IP COLEGIUL DE MEDICINĂ UNGHENI

Catedra Discipline clinice de bază

Subiectul: Anestezia

Călugăreanu Ala, profesor,

Disciplina Chirurgie cu
nursing specific

UNGHENI 2020
1
Tema: Tipurile anesteziei .Asistarea anesteziei.
Planul:
1.Anestezia loco-regională.Definiție,tipurile.
2.Substanțele anestezice utilizate.
3.Complicațiile anesteziei locale.Asistența de urgență.Îngrigirea pacientului.
4.Anestezia generală.Definiție.Clasificatrea.Substanțele anestezice utilizate.
5.Etapele anesteziei generale combinate.
6.Cerințele de îngrijire a pacientului în perioada postanestezică.

Se numește anestezie loco-regională suprimarea durerilor la nivelul intervenției

chirurgicale sau pe o suprafață mai vastă, periferic de trunchiul nervos ,fără
inhibiția SNC. În anestezia loco-regională starea de conştienţă este păstrată.
Reprezennd blocarea eferenţelor motorii la nivelul axonilor nervilor periferici,
prin intermediul unor anestezice locale.
Clasificarea anesteziei:
1Anestezie loco-regională
a)locală
Se numește anestezie locală suprimarea durerilor la nivelul intervenției
chirurgicale,fără inhibiția SNC.
b)regională. Se numește anestezie regională suprimarea durerilor pe o suprafață
mai vastă, periferic de trunchiul nervos ,fără inhibiția SNC.
2.Anestezie generală.
Indicațiile și contraindicațiile anesteziei locale:
Indicațiile:
• bolnavii istoviți,slăbiți;
•pacienții cu vârstă înaintată,
•bolnavii cu maladii ale sistemului respirator și cardiovascular;
•bolnavii cu stomac plin,
•bolnavii ,carora intubația traheală este dificilă,
•atunci când efectuarea anesteziei generale are mare risc.
2
La alegerea metodei de anestezie este necesar să reținem următoarea
idee:‟Anestezia nu trebuie să fie mai periculoasă decât operația
însuși”.Operațiile mici,ambulatorii e necesar de efectuat cu anestezie locală.
Contraindicațiile:
●Hipersensibilitatea individuală a bolnavului la soluția de anestezie;
●Copiilor ce nu atig vârsta de 10 ani;
●Pacienților cu sistemul neuro-psihic labil.
Clasificare anesteziei loco-regionale:
1. Anestezia topică (aplicativă)
2. Anestezia locală (prin infiltraţie)
3.Anestezia intravenoasă regională (blocul Bier)
4. Anestezia intraosoasă
5. Anestezia tronculară
6.Anestezia de plex
7. Anestezia peridurală
8. Anestezia sacrală
9.Rahianestezia

1.Anestezie locală;
● Anestezia topică (aplicativă)
●Anestezia locală (prin infiltraţie)

●Anestezie locală: Suprimarea durerilor la nivelul intervenției chirurgicale,

dispariţia reversibilă a sensibilităţii locale fără inhibiția SNC;

 Istoria dezvoltării metodei de anestezie locală începe cu anul 1853, când Wood a
propus metoda de introducere a medicamentelor în organism cu ajutorul acului.

Anestezia locală a început să fie întrebuinţată mai frecvent după ce profesorul rus
V.C.Anrep în anul 1880 a descoperit cocaina şi a demonstrat acţiunea
preparatului asupra terminaţiilor nervoase.

Concepţia contemporană despre mecanismul de acţiune

a remediilor anestetice locale.Conform concepţiei savantului Vedenschi N.,
substanţele anestezice locale acţionează asupra stării funcţionale a nervului
modificând excitabilitatea şi conductibilitatea lui. În nerv se dezvoltă un proces
reversibil de blocare parabiotică ce împiedică transmiterea impulsurilor.
3
Anestezia locală:1) Topică

Se efectuează cu substanțe anestezice care se aplică direct pe mucoasă.

Acestea sunt sub forma de: lichide (xilină 5-10%, pantocaină 2%, percaină 2%),
paste (pomadă de xilină - xilocaină 5%, contralgin pasta), pulberi (ortoform 5-
10%, benzocaină), aerosoli, gel (benzocaină 20%, lidocaină 5%), unguente
(lidocaină 5%, xylocaină 5%), spray (gingicain, lidocaină 10%, xylocaină 10 %).
Se realizează prin badijonare sau prin pulverizare, pe mucoase, a unui anestezic
local. Este utilizată în ORL. Nu se aplică direct în plăgi.
O formă mai recent introdusă în practică este crema anestezică EMLA (Eutectic
Mixture of Local Anesthetics) care conţine Prilocaină 2,5% şi Lidocaină2,5% se
aplică pe tegumente foarte eficientă pentru analgezia dermică, mai ales la copii.
Alegerea anestezicului local se face în funcţie de dimensiunea nervului care
trebuie blocat şi de tipul de bloc pe care dorim să îl obţinem.

2)Anestezia locală prinin ifiltrație

4
Infiltrarea strat cu strat a regiunii care urmează să fie operată.
Se efectuează prelucrarea câmpului operator,delimitarea câmpului operator.Din
2-3 puncte ,schimbând poziția acului infiltrăm bine epidermul,derma țesutul
celulo-adipos și așa mai departe. Cantitatea necesară de soluție anestezică 15-
20ml până la 400-600ml.
3.Anestezia perinevrală după Oberst Lucașevici.Se efectuează pe falange,Se
utilizează: Sol.Novocaină de 1%;2%; 5-10 ml;sau Sol. Lidocaină 1%;2%; 5-10
ml. Se efectuează prelucrarea și delimitarea câmpului operator.La baza falangei
se aplică un garou improvizat dintr-o compresă sterilă.Din 2 puncte (din partea
laterală și mediană) se infiltrează anestezicul până la os.Anestezia survine după
3-4 min și durează 30-40 min.

După anestezia locacă ( topică,plan cu plan,perinevrală) se recomandă

regim activ cât mai precoce!!!
5
Se monitorizează:
-Funcția sistemului cardiovascular (Ps,TA);
-sitemul respirator;
-Sistemul nervos central;
-Sistemul excretor (diureza).

Complicațiile după anestezia locală:

Supradozarea sau sensibilizarea organismului bolnavului cu soluție anestezică:
Reacții alergice minore:
-vertij;
-greață;
-tahicardie,
-transpirații abundente;
lipotimie.

Reacții alergice de gravitate medie:

-irascibilitate sporită;
-vomă;
-T.A scăzută;
-colaps;
-pierderea conștiinței;
-apnee;
-tahicardie.
Reacții alergice severe cu pericol iminent pentru viața pacientului:
Șocul anafilctic.

Profilazxia șocului anafilactic este obligatorie și constă în determinarea

sensibilității organismului bolnavului la Novocaină.

Tehnica efectuării probei la Novocaină:Substanța se administrează

intradermal.Locurile de efectuare a injectiei intradermice:
Cu scop de diagnostic,injectiile se fac pe partea palmara a antebratului,in treimea
medie;.
ehnica efectuării injecției:
1.Asistentul medical își spală mâinile cu apă curgătoare și săpun, apoi le
6
dezinfectează cu Sol. Alcool etilic 70% până la evaporarea lui.
2.Se montează seringa.
3.Se verifică soluția medicamentoasă, se aspiră Sol. Novocaină 0,25% 0,2 ml în
seringă, ( la nevoie se schimba acul).
4.Se degresează suprafața aleasă cu primul tampon de vata îmbibat în Sol. Alcool
etilic de 70%,cu al doilea tampon de vată se dezinfectează numai locul injectării.
Apoi se întinde și se imobilizează pielea cu policele și indexul mânii stângi,iar cu
mâna dreaptă,ținând seringa între police și degetul mijlociu,se introduce vârful
acului în grosimea pielii,cu bizoul acului țn sus(degetul I,III,IV si V vor fixa
cilindrul și pistonul, iar degetul II va fixa manșonul acului). În acest moment
încetam impingerea acului inainte și prin rearanjarea degetelor și apăsarea
pistonului,infiltram lichidul din seringă în grosimea dermului(se administrează
0,1 ml). În locul unde se acumulează lichidul,se formeaza imediat o papulă
(ridicatura) palidă, având aspectul cojii de portocală.
Dupa efectuarea injectiei se retrage acul. Locul nu se tamponeaza.
5.Rezultatul probei se citeste peste 20-30 min.
6.Dacă la locul injectării, la papula formată se adaugă hiperemie mai mare de 15
mm,proba este pozitivă și administrarea novocainei este interzisa.

7
6.Rezultatul probei se fixează în fisa bolnavului.

Asistența de urgență în recții alergice:

-inspirație cu Amilnitrit (2-5 pic pe vată)
-Cofeină sau Efedrină injectabile;
-Sol. Dimedrol;
-Sol. Glucoză 5% cu Sol.vit C 5,0 i.v
-Vit GR B
-Sol. Calciu Gluconat 10% 5-10 ml i.v lent (Sol. Calciu Clorat 10%)
-Hidrocortizon 50-80 mg;
-respirație dirijată de O2 umezit.
Avantajele anesteziei locale:
1. Este o anestezie ţintită;
2. Are loc păstrarea conştienţei;
8
3. Perioada postanestezică este scurtă;
4. Risc de tromboembolism scăzut;
5. Preţ de cost scăzut (permite chirurgia „de o zi”).

Dezavantajele anesteziei locale:

1. Limitare în timp a efectului anestezic;
2. Preferare de către mulţi bolnavi a somnului anestezic;
3. Absenţa relaxării musculare;
4. Risc de supradozaj etc.

Anestezia regională: Se numește anestezie regională suprimarea durerilor

pe o suprafață mai vastă, periferic de trunchiul nervos ,fără inhibiția SNC.

Anestezia intravenoasă regională (blocul Bier)

Anestezia regională intravenoasă (blocul Bier) Se foloseşte rar pentru

intervenţiile chirurgicale pe membre, de scurtă durată. După aplicarea garoului
i/v se injectează novocaină de 0,25%-0,5%, lidocaină de 0,5%. Anestezia se
instalează peste 10-15 min. Analgo-sedarea (sau anestezia intravenoasa) este
un concept care însumează reducerea anxietații sau stresului, inducerea stării de
letargie sau somn, confort, senzație de bine, precum și lipsa durerii.Analgo-
sedarea (sau anestezia intravenoasă) este o tehnică anestezică cu administrare a
medicamentelor pe cale venoasă, ce induce scaderea controlata a stării de
conștiența, care permite tolerarea unor proceduri neplăcute, cu menținerea
controlului funcției cardio-respiratorii de către pacient. Analgo-sedarea este
folosită pentru proceduri chirurgicale de durată scurtă (maxim 1 ora) cu stimul
9
dureros de intensitate scazută și pentru proceduri în scop diagnostic (de exemplu
colonoscopie sau endoscopie).
Anestezia intraosoasă
Anestezia tronculară
Anestezia tronculară: Blocul troncular constă în interceptarea diferitor nervi
prin injectarea la locuri de elecţie a substanţei anestezice. Se utilizează această
tehnica pentru: nervul trigemen cu ramurile sale, nervii intercostali, diferite
trunchiuri nervose ale membrelor, nervul ruşinos intern etc. Suprimarea durerilor
pe o suprafață mai vastă, periferic de trunchiul nervos ,fără inhibiția SNC.

Anestezia tronculară Anestezia peridurală

Anestezia de plex

Anestezia sacrală

10
Blocul nervului sciatic

Anestezia regională intraosoasă:

Anestezia rahidiană:
Măduva spinării este învelită dinspre interior spre exterior de 3 foiţe: pia mater,
arahnoidă şi dura mater. Spaţiul limitat la exterior de dura mater se numeşte
spaţiul subarahnoidian. El conţine măduva spinării şi lichidul cefalo-rahidian
(LCR). Spaţiul dintre ligamentul galben şi dura mater se numeşte spaţiul
peridural (epidural).În funcţie de locul unde se administrează anestezicul local, se
instalează :

Întroducerea anestezicului în spaţiul subarahnoidian, blocând transmiterea

nervoasă la nivelul rădăcinilor nervilor spinali.
Se realizează printr-o puncţie făcută sub L2 (de preferat L3-L4), ştiut fiind faptul
că linia ce uneşte crestele iliace se află la nivelul L4-L5. Anestezicul difuzezază
în LCR care se exteriorizează în momentul pătrunderii în spaţiul subarahnoidian.
Se utilizează un volum mic de lichid (2-4 ml).Sol. Novocaină 5%;Sol. Lidocaină
2%;Sol. Sovcaină 1% (1-2 ml)
Avantaje:
• Uşor de efectuat tehnic;

11
• Instalare mai rapidă;
• Bloc anestezic de bună calitate;
• Analgezie intraoperatorie mai bună;
• Toxicitate mai redusă;
• Volum mai mic de anestezic local ;
Principalele complicaţii ale anesteziei rahidiene sunt:
• Cefaleea;
• Durerea la locul puncţiei;
• Toxicitatea sistemică :cu manifestări cardiovasculare şi neurologice.

Anestezia peridurală:
• Întroducerea anestezicului în spaţiul peridural, blocând transmiterea prin
rădăcinile nervilor rahidieni.
• Se realizează prin reperarea spaţiului peridural şi administrarea unui volum mai
mare (15-20 ml) de anestezic local. (Sol.Novocaină 5%; Sol.Lidocaină 2%)
Uneori, în acest spaţiu se poate introduce un cateter pentru analgezie continuă.
Avantaje:
• Risc mai redus de cefalee, de hipotensiune arterială;
• Permite prelungirea blocului dacă se utilizează un cateter ;
• Durată mai lungă a blocului;
Principalele complicaţii ale anesteziei peridurale sunt:
• Puncţionarea accidental a durei mater,
• Hematomul epidural.

12
Tehnica efectuării anesteziei rahidiene și peridurale:

-bolnavul este culcat în decubit lateral stâng;

-genunchii sunt flectați și trași spre abdomen.barba în piept;
-un asisteny stă de partea opusă,cu fața spre pacient,ajutîndu-l să mențină poziția
optimă;
-al doilea asistent-servește chirurgul în timpul anesteziei,
-se prelucrează câmpul operator: de 3 ori consecutiv cu Sol.Alcool etilic 70% și
se delimitează.
-se face puncția canalului rahidian, folosind un ac cu bizou.
-după înlăturarea bizoului se așteaptă până încetează picurarea lichidului
cefalorahidian(LCR), are se recoltează în 2 eprubete.
-cu atenție se întroduce anestezicul:
a) în cazul Sol. Novocaină 5% bolnavului i se va da o poziție declivă 15 grade cu
partea cefalică mai sus ca bazinul;
b) la administrarea Sol. Sovcaină 1% partea cefalică mai jos decît bazinul.
Este categoric contraindicată badijonarea câmpului operator cu soluții care conțin
Iod.Cea mai mică cantitate a acestora ,pătrunsă în canalul rahidian, declanșază
arahnoidita.
După anestezie rahidiană, peridurală, pacientul trebuie să respecte un regim
strict de pat,în decubit dorsal orizontal 2 zile.

13
Substanțele antalgice și anestezice:
Actualmente după modul și potențialul de acțiune a substanțelor pentru
suprimarea durerilor se disting:
1.Antalgice
●Nenarcotice;
●Narcotice.
2.Anestezice cu acțiune locală și loco-regională;
3.Anestezice cu acțiune generală.
Antalgicele nenarcotice:
Sunt remedii care se folosesc de regulă în caz de urgență, în perioada
prespitalicească,în perioada postoperatorie.
1.Sol.Analgină 50% 2,0 ;se administrează: i.v; i.m;
Pentru copii se folosește Sol. Analgină 25% 1,0 ;
2.Sol Tramadol 300mg/ml; 1,0 la indicația medicului;
3. Sol. Mialgină 100mg în fiole; se administrează: 0,5; 1,0 mg/kg.Durata de
acțiune 2-4 ore.
4.Ketamină în flacoane; se administrează: 1,25; 1,5 mg/kg i.m; i.v în stările de
urgență prespitalicească;

Antalgicele narcotice (opiacee):

1.Sol. Promedol 1%; 2%; 1,0 ml. Se administrează: i.m ; i.v; la indicațiile
medicului,precum și în calitate de component al premedicației.
2.Sol.Omnopon 1%;2%; se administrează s/c(subcutanat).Preparatul este
contraindicat în:
-Traumatisme Cranio-Cerebrale,
-Afecțiuni ale căilor respiratorii;
-Arinmii;
-Alcoolism;
-Insuficiență hepatică și renală.
De reținut:Antagonistul Omnoponului,în caz de supradozare este Naloxonul,
care se administrează i.v 0,4 -2,0 mg în o singură repriză.
3. Sol Morfină 1% 1,0 se administrează s/c .Are acțiune antalgică foarte
pronunțată,dar inhibă centrul de respirație;
14
4.Sol. Fentanil 0,1 mg/2ml. Se administrează 0,05; 0,1/kg, în perioada
postoperatorie, ca adjuvant în anesstezia generală și ca parte componentă în
neuroleptanalgezie.
Substanțele anestezice necesare și modul de întrebuințare depind de nivelul
intervenției,de complexitatea ei și de durata prognozată.Exisă operații de scurtă
durată, superficiale,care se pot efectua cu ajutorul anesteziei locale,dar și o altă
grupă de intervenții chirurgicale care pot fi realizate prin anestezie regională.

În anestezia locală și regională se utilizează următoarele substanțe

anestezice:
1.Sol. Novocaină 0,25%; 0,5%; pentru anestezie locală plan cu plan prin
infiltrație,
1%; 2%; pentru anestezie tronculară,
5%; pentru anestezie rahidiană.
2.Sol. Lidocaină 0,25%; 0,5%; 1%; 2%. Au aceleși indicații ca și Sol.
Novocaină.
3.Sovcaină 1%;
4.Sol. Trimecaină 1%; 2%;

Dacă proba la Novocaină este pozitivă se poate folosi Sol. Lidocaină 1%;
2%;(Sol. Lidocaină 10% se dizolvă co ser fiziologic,până la obținerea
concentrației necesare).Lidocaina are acțiune anestezică mai
pronunțată.însă este mai toxică,dar nu provoacă reacții alergice.

15
 ANESTEZIA GENERALĂ:

Anesteziologia este studiul şi practica administrării unor categorii variate de

droguri cu scopul blocării percepţiei durerii produse de intervenţia chirurgicală.
Termenul de anestezie a fost folosit pentru prima dată în antichitate de Platon şi a
fost introdus, cu semnificaţia lui modernă, de către Wendel Holmes în 1846.
Tradus, termenul este expresia acelei stări reversibile a organismului viu, în care
este abolită orice senzaţie. Cu această semnificaţie, totuşi termenul nu este corect
folosit pentru tehnicile de analgezie loco-regională şi aplicabil doar anesteziei
generale.
Analgezia este absenţa durerii (an-"fără" + algesis "durere").
Anestezia este starea în care corpul întreg sau numai anumite părţi ale acestuia,
îşi pierde sensibilitatea dureroasă în urma administrării substanţelor anestezice.
Anestezia = fără (an) sensibilitate (estezia).

Anestezia generală. Definiţie, clasificarea. Substanţele anestezice

utilizate.

Anestezia generală sau narcoza :

Definiţie: Anestezia este metoda terapeutică prin care se obţine pierderea
temporară a sensibilităţii pe baza unor reacţii complet reversibile, datorată
administrării unor substanţe chimice sau aplicării unor agenţi fizici.Este starea de
inhibiţie a sistemului nervos central însoţită de pierderea reversibilă a conştienţei,
sensibilităţii, motilităţii, reflexelor condiţionate şi a unor reflexe necondiţionat
Clasificarea anesteziei generale:
16
I.În funcţie de căile de administrare se disting:

1. Anastezie generală inhalatoare : administrarea substanţelor anestezice prin

căile respiratorii.
● cu mască

●prin intubaţie orotraheală.

2.Anestezie generală neinhalatoare : administrarea substanţelor anestezice prin

alte căi cu evitarea căilor respiratorii

●intravenoasă,
17
●intrarectală.

Se efectuează clisma evacuatorie După clismă se administrează anestezicele.

II. În funcţie de substanţele administrate:

1. Monoanestezie :administrarea unui singur anestezic;

2. Asociată : administrarea a două anestezice pe aceeaşi cale;
3. Combinată: administrarea a 2-3 remedii anestezice pe diferite căi (intubaţie +
i/v, intubaţie + anestezie locoregională, neuroleptoalnalgezia asociază un
neuroleptic cu un opioid ( Droperidol + Fentanyl).
4. Policomponentă (analgezice + alte preparate).

Substanţele anestezice utilizate:

1. Gazoase : Protoxidul de Azot –singurul folosit actual.
2. Lichide volatile: Halotan, Enfluran, Isofluran. Dintre cele recente sunt:
Desfluran, Sevofluran

• Anestezicele inhalatorii: sunt substanţe anestezice care se amestecă cu

oxigenul în aparatul anestezic, ajungând în pacient sub formă inhalatorie.

18
 •Anestezicele inhalatorii halogenate: halotan, izofluran, sevofluran, desfluran –
Protoxidul de azot ( N2 O)
• Evaluarea potenţei anestezicelor inhalatorii se face prin intermediul
concentraţiei alveolare minime (MAC) care este presiunea alveolară parţială
minimă la care 50% dintre persoane nu mişcă la stimulul produs de incizia
chirurgicală a tegumentului.

Stadiile de evoluţie a anesteziei orotraheale:

I st. - de debut (de analgezie) durează 5-7 min. Se caracterizează prin

obnubilarea conştienţei, manifestată prin vorbire incoerentă, răspunsuri incorecte
la întrebările puse ş.a. Conştienţa nu se pierde complet, însă pacientul nu se
orientează în mediul ambiant. Sensibilitatea tactilă, termică şi reflexele se
păstrează; sensibilitatea dureroasă scade mult.

II st. - de trecere (de excitaţie) care nu este bine delimitată. Apare o excitaţie
motorie uşoară la care durata nu depăşeşte 60 sec.

III st. – chirurgical (de somn narcotic). Apare în urma instalării inhibiţiei
corticale şi subcorticale. Se caracterizează prin pierderea conştienţei, sensibilităţii
dureroase, suprimarea tonusului muscular, inhibarea reflexelor. Se păstrează
funcţia centrilor din bulbul rahidian. Are 3 nivele.

IV. st. - Stadiul de trezire este determinat de dezinhibiţia centrilor subcorticali

şi a scoarţei. Se caracterizează prin semnele observate în stadiul I şi II, însă în
ordine inversă: reapar reflexele, tonusul muscular, sensibilitatea tactilă şi
dureroasă, revine conştienţa.

4. Pregătirea pacientului pentru anestezia generală. Etapele anesteziei

generale orotraheale.

Etapele anesteziei generale orotraheale:

1). Preanestezia include :examenul preanestezic şi preanestezia propriu-zisăa)

a)Consultului preanestezic(examenul preanestezic)

19
b) Medicaţia preanestezică(preanestezia propriu zisă)

Examenul preanestezic:
Are ca obiectiv evaluarea pacientului din punctul de vedere al anamnezei, a
examenului clinic şi a examinărilor paraclinice astfel încât să se poată obţine o
concluzie privind tipul de anestezie care urmează a fi administrată şi riscul
anestezic pe care pacientul îl are. Se realizează în timpul vizitei preoperatorii de
către medical anesteziolog şi are ca scop evaluarea şi pe cât posibil reducerea
riscului anestezic. În cadrul consultului preanestezic, anestezistul informează clar
pacientul asupra anesteziei( accentuând siguranţa tehnicii anestezice alese, va
menţiona şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor), oferă suport emoţional, tinde să
câştige încrederea pacientului.
Majoritatea pacienţilor sunt anxioşi înainte de operaţie. Consultul preanestezic
însă nu poate înlătura total anxietatea, nici nu poate oferi analgezie sau sedare.
Din acest motiv se recurge la medicaţia preanestezică :premedicaţia.
Premedicaţia: pregătirea medicamentoasă a bolnavului către anestezie pentru a
preveni complicaţiile în timpul anesteziei şi după anestezie.

Scopul :
●Pentru calmarea psihică, diminuarea anxietăţii;

●Prevenirea greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii;

●Micşorarea secreţiei căilor respiratorii;
●Reducerea riscului de aspiraţie al conţinutului gastric acid.

Pacientul trebuie să ajungă în sala de operaţie treaz, cooperant, dar moleşit

şi somnoros.

• Riscul anestezic se evaluează după clasa de risc ASA (Societatea Americană de

Anestezie):
• I – pacient sănătos
• II – pacient cu o afecţiune sistemică uşoară
•III – pacient cu o afecţiune sistemică severă ce îi limitează activitatea
• IV – pacient cu o boală invalidantă cu risc vital

• V – pacient muribund

• Pentru operaţiile făcute în urgenţă se adaugă indicele E (Emergency)

20
Anestezia presupune obţinerea următoarelor 4 obiective:
1.• Hipnoza
2.• Analgezia
3.• Relaxarea musculară
4.• Homeostaza farmacologică .

Premedicaţia este de 2 tipuri :

1. Serală :în ajun de operaţie după ce şi-a satisfăcut toate necesităţile la veceu,
duş - la 22oo se culcă în pat şi se administrează per os:
a) Un somnifer – Fenobarbital, Barbital, Radedorm.
b) Un tranchilizant – Seduxen, Tazepam, Relanium etc.
c) Un antihistaminic – Dimedrol, Suprastin, Taveghil, Clemastin etc.
2. Matinală: cu 30-40 min înainte de operaţie se face în salon de către A/m de
gardă sau pe masa de operaţie.
Se administrează i/v :
a) Analgezic narcotic – Promedol 1%-1,0,sau Tramadol.
b) Atropină sulfat 0,1% - 0,5 sau 0,75ml
c) Antihistaminic – Taveghil, Suprastin etc.

Se aplică un abord venos, se instalează sistemul pentru perfuzie şi se perfuzează

una din soluţiile indicate de către medic.

2). Inducţia anesteziei : perioada necesară pentru instalarea anesteziei adecvate.

Scopul inducţiei: este realizarea anesteziei cît mai rapid şi plăcut. Principala
modalitate de inducţie (introducere) a anesteziei este administrarea i/v a unui
hipnotic sau unui amestec de substanţe hipnotice descrise:
●Propofol,
●Ketamin (Ketalar)
●Kalipsol,
●Hexenal,
●Tiopental de Na,
●Oxibutirat de Na etc.

Inducția în anestezie începe în momentul administrării drogurilor anestezice şi

continuă până la atingerea nivelului stabil al anesteziei ( pierderea stării de
21
conştienţă). Este perioada cu risc crescut. Pot să apară alterări bruşte ale
funcţiilor respiratorii şi circulatorii. După instalarea somnului şi oxigenarea
plămânilor se face:

3) Intubaţia orotraheală :

perioada în care se realizează intubaţia

orotraheală.
1.Se administrează i/v un miorelaxant de scurtă durată (Ditilina, Miorelaxina)
durata acţiunii 5-7 min; Miorelaxantele : sunt substanţele care acţionează la
nivelul plăcii neuro-musculare, blocând trecerea impulsului nervos spre fibra
musculară. Există pericolul înghiţirii limbii. Pentru aceasta se aplică metoda
Safarr – menţinerea mandibulei în extensie;

2.Se face laringoscopia cu intubarea traheei şi conectarea capătului sondei la

aparatul de anestezie;

22
3. După intubare se face fixarea canulei de intubaţie;

4. Se administrează substanţa anestezică prin sonda orotraheală.

4). Menţinerea anesteziei :

Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală şi necesită

monitorizare intraanestezică specială și atentă.
Este perioadă în care:
● se continuă administrarea drogurilor anestezice inhalatorii şi/sau intravenoase ;
● se ventilează bolnavul în regim controlat;
●se asigură monitorizarea hemodinamică; respiratorie; temperatura;
● bloc neuro-muscular, profunzime anestezie, parametri sanguini
Se face:
a) Administrarea substanţei anestetice prin sonda orotraheală : Halotan,
Isofluran, Sevofluran etc;
b) Administrarea fracţionată a miorelaxanţilor de lungă durată care acţionează
20-25 min - Arduan, Tracum;
23
c) Terminarea operaţiei.
5). Trezirea pacientului: O altă perioadă cu risc. Trezirea din anestezie : este
perioada în care pacientului îi revine starea de conştienţă şi respiraţia spontană, în
condiţii de stabilitate hemodinamică. În această perioadă se sistează
administrarea gazelor anestezice, se administrează doar oxigen şi, în condiţiile de
siguranţă, se deconectează de aparatul de anestezie şi apoi se detubează.Se face
întreruperea administrării drogurilor, antagonizarea drogurilor administrate,
trezirea pacientului, aspirarea secreţiilor din faringe şi trahee. Dacă pacientul
respiră spontan, este treaz şi răspunde la întrebări se face detubarea lui,
transportarea în camera de trezire (TI).
Complicaţiile intra-anestezice
• Hipo TA sau hiper TA, tulburări de ritm
• Hipoxie sau hipercapnie
• Vărsătură sau regurgitaţie
• Pneumonie de aspiraţie
• Laringospasm, bronhospasm
• Depresia prelungită a centrilor respiratori

Echipamentul necesar pentru intubaţia orotraheală.

Lângă masa de operaţie se pregăteşte:

1. Aparatul pentru narcoză are următoarele părţi componente:

• Ventilatorul este structura tehnică ce permite insuflarea de aer/oxigen/gaze

anestezice, cu presiune pozitivă, în plămânii pacientului

24
• Maşina de gaze – este aparatul propriu-zis de anestezie care permite
administrarea anesteziei generale.
2. Electroaspiratorul în funcţie - controlat anticipat;

3. Masa anestezistului cu materialele necesare (vezi mai jos);

4. Masa pentru injecţii i/v;
5. Tonometru, stetoscop, ceas;
6. Suport pentru sistema de perfuzii;
7. Fişa de narcoză.

Pe masa medicului anesteziolog A/m pregăteşte:

1. Depărtător de dinți;

2.Pensă pentru fixarea limbii; pensa Collin

25
3.Pipa de aer Guedel;

4.Sonda de aspiraţie flexibilă;

5. Laringoscopul cu lame de diferite mărimi (vor fi verificate înainte de fiecare

intervent);

6. O canulă de intubaţie de dimensiuni potrivite pacientului;

26
7. Se vor pregăti încă două canule, una mai mică şi una mai mare decât cea aleasă
pentru intubaţie;

8. Set de tuburi pentru adaptare;

9. Balon de ventilaţie cu masca (sacul Ambu) conectate la oxygen;

10. Trusa de instrumente pentru traheostomie;

11. Foarfece, porttampon, un borcănaş cu comprese sterile;

27
12. Sonde gastrice, catetere: central şi periferice.
13. Soluţie sterilă de Furacilină în care se vor păstra tuburile verificate;
14. Seringă pentru umflarea manşetei, 2 benzi de tifon pentru fixarea tubului
orotraheal la gura pacientului intubat.

Pe măsuţa pentru injecţii i/v A/m pregăteşte:

1. Seringi cu ace monouzuale;
2. Sisteme pentru perfuzii;
3. Comprese sterile, sol. Alcool 70%;
4. Medicamentele necesare;
5. Foarfece, emplastru;

Verificarea completării dulăpiorului anestezistului unde se vor conţine toate

preparatele antişoc, cardiotonice, corticosteroizi, setul anti-SIDA, anesteticele
necesare;
Pentru fiecare bolnav a/m îndeplineşte harta derulării narcozei unde face toate
însemnările intervenţiilor ce au fost realizate şi rezultatele monitorizării funcţiilor
vitale.

4. Complicaţiile anesteziei generale. Asistenţa de urgenţă. Îngrijirea

pacientului în perioada postanestezică.

Majoritatea complicaţiilor apar în perioada de inducţie şi de trezire.

1. Tusea sau reţinerea respiraţiei;
2. Laringospasmul, bronhospasmul;
3. Hipotensiunea arterială şi modificări a ritmului cardiac (tahicardia,
bradicardia);
4. Vărsăturile şi regurgitaţia. Apare ca reflex al mucoasei gastrice iritată de
substanţe anestetice.
Se întoarce capul în decliv, se coboară capătul regiunii cefalice a mesei,
se aspiră masele vomitive cu aspiratorul, se curăţă cavitatea bucală.
5. Asfixia mecanică prin: blocarea căilor respiratorii cu mase vomitive,
deplasarea retrogradă a limbii, asfixie central ca rezultat a paraliziei
centrului respirator prin supradozarea anesteticului;
6. Stopul cardiac – cea mai gravă complicaţie. Este provocat de supradozarea
substanţelor anestezice, se face urgent RCRC.

28
7. Laringotraheita - se face gimnastica medicală respiratorie, administrarea
antibioticelor, uşurarea eliminării sputei cu remedii mucolitice, ridicarea
bolnavului cît mai precoce din pat.
8. Cele mai seroase modificări suferă metabolismul – poate apărea starea de
acidoză ce duce la comă. Se administrează cantităţi mari de sol. Glucoză 5%
cu Insulină, sol. NaCl 0,9%.
9. Recurarizarea – una dintre cele mai periculoase complicaţii, care apare în cazul
supradozării miorelaxantului (preparate currare) sau în urma acumulării lui la
administrare repetată, care apoi se absorb în sânge şi dau efect de miorelaxare ce
poate dezvolta stopului respirator. Posibilitatea recurarizării nu poate fi exclusă
timp de 24 ore după administrarea substanţei.
Pentru profilaxia recurarizării se recomandă să se administreze la sfârşitul
operaţiei 1 ml de soluţie de Prozerină de 0,5%, Neostigmină. La declanşarea ei se
va repeta intubaţia, se va face ventilaţia artificială a plămânilor, se va asigura
oxigenarea maximală, se va administra sol. Prozerina, Neostigmină. În caz de
necesitate se va face transfuzie de sânge.
Anestezia neinhalatoare poate fi:
1.i/venoasă;

2. intrarectală (foarte rar)

Efectuarea clismei evacuatorii Administrarea anestezicului.

29
Dintre formele enumerate la moment se aplică anestezia i/venoasă.
Se aplică pe larg:
1. Ca anestezie de bază pentru alte tipuri de anestezii;
2. De sine stătător, atunci când anestezia inhalatoare nu este posibilă;
3. Într-o intervenţie de scurtă durată.
Se folosesc anestezicele:
●Ketamin (Ketalar)
●Tiopental de Na,
●Oxibutirat de Na,
● Propofol,
●Hexenal,
●Droperidol etc.

Pacientul adoarme destul de repede fără greţuri, vomă, senzaţie de sufocare.

După anestezia i/v bolnavul doarme 6-12 ore.

Obligaţiile a/m anesteziste

1) Efectuarea premedicaţiei în conformitate cu indicaţiile medicului anesteziolog;

2) Pregătirea pentru anestezie a aparatelor de narcoză, instrumentelor,
medicamentelor, substanţelor medicamentoase şi narcotice, oxigenului;
3) Curăţirea şi dezinfecţia instrumentelor şi aparatelor după terminarea narcozei;
4) Controlul asupra transportării la timp a bolnavului pentru narcoză şi aranjării
lui pe masa de operaţie;
5) Acordarea ajutorului medicului –anesteziolog în tot cursul narcozei până la
trezirea complectă a bolnavului;
6) Înregistrarea în fişa de narcoză a pulsului, respiraţiei, tensiunii arteriale şi altor
indici în tot cursul operaţiei;
7) Supravegherea bolnavului în timpul transportării din sala de operaţie în
salonul postoperatoriu şi observarea lui ulterioară conform indicaţiilor medicului-
anesteziolog. Nu se admite ca sora-anestezistă să părăsească sala de operaţii
fără permisiunea medicului-anesteziolog;
8) Evidenţa medicamentelor consumate pentru anestezie, completarea listei de
medicamente necesare şi aducerea lor din farmacie;
9) Cunoaşterea bazelor anesteziologiei, posedarea deprinderilor practice de a
administra narcoza cu masca şi de a respiraţie dirijată.
30
Soluţiile anestezice: se păstrează în camera de pregătire preoperatorie separat de
alte soluţii, în vase, care se disting după culoare şi formă. Înainte de a turna
soluţia, asistenta medicală din sala de operaţie sau infirmiera trebuie să arate
eticheta de pe vasul respectiv chirurgului, care va efectua operaţia. Toate aceste
măsuri de siguranţă sunt necesare pentru prevenirea pericolului administrării în
loc de substanţă anestezică a unei alte substanţe. Regulile de păstrare şi utilizare a
soluţiilor anestezice trebuie respectate cu stricteţe.
Etapa postoperatorie:

Supravegherea clinică şi instrumentală este strict necesară în etapa postoperatorie

precoce şi anume: frecvenţa respiratorie, tipul de respiraţie, coloraţia
tegumentelor şi mucoaselor frecvenţa şi amplitudinea pulsului, diureza, volumul
drenajelor, monitorizarea respiratorie: monitorizarea cardiovasculară: măsurarea
presiunii arteriale, supravegherea ECG, monitorizarea temperaturii centrale, etc.
Este indicată perfuzia care trebuie să răspundă uneia sau mai multor indicaţii
precise: aport volemic, aport/suplimentare hidro-electrolitică, analgezie, alte
medicaţii etc.

31
Bibliografia:

1. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru lecţii
practice, Î.I. “Angela Levinţa”, Chişinău, 2004;
2. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004;
3. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr.
Centrală”, Chişinău, 2009;
4. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina,
Chişinău, 2008;
5. Spînu A., Chirurgie,Tip. Centrală, Chişinău, 2000;
6. Daşchevici S., Mihăilescu M., Chirurgie, ed. Medicală, Bucureşti, 1998;
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, ed. Medicală, Bucureşti,

1998;
9. Standarde/protocoale a deprinderilor practice, CNMF, Chişinău, 2008;
10. Гудумак Е., Бенеа Т., Головин Б., Крецу Е., Практическое
руководство по оказанию первой медицинской помощи и уходу
за хирургическими больными, red. A.Levinţa, Kишинэу, 2005;
11. Titircă L., Urgenţele medicochirurgicale, Bucureşti, 2005.

32