în acești ultimi ani. După anul 2004, după o etapă
de ascensiune economică, sectorul imobiliar a cunoscut un oarecare avânt. Cu toate acestea, cele
mai multe locuinţe noi au fost construite într-un număr relativ mic de municipii și orașe și, respectiv
în zonele geografice cu potențial turistic ridicat (de exemplu, Valea Prahovei).
Problema locativă din România este legată și de extinderea spațiului urban, cu repercusiuni asupra
centrului urban. De exemplu, municipiul București a adăugat la teritoriul său dezvoltat în ultimii
ani un areal mai mare decât suprafața municipiului Ploiești.
În perioada 1990-2016, cele mai multe locuințe au fost finalizate în județul Ilfov, zona periurbană
a marilor orașe Constanța, Timișoara, Cluj Napoca, Pitești, Oradea, Suceava, Focșani. Zone mai
puțin ”active” din punct de vedere al construcției de locuințe sunt localizate cu precădere în
depresiunea intracarpatică a Transilvaniei (teritorii rurale din județul Hunedoara, Brașov, nordul
județului Sibiu), dar și pe rama vestică (estul județului Arad și Munții Banatului).
Proprietatea de stat se ridică la numai 1,13% (2,1% în municipii și orașe și 0,7% în comune) din parcul
total de locuințe.

Figura 45 Fondul de locuințe în funcție de perioada construirii.

Sursa datelor: INS (RPL 2011)

68
Cele mai multe clădiri rezidențiale aflate în prezent în uz în România au fost construite în a doua
jumătate a secolului XX. Perioada socialistă (1961-1980) a fost cea mai prolifică pentru construcția
de locuințe, astfel încât fondul de locuințe urban actual este caracterizat prin predominanța
locuințelor construite între anii 1971 și 1990.
Aproximativ 35% din unitățile de locuit din România sunt situate în clădiri multifamiliale (blocuri de
apartamente), 63% sunt locuințe individuale și 2% sunt locuințe de alt tip.
Numărul mediu de camere pe locuință din România este de 2-3, mult sub numărul mediu de camere
pe locuință din alte țări europene.
Spre deosebire de familiile din mediul urban care preferă apartamentele, familiile din mediul rural
trăiesc aproape în întregime în locuințe individuale. Chiar și în cvintilele cu venituri ridicate,
locuirea în apartamente rămâne sub 5%.
O mare parte din fondul imobiliar construit în România înainte de 1990 se deteriorează din cauza
întreținerii necorespunzătoare. Peste 35% din cele 8,5 milioane de locuinţe sunt neglijate şi necesită
reparaţii urgente. Acest volum semnificativ de locuinţe deteriorate include peste 10.000 de blocuri
finalizate anterior anului 1980 care necesită reparaţii structurale, ale acoperişurilor şi sistemului
de încălzire. Multe dintre aceste clădiri sunt părăsite din cauza lipsei de întreţinere, fiind de
asemenea instabile din punct de vedere structural, aici fiind incluse și clădirile rezidenţiale istorice.
Sunt imobile care au fost abandonate mai mulţi ani iar proprietarii nu pot fi găsiţi; altele sunt pur
şi simplu neglijate, deoarece costul reparării nu este accesibil proprietarului; în unele cazuri
extreme, se înregistrează acte de vandalism comise deliberat pentru ca respectivele clădiri să poată
fi înlocuite cu unele noi, moderne.
Un număr mare de blocuri construite în perioada comunistă se confruntă cu probleme grave din
cauza absenței administrării, deteriorării calității clădirilor și a rețelelor de utilități și concentrării
populației cu venituri reduse sau vulnerabile (de exemplu, persoanele în vârstă). De obicei, lipsa
unor intervenții la nivelul unei unități individuale duce la apariţia unor probleme pentru întreaga
clădire - de exemplu, degradarea fizică a clădirii și deprecierea acesteia, în special în clădirile cu
o concentrare mare de persoane sărace, sau în clădirile care găzduiesc gospodării cu niveluri de
venit diferite, în care obţinerea consimţământului şi contribuţiilor de la proprietari în vederea
întreţinerii reprezintă adesea o sarcină dificilă.
Starea funcțională curentă a ansamblurilor rezidențiale mari existente în toate orașele importante
din România a adus în atenție întrebări serioase privind calitatea vieții în aceste orașe. Multe spații
publice verzi din orașele din România au fost înlocuite cu blocuri sau clădiri de birouri, mai ales în
perioada 1991-2009.
În comparație cu suprafața medie locuibilă de 34m2 pe persoană din Europa, România are o medie
relativ scăzută pe persoană (20m2). Deși 20m2 s-ar putea să nu pară prea puțin sau nerezonabil în
comparație cu cele mai multe țări din lume, este important de observat că suprafața medie locuibilă
discutată aici este diferită de suprafața „netă” locuibilă pe persoană. Această medie este calculată
prin împărțirea suprafeței rezidențiale construite totale (inclusiv potențialele clădiri libere) la
populație. Deşi rata de vacantare este ridicată, ca în cazul României, suprafața medie „netă” pe
persoană este, de fapt, mult mai mică.
Lipsa spațiului de locuit este acută pentru gospodăriile din decilele cu venit redus și este atribuită
în general familiilor mai numeroase cu venituri foarte reduse, fiind asociată cu accesul deficitar la
locuințele publice subvenționate.

69
 Figura 46 Ponderea populației care nu deține baie, duș sau toaletă (2010 și 2015) (%din total).
Sursa: EUROSTAT
La nivelul anului 2015, datele Eurostat poziționează România pe locul I în UE în privința ponderii
populației care nu deține baie sau duș sau toaletă în locuință. Acest indicator înregistrează o
valoare de 30,5%, România fiind urmată la mare distanță de Letonia (12,3%), Bulgaria (11,1%) și
Lituania (10,6%).
În ceea ce privește ponderea locuințelor cu closet cu apă în interior (conform datelor RPL 2011 –
ultimele disponibile), valori de peste 65% se înregistrează în zona Municipiului București și a primei
coroane de UAT-uri din jurul capitalei, în zona litoralului, în Timișoara, Arad și zonele lor de
influență imediată. De asemenea, distribuția teritorială a indicatorului evidențiază zona montană
ca fiind mult mai bine echipată din acest punct de vedere, împreună cu depresiunea intracarpatică
a Transilvaniei.
100 91.6 91.4
90
80
70
60
50
37.3
40 33.8
30
20
10
0
Urban Rural

Cu baie / dus in interiorul locuintei Cu grup sanitar in interiorul locuintei

Figura 47 Ponderea gospodăriilor după dotarea utilitară a locuinţelor, pe medii de rezidenţă,

în total gospodării din fiecare categorie (%).
Sursa datelor: INS
70
O altă problemă legată de locuirea din România se referă la supraaglomerarea locuințelor, care se
numără printre cele mai ridicate din țările UE-28, explicația fiind dată de:
 Rata ridicată de neocupare a locuințelor, de 16%, ca rezultat al deplasării populației spre
centrele de ocupare a forței de muncă, al abandonării structurilor vechi deteriorate, al
cererilor de retrocedare aflate în litigiu și clădirilor deținute de stat, neocupate sau
neutilizate. A fost înregistrat un număr foarte mare de locuințe libere recuperate de bănci
de la clienții care nu și-au îndeplinit obligațiile de plată (dezvoltatori, precum și debitorii
individuali) și care acum rămân în registrele băncii la prețuri supraevaluate. Deși nu sunt
disponibile cifre oficiale, se estimează că există aproximativ 20.000-25.000 astfel de locuinţe
numai în București, la care se adaugă alte câteva zeci de mii în întreaga țară.
 Piața oficială de închiriere este aproape absentă, ceea ce face ca noile familii fie să continue
să trăiască cu părinții sau familiile extinse, fie să cumpere o locuință care este foarte mică
și apoi să continue să trăiască în aceasta chiar dacă familia se extinde.
 Lipsa unor locuinţe a căror achiziţie să fie accesibilă ca preţ poate fi explicată pe de o parte
de existența unor factori financiari, precum ratele nefavorabile ale dobânzii la economii și
comisioanele bancare ridicate, iar pe de altă parte de costul ridicat al unei locuinţe cu o
dimensiune rezonabilă.

Figura 48 Rata de supraaglomerare în 2016 (%).

Sursa: EUROSTAT (EA – Zona Euro)

Numărul mediu de persoane pe camera de locuit este mai mare în orașe decât în mediul rural în
toate decilele de venit. Aceste valori sunt semnificativ mai mari pentru gospodăriile cu venituri
reduse. Nivelul relativ constant al numărului mediu de persoane pe cameră de locuit pentru decilele
cu venituri medii spre ridicate indică lipsa opțiunilor de locuit, indiferent de venitul sau dimensiunea
gospodăriei.
Conform unui sondaj IRSOP recent11, 1 din 4 intervievaţi a declarat că trăieşte în locuinţe în care
numărul persoanelor este mai mare decât cel al camerelor. Supraaglomerarea este mai frecventă
în rândul persoanelor cu vârste între 18 şi 34 de ani. De asemenea, 3 din 4 români spun că își folosesc

11
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21791333-studiu-84-din-clientii-bancilor-pentru-locuinte-mentioneaza-
cel-putin-problema-spatiul-locativ-procentul-similar-situatia-mentionata-sondaje-populatie-generala.htm

71
economiile pentru repararea, renovarea sau reabilitarea locuinţei, având în vedere faptul că 85%
din clienții băncilor pentru locuințe menționează cel puțin o problemă cu spațiul locativ.
Printre problemele identificate în studiile pentru fundamentarea proiectului Strategiei de
Dezvoltare Teritorială a României se numără și:
 Modificarea locuirii rurale, prin schimbări tipologice ale așezărilor (ex. satele răsfirate din
anumite zone tind să se transforme în sate adunate), renunțarea la materiale și tehnici
tradiționale și ameliorarea lentă a confortului edilitar;
 Diminuarea calității echipării în orașe, unde realizarea de dotări publice (educație, sănătate)
nu are același ritm cu extinderea fondului de locuințe;
 Lipsa acţiunilor administraţiei publice locale de construire a locuinţelor sociale;
 Creșterea preţului serviciilor publice de furnizare a utilităţilor, în special în oraşe şi în marile
ansambluri de locuinţe.

72
Figura 49 Numărul locuințelor terminate în mediul rural în perioada 1990-2017

73
Figura 50 Suprafața locuibilă la nivel de UAT în anul 2016

74
Figura 51 Locuințe în proprietatea statului %

75
Figura 52 Locuințe cu closet cu apă în interior %
76
TRANSPORTUL PUBLIC LOCAL
Potrivit raportului Competitive cities (Banca Mondială), orașele românești se confruntă cu probleme
serioase în ceea ce privește traficul rutier, dat fiind faptul că, în perioada comunistă, orașele au
fost planificate pentru a utiliza în principal transportul public, dar și pentru că majoritatea orașelor
românești au o dezvoltare de tip sprawl, noile suburbii fiind accesibile doar cu autoturismul
personal, ceea ce a dus la creșterea numărului de autovehicule și congestionarea infrastructurii
existente. Străzile construite înainte de 1990 nu au fost concepute să preia traficul actual, iar
locurile de parcare amenajate sunt insuficiente, mai ales în cartierele foarte populate.
Conform datelor INS, vehiculele rutiere înmatriculate în circulaţie, la sfârşitul anului 2016 însumau
peste 7 milioane vehicule, ponderea celor deţinute de persoanele fizice fiind de 76,2%.
Autoturismele reprezentau 78,1% din total vehiculelor rutiere, 84,7% dintre autoturisme aparținând
persoanelor fizice. Tot în anul 2016 se constată creşteri ușoare ale numărului accidentelor de
circulaţie rutieră cauzatoare de vătămări corporale şi ale numărului persoanelor accidentate.
Aproape toate oraşele care au beneficiat de un sistem de transport public au fost martore ale
diminuării sau dispariţiei complete a acestuia12. Într-o anumită măsură, aceste sisteme au dispărut
pentru că nu s-au dovedit a fi profitabile, autorităţile locale neştiind cum să le menţină funcţionale
într-un mediu al constrângerilor bugetare și cum să le integreze într-un sistem multimodal de
transport. Se poate afirma că dispariţia sistemului de transport public a contribuit la scăderea
mobilităţii populaţiei şi la o creştere a dependenţei de maşina personală. Scăderea numărului de
utilizatori nu poate fi atribuită doar deteriorării rețelei de transport public (adesea cauzată de lipsa
fondurilor, administrarea deficitară, precum și de creșterea numărului de posesori de autoturisme),
ci și declinului demografic.

Figura 53 Transportul public local în anul 2017 (mii pasageri).

Sursa datelor: INS

12
Raportul Competitive cities (2013), Banca Mondială

77
În anul 2017, conform datelor INS, din totalul de 1.880,1 milioane pasageri transportaţi înregistraţi
în transportul public local, 1.075,8 milioane pasageri (57,0%) au călătorit cu autobuze şi microbuze,
în ușoară creștere față de anul precedent.
În ceea ce privește evoluția lungimii liniei simple în transportul public local, pe tipuri de vehicule
reprezentată în graficul de mai jos, aceasta a suferit scăderi atât în cazul liniilor de tramvai, cât și
în cazul liniilor de troleibuz. La nivel național, micșorarea lungimii liniei simple a fost de circa 195
km pentru liniile de tramvai și de 113 km pentru liniile de troleibuz.

Figura 54 Evoluția lungimii liniei simple în transportul public local în perioada 1990-2017.
Sursa datelor: INS
Infrastructura de transport public s-a deteriorat, în special în orașele mai mici. Față de anul 1990,
97 de orașe nu mai furnizează servicii de transport public local, cele mai multe fiind localizate în
județe din vestul (județul Arad – toate orașele mici, Bihor și Satu Mare – câte 4 orașe mijlocii și
mici), centrul (județele Alba și Harghita – câte 6 orașe mici și mijlocii), sudul României (județele
Prahova și Olt – câte 7 orașe mici și mijlocii). Acest declin a avut loc și pe fondul dezindustrializării
și a atenuării activităților economice în general în aceste orașe.
Prin excepție, municipiile reședință de județ și-au menținut și chiar și-au extins serviciile de
transport public local. În afară de municipiul București, se evidențiază și alte orașe (în special cele
mari) care, în perioada 1990-2017, au cunoscut creșteri ale numărului de mijloace de transport în
comun utilizate în transportul public local: Alba Iulia, Mediaș, Blaj, Satu Mare, Târgu Mureș, Cluj
Napoca, Suceava, Mangalia, Lugoj, Oradea, Baia Mare, Brașov, Iași, Buzău.
Cererea mai mare de servicii de transport public local este corelată și cu o evoluție economică
pozitivă, dar și cu extinderea teritorială a unora dintre orașele mari, mai ales a reședințelor de
județ.

78
Figura 55 Evoluția transportului public local pe categorii
79
ALIMENTAREA CU APĂ CURENTĂ ȘI RACORDAREA LA SISTEME DE CANALIZARE
Dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi colectare şi tratare a apelor urbane reziduale
reprezintă angajamente asumate în mod explicit prin Tratatul de aderare al României la Uniunea
Europeană (Capitolul 9 – Mediu). Calitatea locuirii este foarte scăzută raportat la țările UE, cauza
principală fiind echiparea tehnico-edilitară precară cantitativ și calitativ, la nivel urban și rural.
Printre indicatorii Eurostat din domeniul statisticii mediului se numără rata conectării la stații de
epurare a apelor uzate, care în anul 2015 varia la statelor membre UE de la mai puțin de 40% în
Croația și România până la 100% Marea Britanie. Pentru intervalul 2013-2015, 9 state membre au
raportat că peste 90% din populație era conectată la stații de epurare care au cel puțin treaptă
secundară de tratare, în timp ce 15 au raportat valori de peste 80 %.

Figura 56 Populația conectată la stații de epurare a apelor uzate (tratare secundară), 2000 și 2015 (%).
Sursa: EUROSTAT
O parte semnificativă a locuitorilor României nu beneficiază de utilitățile de bază (alimentare
cu electricitate, apă, canalizare, gaze naturale), care sunt în același timp scumpe comparativ cu
media europeană, preponderent din cauza ineficienței serviciilor. Dezvoltarea teritoriului naţional
nu se poate realiza în lipsa unei echipări corespunzătoare la nivelul tuturor localităților. Din aceste
motive, disparitățile în accesul la utilități publice pot fi considerate o provocare teritorială
majoră.

80
Conform ultimelor date INS, 317 din 320 municipii și orașe dețin rețea de distribuție a apei, în timp
ce 2189 comune (76,5% din numărul total) îndeplinesc acest indicator de echipare. În cazul
sistemelor de canalizare, situația este deficitară în special pentru mediul rural (doar 871 comune
reprezentând 30,4% din total au canalizare publică), alături de 313 municipii și orașe. Totuși, se
constată o creștere a echipării teritoriului, față de anul 2015 un număr de 32 comune noi dețin rețea
de distribuție a apei și 62 comune dețin rețea de canalizare.

Figura 57 Gradul de racordare la sisteme de alimentare cu apă (2016)

La nivel național, județele cu cel mai ridicat grad de conectare la sistemul de alimentare cu apă
sunt Cluj (85%), Municipiul București (83%) și Brăila (79%), la polul opus aflându-se Teleorman (30%),
Vaslui și Suceava (29%), față de media națională de media națională de 55%. În general, jumătatea
vestică a țării prezintă valori mai ridicate, iar nord-estul și sudul, valori mai mici.
Conform datelor INS, în anul 2016 populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost
de 12.853.110 persoane, reprezentând 65,2% din populația totală, în creștere cu peste 200.000
persoane mai mult decât în anul 2015. În mediul urban s-au înregistrat peste 10.000.000 persoane
conectate la sistemul public de alimentare cu apă, reprezentând 95% din populația urbană, iar în
mediul rural 2.812.718 persoane, reprezentând 30,8% din populația rurală totală.
În anul 2016, un număr de 9.702.739 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare,
aceştia reprezentând 49,2% din populaţia României. În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate,
populaţia cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare, în anul
81
2016, a fost de 9.415.524 persoane, reprezentând 47,8% din populaţia ţării. În mediul urban s-au
înregistrat peste 9.000.000 locuitori cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare,
reprezentând 85,5% din populaţia urbană a României, iar în mediul rural un număr de 657.623
persoane au beneficiat de servicii de canalizare, reprezentând 7,2% din populaţia rurală a României.
Raportul Național privind Starea Mediului în anul 2016 arată că evoluţia gradului de racordare al
populaţiei la sistemele de colectare şi epurare a apelor uzate în funcție de tipul procesului de
epurare aplicat indică o creștere constantă a numărului populației care beneficiază de servicii de
colectare și epurare a apelor uzate, consecință a extinderii și construirii infrastructurii aferente. Se
observă că în ultima perioadă a crescut îndeosebi proporția de sisteme de colectare cu epurare
terțiară.

Figura 58 Populația conectată la sisteme de canalizare (2017)

Conform datelor INS, județele cu cel mai ridicat grad de conectare la sistemul de canalizare sunt
Municipiul București (83%), Brașov (70%) și Cluj (67%); de cealaltă parte se află județele Vaslui (24%),
Dâmbovița (24%) și Teleorman (22%), față de media națională de 41%. În general, centrul și vestul
țării, precum și Dobrogea, prezintă valori mai ridicate, iar nord-estul și sudul, valori mai scăzute.
Potrivit datelor de la ultimul recensământ (2011), locuințele urbane din România au un acces mai
bun la utilități, inclusiv apă, canalizare și electricitate față de cele rurale. În mediul urban, 97% din
gospodării dețin instalație de alimentare cu apă, 93,9% sunt conectate la rețeaua publică de
canalizare, 37,8% primesc gaze de la rețeaua publică și 99,8% sunt conectate la rețeaua electrică.

82
Chiar dacă lungimea rețelei de distribuție a apei din zonele rurale a crescut de aproape 5 ori între
1990-2016, accesul populației rurale la rețeaua de distribuție a apei este în continuare mult inferior
față de populația urbană.

Figura 59 Extinderea rețelei simple de apă pe medii de rezidență între 1990-2016.

Sursa datelor: INS
În mediul urban mic încă există deficienţe în ceea ce priveşte alimentarea cu apă a locuinţelor,
racordarea la sistemul de canalizare sau dotarea locuinţelor cu baie şi bucătărie. Deși valorile
pentru mediul urban sunt superioare celor înregistrate în comune, există numeroase orașe cu acces
deficitar la sistemul de alimentare cu apă și canalizare (majoritatea acestora aparțin categoriei
orașelor declarate după 2000 sau orașelor mici cu funcții agricole localizate preponderent în
regiunile extracarpatice).
Harta gradului de racordare la apă, canalizare și energie electrică relevă discrepanțe semnificative
între interiorul arcului carpatic (centrul și vestul țării) și Dobrogea, pe de o parte, cu valori în
general între 40 și 100%, și restul țării (estul și sudul), cu valori sub 40% și, pe arii extinse, sub 20%.
Discrepanțele menționate se suprapun la nivel național gradului de urbanizare, zonele sudice, sud-
estice și estice evidențiind ruralitate mai accentuată.
În general, zonele urbane fac excepție de la această repartizare, gradul de racordare fiind în general
peste 80%.
Accesul la utilități este dificil și pentru locuitorii zonelor slab populate. Alimentarea cu apă potabilă
(o gravă problemă a satelor din Deltă) și canalizarea pot fi considerate la fel de prioritare ca și, de
exemplu, realizarea unei infrastructuri care să permită localnicilor să se deplaseze într-un timp
rezonabil la o localitate unde ar putea beneficia de asistență socială.
Nevoile de investiții în domeniul infrastructurii de alimentare cu apă și de epurare a apei uzate sunt
mari, necesitând contribuții din mai multe surse. România are un deficit semnificativ în ceea ce
privește infrastructura din aceste domenii (parțial din cauza numărului mare de persoane care
locuiesc în localități rurale mici). De asemenea, cerințele stabilite de UE în sectorul apei și apei
uzate prin directive specifice sunt foarte stricte, dublând astfel presiunea asupra României în ceea
ce privește alocarea de resurse pentru asemenea investiții.

83
Figura 60 Gradul de racordare la apă, canalizare și energie electrică a locuințelor populației

84
Țintele propuse pentru implementarea prevederilor Directivei 91/271/CEE, 98/15/CE şi 2000/60/CE
sunt creşterea gradului de racordare al aglomerărilor umane cu mai mult de 2.000 l.e. la sistemele
de canalizare (de la 69,1% din locuitorii echivalenţi racordaţi în 2013, până la 80,2% în 2015 şi 100%
în 2018), dar și la sistemele de epurare prin construirea de noi staţii de epurare a apelor uzate şi
prin reabilitarea și modernizarea celor existente (pentru a realiza o acoperire de 60,6% l.e. în 2013,
76,7% l.e. în 2015 şi 100% l.e. în 2018).
O aglomerare poate include localități aparținând unor unități administrativ-teritoriale (UAT)
diferite, ceea ce impune o coordonare a investițiilor în sistemul de ape uzate la nivelul mai multor
jurisdicții. Cu toate acestea, în practică, și în special în cazul programelor de investiții adresate
unităților-administrativ teritoriale (precum PNDL, PNDR sau proiectele finanțate din Fondul pentru
Mediu), proiectele sunt concepute și realizate la nivel de localitate, nu de aglomerare. De obicei,
doar investițiile efectuate de societatea regională de apă sau în care aceasta este beneficiar sunt
direcționate către aglomerări și clustere.
La nivel de județ, cele mai ridicate grade de racordare la reţele de canalizare (peste 80%) sunt
identificate in judeţele Mureș, Sibiu, Braşov, Constanţa, Vrancea şi în aglomerarea Bucureşti, în
timp ce la polul opus (sub 30%) se află judeţele Giurgiu şi Dâmbovița. Referitor la gradele de
racordare la staţiile de epurare, situaţia este următoarea: în judeţele Mureș și Sibiu s-au înregistrat
valori de peste 80%, iar in judeţele Ilfov şi Dâmbovița, valori mai mici de 30%.
În privința tipului de stație de epurare, predomină aglomerările umane cu stație de epurare cu
treaptă mecano-biologică (cu precădere în orașele din centrul Transilvaniei, dar și în localități din
nordul județelor Vâlcea, Argeș, Prahova, Dâmbovița sau pe litoral). Mai puțin răspândite sunt
aglomerările umane cu stații de epurare cu treaptă mecanică (județele din vestul țării) și cele cu
treaptă mecano-biologică și terțiară (cele mai eficiente).
În raportul Băncii Mondiale Criteriile de prioritizare a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii
locale se arată că un prim pas în prioritizarea proiectelor de investiții în aceste domenii este
stabilirea localităţilor cu o populaţie peste 50 de locuitori. Conform Acquis-ului UE în materie de
apă, aceste localităţi ar trebui tratate cu prioritate în ceea ce priveşte alimentarea cu apă,
localităţile cu o populaţie sub 50 de locuitori nefiind o prioritate.
Cele mai mari nevoi de investiţii în domeniul alimentării cu apă au fost calculate pentru judeţele
Iaşi, Argeş, Suceava, Timiş, Bacău, Prahova, Braşov, Mureş (acestea fiind printre cele mai întinse
judeţe din ţară, având totodată și o populaţie numeroasă). Acestea sunt urmate de judeţele din
categoria nevoilor medii-superioare (Constanţa Ialomiţa, Teleorman, Neamţ, Buzău, Dolj, Olt, Satu
Mare, Giurgiu, Maramureş, Alba, Botoşani, Galaţi – o categorie mixtă de judeţe dezvoltate / mediu
dezvoltate / mai puţin dezvoltate, cu grad de urbanizare predominant mai redus faţă de categoria
anterioară).
Referitor la nevoile de investiţii din domeniul epurării apelor uzate, conform calculelor specialiştilor
Băncii Mondiale, în grupa judeţelor cu cele mai mari necesităţi se află o parte din judeţele cu
necesităţi mari de alimentare cu apă (ceea ce arată corelarea indicatorilor utilizaţi): Bacău,
Suceava, Iaşi, Prahova, Timiş, Argeş. De asemenea componenţa categoriei judeţelor cu nevoi medii-
superioare este similară celei identificate pentru alimentarea cu apă curentă.

85
INFRASTRUCTURA ȘCOLARĂ
Potrivit publicației Tendințe sociale (INS, 2017), scăderea continuă a populaţiei şcolare a condus la
restructurarea reţelei de învăţământ, astfel încât, în perioada 2000-2016 numărul unităţilor
educaţionale s-a redus la o treime. Tendinţa de reducere a numărului de şcoli se manifestă şi în
învăţământul primar şi gimnazial, prin transformarea unor unităţi şcolare în secţii ale altor şcoli
primare şi gimnaziale mai mari, respectiv în grupuri şcolare în care funcţionează mai multe niveluri
de educaţie.

20000

18000

16000

14000

12000

10000

8000

6000

4000

2000

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

Urban Rural

Figura 61 Evoluția numărului de unități de învățământ pe medii de rezidență.

Sursa datelor: INS
Reorganizarea sistemului de învăţământ şi de sănătate s-a realizat cu deficienţe majore în ceea ce
priveşte palierele teritoriale inferioare (mediul rural, oraşele de mici dimensiuni).
În sudul României sunt localizate câteva județe mai vulnerabile din perspectiva accesului la educație
precum Teleorman și Olt, unde numărul de școli și săli de clase este mai redus. În aceste județe
populația este mai mică decât media. Totuși, aplicând corecțiile impuse de capitalul demografic,
disparitățile rămân semnificative. Anumite localități rurale nu au nicio școală, de cele mai multe
ori ca în urma închiderii unităților de învățământ din cauza unui număr de copii prea mic. Din punct
de vedere teritorial, principalul grup de risc este reprezentat de copiii din zonele rurale izolate şi
sărace cu acces scăzut la o educaţie de calitate, cu acces dificil la învăţământul secundar. În cazul
orașelor mici sau a zonelor rurale, accesul la educație și la serviciile de sănătate poate fi favorizat
sau îngreunat de rețeaua de transport prin reducerea timpului de deplasare între localitatea de
origine și cel mai apropiat oraș mai dezvoltat. Măsurând timpul de acces de la o localitate până la
reședința de județ se observă ca distanța de timp depășește în multe situații 60 de minute.
În domeniul preuniversitar, procesul de restructurare din perioada 1999-2009 a dus la diminuarea
semnificativă a numărului unităților educaționale cu peste 70%.

86
Diferenţele de densitate între populaţia din mediul urban (mai ridicată) şi cea din mediul rural (mult
mai scăzută) determină, pe de o parte, supraaglomerarea școlilor din mediul urban (multe dintre
ele fiind nevoite să funcţioneze în două schimburi) și, pe de altă parte, creșterea costurilor de
şcolarizare din rural pentru unităţile care funcţionează cu puţini copii pe clasă sau în regim de clase
simultane.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, lipsa școlilor gimnaziale este cauzată în principal
de nivelul redus al cererii. Pentru colectivitățile locale respective, precum și pentru cele cu număr
scăzut de elevi de gimnaziu, ponderea redusă a populației tinere le pune în discuție viabilitatea pe
termen lung. Din cele 54 de comune în care efectivele în gimnaziu nu depășeau 50 de elevi în anul
2014, 90% aveau populație sub 1.500 de locuitori.
Potrivit Raportului naţional privind starea calităţii în unităţile de învăţământ preuniversitar public
din mediul rural (2016), profilul tipic al unei școli rurale românești poate fi descris astfel: are peste
3 structuri (respectiv alte unități arondate, fără personalitate juridică), se confruntă cu probleme
de acces și funcționează în comunități defavorizate din punct de vedere economic și educațional,
numărul de elevi pentru fiecare colectiv este de 17-18, cu o medie de aproape 13 elevi pentru
fiecare cadru didactic, rezultatele la evaluări și examene naționale sunt cu circa 1 punct mai slabe
decât la unități similare din mediul urban, dotarea este apreciată de cadrele didactice ca
„suficientă” sau „medie”, prezintă probleme de funcționalitate a spațiilor școlare și auxiliare etc.
Calitatea rezultatelThe quality of education outcomes — measured in terms of basic skills — shows
significant
differences between rural and urban areas. The quality of education in rural areas is undermined
by the difficulty in attracting highly skilled teachers, inadequate school infrastructure and difficult
family situations. There are fewer qualified full-time teachers than in urban areas, so schools
have had to employ a large number of part-time, poorly qualified teachers who commute (World
Bank 2014).

87
Figura 62 Localizarea unităților școlare neautorizate în anul 2017

88
Figura 63 Model de prioritizare a investițiilor în infrastructura școlară
Sursa: Banca Mondială 2015
89
Necesarul de investiții în infrastructura socială este greu de estimat, deoarece aceasta este
constituită practic din mii de clădiri răspândite pe întregul teritoriu al României, în diferite stări de
reparare sau degradare. În plus, nevoia de infrastructură socială suplimentară este cel mai bine
cunoscută de către autoritățile și comunitățile locale, iar aceste nevoi sunt în continuă schimbare.
În raportul „Îmbunătățirea criteriilor de selecție pentru proiectele PNDL” a fost dezvoltată o
metodologie pentru evaluarea necesarului de investiții potențiale, pe baza profilului unităților
administrativ-teritoriale individuale.
În cazul infrastructurii sociale, nevoile specifice pot varia substanțial de la o localitate la alta și
între diferite tipuri de infrastructuri. Într-un caz poate fi necesară reabilitarea unei săli de clasă,
sau în alt caz poate fi nevoie de un sistem de alimentare cu apă și de canalizare adecvat, iar într-
un alt caz, poate fi nevoie de repararea unui acoperiș și de instalarea unui sistem de încălzire.
În ultimul trimestru al anului 2016, din numărul total de 3471 unități de învățământ preuniversitar
comunicate de Ministerul Educației că nu dețin autorizații sanitare de funcționare: pentru 1.043
unități au fost transmise de către UAT-uri și prefecturi adrese că nu se solicită finanțare din diferite
motive, pentru 381 de unități a fost alocată suma de 257 milioane lei, pentru 1.745 de unități a fost
transmisă documentația incompletă, iar pentru pentru 302 unități nu a fost transmisă documentația
conform legislației în vigoare.
Proiectele din domeniul infrastructurii școlare sunt prioritizate la nivel de judeţ şi de localitate
ţinând cont de următoarele criterii:
 Criterii de prioritizare la nivel de judeţ
1. ponderea populaţiei preşcolare şi şcolare din totalul populaţiei;
2. rata abandonului şcolar;
3. valoarea IDUL;
4. valoarea Indicelui privind sustenabilitatea financiară a bugetului local;
5. număr de computere raportat la 100 de elevi;
6. număr de discipline sportive raportat la 1.000 de elevi.
 Criterii de prioritizare a proiectelor la nivel de localitate
1. Numărul de copii cu vârstă şcolară şi preşcolară;
2. Ponderea populaţiei cu nivel de educaţie preuniversitară;
3. Numărul de elevi raportat la numărul de clase disponibile;
4. Valoarea IDUL.
Criteriile de selecție pentru infrastructura educațională în cadrul PNDL şi PNDR sunt similare, luând
în considerare populația la nivel de UAT și nivelul de dezvoltare. În prioritizarea propusă pentru
PNDL sunt luate în considerare însă o serie de criterii care sunt ignorate de PNDR (de exemplu,
populația de vârstă școlară) și care ar permite o selecție mai riguroasă a proiectelor.
Cele mai mari nevoi de investiţii în domeniul reabilitării infrastructurii educaţionale au fost
calculate pentru judeţele Botoşani, Suceava, Vaslui, Bacău, Vrancea, Iaşi, Ialomiţa (printre cele mai
întinse sărace din ţară, cu două excepţii), fiind urmate de judeţele din categoria nevoilor medii
superioare (Călăraşi, Galaţi, Satu Mare, Neamţ, Bistriţa Năsăud – o categorie mixtă de judeţe mediu
dezvoltate / slab dezvoltate).

90
UNITĂȚI MEDICALE
În ultimele două decenii, numărul unităţilor sanitare și al dotărilor acestora a scăzut treptat, astfel
în comparație cu anii 1970 numărul spitalelor a scăzut cu 40%, în timp ce numărul de paturi este cu
o treime mai mic decât în anul 199013. În ambulatoriu, policlinicile și dispensarele aproape au
dispărut (în special în mediul rural), ca urmare a transformării lor în cabinete de specialități clinice
și medicină de familie; în schimb, spitalele au înființat peste 370 de ambulatorii integrate, prin care
rezolvă cazuri care nu necesită spitalizare.
În paralel a existat o creştere explozivă a numărului de unităţi medicale în mediul privat. Principalii
operatori de servicii medicale au drept obiective diversificarea serviciilor și înființarea de noi clinici,
concurența dintre aceștia fiind acerbă (atât în atragerea de medici, cât și pe atragerea de pacienți).
Din cauza unor decalaje în dezvoltarea economică a diverselor regiuni/ zone ale țării și unor
dificultăți de natură geografică, se constata o repartitie neuniforma a cabinetelor medicilor de
familie, cu concentrare spre mediul urban și zonele rurale mai prospere (acestea fiind mai
atractive).
Studii recente arată că zonele/localităţile defavorizate din punct de vedere al accesului la servicii
de sănătate sunt cele localizate în zone cu relief accidentat cum ar fi cele montane și subcarpatice
unde satele sunt situate la distanţe mari unele faţă de celelalte, la care accesul se face cu
dificultate mai ales iarna când drumurile sunt înzăpezite şi devin greu accesibile. În aceste situaţii
este limitat accesul populaţiei mai ales la servicii de urgenţă.
Strategia Națională de Sănătate identifică dezvoltarea serviciilor de sănătate la nivel comunitar ca
o alternativă cost eficace de asigurare a accesului populatiilor vulnerabile, inclusiv Roma şi din
mediul rural la servicii de sănătate de bază. La nivelul anului 2015 au fost raportate 956 comunităţi
rurale cu acces la servicii de asistență medicală comunitară și 178 astfel de comunități în orașe.
Conform clasificării introduse de Ministerul Sănătății în 2011, spitalele din categoriile I şi II sunt
prezente cu precădere în oraşele cu funcţii de coordonare regională, în strânsă legătură cu centrele
universitare cu tradiţie în domeniul medicinii: Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Craiova etc.
În fiecare reşedinţă de judeţ este amplasat cel puţin un spital din categoria III, în timp ce într-o
serie de oraşe mici nu există nici o unitate spitalicească: Nădlac, Dărmăneşti, Ianca, Boldeşti Scăeni,
Tăşnad etc. (la acestea adăugându-se şi oraşele cu unităţi închise în 2011).
Reţeaua spitalicească actuală este formată din spitale locale/municipale, judeţene şi universitare,
dar condiţiile tehnice ale spitalelor nu sunt conforme cu furnizarea unui serviciu sanitar modern şi
eficient. În general, infrastructura spitalicească este cunoscută ca fiind deficitară. Unele servicii
sunt furnizate în clădiri vechi de mai mult de 100 de ani, care sunt dispersate şi nu pot funcţiona la
standardele aplicabile unor spitale moderne (de exemplu, clădiri dispersate la kilometri distanţă
una faţă de cealaltă, împiedicând un diagnostic / tratament multidisciplinar prompt în cazurile
urgente grave, circuite defectuoase în spitale, dotări insuficiente etc.).

13
România - Starea de fapt în asigurările de sănătate (http://www.medicalmanager.ro/docs/raportul_apsr_-
_sistemul_de_asigurari_de_sanatate_din_romania_2014.pdf)

91
Criteriile de ordonare după prioritate pentru alocarea fondurilor propuse de experții Băncii
Mondiale (2015) pentru a fi utilizate în prioritizarea investițiilor dedicate infrastructurii de sănătate
sunt abordate pe două paliere, respectiv nivelul judeţean şi nivelul de UAT.
 Criterii de prioritizare la nivel de judeţ:
1. speranţa de viaţă;
2. numărul de locuitori raportat la numărul de doctori;
3. numărul de paturi în spitale raportat la 100 de locuitori;
4. ponderea populaţiei de peste 65 de ani din populaţia totală;
5. numărul de locuitori raportat la numărul de farmacii.
 Criterii de prioritizare la nivel de localitate:
1. ponderea populaţiei de peste 65 de ani din totalul populaţiei;
2. număr de locuitori raportat la numărul de doctori;
3. număr de locuitori raportat la numărul de farmacii;
4. distanţa până la cel mai apropiat spital;
5. rata medie a mortalităţii.
Cele mai mari nevoi de investiţii în domeniul reabilitării infrastructurii de sănătate au fost calculate
pentru judeţele Satu Mare, Giurgiu, Tulcea, Suceava, Dâmboviţa, Constanţa, Maramureş, Bistriţa
Năsăud, Harghita, fiind urmate de judeţele din categoria nevoilor medii superioare (Ialomiţa, Ilfov,
Bihor, Vaslui, Călăraşi, Iaşi, Buzău, Galaţi, Bacău, Timiş, Braşov, Arad, Botoşani, Gorj, Sibiu, Sălaj).
Numărul mare de judeţe cu nevoi ridicate legate de infrastructura sanitară, indiferent de nivelul
lor de dezvoltare socio-economică relevă slaba acoperire a serviciilor de sănătate în special în
mediul rural, unde, după 1990, s-au închis şi s-au deteriorat în timp dispensarele sanitare sau
cabinetele medicale, situaţie generalizată în întreaga ţară.

92
Figura 64 Unități sanitare (nr. total) în mediul rural (2016)

93
Figura 65 Model de prioritizare a investițiilor în infrastructura de sănătate/
Sursa: Banca Mondială 2015

94
ASPECTE PRIVIND ACCESUL POPULAȚIEI LA TIC ȘI SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ

Conform publicației INS Accesul populației la tehnologia informațiilor și comunicațiilor 2017, după
mediul de rezidență, 97,9% dintre gospodăriile urbane și 96,2% dintre gospodăriile rurale au acces
la internet prin conexiune broadband, în creștere față de anii anteriori.
După frecvența folosirii internetului și niveluri de instruire, 54,5% dintre cei cu nivel de instruire
scăzut, 69,5% dintre cei cu nivel de instruire mediu și 88,3% dintre cei cu nivel de instruire superior
folosesc internetul în fiecare zi sau aproape în fiecare zi.
După mediul de rezidență, frecvența de folosire a internetului în fiecare zi sau aproape în feicare
zi este de 77,9% în urban și 65,2% în rural.

Figura 66 Frecvența accesării internetului

Sursa datelor: Eurostat

Conform datelor Eurostat, România are cel mai scăzut procent de utilizatori care folosesc zilnic
internetul, de sub 50%, dar în creștere constantă din anul 2015.
Conform ANCOM, există un număr de 3.251 de localități posibil nedeservite de rețele de acces la
puncte fixe în măsură să asigure servicii de comunicații electronice utilizatorilor finali la viteze de
transfer a datelor de minimum 30 MBps. Dintre acestea, 1.781 sunt deservite de o rețea de
comunicații electronice la puncte fixe care poate asigura conexiuni cu viteze de transfer a datelor
de minimum 2 MBps, dar nu mai mult de 30 MBps, iar 2.418 sunt deservite de cel puțin o rețea de
acces la puncte mobile 4G (LTE).
Localitățile menționate sunt concentrate în regiunile de dezvoltare Sud-Vest, Nord-Est, Centru și
zona Munților Apuseni și se suprapun în general zonelor sărace sau depopulate.

95
Figura 67 Distribuția localităților rurale „zone albe NGN" – fără rețele de generație viitoare

96
 III. PROGRAME FINANȚATE DIN BUGETUL DE STAT (MDRAP) CARE SPRIJINĂ
ECHIPAREA TERITORIULUI ȘI CREȘTEREA ACCESULUI LA SERVICII
Programul național de construcții de interes public
Programul este implementat prin Compania Națională de Investiții și vizează săli de sport, așezăminte
culturale, complexuri sportive, lucrări în primă urgență, unități sanitare din mediul urban, blocuri în
zone defavorizate, investiții în infrastructura justiției și alte tipuri de obiective.

Figura 68 Situația obiectivelor finantate prin CNI în perioada 2002-2016

Sursa: CNI
La sfârșitul primului semestru al anului 2018, situația obiectivelor finanțate prin acest program era
următoarea:
 131 obiective finalizate în perioada noiembrie 2015 – decembrie 2016, în valoare totală de
peste 300 milioane lei;
 90 obiective finalizate în cursul anului 2017, în valoare totală de cca 550 milioane lei ;
 30 obiective finalizate în prima parte a anului 2018, în valoare totală de 132,7 milioane lei ;
 254 obiective contractate sau aflate în execuție, în valoare totală de circa 1,5 miliarde lei;
 109 obiective aflate în proceduri de achiziție, cu o valoare estimată de 772,3 milioane lei;
 109 obiective cu indicatori tehnico-economici aprobați, cu o valoare estimată de 563,5
milioane lei
 335 obiective aflate în promovare.
Printre obiectivele majore finalizate se numără complexul sportiv Craiova (inclusiv stadionul de fotbal),
sala de sport multifuncțională din municipiul Sfântu Gheorghe, bazinul de polo din Focșani, patinoarul
din Târgu Secuiesc, reparații capitale la fațadă și modernizarea instalației electrice în cadrul Palatului
de Justiție Brăila, mansardarea tribunalului Caraș-Severin, reabilitarea și modernizarea
cinematografului Victoria din municipiul Petroșani. De asemenea, în execuție se află 5 obiective de
reabilitare, extindere sau dotare a unor spitale din municipiile Botoșani, Zalău și Vaslui și din orașele
Lipova (județul Arad) și Vișeu de Sus (județul Maramureș).

97
Figura 69 Unități administrativ-teritoriale cu obiective finalizate prin PNCIPS în perioada 2017-2018

98
Programe din domeniul locuirii gestionate de MDRAP în anul 2017

În prezent, în România există numeroase programe dedicate locuirii, aflate în diferite etape de
implementare. Cele mai importante rezultate (în raport cu bugetele alocate și facilitatea accesării
lor de către beneficiari) sunt înregistrate de către programele de finanţare a locuinţelor, cum ar fi
programul „Prima Casă” şi programul BauSpar.

Programul de construcţii locuinţe sociale-derulat conform Legii 114/1996

Scopul acestui program este construirea de locuinţe sociale – locuinţe cu chirie subvenţionată,
destinate unor categorii de persoane defavorizate prevăzute de lege, care nu își permit accesul la
o locuinţă în proprietate sau închiriată în condiţiile pieţei. Obiectivul ce se doreşte a fi atins este
asigurarea unor condiţii de locuit decente pentru categoriile sociale dezavantajate.

Suma alocată în anul 2017: 31,79 milioane lei, dn care s-au finanțat obiective din 24 unități
administrativ-teritoriale din 14 județe, pentru un total de 1192 unități locative.

Programul de construcţii locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi din casele naţionalizate
- OUG 74/2007
Programul vizează crearea unui fond de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi din locuinţele
retrocedate foştilor proprietari, în acele unităţi administrativ-teritoriale în care s-au înregistrat
cereri formulate de persoane îndreptăţite prevăzute de ordonanţă.

Suma alocată în anul 2017: 7,4 milioane lei, dn care s-au finanțat obiective din 4 unități
administrativ-teritoriale: Sighetu Marmației, Bușteni, Odobești și Panciu.

Programul naţional privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe -OUG

18/2009
Programul naţional privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe are ca ţintă
creşterea performanţei energetice a clădirilor de locuit construite după proiecte elaborate până în
anul 1990 - reducerea consumurilor energetice pentru încălzirea apartamentelor; diminuarea
emisiilor de gaze cu efect de seră; ameliorarea aspectului urbanistic al localităţilor.
Suma alocată în anul 2017: 8,05 milioane lei, prin care s-au finanțat obiective din 19 unități
administrative-teritoriale care fac parte din 13 județe.

Programul privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare
cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată - OUG nr. 69/2010
Scopul programului este facilitarea accesului asociaţiilor de proprietari şi a proprietarilor locuinţelor
unifamiliale - persoane fizice, la contractarea de credite bancare acordate de instituţii de credit cu
garanţie guvernamentală şi cu dobândă subvenţionată, pentru executarea lucrărilor de intervenţie
privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit, construite şi recepţionate până la sfârşitul anului
2000; reducerea consumurilor energetice pentru încălzirea apartamentelor/ locuințelor; diminuarea
emisiilor de gaze cu efect de seră; ameliorarea aspectului urbanistic al localităţilor.

Suma alocată pentru acest program în anul 2017 a fost de 4.000 lei.

99
Figura 70 Obiective finanțate în domeniul construcției de locuințe în perioada 2010-2018
100
PROGRAMUL PRIVIND ELABORAREA ŞI/SAU ACTUALIZAREA PLANURILOR URBANISTICE GENERALE ŞI A
REGULAMENTELOR LOCALE DE URBANISM / PROGRAMUL PRIVIND FINANȚAREA HĂRȚILOR DE RISC
(2017)

Suma alocată în anul 2017: 18 milioane lei, din care s-au decontat 14,3 milioane lei. În ceea ce
privește anul 2018, au fost încheiate contracte cu 38 consilii judeţene în valoare de 18.000.000 lei,
prin care un număr de 982 UAT-uri vor beneficia de finanțare pentru elaborarea sau actualizarea
planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism. De asemenea, MDRAP
finanțează realizarea hărților de risc în 4 județe: Brăila, Galați, Gorj și Prahova.

Figura 71 Unități administrativ-teritoriale unde se finanțează hărți de risc, respectiv realizarea PUG în anul 2018

101
Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL)
Guvernul României a aprobat în 2013 Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL). Pentru o
utilizare mai eficientă a fondurilor publice a fost necesară o implementare integrată a programelor
de dezvoltare a infrastructurii în mediul rural şi urban, în cadrul PNDL fiind comasate toate
programele de infrastructură derulate de către MDRAP până la data demarării PNDL:

 Programul privind reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes

judeţean şi de interes local, alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate la
sate, precum şi în unităţile administrativ-teritoriale cu resurse turistice - Hotărârea
Guvernului nr. 577/1997;

 Programul de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural - Ordonanţa
Guvernului nr. 7/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2007, cu
modificările ulterioare;

 Programele multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor - Ordonanţa Guvernului

nr. 40/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 61/2007, cu modificările
ulterioare pentru programul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c).
În cadrul acestor programe erau finanțate obiective de investiții aflate în diferite stadii de execuție,
pentru care nu s-au asigurat în anii anteriori sursele necesare finalizării acestora. Toate aceste
programe şi modul în care a fost urmărită implementarea lor nu au contribuit la dezvoltarea
echilibrată a infrastructurii din mediul urban şi rural şi nu au permis atingerea standardelor de
calitate a vieţii pentru populaţia care locuieşte în zonele respective.
PNDL are drept obiectiv dezvoltarea locală prin echiparea unităţilor administrativ-teritoriale cu
toate dotările tehnico-edilitare, de infrastructură educaţională, de sănătate şi de mediu, sportivă,
social-culturală şi turistică, administrativă şi de acces la căile de comunicaţie, astfel încât pe
termen mediu fiecare localitate să atingă standardele prevăzute de Legea nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul.
Programul comasează toate obiectivele care vizează infrastructură locală, asigurând o strategie
integrată şi unitară de dezvoltare a României, respectând în același timp şi obligațiile asumate de
țara noastră față de Uniunea Europeană şi instituțiile financiare internaționale. Beneficiarii acestui
program sunt comunele, orașele municipiile şi județele.
Programul este alcătuit din 3 subprograme:
1. Subprogramul „Modernizarea satului românesc”;
2. Subprogramul „Regenerarea urbană a municipiilor şi orașelor” ;
3. Subprogramul „Infrastructură la nivel județean”.
Obiectivele de investiții care pot fi finanțate în cadrul acestui program trebuie să vizeze unul din
următoarele domenii specifice:

 realizarea/extinderea/reabilitarea/modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi stații

de tratare a apei;

102
  realizarea/extinderea/reabilitarea/modernizarea sistemelor de canalizare şi stații de
epurare a apelor uzate;
 realizare/extindere/reabilitare/modernizare/dotare a unităţilor de învăţământ
preuniversitar, respectiv creşe, grădiniţe, şcoli generale, licee, colegii naţionale, precum şi
alte unităţi de învăţământ preuniversitar, înfiinţate potrivit legii;
 realizare/extindere/reabilitare/modernizare/dotare a unităţilor sanitare, inclusiv a
spaţiilor afectate desfăşurării activităţii unor cabinete medicale/dispensare medicale din
mediul rural şi centre medicale de permanenţă;
 construirea/ modernizarea/reabilitarea drumurilor publice clasificate şi încadrate în
conformitate cu prevederile legale în vigoare ca drumuri județene, drumuri de interes local,
respectiv drumuri comunale şi/sau drumuri publice din interiorul localităților;
 realizare/modernizare/reabilitare de poduri, podeţe, pasaje sau punţi pietonale;
 realizarea/extinderea/reabilitarea/modernizarea unor obiective culturale de interes local,
respectiv biblioteci, muzee, centre culturale multifuncționale, teatre;
 realizarea/extinderea/modernizarea platformelor de gunoi;
 realizarea/extinderea/reabilitarea/modernizarea piețelor publice, comerciale, târguri,
oboare, după caz;
 realizare/extindere/reabilitare/modernizare a bazelor sportive;
 realizare/extindere/reabilitare/modernizare a sediilor instituțiilor publice ale autorităților
administrației publice locale, precum şi a instituțiilor publice din subordinea acestora;
 construcția/extinderea/reabilitarea infrastructurii turistice dezvoltată de autoritățile
publice locale ca instrument de punere în valoare a potențialului turistic local
 construirea/modernizarea/reabilitarea/extinderea sistemelor de iluminat public stradal, cu
prioritate în mediul rural.
Totodată prin PNDL se urmărește evitarea fragmentării teritoriale a investițiilor precum și a
eventualelor suprapuneri care să genereze cazuri de ”dublă finanțare”, dar și sprijinirea acelor UAT-
uri care nu sunt eligibile la finanțare prin programele ce pun la dispoziție fonduri europene.
Începând cu anul 2015, programul a devenit multianual, fiind alocate 12 miliarde lei pentru
programele începute și nefinalizate derivând din HG 577, OG 7 și OG 40. Obiectivele de investiții
finanțate prin PNDL sunt publicate pe site-ul ministerului.
PNDL este un program a cărui necesitate este evidentă, în condițiile în care nevoile de finanțare în
infrastructură în România sunt prea mari pentru a putea fi acoperite doar din fonduri UE (fiind
estimat un necesar total de aproximativ 40 miliarde de euro pentru investiții, dintre care 23,8
miliarde euro pentru apă și canalizare, 6,4 miliarde euro pentru drumuri județene, 4,7 miliarde
euro pentru drumuri de interes local, 3,7 miliarde euro pentru infrastructură socială, conform
rapoartelor Băncii Mondiale din 2015).
Fondurile europene au anumite destinații, prin programele și axele de finanțare, care acoperă,
conform principiilor de alocare, nevoi similare în toate țările UE și care nu asigură, din păcate,
cuantumurile necesare finanțării tuturor nevoilor identificate în asigurarea accesului la
infrastructura de bază a tuturor comunităților din România.
103
La sfârşitul primului semestru al anului 2018, etapa 1 a Programului Național de Dezvoltare Locală
(2015-2019) poate fi sintetizată astfel:
 4.784 obiective contractate, cu o valoare totală contractată de 15,7 miliarde lei;
 4.119 obiective care au primit decontări, suma totală decontată fiind de 9,7 miliarde lei (62
% din total alocat)
 2.025 obiective finalizate, în valoare totală de 4,3 miliarde lei – 42 % din numărul total de
obiective.
Alocări PNDL 2015-19 şi număr de obiective pe domenii
Domeniu Nr. obiective de Alocații de la bugetul de Total decontat 2015-
investiții stat 2015-2019 2018
2015-2019

Alimentare apă + canalizare 1172 4.750.346.092 2.530.354.184

Drumuri 2032 9.556.196.169 6.486.004.541
Unități de învățământ 1141 1.056.047.342 445.274.791
Unități sanitare 11 10.022.088 9.480.637
Poduri și podețe 119 212.150.419 137.193.493
Alte domenii 76 135.119.988 90.460.478
TOTAL 4.551 15.719.882.099 9.698.768.123

Sursa datelor: MDRAP

Pornind de la analiza finanțării PNDL (etapa 1 2015-2019) pe domenii, situaţia reabilitării şi
modernizării drumurilor era următoarea:
- cele mai multe drumuri judeţene (segmente) incluse în program se află pe teritoriul
judeţelor Dâmboviţa (17), Timiş (14) și Satu Mare (12); la polul opus se află 4 județe fără
drumuri județene incluse în etapa 1 a PNDL (Ilfov, Mehedinți, Mureș, Vâlcea);
- cele mai numeroase obiective din categoria drumuri comunale și străzi sunt în județele
Neamț (100), Vâlcea, Olt, Iași (peste 75), în timp ce în județele Sibiu, Ilfov, Argeș și Covasna
numărul acestor obiective era cel mai scăzut (sub 25).
După cum se poate vedea din figurile 73-76, repartizarea teritorială a obiectivelor de investiții
finanțate prin PNDL este echilibrată, acoperind toate regiunile țării. Astfel, programele MDRAP
contribuie la eforturile de reducere a discrepanțelor social-economice, conform principiului
coeziunii teritoriale.

104
Figura 72 Unități administrativ-teritoriale după numărul de obiective finanțate prin PNDL 1 și 2
105
Figura 73 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniul Drumuri)
106
Prin etapa 1 a PNDL erau finanţate 1.282 obiective din domeniul apă-canalizare. Judeţele Bihor,
Timiş, Gorj și Dolj și Argeș au cel puțin 50 obiective, în timp ce județele Bacău și Brăila se finanțează
sub 10 astfel de obiective.

În ceea ce privește unitățile de învățământ, în etapa 1 a PNDL sunt finanțate 1145 obiective de
învățământ, cu o sumă totală de 1,05 miliarde lei, dintre care 787 obiective, cu o valoare totală de
695 milioane lei, sunt finanțate în perioada 2016-2019 în vederea obținerii autorizației sanitare de
funcționare. Din totalul de 1145 obiective, peste 30 % (349 obiective) sunt grădinițe, suma totală
contractată pentru acestea fiind de 264,7 milioane lei.

Alte tipuri de lucrări din domeniul infrastructură (cuprinzând poduri și podețe, unități sanitare, sedii
de instituții publice, obiective culturale etc) sunt finanțate pentru 216 obiective de investiții, cu o
valoare totală contractată de 357 milioane lei.

De asemenea, în cursul anului 2017 a fost demarată etapa a doua a Programului Național de
Dezvoltare Locală, cuprinzând obiective de investiții finanțate în perioada 2017-2020. Astfel, în
perioada 2017-2018 au fost contractate 6590 obiective de investiții cu o valoare totală de 28,45
miliarde lei, din care s-au decontat până în 30 iunie 2018 aproximativ 750 milioane lei. La acestea
se adaugă 140 obiective de investiții aflate în curs de contractare, cu o valoare totală de 428,5
milioane lei.
Alocări PNDL 2017-2020 şi număr de obiective pe domenii
Domeniul Nr obiective Suma totală alocată Total decontat
2017-2020 2017-2018
Alimentare apă + Canalizare 1306 8.619.898.502 121.653.997
Drumuri 1948 14.349.564.988 442.473.845
Crese + gradinite 872 1.212.760.070 46.454.681
Unități învățământ 1336 2.310.701.087 33.129.340
Unități sanitare 579 1.047.858.729 59.564.560
Poduri și podețe 450 1.142.376.894 20.006.333
Alte domenii 242 199.585.818 24.659.027

Principalele rezultate ale PNDL, dacă luăm în considerare doar proiectele finalizate până în primul
semestru al anului 2018, sunt următoarele :
- 83 obiective drumuri județene, cu un total de 1000 km drum județean modernizat, la care
se adaugă 1057 obiective drumuri comunale și străzi, cu un total de 3.600 km drum
modernizat;
- 300 obiective de alimentare cu apă (din care 13 integrate alimentare cu apă / canalizare),
cu un total de aproximativ 2.000 km rețele alimentare cu apă realizate
- 138 obiective de apă uzată, totalizând 850 km rețele canalizare realizate

Până la finalul etapei I a PNDL, se așteaptă realizarea a peste 5.500 km de rețea de alimentare cu
apă și a 3.700 km rețea de canalizare, precum și modernizarea drumurilor pe o distanță totală de
9650 km, din care 2350 km drumuri județene. La acestea se adaugă 127 poduri și podețe, 1.145
unități de învățământ din care 349 grădinițe și creșe, 45 sedii de instituții publice, etc.
107
Figura 74 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniile Apă și canalizare)

108
Figura 75 Sume alocate pe județe și numărul de obiective pe UAT – PNDL (domeniul Unități de învățământ)

109
Figura 76 Unități administrativ-teritoriale după numărul de obiective de investiții finalizate în cadrul PNDL în perioada 2013-2018

110
Efectele programelor de finanțare, și în principal al Programului Național de Dezvoltare Locală, care
are alocări financiare semnificative și care le permite autorităților publice locale o planificare pe
termen mai lung, datorită mecanismului de finanțare multianuală instituit începând cu anul 2015,
încep să fie vizibile. Astfel, graficele de mai jos demonstrează creșterea față de anul 2012 (înainte
de instituirea PNDL) a lungimii drumurilor județene și comunale modernizate, precum și a rețelelor
de utilități publice (alimentare cu apă și canalizare) pe cea mai mare parte a teritoriului României.

Figura 77 Creșterea lungimii drumurilor județene și comunale modernizate în perioada 2012-2017

Figura 78 Creșterea lungimii rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în perioada 2012-2016

111
Un alt exemplu al efectelor PNDL este evidențiat de figura 79, din aceasta rezultând o corelare
destul de clară între localizarea obiectivelor de investiții pentru sisteme de alimentare cu apă și
canalizare finanțate prin PNDL și ariile în care extinderea rețelelor de alimentare cu apă și
canalizare a fost mai consistentă.

Trebuie de asemenea evidențiat faptul că deși programele de finanțare din fonduri europene și
bugetul de stat au alocări consistente, ele nu acoperă necesarul de finanțare pentru asigurarea
serviciilor de bază pentru întregul teritoriu al țării, așa cum rezultă din analiza Băncii Mondiale
realizate în cadrul proiectului Coordonarea şi selecţia eficientă şi transparentă a proiectelor de
infrastructură finanţate din instrumente structurale şi de la bugetul de stat pentru perioada 2014-
2020.

Sector prioritar Nevoi de Alocări din Bugetul de Împrumuturi Parteneriat Deficit de

investiții (în Programe stat/județean Public – finanțare
mil. Euro) Europene /local Privat
pentru
2014-2020*
Autostrăzi € 13.2541 € 1.7421 € 8241 € 2.9351 € 1.8971 € 5.856
Drumuri expres € 10.3671 € 5861 € 4911 € 7721 - € 8.518
Drumuri naționale € 2.2921 € 4451 € 731 € 2681 - € 1.506
Variante de ocolire € 3321 € 1811 € 341 € 1171 - €0
Drumuri județene € 6.4132 € 9463 € 1.77410 - - € 3.693
Drumuri comunale € 4.7284 € 4405 € 3.42810 - - € 4.288
Căi ferate € 14.3821 € 2.0701 € 1.6261 - € 8101 € 9.876
Metrou € 9.88014 € 6831 € 20015 - - € 8.997
Infrastructură portuară € 3.3811 € 6191 € 4861 - - € 2.276
Infrastructură aeroportuară € 1.4211 € 5521 € 4341 - - € 435
Infrastructură multimodală € 3161 € 701 € 551 - - € 191
Apă-Canal € 23.8046 € 3.0147 € 288011 € 1.20012 - € 16.710
Deșeuri € 35218 € 352 ?
Cadastru € 1.30019 € 3133 € 60020 € 387
Situri poluate istoric € 8.50021 € 33822 € 3520 € 8.127
Termoizolare locuințe € 5.30024 € 1.18723 € 1.006 € 184 € 2.923
Sisteme de termoficare € 1.00025 € 25026 - - - € 750
Infrastructură turistică € 65027 € 11923 - - - € 531
Consolidare clădiri risc € 18028 - - - - € 180
seismic
Locuințe publice/sociale € 4.50029 € 2523 - - - € 4.475
Reabilitare centre istorice € 1.12530 - - - - € 1.125
Infrastructură socială în zone € 3.7058 € 5229 € 78811 - - € 2.395
rurale (educație, sănătate,
cultură, sport)
Program de investiții € 5.654 € 500 € 5.154 - ? €0
integrate* (inclusiv Planul de
Mobilitate) în București
Programe de investiții € 5.97713 € 2.746 € 2.890 - € 251 €0
integrate (inclusiv Planuri de
Mobilitate) în reședințele de
județ

112
 Programe de investiții € 3.56813 € 2.61416 € 954 - - €0
integrate în celelalte
municipii (63) și orașe (217)
ITI Delta Dunării € 1.11417 € 1.1141 €0
TOTAL € 133.394 € 19.962 € 22.312 € 5.292 € 3.143 € 83.239
1) Master Planul General de Transport al României
2) Date estimate, folosind standardele de cost ale MDRAPFE pentru reabilitarea/modernizarea drumurilor județene, bazat pe analiza
individuală a consiliilor județene în ceea ce privește nevoile județene pentru reabilitarea/modernizarea drumurilor județene.
3) Programul Operațional Regional 2014-2020
4) Valori estimate, folosind standardele de cost ale MDRAPFE pentru modernizarea drumurilor comunale, pe baza datelor Institutului
Național de Statistică privind kilometrii de drumuri comunale de piatră sau pământ
5) Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020
6) Valori estimate din master planurile regionale pe apă-canal
7) Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020
8) Estimări făcute de Banca Mondială pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
9) Programul Operațional Regional 2014-2020, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020
10) Potențiale alocări ale Programului Național de Dezvoltare Locală pe 2014-2020 și potențiale alocări ale consiliilor județene în aceeași
perioadă
11) Potențiale alocări ale Programului Național de Dezvoltare Locală pe 2014-2020 și potențiale alocări ale autorităților publice sub-
naționale în aceeași perioadă
12) Împrumuturi ce ar putea fi făcute de către companiile regionale de apă
13) Propunere făcută de Banca Mondială pentru Axa 4 a POR 2014-2020
14) Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru București
15) Potențiale alocări de la bugetul de stat prin Ministerul Transporturilor
16) POR 2014-2020 – estimări
17) Nevoi identificate în programele operaționale europene pe 2014-2020 (POCU, POC, POIM, POR, POCA, POAT, PNDR, POPAM)
18) Nevoi definite în POIM 2014-2020. Nu a fost elaborată o strategie clară pe acest domeniu.
19) Estimări MDRAPFE
20) Potențiale alocări de la bugetul de stat și bugetele locale
21) Plan Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România
22) POR 2014-2020 și POIIMM 2014-2020
23) POR 2014-2020
24) Estimare pornind de la datele de la recensământul din 2011 și folosind standardele de cost pentru reabilitare termică ale MDRAPFE
25) Circa 50 de SACET funcționale cu peste 1.000 de apartamente, dintre care 8 primesc finanțare nerambursabilă prin POIM. (50
sisteme x 20 mil. Euro/sistem)
26) POIM 2014-2020
27) 41 de stațiuni de interes național x 10 mil. Euro/stațiune + 48 de stațiuni de interes local x 5 mil. Euro/stațiune
28) 15.000 apartamente x 60 mp/ap x 200 Euro/mp
29) 100.000 de locuințe noi pentru 565.000 persoane ce locuiesc în comunități marginalizate pe locuire conform estimărilor Băncii
Mondiale
30) 75 orașe cu ansambluri urbane cu peste 50 de clădiri monument-istoric x 15 mil. Euro/oraș

Programele de finanțare derulate de MDRAP sunt instrumente prin care se sprijină demersurile care
ameliorează situația teritorială din perspectiva problemelor identificate în partea de analiză a
acestui raport. Există o corelare între programele de finanțare prin care se încearcă acoperirea
nevoilor teritoriale, programele cu finanțare națională fiind complementare finanțărilor din fonduri
structurale, după cum rezultă și din figura 80. În perspectivă, se impune întărirea legăturii dintre
problemele identificate și instrumentele financiare, astfel încât se valorifice cât mai eficient
resursele financiare alocate și ca efectele acestora să se resimtă în viața cetățenilor de pe întregul
teritoriu al României.

113
Figura 79 Localizarea obiectivelor pentru sisteme de alimentare cu apă și canalizare finanțate prin PNDL 1 (2013-2019) și corelarea cu creșterea lungimilor
rețelelor de utilități în perioada 2012-2016
114
Figura 80 Localizarea obiectivelor de investiții pentru modernizarea drumurilor județene finanțate prin POR 2014-2020 și prin PNDL 2017-2020
115
Anexa: Evoluția ponderii lungimii drumurilor județene și comunale modernizate din lungimea
totală a drumurilor, pe regiuni de dezvoltare în perioada 2012-2017, % (Sursa datelor: INS)14

Regiunea Nord Vest

50.0
45.0
40.0
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
Bihor Bistrita-Nasaud Cluj Maramures Satu Mare Salaj

Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

Regiunea Centru

60.0

50.0

40.0

30.0

20.0

10.0

0.0
Alba Brasov Covasna Harghita Mures Sibiu

Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

14
Conform INS, datele sunt colectate de la întreprinderi care administrează reţeaua drumurilor publice, astfel pot apărea
diferențe mari de raportare de la un an la altul pentru același județ.

116
 Regiunea Sud Est

60.0

50.0

40.0

30.0

20.0

10.0

0.0
Braila Buzau Constanta Galati Tulcea Vrancea

Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

117
 Regiunea Sud Vest
60.0

50.0

40.0

30.0

20.0

10.0

0.0
Dolj Gorj Mehedinti Olt Valcea
Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

Regiunea Vest

50.0
45.0
40.0
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
Arad Caras-Severin Hunedoara Timis
Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017

118
Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu apă pe regiuni de dezvoltare, în perioada
2012-2016 (Sursa datelor: INS)

Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu

apă în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, 2012-
2016
3,500.00
3,000.00
2,500.00
2,000.00
2012
1,500.00
1,000.00 2013
500.00 2014
0.00 2015
2016

Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu

apă în Regiunea de Dezvoltare Centru, 2012-
2016
2,500.00

2,000.00

1,500.00 2012
2013
1,000.00 2014
2015
500.00
2016
0.00
Alba Brașov Covasna Harghita Mureș Sibiu
Județe

119
 Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu
apă în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, 2012-
2016
2,500.00

2,000.00

1,500.00 2012
2013
1,000.00 2014
2015
500.00
2016
0.00
Bacău Botoșani Iași Neamț Suceava Vaslui
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu

apă în Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, 2012-
2016
3,500.00

3,000.00

2,500.00
2012
2,000.00
2013
1,500.00
2014
1,000.00 2015
500.00 2016
0.00
Brăila Buzău Constanța Galați Tulcea Vrancea
Județe

120
 Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu
apă în Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia,
2012-2016
4,500.00
4,000.00
3,500.00
3,000.00
2012
2,500.00
2013
2,000.00
2014
1,500.00
1,000.00 2015

500.00 2016
0.00
Argeș Călărași Dâmbovița Giurgiu Ialomița Prahova Teleorman
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu

apă în Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia,
2012-2016
2,500.00

2,000.00

1,500.00 2012
2013
1,000.00 2014
2015
500.00
2016
0.00
Dolj Gorj Mehedinți Olt Vâlcea
Județe

121
 Evoluția lungimilor sistemelor de alimentare cu
apă în Regiunea de Dezvoltare Vest, 2012-2016
3,500.00

3,000.00

2,500.00
2012
2,000.00
2013
1,500.00
2014
1,000.00 2015
2016
500.00

0.00
Arad Caraș-Severin Hunedoara Timiș
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare pe regiuni de dezvoltare, în perioada 2012-2016

Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în

Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, 2012-2016
1200

1000

800
2012
600 2013
2014
400
2015

200 2016

0
Bacău Botoșani Iași Neamț Suceava Vaslui
Județe

122
 Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, 2012-2016
1800
1600
1400
1200
2012
1000
2013
800
2014
600
2015
400
2016
200
0
Brăila Buzău Constanța Galați Tulcea Vrancea
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în

Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia, 2012-
2016
1200

1000

800
2012
600 2013
2014
400
2015
200
2016
0
Argeș Călărași Dâmbovița Giurgiu Ialomița Prahova Teleorman
Județe

123
 Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în
Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, 2012-
2016
900
800
700
600
2012
500
2013
400
2014
300
200 2015

100 2016
0
Dolj Gorj Mehedinți Olt Vâlcea
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în

Regiunea de Dezvoltare Vest, 2012-2016
1600

1400

1200

1000 2012
800 2013

600 2014
2015
400
2016
200

0
Arad Caraș-Severin Hunedoara Timiș
Județe

124
 Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, 2012-2016
1600

1400

1200

1000 2012
800 2013

600 2014
2015
400
2016
200

0
Bihor Bistrița-Năsăud Cluj Maramureș
Județe

Evoluția lungimilor sistemelor de canalizare în

Regiunea de Dezvoltare Centru, 2012-2016
1400

1200

1000
2012
800
2013
600
2014
400 2015
2016
200

0
Alba Brașov Covasna Harghita Mureș Sibiu
Județe

125
Bibliografie selectivă:
Burchell, R. et al., (2005), Sprawl Costs: Economic Impacts of Unchecked Development
Popescu R., (2013), Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie, Studii de fundamentare pentru
Strategia de dezvoltare teritorială a României 2035, beneficiar MDRAP
(2013) Orașe competitive. Remodelarea geografiei economice a României, Banca Mondială

(2014) TIPSE - The Territorial Dimension of Poverty and Social Exclusion in Europe, Final report,
programul ESPON 2013
(2014) Criteriile de prioritizare a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii locale, Raport final
elaborat în cadrul componentei 2 Evaluarea portofoliului de proiecte de investiții în materie de
dezvoltare regională a proiectului Coordonarea şi selecţia eficientă şi transparentă a proiectelor
de infrastructură finanţate din instrumente structurale şi de la bugetul de stat pentru perioada
2014-2020
(2014) Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 http://www.ms.ro/strategia-nationala-de-
sanatate-2014-2020/
(2014) România - Starea de fapt în asigurările de sănătate
(http://www.medicalmanager.ro/docs/raportul_apsr__sistemul_de_asigurari_de_sanatate_din_ro
mania_2014.pdf)
(2015) Analiză comprehensivă a organizării şi funcţionării administraţiei publice din România, raport
realizat în cadrul proiectului Reforma administrativ-teritorială, mai multă eficiență în administrația
locală din România, beneficiar MDRAP
(2015) Atlas of Rural Marginalization and Local Human Development in Romania, Banca Mondială
(2016), Raport privind starea învățământului preuniversitar din România, Ministerul Educației și
Cercetării
(2016) Raport naţional privind starea calităţii în unităţile de învăţământ preuniversitar public din
mediul rural, Ministerul Educației și Cercetării
(2016) Raportul național al stării de sănătate a populaţiei, Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional
de Sănătate Publică
(2017) Proiect de document de poziție privind Strategia ANCOM pentru comunicațiile digitale 2020,
http://www.ancom.org.ro/formdata-269-49-294
(2017) World Population Prospects The 2017 Revision, Department of Economic and Social Affairs,
United Nations
(2018) Strategia Națională a Locuirii 2018-2030 (proiect) http://www.mdrap.ro/hg-pentru-
aprobarea-strategiei-nationale-a-locuirii
Raportul de țară din 2017 privind România https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-
european-semester-country-report-romania-ro.pdf
Raportul de țară din 2018 privind România https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2018-
european-semester-country-report-romania-ro.pdf

Publicații INS în format electronic:

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2017/transparenta/Stare%20preu
niv%202016.pdf
126
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/accesul_tinerilor_pe_piata_fortei_d
e_munca_2016.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/sistemul_educational_in_romania_2
016_2017.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/fondul_de_locuinte_1.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/activitatea_unitatilor_sanitare_anul
_2017.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/proiectarea_populatiei_romaniei_in
_profil_teritorial_la_orizontul_2060.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/tendinte_sociale.pdf
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/social_trends_in_2018_0.pdf

127