MASURI ANTIEPIDEMICE IN FOCARUL DE SIDA

Infectiile cu HIV/SIDA sunt cauze majore de morbiditate si mortalitate in intreaga lume,

realizand un impact medico-social si economic imens.

Lupta anti – SIDA prezinta 3 obiective majore:

1. Prevenire infectiei HIV:

 in absenta unui vaccin sau tratament eficient, prevenirea infectiei se bazeaza pe intreruperea
transmiterii, cheia profilaxieie fiind educatia:
 riscul transmiterii sexuale = eliminat complet prin abstinenta sau relatii sexuale monogame,
stabile,a cuplurilor neinfectate (protective mecanica prin prezervativ, scaderea nr partenerilor,
modificarea comportamentului sexual);
 prevenirea prin sange si produs de sange = screening atent al donatorilor (chestionarea, testari
serologice ELISA, prelucrarea termica sau etanol a produselor);
 respectarea precautiunililor universale privind personalul medical;
 masuri de dezinfectie si chimioprofilaxie cu asociere de 3 antivirale la personalul medical fac
exceptionala infectia cu HIV ocupationala;
 toxicomanii i.v. = utilizarea corecta a acelor si seringilor + profilaxia lor;
 prevenirea infectiei perinatale:
o sfatuirea seropozitivilor de a nu procrea;
o testarea tuturor gravidelor in zonele cu prevalenta medie si mare si a gravidelor apartinand
unui grup de risc (confidential, in primul trimestru de sarcina);
o la gravidele seropositive se propune intreruperea sarcinii;
o strategii de prevenire a infectiei la fat (asocieri de antivirale cand incarcatura virala a
mamae este >20.000 copii/ml si administrarea de Zidovudina in timpul travaliului);
o nou-nascutii vor primi Zidovudina oral 6 saptamani si se contraindica alaptarea.
2. Reducerea impactului social si personal la seropozitivii simptomatici si
asimptomatici:
 presupune:
 urmarirea medicala a infectatilor HIV + instituirea tratamentului necesar;
 sustinerea medicala, psihologica si sociala prin interventii medicale, politice, sociala si publice;
 ameliorarea semnificativa a calitatii vietii infectatilor HIV si cresterea sperantei de viata;
 respectarea drepturilor omului si prevenirea diseminarii, dar si de protectie a persoanelor din
anturajul infectatilor cu HIV => promoveaza testarea serologica gratuita;
 testarea indivizilor din grupe de populatii cu risc => pacienti cu boli venerice, consumatori de
droguri i.v., prostituate, premarital, gravidele in primul trimestru de sarcina, in institutiile de
corectie;
 screeningul total al bolnavilor internati se realizeaza din 2 considerente majore:
o respectarea precautiunilor universale reduce la minim riscul pt personalul medical;
o costul testarii in populatii cu prevalenta mica a infectiei HIV este extrem de ridicat, avand in
vedere fals-pozitivitatea.
 3. Coordonarea eforturilor nationale si international anti-SIDA:
 fiecare tara are un program national anti-SIDA, integrat in sistemul international de lupta anti-sida:
 HIV persista integral in genom, indefinite => sansa tratamentului antiviral de a eradica virusul e
discutabila;
 singura interventie sigura => vaccin protector fata de infectia, transmiterea si boala.
Preventia
1. Preventia primara:
 eradicarea infectiei => optiune individuala, modificari de comportament si stil de viata.
2. Preventia secundara:
 utilizarea de agenti etiologici capabili sa vindece sau sa fie activi si siguri profilactici, precum si
utilizarea dorita a unor vaccinuri cu capacitate preventive-curativa;
 vaccinurile preparate din virioni omorati sau tulpini virale viu atenuate nu sunt sigure;
 multe vaccinuri experimentale nu pot trece faza testarii pe om din considerente etice, sociale, de
responsabilitate medicala si din lipsa voluntarilor;
 utilizarea agentilor antiretrovirali:
 scade mortalitatea;
 scade incidenta infectiilor oportuniste;
 scade riscul de deces;
 creste prevalenta purtatorilor sanatosi ca urmare a scaderii mortalitatii si morbiditatii prin SIDA;
 scade infectiozitatea prin redresarea nr de limfocite T CD4;
 scade prezenta virusului in secventele cervicovaginale si sperma.
 eficienta preventiei cu antivirale a gravidei infectate si a nou-nascutului este unanim acceptata,
avand loc scaderi ale transmiterii de la 25-30% la 80%;
 chimioprofilaxia post-expunere nu poate avea un effect substantial in epidemiologia generala a HIV;
 reducerea selectiei tulpinilor de HIV rezistente poate avea un impact negativ d.p.d.v. al sanatatii
publice.
3. Vaccinuri:
 obtinerea vaccinului protectiv este dificila din numeroase ratiuni ce deriva in primul rand din
imunopatogenia particulara a infectiei cu retrovirusuri. Un prim obstacol este marea variabilitate a
HIV ce intereseaza in principal glicoproteinele de invelis, interesul constand in descoperirea
regiunilor inductoare ale imunitatii, stabile, capabile de a asigura protectia fata de un nr de
tulpini/subtipuri. Cum virusul rezista si liber si in cellule, raspunsul imun protectiv ca include Ac dar
si interventia imunitatii mediate cellular capabila de a elimina celulele infectante. Incercarile de
vaccinare bazate pe inducerea Ac neutralizanti s-au dovedit eficiente fata de infectia experimentala
pe animale si exista vaccin in trialuri la om;
 stabilirea exacta a nivelului si componentelor antigenice vaccinale inductoare de imunitati celulare
(determinanti antigenici ai proteinelor de invelis si miez de la capatul amino-terminal) cu valoare
protectiva este dificil de evaluat;
 posibilitatea inducerii prin vaccinare a imunosupresiei si a imunopotogeniei este o mare problema;
 vaccinul ideal ar trebui sa posede toate Ag capabile sa induca protectie fata de infectia HIV fara a
produce efectele imunologice descrise in infectia naturala;
 cele mai promitatoare vaccinuri sunt cele subunitare obtinute prin tehnologia moleculelor
necombinate, fie sintetic, fie ca recombinatii noi (cu virusul vaccinal). Subunitatile necesare sunt
reprezentate de portiuni ale proteinelor de invelis gp120, gp41 (accesibile Ac neutralizanti si
imunitatii citotoxice, testate deja la om, dovedite netoxice si imunogene, dar cu valoare protective
inca necunoscuta);
 vaccinurile continand proteine de miez sunt mult mai stabile, dar in curs de cercetare;
 conducerea trialurilor clinice este deosebit de dificila;
 vaccinul se doreste a fi util si pentru HIV (+) in sensul limitarii progresiei la SIDA si a transmiterii.