CAPITOLUL I.

CARACTERELE AMPELOGRAFICE ALE PRINCIPALELOR

ORGANE ALE VIŢEI-DE-VIE

1.1. CARACTERELE AMPELOGRAFICE ALE INFLORESCENŢELOR,

FLORILOR ŞI POLENULUI

Fenofaza înfloritului la viţa-de-vie debutează în general, la aproximativ

55-65 de zile de la dezmugurire, când inflorescenţele şi florile sunt practic
complet dezvoltate. Începutul înfloritului este marcat odată cu deschiderea
primei flori şi se consideră încheiat la deschiderea ultimei flori.
În condiţiile ecoclimatice din ţara noastră, această fenofază are loc
între 20 mai şi 15 iunie, distingându-se din acest punct de vedere 3 grupe de
soiuri: soiuri cu înflorire timpurie la care suma temperaturii utile este egală
cu 3000C; soiuri cu înflorire mijlocie, la care suma temperaturii utile este de
3500C; soiuri cu înflorire târzie, la care suma temperaturii utile este mai
mare de 3800C.
În funcţie de timpuritatea soiului, tehnologia aplicată, precum şi în
funcţie de favorabilitatea condiţiilor climatice, durata fenofazei se încadrează
între 6-12 zile, (7-14 zile la unele soiuri).
Principalele caractere ampelografice care se urmăresc în fenofaza
înfloritului şi care vizează în principal descrierea unui soi sunt:

Modul de înflorire şi de desprindere a corolei;

Forma butonului floral;
Numărul, lungimea şi gradul de înclinare a staminelor;
Forma ovarului, numărul lojilor şi al ovulelor;
Forma şi dimensiunile stilului şi stigmatului;
Culoarea glandelor nectarifere;
Forma grăunciorilor de polen, dimensiunile şi fertilitatea
acestora.

Floarea la viţa-de-vie este pe tipul 5, prezentând în general 5 sepale

mici, unite, care apar sub forma unor dinţişori, 5 petale unite la vârf, de
culoare verde, care formează un capişon, 5 stamine şi un ovar superior, care
a luat naştere din unirea a două carpele şi prezintă două loji cu patru ovule.
Din punct de vedere morfologic şi funcţional florile la viţa-de-vie se
clasifică astfel (figura 1a, 1b, 1c, 1d, 1e):

1. Flori hermafrodite:
 normale (la majoritatea soiurilor);
funcţional femele (la soiurile Coarnă albă, Coarnă neagră, Ceauş
alb şi roz, Bicane, Crâmpoşie, Bacator, Braghină, Negru vârtos etc);
funcţional mascule ( Riparia gloire, Rupestris du Lot etc);
2. Flori unisexuate:
 femele (Mourvédre, un biotip al soiului Galbenă de Odobeşti);
 mascule (indivizi din soiul de portaltoi Riparia gloire etc).

Modul de înflorire şi desprindere a corolei

Deschiderea florilor la viţa-de-vie se face în două moduri:
a) De jos în sus (invers decât la restul fanerogamelor) – acest caracter
este întâlnit la majoritatea soiurilor de viţă-de-vie (foto 1, 2).

7
 Figura 1a.
Floare hermafrodită normală

 Figura 1b.
Floare hermafrodită funcţional femelă

 Figura 1c.
Floare hermafrodită funcţional masculă

 Figura 1d.
Floare unisexuat masculă

 Figura 1e.
Floare unisexuat femelă

Figura 1a), 1b), 1c), 1d), 1e). Tipuri de flori la viţa-de-vie

8
 b) De sus în jos - caracter întâlnit la o serie de specii aparţinând
genurilor Muscadinia şi Parthenocissus, precum şi la un biotip al
soiului Braghină, cunoscut în ampelografie sub numele de
“Braghină în formă de stea”, după aspectul pe care îl prezintă
corola, având petalele nesudate (figura 2).

Foto 1. Floare hermafrodită normală cu deschidere

de jos în sus (normal)
(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

Foto 2. Floare hermafrodită normală complet deschisă

(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

La o serie de soiuri, atât autohtone dar şi din sortimentul mondial, aşa

cum sunt soiurile - Tămâioasă românească, Frâncuşă, Furmint, Bicane,
Merlot, Riesling italian - corola desprinsă de la bază rămâne fixată deasupra
florii, pe antere, ceea ce determină o fecundaţie cleistogamă (foto 3).
Acest fenomen poate fi considerat un defect, mai ales în cazul soiurilor
cu flori hermafrodite funcţional femele, deoarece vor lega un număr de boabe
într-un procent redus. Un alt efect secundar întâlnit este slaba dezvoltare a
boabelor – boabele rămânând mici, meiate şi mărgeluite, (foto 4). În acelaşi
timp este împiedicată şi polenizarea încrucişată a soiurilor.
9
Foto 3. Corolă desprinsă şi fixată deasupra florii (cleistogamie)
la soiul Tămâioasă românească
(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

Foto 4. Fenomenul de meiere şi mărgeluire întâlnit la soiul

Tămâioasă românească (stînga) şi la soiul Frâncuşă (dreapta)
(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

10
 Normală Anormală
Figura 2. Modul de deschidere a butonului floral

Figura 3. Forme de buton floral

Forma butonului floral

Este diferită în funcţie de specie şi soi, putând avea următoarele
forme: sferică (foto 5), piriformă, cilindrică (figura 3) etc.

Foto 5. Buton floral sferic

(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

11
 Numărul, lungimea şi gradul de înclinare al staminelor
În mod obişnuit, florile viţei-de-vie au 5 stamine care sunt inserate pe
un singur verticil. Sunt soiuri însă, la care un număr relativ mare de flori
din inflorescenţă prezintă 4 stamine (Saperavi), 6 stamine (Braghină, Negru
vârtos, Gamay Fréaux) sau chiar 7 stamine (Cardinal, Băbească neagră).
Lungimea staminelor exprimată în valori absolute variază de la 2,5
mm (scurte) la 2,6-3,5 mm (mijlocii) şi la peste 3,5 mm (lungi). Stamine
scurte prezintă de obicei soiurile cu flori hermafrodite funcţional femele,
stamine care sunt în general recurbate.
Mărimea staminelor se mai poate exprima şi cu ajutorul raportului
stabilit între lungimea lor şi lungimea gineceului. Atunci când raportul este
subunitar 0,6-0,8 (Coarnă neagră) sau egal cu 1 (Crâmpoşie) staminele sunt
considerate scurte. Raportul supraunitar, care variază de la 1,1-1,5 indică
stamine de lungime mijlocie (Pinot noir), iar peste 1,6 - 2,0 indică stamine
lungi (Furmint, Muscadelle).
Gradul de înclinare al staminelor, după deschiderea corolei variază în
funcţie de lungimea lor şi de sexul florii. La florile cu androceul mai lung
decât gineceul, staminele formează unghiuri de 450, iar în cazul în care
raportul dintre androceu şi gineceu este subunitar, unghiul format are valori
mai mari de 900, staminele recurbându-se în acest caz către receptacul.
Această poziţie a staminelor se întâlneşte doar la florile hermafrodite
funcţional femele.
Forma ovarului, numărul lojilor şi al ovulelor
La viţa-de-vie, ovarul florilor (figura 4, foto 6) poate fi: rotund (Iordană,
Mustoasă de Măderat), cilindric (Berbecel, Băbească neagră, Fetească
neagră), conic (Traminer roz, Cadarcă) sau piriform (Plăvaie, Steinschiller
roz). Ovarul poate să fie de asemenea neted sau costat, cu riduri
longitudinale ca la soiurile Tămâioasă românească, Oporto, Băbească
neagră. Numărul lojilor şi al ovulelor este de asemenea un caracter de soi,
variind de la 2 loji cu 4 ovule (la majoritatea soiurilor) la 3 loji cu 5-6 ovule
(la soiurile Cardinal, Galbenă de Odobeşti). Culoarea ovarului este în mod
obişnuit verde, însă la genul Parthenocissus tricuspidata este alb-gălbuie.

Figura 4. Forme de ovar

Forma şi dimensiunile stilului şi ale stigmatului

Stilul florilor la viţa-de-vie poate să fie distinct ca la soiul Neuburger
sau aproape şters datorită dimensiunilor mici, caracter întâlnit la soiul
Traminer roz. Stilul are caractere variabile (figura 5):
lung şi subţire (Muscadelle, Furmint);
lung şi gros (Fetească albă, Negru vârtos);
scurt şi subţire (Gamay Fréaux);
scurt şi gros (Traminer roz, Fetească neagră).

12
 Stigmatul prezintă diferite forme, discoidală, elipsoidală, putând fi
întreg sau bifid.

Figura 5. Forme de stil

Culoarea glandelor nectarifere

La baza gineceului se inseră glandele nectarifere, situate pe un disc
nectarifer superior (inserat între gineceu şi androceu) care reprezintă cel de
al doilea rând de stamine atrofiate în cursul evoluţiei florilor. În timpul
înfloritului acestea secretă un parfum pătrunzător, iar culoarea acestor
glande poate fi: verde (foto 5), galbenă, portocalie cu nuanţe intermediare.

Foto 6. Ovar rotund şi glande nectarifere de culoare

verde la soiul Iordană
(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

Forma grăunciorilor de polen, dimensiunile şi fertilitatea

acestora
Grăunciorul de polen poate avea forma bobului de grâu, dacă este
fertil sau poate avea forma unei cupe de ghindă, dacă este steril (fig. 6a, 6b).
Pe suprafaţa grăunciorului de polen fertil se observă 3 şănţuleţe
longitudinale în care se deschid 3 pori germinativi. Dimensiunile acestui
grăuncior de polen sunt de ordinul micronilor, lungimea variind între 15 şi
33μ, iar grosimea între 15 şi 16μ. Verificarea gradului de fertilitate a
grăunciorilor de polen se realizează în laborator, în soluţie zaharată
(asemănătoare celei naturale care se găseşte pe stigmat), unde polenul fertil
va germina şi va forma tuburi polinice. Atât în natură, cât şi în laborator,

13
dacă soluţia zaharată este prea concentrată sau prea diluată, fecundarea
(germinarea) nu va avea loc.
Capacitatea de germinare a polenului se determină raportând numărul
de grăunciori care au germinat la numărul total de grăunciori analizaţi.
Polen fertil prezintă florile la care staminele sunt mai lungi decât
gineceul (flori hermafrodite normale, hermafrodite funcţional mascule şi
unisexuat mascule).

Figura 6a. Germinarea polenului fertil

(după D.D.Oprea, 1965)

Figura 6b. Polenul steril

(după D.D.Oprea, 1965)

Grăunciorii de polen sterili au iniţial forma unei cupe de ghindă, iar

apoi se deformează. Nu prezintă şănţuleţe longitudinale şi porii germinativi
au dimensiuni mai reduse, iar în soluţie zaharată aceştia nu germinează,
doar se umflă prin hidratare. Acest tip de polen se întâlneşte la florile
funcţional femele. În apă nu se observă deosebiri între grăunciorii de polen
fertil şi cei steril, deoarece ambii capătă formă sferică. Dimensiunile
grăunciorilor de polen şi numărul porilor germinativi este în concordanţă cu
gradul de poliploidie al soiurilor, astfel: la formele diploide (2n) lungimea
grăunciorilor de polen variază între 15 şi 33μ, la formele mixoploide limitele
se măresc la 25-55μ, iar la formele tetraploide lungimea variază între 35 şi
55μ şi prezintă neuniformitate. La formele tetraploide se observă şi o

14
creştere a numărului de pori germinativi, de la 3 (câţi sunt la formele
diploide) la 4-5.
Indiferent de alcătuirea morfologică şi funcţională a florilor, s-a
constatat că polenizarea cu polen străin (de la alt soi) asigură un procent
mai mare de legare a florilor, astfel în colecţiile ampelografice, soiurile cu
flori femele cultivate în asociaţie cu soiuri bune polenizatoare produc
struguri mult mai mari comparativ cu plantaţiile obişnuite.
Ca urmare, în practica viticolă este indicat ca, la înfiinţarea
plantaţiilor viticole cu soiuri care au flori hermafrodite funcţional femele şi
flori hermafrodite funcţional normale, dar cu o capacitate mică de germinare
a polenului (Muscat de Hamburg, Băbească neagră), să se asigure un
procent de 10-15% butuci polenizatori din soiuri cu flori hermafrodite
funcţional normale şi înflorire simultană.

Foto.7. Floare hermafrodită funcţional femelă cu

stamine recurbate (soiul Bicane)
(Foto: Mihăescu Alexandru Doru)

Pentru armonizarea metodologiei de descriere a soiurilor de viţă-de-vie,

în anul 1984 Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului împreună cu Uniunea
Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale (U.P.O.V.) şi Comitetul
Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (I.B.P.G.R.), au unificat
metodologia de descriere ampelografică a soiurilor într-o nouă schemă
metodologică de descriere. Această schemă metodologică unificată folosindu-
se şi în prezent, cu unele completări şi notaţii aduse în anii 2002,
2007(http://www.oiv.int/oiv/files/5%20-%20Publications/5%20-%201%20Publications%20OIV/EN/5-1-
9_Liste_descripteurs_2ed_EN.pdf).
În cadrul acestor scheme ampelografice de descriere a soiurilor de
viţă-de-vie, apar specificate, pe lângă aceste caractere descriptive şi alte date
care aduc lămuriri în ceea ce priveşte răspândirea viţei-de-vie,
caracteristicile culturale, rezistenţa la factorii de mediu şi la principalele boli
specifice, afinitatea la altoire, caracterele tehnologice etc.
Fiecare descriptor ampelografic (caracter) este codificat cu ajutorul
cifrelor, iar codurile sunt atribuite prin compararea cu acelaşi descriptor de
la un soi – numit soi de referinţă, astfel încât fiecărui soi i se poate întocmi o
fişă ampelografică codificată, (Marinela Stroe, 2012). Ceea ce este nou în
aplicarea acestei metode, este că aceste fişe pot fi prelucrate în sistem
informaţional, deschizând calea unei noi etape de cercetare în ampelografie,
aceea a ampelografiei descriptiv-informaţionale.
15
*O.I.V. - Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului
**U.P.O.V. - Uniunea Internaţională Pentru Protecţia Noilor Varietăţi de Plante
***I.B.P.G.R. - Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor
****Lista completă a descriptorilor ampelografici (OIV, UPOV, IPGRI) se găseşte în anexa 5.

Caracterele generale descriptive ale florilor viţei-de-vie sunt codificate

cu ajutorul codurilor O.I.V., iar cele mai importante coduri sunt:

Cod O.I.V.* 151 – Tipul florii (UPOV** 16, IBPGR 6.2.1***).

Observaţiile se fac în timpul înfloritului, determinările făcându-se pe organele
sexuale ale florilor din 10 inflorescenţe situate pe 10 lăstari fertili.

Nivelul de expresie Soiuri de

referinţă
1. Stamine complet dezvoltate şi fară Rupestris du Lot
gineceu Kişmiş alb
2. Stamine complet dezvoltate şi Riparia x
gineceu incomplet dezvoltat Rupestris 3309
3. Stamine şi gineceu complet Chasselas blanc
dezvoltate
4. Stamine rasfrânte şi gineceu Kober 5 BB,
complet dezvoltat Bicane (foto 7)

Cod O.I.V. 152 –Inserţia primei inflorescenţe (UPOV-, IBPGR -),

observaţiile se fac înainte de înflorit, pe 10 lăstari fertili (figura 7):

Nivelul de expresie Soiuri de referinţă

1.primul sau al doilea nod Riesling italian
2.al 3-lea sau al 4-lea Kişmiş alb
3.de la al 5-lea în sus -

Figura 7. Inserţie nodul 3, nivel de expresie 2

*după O.I.V., modificat Marinela Stroe

16
 Cod O.I.V. 153 – Numărul de inflorescenţe pe lăstar (UPOV-,
IBPGR 7.1.3.). Observaţiile se fac înainte de înflorit, determinările făcându-se
la inflorescenţele de pe 10 lăstari, (figura 8):

Nivelul de expresie Soiuri de referinţă

1. până la 1 inflorescenţă Kişmiş alb
2. 1,1-2 inflorescenţe Chasselas blanc
3. 2,1-3 inflorescenţe Riesling italian
4. peste 3 inflorescenţe Aris, Aligoté

Figura 8. 2 inflorescenţe, nivel de expresie 2

*după O.I.V., modificat Marinela Stroe

Cod O.I.V. 155 – Fertilitatea mugurilor bazali, (mugurii 1-3),

(UPOV-, IBPGR -).
Observaţiile se fac la apariţia inflorescenţelor. Se va nota prezenţa sau
absenţa inflorescenţelor sau strugurilor pe lăstarii situaţi pe cepi, la cel
puţin 5 butuci.

Nivelul de expresie Soiuri de referinţă

1. foarte scăzută Sultanina
5. medie Trebbiano toscano
9. foarte înaltă (mare) Chasselas blanc

17