| Cicenieiify re} = “c I comiisernge: iil Adelina lordache 539432 Bogdan Gont Maria Magdalena Rada Simona Ionescu Alina Ioana Dumitrelea Coordonator: Adelina lordache Redactare: Adelina lordache si Bogdan Gont Coordonator cenaclu: prof. Marin Ionita Ucenicii vrajitori Vol. VII ‘ationale a Romaniei a i Ucenicii vrajitori: versuri, prozi, teatru: [serise membrii Aceasti carte a apirut cu sprijinul Casei de Cultura Cenacluluiliterar ,Sind Junior”|/ [eoord. Prof, Marin a Sindicatelor, Pitesti Ionita]. — Pitesti: Paralela 45, 2001 — Vol. ISBN (10) 973-593.643-7. Vol. 7. ~ Pitesti: Pamantul. - 2008 ISBN 978-973-1750-74-3 1. Tonita, Marin (coord.) TL Cenaclul literar ,Sind Junior” (Pitesti) 06 1:821.135.1(498 Pitesti). 09 a Junior 821,135.1-822 : x ABIBLIOTECA JUDETEANAT j DINICU GOLESCU"-ARGE. NR.INV. Editura PamantulCenaclul Literar si de Jurnalism ,,Sind Junior” Ucenicii vrjitort Mereu tineri, mereu frumosi, mereu incepatori Ajutat de poeta Cristina Onofre, asist Cenaclul Literar si de Jurnalism Junior-Rotary inca de la inceputul lui. Nu folosese termenul de conducere sau de coordonare deoarece este vorba de un fel de scoala fara catalog, far clopotel, fara catedra, unde - am mai spus-o - vine cine vrea si imine cit ii convine. $i suntem cu tofii profesori si elevi ‘invatand uni de la alfii. lar noi, eu si Cristina, nu facem altceva decat si "acordim asistenta” atunci cnd este nevoie. In rest, trebuie si recunose c& am de invatat mai mult eu de la ei decat ei de la mine, cand ma aflu in fata celor mai inventivi si mai talentaji,. Nu o dat m-am vizut silit si declar: "aceasta lucrare este mai bund decat daca as fi scris-o eu" Cenaclul acesta, care functioneaza azi sub firma Casei de Cultura 1 Sindicatelor din Pitesti, vine spre noi de multi vreme, de vreo trei decenii. L-am conceput ca un cere interdisciplinar pentru creatorii din toate domeniile si am gasit aderenfe. Principalii parteneri au fost elevi din Cenaclul Literar "Nicolae Labis" de la liceul Zinca Golescu, condus de regretata profesoara Livia Popa si cenaclul "Junimea" de la liceul, pe i, Nicolae Balcescu, la care s-au adaugat elevi din cercurile stiintifice de istorie, de stiintele naturale, de filozofie, de geografie, etc din cele doua scoli, lati cum arta una dintre aceste sedinfe: pe pereti expozitie de lucriri de arta plastica, prezentate de autorii lor, pe scaune, intr-o formatie concentrica, compozitori si poeti care cAntau si recitau din productiile originale, actori care jucau in mici scenete, un istorie ce interpreta cercetarile facute de el la castrul roman de la Jidava, un botanist care objinuse un cites de ghiveci ce inflorea si da roade ca in mediul natural, o fata care ne-a vorbit despre filozofia artelor martiale si ne-a facut si 0 demonstratie, 0 balerina... Unii dintre acei participant, aflati azi la varsta deplinei maturitati, au ajuns oameni de seama in tara (doctor Trache), ori s-au impus in "lumea noua" (doctorul Camelia David). Dar a venit Tranzitia si tineretul scolar a fost atras spre alte sétivitaqi. Lipsa de contributie a cercurilor stiintifice a facut ca cenaclul i schimbe profilul, devenind unul de literatura si jurnalism, gizduitin ultimii zece ani de Casa de Cultura a Sindicatelor. La care participa levi si studenti de la scolile si universitatile din oras, dar nu au fost refuzafi nici cei veniti de la Topoloveni, Mioveni, Costest Mereu tineri, mereu frumosi, mereu elevi, mereu_ studenti mbatranesc peretii, imbatraneste mobilierul, imbatranim noi, ei rman mereu in aceeasi varstd. Daca ar fi sA facem un bilant, ne-am putea luda cu jurnalisti apreciai in presa locala si chiar la centru, cu multi autori de carti, unele tipairite inca de pe bincile scolii, Dar nu este decat meritul autorilor. Un Alexandru Marchidan, ca si dau numai un singur exemplu, care a primit premii la toate concursurile la care a participa, azi universitar la catedra de filozofie, ar fi un poet vestit chiar dacd nu ar fi trecut prin cenaclul nostru, Cenaclul nu poate si dea talent, el este numai un prilej de stimulare si initiere, ca un atelier, ca o sali de antrenament. in rest, fiecare cu destinul siu. Printre alte facilitati pe care le ofera cenaclul, este si tiparirea, in fiecare an, a unui volum cu cele mai reusite lucrari ale membrilor si Desigur inegale, cum inegal le este si talentul sau stadiul de maturizare a lui, Dar pentru fiecare un pas facut spre celebritate. $i nici nu mai are important cd unii nu vor trece peste acel prag. Momentul conteaza. $i el este excelent prof. Marin Ionita Coordonator cenaclu VERSURI7 Mihaela Badea Anul I, Facultatea de Administratie Publica, Scoala National de Studii Politice si Administrative, Bucuresti Te rog, Doamne... Te rog, Doamne, si mi ajuti din nou sa trec si peste aceasta clipa si iubesc gi acest moment, si beau si aceste lacrimi, s& accept si aceasta durere, si iubesc gi acest timp. Te rog, Doamne, si-mi dai din nou putere si spun si aceasta rugiciune, si soptesc gi aceste intrebi si adorm si acest prunc, s nasc si aceste cuvinte, si ingrop si acest vis, SA soptesc gi acest cAntec... Te rog, Doamne, si ma mai lagi s& fiu aceeasi, sa iubesc acelasi timp, sa ingrop acelasi_ vis, si nasc aceleasi cuvinte sa iubesc acelasi moment... ... 84 Te simt pe Tine, Doamne. Nicoleta Daniela Sima ‘Absolventi, Facultatea de Stiinje Economice, Juridice si Administrative, Pitesti Apocaliptica Daca auzi trambite sunand asurzitor € semn c un porumbel negru igi va intinde aripile si-si ia avant spre zbor. Daca simti cum pamantul se crapa si-ti fuge se sub picioare, € semn ci cerul se va despica-n fasii pentru a le face loc arhanghelilor si vind si-gi potoleasca setea cu veninul supt din sngele tau. Daca visezi ca lava razbunarii iti curge prin vene, semn ca acest malefic exod va smulge ridacinile inocentei din l&casul lor sfént, pentru a zdruncina temelia omenirii. Daca vezi marea insangerata, € semn ca muritorii {i spala constiinga in propria lor mocirla de indiferentagi precum fiarele pamantului — Sarutul triumfului X igi cautd originile in sAlbaticiuni, tru a ure: serpentinele infernului, Nu ne mai legandm reciproc visele Daca auzi trambife refuzdndu-si ecoul, in hamacul ¢ semn ca se va pierde pleoapei suspendate; gustul deserticiunii in slalom urias ramanem fn cderea unor avalanse de cainte, ..cu cartea saltimbancilor pentru a inflori deschisa... muguri de lumina Ja marginea constiintei tale. Joc in doi E jocul nostru: simplu joc de doi; tun joc jucat cu sange rece ~ de treapta nedreptatii incdilcat. Arzind, tavalindu-se in noroi, siruturi mor din zece-n zece find clipe se ofilesc ne-ncetat. Inchide-mi rana si da-mi sa cuprind din nou misterul alinarii — $i aceeasi rece asteptare, Caci jocul viselor ce mor plutind, se destrama-n legea uitirii peste ultima imbratisare,Alexandra Maria Iliescu Anul IV, Facultatea de Ziaristica, Sibiu Lui Dumnezeu in Tine cred Cand cuvintele mele Au infeles (Cand ramuri mii Se-apleacd Sa-si vada chipurile in apa. Cand lumea Nu-mi mai Vorbeste $i sensul are O mie de gnduri. in tot atatea fete Cand vantul si cerul Vechii mei prieteni M-adue aproape De Tine. in Tine cred Lumea ce vorbeste Pe-nteles $i ingerul ce fara teama Imi mai saruta Mana si ochii in care-si vede intreaga viata $i nemarginitul suflet. In Tine cred lL Destinul ce nu Uitd niciodata De mine Si dintre ramuri c-un Singur chip Imi da iubirea toata. In Tine cred Lumina de la Tine vine Si Tie ifi mulfumese Doamne! Taina liliacului alb Sunt putin din tine Cand tarziu, in noapte, Astepti gindul sa i se opreasca Greu si dificil urcim Aceeasi cArare in slujba ta imi pun sufletul Cinstit, sdlbatic, dar credincios Sa nu uiti de mine Cand vei lisa din mana Sufletul si géndul Pe care tu, mereu altfel, fl vei infelege la fel Simplul gest de a exista M& aduce azi, acum, aici Nu conteaza cine sunt Cand esti cu mine, tu cine esti? Sunt doar jumatate din tine, Din gandul si din sufletul tau Si undeva, ploaia ce va veni Ne va mintui sub acelasi cer.Fluturi De cele mai multe ori te cert Din neinfelegerea Deafi De cele mai putine ori te iert Esoteric si nepasator Cum se aseaza Pe aripile noastre Fluturii De cele mai multe ori Te iubese Nu mii judeca dupa tine Misterul ce ni se algtura Este posibilul din noi Ne iarta timpul Ca uitam uneori Cat de mult ne iubim Pot, Doamne, Cerul, azi, Sa-1 ascund in suflet ? Ta-mi, in schimb, cuvantul ce, Nu are uitare ‘Traiesc, Crezand, c& noi, de cele mai multe ori, Ne-am obisnuit cu timpul. Parusie int-o zi Te poti indragosti Deunom De acelasi om De care te indragostesti Mereu Dimineata cand te trezesti Intr-o zi vei gasi Cuvantul Necuprins de glas Si vei sti Ca ti-ai daruit, de fapt, Sufletul intr-o clipa Neincapatoare intr-o zi increzator in primavara asta Care creste si se transforma in viata Vei privi spre noi site vei indragosti!Un poet Un poet Nu va spune niciodata Totul Cuvantul nu naste Suflete Templul la care ingenunchem, Ramane Cerul De noi, uneori, Cuvintele igi ascund Sensul Ne dezgolim sufletele De idei Si demult nu mai dormim Somnul lumii Tie, Doamne, iti datorez Dreptul la iubire Un poet Nu va spune niciodata Pe cine iubeste Tubirea lui nu moare Tu citesti acum despre ea Fara s& stii cum il cheama, Fard s& stii cum ma cheama. 15 Aurora Elena Vasile ‘Anul III, Facultatea de Drept, Ecologie si Protectia Mediului, Universitatea Pitesti Autoportret Am ales sa fiu ce sunt. frunza trecatoare-n vant. E mut si surd destinul meu, Caci nu mi-a spus pe nume: Eu! Ce s& regret? Eu nu regret nimic, Viaja-i pulbere si praf. E pic. E matase desirati-n cufar E roua plans noaptea-n flori de nufar. Tar eu. ..un punct, o virguld, un semn de intrebare?! voted tare cu un cub de gheata in pahare... Nu te doare...? E aspra batista ce-ti sterge obrazul $i zimbetul... cdci gluma dragostei si-a pierdut hazul. De ce ai Lisat ,soartd, speranfa-comisul voiajor? Ori nu stiai ca timpul imi cinta viata in La minor?!in delir S-a spart viitorul in mii de cioburi $i inima-mi plesneste de atata venin. In fum de figara mi s-a stins privirea Si-a apus icoana la care ma inchin. E patul cald. Dar trupul mi-e rece E vara si zorii mi-aprind lumanarea, ‘ Preot mi-e tcerea si ma iarta de picate. ‘ Cu gura uscatd ma spovedese uitari Un sarut imi dezgheata pleoapele-nclestate Langa mine, demonicul arhanghel se zbate. lar ingerii au sc&pat din adancurile mari Sa-mi aducd pe buze margaritarul suflarii Nonsens Ce sus e privirea ta astrala, Ce jos e pamantul de mine. Satelitul iubirii ma cheama — in neant ¢ ined viu mormantul. infasat in batista de adio E copilul lumii gi-al wu, E stearpa fardna ce-l tine in brate, Jar ursitoarea ii leagana visul. Eu sunt sobolanul de sub podele 7 ee Care-ti roade de-o viata privirea, Ce gust amar are dorinta de-a tra Cand 0 beau din acelasi pahar cu tine. Rapsodie Cum a picatuit Dumnezeu Cand a lsat noaptea si te nase — $i cdinii iadului au plecat capul Auzind tipatul creatici. Aicrescut cu veninul florilor in gradina Olimpului himeric — Si doicd fi-a fost o nimfa fecioara. Ucisa de amintirile apuse. Acum pacatuiesc Eu: Zeita si sclava iubirii Raman pe mormént trandafirii, Caci fi-am nascut fiica: - e Moartea!Vicii {i schitez chipul cu frisca intr-o ceasca de cafea, Sufletul meu o miroase dar n-are curaj si bea, Fiindca arde. lar eu tot ma chinui s- racesc Dar nu merge, ba din contra, nu fac decat s-o incdilzese. Lingurita mea cea dulce, cAci era din caramel, S-a topit de suparare fiindca a asteptat nitel — Sa apari la intdlnire, Dar cam mult te-am asteptat: Chelnerita imbatréni, iar cafeaua a expirat. Am rimas fra chibrituri, cAci fi-am fumat amintirea $i bricheta m-a lsat, iar eu ma pierd cu firea Fiindc& tot n-ai aparut. La cafeneaua din gard Jar s-a intrerupt lumina, iar eu am dat-o-n bara, Lanterna ce-o am la mine nu mai are baterii Parca si becul s-a ars gi n-am cu ce-| inlocui, in plus nici nu ma pricep. Dar se aprind lumanari Vinul cu ochiul imi face si mi-mbie la gustari. Trenul fluiera in gara si bilet nu mi-am luat Am plecat fair’ sa platesc si carnet mi-am procurat De la vecin. Dar m-au prins sila vanzare m-au pus, Tu ai putut si ma cumperi caci eram la pref redus. ‘arol Davila”, Bucuresti imi striga Marea: -Ascunde-i Soarele Sub piele $i aseaza corola lui Pe sufletul tau. Apoi uitd-te atent la mine $i mimeaza-mi Asfintitul Printre valuri — Ai sa simfi cum doare Spintecarea de culori, Ca seva rea de toamna. I Imi striga si Pamantul: -Croseteaza petale Cu fir rosu Pe trupul unui sfarsit De septembrie. $i las Si-ti cada pe buze Lacrima amara |A vantului gonit De agonia Padurii — Vei simti biciuirea Cu stropi de Lumina rbinte Pana cnd, pe fruntea ta, Se vor ingropa ridurile toamnei. Hipnoza Rade lumina de mine Ca un copil naiv Care abia acum invata Sa deseneze, in trei linii, Marul Din care tocmai a muscat Cu pofta unui sarpe. Rade prosteste, lumina de mine, Frangandu-si nerabdarea in palme Ca.un bolnav mintal Care asteapta , Cu ochii pe jumatate inchisi, Sa-si inghita pastila Cu gust amar de gutuie. Rade pe marginea patului Cu buza de jos crapata De durerea vorbelor Rupte Din pagini golite de suflet. Rade cu ceasul de pe masi... $i ti ingana obsesiv ticaitul, Sfredelind prin aerul umed Privirea mea nducd De atata betie de lumina. Pacatul'meu Pacatul mortii mele s-aascuns dincolo de ochi si-nghite printre ganduri doar plingere de mama; pacatul morfii mele desface dintre aripi par siluete false de ingeri fara rama. Ma-mpinge pe genunchi un trup ce se sufocd in fipat de lumini si clopot de regrete. Ascunde méngaiere de raz peste suflet doar lacrima din palma si-icoana din perete.Poezie Motto: Amintirea versului de maine E abunul jertfei de azi Pictez. pe iarba trup de poezie Cu petale de nuferi ingalbenite Ca s-o arune sub privirea Cerului, Frang pamant pe degete Ca si-i imbrac conturul Ca intr-un giulgiu, Cu aburi de lemn ud fi otravesc prima rasuflare Si-apoi o intind Batranului poet Pe lieduri de nimfa $i crampeie de foc Ca s-o instraineze timpului 23 Cezar Burtescu ‘Anul ultatea de Inginerie Mi ic si Mecatronica, Universitatea Politehnica, Bucuresti Din volumul ,,Cele 3 decapitiri” Aud decapitare Aud decapitare, asurzind in ticere. MA infior si ma incant cu aceasta lumina, cu acest neinceput al decapitatiei umbrita de picioarele ce acopera capul in migcarea continua, perfect desfasurata intro imagine static’. Galeria de arta Demult....pe o piatra. Oameni printre radacini, tacere. Astept infrigurat de tot ce nu suntefi, astept pe-o piatrd. MA astept il astept pe mine. Am ingenuncheat credintei asteptindu-Te, am ucis vise am incendiat credinja, $i tot ce suntem este totul. Numir radacinile traind acel strigat spre indepartare, 24Gara de nord Trista, dezamagita si umbrita de mine. de gard triga bolnav o mare nefericire iveste nefericit o mare bolnava. A spre nefire. a. Multi oameni. Multe fete. Mult pitarea golului. carnea? ‘Tacerea, sunetul, si golul. O durere lunga ‘ce atiimnd de mine Precum mirosul dulce __ $i liber ce alearga un cadavru prins intre propria-I ,arana si crucea ce i-a oprit drumul agezandu-se inaintea capului sau. Vara la Bratia Marelui profesor, marelui stapan budist, marelui crestin si mareh lui. Aici cfstiga cine vreau eu pentru c& sunt un om gelos. Haosul sund in sunet utopic. Dezastrul cinta idila noastra. Am zdrobit, un craniu sub tilpile-mi invelite in iluzia golului lasat de imaginea ei. Vad urme care nu sunt ale mele... _ Aici castiga cine vreau eu. “y Dar ea? 7), CAstiga cine e acolo. aici cAstiga cine vreau eu. ‘Am si inghit timpul, praful si ticerea decapitate de Picioarele goale ce imi apasi ticerea pe greutatea lasati de gol.Cismigiu Cezar Burtescu si Paula Tataru pe maini, pe piele, le si durerea noastra. apa intre pene, verde inainte; Itul zace inapoi... ‘imente intre noi; lurile si durerea noastra " Alergind intre ape si sentimente. negre rotesc frumusetii noastre; fea noastra roteste negre. i negre rotesc ibre fore negre. Alergim in aceeasi corabie cu tacerea si vaslim viitorul povestim trecutul, ca s uitim prezentul. alergam in aceeasi corabie ca s uitim prezentul. Tar ea... Nu mai vad pe maini urmele lui... $i nu mai vad pe piele umbrele lui... Dar il vad pe el si vad... surdsurile si fericirea noaste ‘Trecut intre noi, si viitor inainte; ¢ timpul intre noi si sentimente apuse... demult, intr-un sfarsit de septembrie, Acum ne vad... surdsurile si fericirea noastra Alergand din trecut spre viitor. Pisari albe rotesc in jurul frumusetii noastre; Frumusefea noastra roteste gingase amintiri din april. Alergim in diferite timpuri dar ne regasim in vitor $i povestim prezentul ca sa uitm ... Gingase amintiri din april nealearga in diferiteuitam. mai vad pe maini, le ei... Scrisoare catre voi ~ | presar intre aceste patru colfuri, bacsite de dezamagire si, ununate de dispret inunat de durere Port catre-un cuvant imbibat cu tristeti: ma port spre o clipa inecata, cat in nisipul mungilor } . . ~Destinul mi-a pus...nemurirea la incercare, faicdndu-ma lasandu-ma aici, in mizerie si singe; data cu mine a lasat si intunericul, a lasat adevarul si regretul- Acum... acum imi privesc tacerea din ochii Privind regretul...privind cerul...privind; $i cata mila, 29 si cAta mila se risipeste in greata si dispret.. Veti rosti cuvintele mele rostindu-mi nemurirea... Si vei striga in pustiu adevarul, strigand intr-un regret. Chemati trecutul s& arda uitarea, s& ard picatul cu uitarea sa.. chemati uitarea s arda trecutul, suite pacatul cu focul sau.tina Teodorescu Anul I, Facultatea de $tiinfe Politice, Administrative si ale Comunicarii, Universitatea ,,Babes Bolyai”, Cluj Napoca Aripi de sticla "Ai grija de aripi...", mi-ai soptit si-am promis inte s te observ pe sub pleoape, atunci cand ochiul am inchis, cioburi din penele tale au taiat carnea si-au patruns pupila condamnata si nu uite vreodata. lint-ma ingere, in agonie bat aripi si imprastie sfintirea sticla colorata ce ora mi-a oprit, it cu clepsidra ce-a spart in noi simtirea, -a spart in noi si cioburile, la randu-i, inc-o dat’. visul....visul s-a oprit i timpul a-ncetat s& piara Sub urma rece si senina a apusului de vara, Jar mila ce ne-ndura totusi sé mai privim un rasarit S-a sters odat cu zenitul si lumina solara. _N-as fi promis de-as fi stiut pe-atunci c& asta-i despartirea. Poate de tu nu ma stiai...poate de nu credeai in mine As fi fost mai bine...poate Sau poate nu...sau poate da.... _ Dar unde-i astazi umbra ta? Si aripile... $i iubirea.... Unde e oare-mbraisarea? Si amintirea... Unde e? 31 NU simt nimic. Doar cnd vantul-mi bate-obrazul si taie mici fire de picle De la-nceput inspre sfarsit, tind si ma pierd in emisfere $i sa sufair...s Kicrimez putin... Ca din toate astea... Ramane doar venin. Venin imprastiat in strigat, venin ce vreau sa il ofer Si altora, ce nu ma vad cind, otravitd, cad si pier.. $i atunci sufar..doar un pic, de propria-mi lasitate, CAci te-as ierta, ingerul meu, de toate.... Iluzie cu miros de ploaie Stau...ascult noaptea si ii trec linistea prin mine, Sper s& rman ceva din ea in trupul meu, Tar ploaia ce cade parcai-mi face bine in fiecare strop este un pic de Tine. $i imi hranesc iluzia adulmecdnd in aer Mirosul de curat ce ma mentine vie Cand totul e murdar in viata si in Tine... Nici pe departe cum as fi stiut sa fie. Si nu e rau aga, imi spun...Mai ru inca se putea. Odata cu Tine s& dispara si ploaia... $i vantul, de mi |-ai fi luat, unde-as fi fost acum...? Ma-ntreb... te intreb pe tine? Mi-as fi vazut de drum... Dar ploaia a rimas s& bat disperat in geamul meu, La fel de disperat cum o astept la geam in fiecare sear’ - Nu vine intotdeauna... ‘Pentru ce-ar veni?si astepti...si vada cat de mult ti-o poti dori. i...€ Ziua norocoasa, simfonia a-neeput, sunt iarasi la fereastra ce-i de facut. irosul ploii Te gisesc... Imec, dar nu ifi spun c& Te. 4i spun nimic. disperare te respir cu fiecare por s rearea de-a te scoate din trecut... -mi fii prezent si viitor. rc din nou, dar ploaia se opri stiu c& pana maine parfumul se va risipi. i-¢ atat de foame de Tine ineat risc s mor de inanitie ‘mi s& iau iubirea scop si ribdarea ca munitie rizboiul ce il port cu mine gi cu soarta i-e greu acum iubite...si atat ay vrea si stii. ji ma gandesc privind apa pe geamuri suvoaie ce Tatil a creat franturi de fericire ¥e apoi le-a aruncat... Si amintirea, cea mai cruda forma de supravietuite... 33 Adriana Popa Clasa a XIl-a, Colegiul Nafional Liceal , C. Bratianu”, Pite; GAnduri si catrene 1. Umbla cu grija, Viitorul nu e decat o papusa de portelan. 2. Asculta! s nu moar cAntecul frunzei si al inimilor nerostite. 3. Visul ar fi praful unei aripi de fluture praful de carbune praful de cretd, desendnd sotronul pe trotuarul copilariei praful pe care-I spal 0 ploaie de primavara. y Ad 4 Dacé n-ar fi sufletul, care si prefacd praful in propria-si oglinda. 4. Tu, sfera, cobordnd in lumea unghiurilor si colturilor Aduei cu tine Felinarul Unei noi ere. 5.Cand cade frunza, De ce fi-e fricd s& tresari? Coboara pleoapa, sd nu vezi ramura goal’ . Ea doare mai tare decat frunza ce cade.asa a XI-a, Colegiul National Liceal ,.1. C. Bratianu” - Pitesti Carnaval insangerat Danseazi mica prinjesa, danseaza pentru mine, ultimul pe care-I vei vedea. Cu fiecare pas gresit, sufletul meu se va fragmenta, purtind pecetea greselilor tale si te voi absolvi de orice vind. Voi adormi in purgatoriul viselor si voi gusta din cupa ignorantei, lacrimile sarpelui. Ultimul pas se stinge cu alunecarea lind a viefii tale. Masca i s-a spart pe chipul nevinovat, dezvaluind scrisul invitatiei funerare: A murit din vina mea, dar prin moartea ei am fost iertat de pacate.” 35 Lprrky wh Fgol Ei... Intoarce-te din calea ce ti-am deschis odata! Nu te uita; nu ma privi Du+te si ingroapa-ti lacrimile la marginea Uitarii, cdci vreau sa fiu mai slobod in fire. Promit c& nu-ti voi face concesia unei amintiris elibereazi-mi gandul de atingerea ta, de veninul tu... {imi hraneai seva bucuriei cu iluzii si te credeam.. Erai caldura lui Februarie, rai dincolo de timp, erai... demonul meu angelic, erai tu, numaia mea! Ai fost... ‘Tradarea ta ma va acoperi cu un sarut amar si rand de minciuni. Elibereaz-ma prin moartea ta in mine,renaste-mi speranta i reda-mi eternitatea, tu, statuie de cenusi. Epilog Cosmarul meu arimiu igi lasa incet aripile peste realitate; ‘Am stiut. Dintotdeauna.... ‘Toamna mea tarzie, prevazuta in ochii purpurii de August, ‘mA inconjoara cu brafele-i de negura. Voi pastra amintirea, dandu-i aura amorfa a lacrimii scurse din neant, in care pulseaza solitudinea. Un gest, un ultim zmbet se topes soarele pierderii. Ultimul rasarit se stinge in umbra aceea ce a fost. Prea devreme pentru ,,Adio!”, prea tarziu pentru un ultim sérut. Profetie indeplinita Lumanitile aprinse mingaie ranile cu vorbele lor... Soaptele se adevere: vocile igi cresteaza sunetul mut in constiintd, strigdndu-si durerea. Al doilea nod legat de Pithya varevela dorinfele in cosmarul disperarii: Cuvantul Muzei va muri in fata replicilor uitate. Petala bestialitatii va arde-n otrava lacrimilor din cicatrici - ganduri devenite obsesii. .Viafa ta se ascunde printre ruine; caut-o! Tarti-ti vina de a crede-n ingerul pervertit in demon.” «Altfel, nu voi mai putea visRugaminte Suflete de ingeri Mai stai, macar 0 clip& din intinsul albastru; prea repede iti lasi umbra-n vant silacrimile tale ~ n-apuca s4 mai cada. Voi, suflete solitare ce vegheati asupra mea, mi-afi calauzit visele pe brajele increderii. ‘V-am indrumat inimile spre adevar , iar voi mi-aji infeles suspinele tacerii, dandu-mi aripile Jarta-ma ca am uitat s8-fi simt privirea si siti citesc cuvintele vietilor voastre. schitate-n ganduri, ‘Am ingropat cioburi dar parfumul sufletului de lumina eterna a impietrit in amintirea in voi, timpului trecut. pentru ca lanfurile ce ne leaga Nu-ti voi cere clipa noastr sd nu se rupa cea dintai, céici nu voi niciodata. suporta fericirea sparta Si chiar daca in imagini; nu va voi vedea, ascunde-mi sperantele.... veti fi ‘mereu Ling’ mine. i ir Vreau acel zimbet, pe care doar sufletul meu a vizut; acel zambet care a infiorat Dbliindejea lui Mai si care a incalzit abisurile reci ale Constiintei Uitarea creatorului Trezirea sufletelor gemene din vremuri diferite, absoarbe creatia in lumina. Elibereazi-mi Senzatia din cugca Uitirii.Acel ,niciodata” ,incrustat in inima ta, . 3 a crapat cu inceputul Gabriela Militaru cAntecului unei Clasa a XI-a, Colegiul National Liceal ,,I. C. Bratianu’”, noi ere. ‘Sunt lacrimi amare planse pentru a finemuritor, iar =~ inspiratia furata iti adoarme sufletul. Trecutul se prifuieste-n uitare, iar eu cresc in agonie, ma invalui-n indiferent’ si renasc din invidia Ta. imbatranesc prin moartea Ta in mine, cAci sunt ceea ce odata ai fost siTu, ETERN. Un nou semizeu renaste din cenusa; doar eu iti voi inchide ultima suflare in globul inimii de cristal. Doar in mintea mea Doar in vise te mai privesc, Te caut in mine $i ma regasesc. in singuratatea ce m-apasi Tot mai des. Doar in minte imi apari, Doar o secunda, Apoi pleci, revii si iar dispari, Cao naluca. Doar in inima te mai iubesc, Dup-atatea visuri pierdute Ce ma ranesc, Si simt durere. Doar subconstientul te mai pastreazi, Nepatat, si pur, si sadic. Poate doar o minte treaza Sa te mai aminteasca. intrebari Ai ascultat vreodat murmurul padurii? ‘Ai privit infrigurat strilucirea lunii? Te-ai intrebat oare pentru cine bate vantulSi cum de se uneste cerul cu pamantul? Te-ai gandit ca soarele nu e decat o stea, Rasaritd doar in amintirea mea? Ai cdutat rispunsuri la intrebari ce nu au rost, Ai meditat la ce va fi maine si la ce a fost? Nu mai cduta, e prea tarziu, Ai si ma gasesti cnd n-o s& mai fiu. Si-ai sd-ti dai seama cd viata ta A fost doar o ofranda adusa-n amintirea mea ifi las... Liber...fara retineri prin lume, Aziplec gi te las in urmi. iti las clipe rele, dar si bune, Mai las un vis, o ultima minune. iti las un gol in inima, Poate-o lacrima pe fata, iti las o parte de vind Si o mica speranta. iti las scrisori si amintiri $i surdsuri furate din priviri. Iti las tot ce-am avut mai sfant, Te las pe tine, ifi mai las un gand. {ti las o privire trista, poate-o lacrima Varsata pentru tot ce-a fost, {fi las un sdrut dat cu patima, Apoi plec...nu ma recunosc. Nui las un ,,adio”, n-ag putea, Sa stiu cA nu te voi mai vedea. Mai vreau 0 iluzie, doar atat, Sa stiu cd-fi voi revedea chipul bland. Nu stiu Singur printre balarii, prin ploaia vietii, Fara nimeni lang mine, in valtoarea tineretii. Sa rad, sa plang, sA fug, 4 zbor, Nici eu nu mai stiu pe cine am lsat in dormitor. Azi esti o fantasma, maine esti un vis, O iluzie pierduta in ilustrul para O amintire crunta, pe care am lisat-o undeva, in patul meu sau in inima mea. Ai venit ca o naluca, ai disparut ca o stea, Nici nu mai stiu daca ai fost aici ori ba. M-am trezit intr-o dimineaja si nimic nu mai era, Decat o ceasc& goal de cafea... Nu ai lisat nimic in urma ta, Nu-mi mai amintese chipul, ci doar privirea, Acei ochi cAprui care m-au privit profund, Acele pupile care ma faceau! si rad. Eteycd$i nu mai simt nimic acum, Decét un slab miros de-al tau parfum. O amintire f%ra chip, ingropata adanc, O fina pierduta, o persoana din trecut... Ofranda zeilor , ascunde-fi fulgerul din calea mea, mandra Hera, regina peste-Olimpul luminos, cA mi poti face si cad mai jos? protectoarea mea, in tine ma-nered si-acum, am nevoie pana la acel capat de drum. Afrodita, nu sunt incatusat de dragoste-amara, i dragostea e tot ce ma-nconjoara. tu, marefe Ares, cu razboiul si durerea, -ai invaitat s4 lupt, s4-fi implinesc vrerea, is, cu vanatoarea ta, un dar ceresc, Lai invatat si caut, sa pindesc. tu, Hades, zeu al morti si-al intunericului, tine te venerez, pentru cd nu esti fals, nici nedrept, Si pe-a ta frumoasa Persefona, Cici moartea ma poate lua in orice moment. Tar voi, zei care m-ati desconsiderat, Promit ci nu am si ma fac uitat, Promit sa v-aduc moartea si-n Olimp, Promit s& fiu Hades al vostru, sa va schimb... ‘nu ma va opri nici el, nici altul, sa-mi implinese menirea, Regret nocturn Minciuni...amar, pustietate, Tot raul din lume s-adund-ntr-o noapte. Lacrimi...si fricd, si teama, Astept sufletul si-nceapa si geama. Durere...plins, singuratate, Nu stiu sé-mi dezvalui sperantele toate. Tristefe...si ura, ticere, in visele mele e-0 noua cadere. Regret...si spaima, tradare, imi vajaie capul, se-aude mai tare. Dezamigire...agonie, si moarte, Tot raul s-adund in mine la noapte. Uitand de tine Totul se schimba-ntr-un minut. E ceva fals ,ceva banal, Am vrut sa intru-ntr-un trecut Pe care nu-1 mai am. ‘Am chemat marea spre mine, Am vrut s& m-ajute tacut. Dar matea s-a preschimbat in tine Trist, mult prea crud.Am strigat spre cer si cada degraba, Sa nu mai stiu ce-i cu mine. Voiam din mintea mea sa te scoata, Sa nu stiu de tine, Dar marea, gi focul, si cerul intins, N-au vrut si m-asculte. Doar tu, ce credeai c-ai invins, Tar fugi...oare unde? ‘indind o clipa de fericire Ni se duce viata, curgind Lin, ca un izvor de suspine, Ce dor...si-au durut. Visand la un lucru ce-| vrei dinadins, Sacrifici tot pentru el $i nu te pofi lisa iar invins Si-l caufi, stingher. Dorind zi de zi un strop de iubire, iti pierzi speranta mereu. pierzi, dar ea insistent tot revine Atunci cand e greu. Si zilnic, gandind iar la mii de povesti, Tot cauti si scapi din nou afa. Nici tu nu mai stii de fapt ce-ti doresti... iti cauti oare viata? 47 Maria Magdalena Rad: Clasa a XF-a, Liceul Teoretic ,,lon Barbu”, Pitesti De luna... Te-am vazut de lund noua Te confundai cu noaptea. insd chipul tau era in ceat Caci priveai in gol. Abia de lund plind ti-am vazut fata Dar era acoperita de o masca. Te-am intrebat de ea; iar tu, Tu tot priveai in gol. De luna rosie ai vrut s-ti stiu taina; Si-ti scot masca de pe chipul ingdndurat de gol. In ochii tai de stele Citeam atata suferinya incat aproape am plans. Atingandu-te, am simfit cicatrici si lacrimi uscate In alta lund noua, Ne-am imbratigat si plans; spundndu-ne poverile lunei. Apoi ai disparut si. am infeles cine erai...EU!Rugi timpului Opreste-ti apele zbuciumate $i fale cristale in zori sd nu se piarda speranta. Lasa si curga noptile, SA treacd negura eterna ~ a vietilor distruse. Opreste norii de furtuna, Sa rasara iar speranta sia celor deziluzionati. Lasi si curga bolta, Visele sa revina celor eretici. Opreste armata decéizuta, Can veci suntem atei rugindu-ne-n zadar. Lasa templul lumii, si revenim din nou la ce-am pierdut. Synthia Albulescu Clasa a ', Colegiul National Liceal I. C. Bratianu”, Clipe Clipa din urma e de milioane de ori mai lung decat cea dintai. Clipa ta am ascuns-o sub pleoape, nu-ti mai fie teama, n-am mai clipit de secole! Clipa mea este semnul de carte dintr-un manuscris fara titlu. Clipa noastra a stat pentru o clip’, dar am clipit exact in clipa in care ni s-au intalnit privirile. Zburatorul De ce ma dor in fiecare seara doua stele ca doi ochi tristi, naufragiati pe umeri si-argintul lor viu imi colind’ trupul sub care se aprind campii de maci? De ce prin singe ma cutreieri-o vioara sicresc din gemetele ei copaci?ina Joana Dumitrelea Clasa a IX-a, Colegiul National Liceal ,.Zinca Golescu”, Pitesti Caracterizare Pe pajistea uitarii am poposit si eu cu gandul nemuririi: ma simt ca gi un zeu ce freamata si umbla pe cai intunecate s& gseascd raspunsul la nesfargita noapte. Placerea durerii o simt din ce in ce ci duse sunt momente de-a intreba de ce. Utopia frustrarii, a fricii, chiar a groazei, mi face s& ma pierd in nesfargita noapte. Si vad o luminita ce curma-a mea durere; dar stai, era un inger cdzut din mantuire. Ploud acum cu ingeri ce se fac nevazuti” cci diavolul Je-a luat ce Domnul le-a cerut. Plang acum, urlu, tip, dar nimeni nu m-aude cAci noptile de vari acum si ele-s ude. Lacrimile mele sunt doar 0 amagire cAci noaptea-a fost spalata de sange si mahnire. Sa plec din acea uitare?” ma-ntreb la randul meu, Sa plec, c&ci dup-aceasta eu nu mai sunt un zeu. Si fug de pleava lumii, si fug de-a lor chemare, c&ci sunt precum si hunii strdngi la 0 adunare. Am sa caut refugiul de vulturii plesuvi ce rup din mine carne pentru a fi mai buni, pentru-a face hatarul celor ce au uitat cd si eu duc o lupta, si eu sunt un soldat Soldat in lupta fricii, a nepasarii lor, a armelor pierii care acum ma dor. Comoara din umbra Fereastra se deschide si ochiul se aprinde, comoara mea din umbri incd in minte-mi umbla. M&-ntind ca s-o apue de fraie, sf. 0 due la mine-n camera, sa fie libera. Comoara mea iubita, de cnd eu te cunosc, nu mi-ai dat nicio clipa ca sa te iau la rost, sate cert, s& te huidui si sd+{i spun cd-mi inseli inima cu gandul si ierni cu primaveri. Rugiminte primaveri Primavara-i dulce pentru cele mii sin suflet aduce de suflete uitate mii de bucurii, si-ncuiate-n noapte, cAntec de copii, pentru mine insami. cAmpuri verzi cu flori, Primaivara dulce, si privighetori las-ma in pace Dar pe mine ma las ca sa pot sa pling cti;a mea napastai sis pot sa fug de asuferi de pleava cea rea 52tituie lumea, Eu voi renunta Adriana Ioana Voinea Bn esc inimie mea Clasa a IX-a, Colegiul National Liceal ,Zinca Golescu”, Pi mai pot iubi, s pot trai Adio primavara, Batt soak eu vreau din nou iam’. Dincolo de nort Testament Ai privit vreodata prin viata? E ca si cum ai privi prin nori. Se-ntuneca ochii, in fata-i doar ceata $i nu mai exist nici sunet, nici culori. Ploaia ce umple potirul nopfii ma pica si pe mine si-mi spala speranta si umple si rdul de singe murdar ce I-am picurat pe un drum clar ca gheata. Dar noi suntem oameni i ce-i peste nori Cunoastem de cnd exist pamantul, E-acelasi soare scaldat in culori $i mii de cAntari, ce aduce vantul. Doar tunetul ma poate trezi din cea uitare si fulgerul imi poate lumina acest drum si simt chiar si acum a nopfii savoare cum ma otraveste, ma trimite in fum. $i-atunci dincolo de viata ce e? Tot ce este si dupa furtun’, E eterna nemurire si vesnica traire, viata pentru noi, o viata mai buna. Acest fum al mortii ma deruteazi mai tare si-ncep sa uit ce pentru mine era sfant, ‘ncep s& aud a noptii chemare ce ma-ndruma cdtre un alt drum, mai plipand. Tubesc furtuna lubesc furtuna-n ceruri cAnd sta si ma vegheaza $i fulgerul cel reped cand mintea-mi lumineaz& $i picurii de roua ce-mi ascund lacrima $i frigul ce-mi ingheata in noapte inima. Dar nu pot s-accept simpla banalitate, si cedez la tot pentru ceea ce am luptat. Voi continua sa-mi crestez juriminte pe piele gi astfel nimic nu va mai fi uitat. Doar ploaia cea sihastr va ascunde de mineGandul intunecat ce zi de zi revine; $i de sunctul ploii nu vreau s& mai aud Ce-mi spune constiinfa in soaptd sau in gand. Te rog, furtuna blinda, sa plangi tu pentru mine $i-ngheatdi-mi sufletul s& uit durerea ce revine $i vantul tau cel rece sa-mi ia dulci amintiri, Rataceste-mi-n vegnica uitirii méntuiri. In umbra soarelui ‘Acum ceva timp, Cativa ani....(cdteva vieti parca) Eram un copil.(as mai fi fost inca, daca nu trecea timpul.) $i cra frumoasa viata.(sau nu. poate doar mi se parca mic.) ‘Acum nu mai e nimic cum era, Parca s-a schimbat lumea (ba nu, eu m-am schimbat, totu-i la fel in jurul meu, dar nu gi eu...). Acolo unde vedeam cu ochi de copil Magia care lumina noaptea in zori, Acum vad doar un soare, Stea mijlocie ce apune si rasare; Brusc nu mai e la fel de magic, Tar soarele copilariei mele Si-a pierdut din maretie. (la fel de maret era si inainte, nu el a decazut ci eu, din inocenta nestiinfei, din vesnic-veselul copil ce-am fost.) ‘Acum stiu, am aflat, Si soarele se va stinge intr-o zi Si va cadea, Dar eu nu-l voi vedea, Caci voi cadea-naintea sa. Liniste Privese prin noapte linistea tacuta, Privesc prin intuneric si singuratate, CAci printre ramuri nici vantul nu mai bate Si-n ceasu-al patrulea nici pasri nu mia cfnta. in copacii de piatra st ramul neclintit $i nemiscati-i frunza si toate par pictate, Ca un tablou ce pare prin culori cd renaste, Dar toate imi sunt moarte cand vantul s-a oprit. Doar stelele in cer mai lumineaza reci Spre firele de iarba ce-asteapti-n amorfire Ca vantul s& le sufle a vietii nemurire, Spre paidurea calma si spre ale ei poteci. Apoi vantul se-ndura si trezeasca din now Padurea si copacii, frunze, fire de iarbi Si-ncepe grijuliu s& miste-ntai o creang’, Apoi toatd padurea danseazi-n ritmul siu.O pagina de carte A maitrecut 0 clipa, s-a mai scris un cuvant, olitera pe pagina subjire suflata de vant. A mai trecut 0 zi, s-a terminat o pagina din cartea vietii inc o foaie goald-mi sta in mana. Asteapta-o zi sa treaca, asteapti-o raz de lumina, de poveste, s nu fie pustie caci albul ei doreste ca cineva s-o scrie. Si fiecare clipa isi asterne povestea prafuita-n cerneala albastra. Cine-ar citi-o ar crede c4-i 0 poveste scrisa de-o mana sihastra. Dar cine s-o citeasc&? Cine? Cine si-si piarda vremea sa asculte 0 poveste fara nume, - / fara personaje definite si fra nicio actiune? $i totusi pagina mea se da singurd gi las s& se scrie-n urma ei alte cuvinte si alte idei. Gindindu-se la vesnica uitare tremura, Cici va ramane cu sigiliul timpului pe ea, nimeni n-o va citi macar 0 dati, chiar si de cel ce-a scris-o va rimane uitata, ci amintirea-i dulce prea mult va-ndurera. Nimeni n-o va deschide pand-n ultima zi, cnd firul neintrerupt al vietii atinge clipa batranetii si cel ce-a scris povestea, din nou o va citi, de dragul tineretii. Sub legea timpului M-am nascut. -Oh, stai, te rog, timpule! Da-mi o clipa sa vad cum este lumea Si sa cunosc lumina. Opreste-te s& pot pastra Momentul nasterii in mintea mea. Nu aio clipa? -Am, dar nu iti dau, copile. Nu ai acum nevoie tu de clipe. Sub legea mea mergi inainte, Mergi dupa mine. M-am jucat. -De-ai vrea sa mai stai, timpule!Da-mi o clipa si fiu vesela, Ca jocu-i cea mai pura dorinta. Lasdi-ma s imi amintesc De bucuria jocului copilaresc. Mai ai vreo clipa? -Am, dar nu acum, nu-i timpul. Jocul tau e incert, nesigur, Nu ifi va folosi. Sub legea mea viati-ti dau, o viata numai vei avea. Am visat. -Daca-ai putea sta, timpule! Sa mai trdiesc o clipa acest vis, Visul micului meu Paradis. E cald, iar inima mea inghetati Ar vrea clipa-n vise sa mai fie scaldata, Ai putea deci si-mi dai o clipa? -Da, pot, dar nu vreau! inca nu. Visul tau, cat de cald ar fi, E efemer. Naste-n tine iluzii. Te pierde de sub legea mea, Tar ea prin lume ifi sunt calea. Am iubit. -{nduri-te a mai ramane, timpule! ‘$4 mai iubesc o clipa in eternitate Caci simt cum inima in piept se zbate. Si ca vrea sa iubeasca mi se pare. Si eu vreau, cu-atita ardoare. 59 Te-nduri deci si imi dai o clipa? -N-am cum. Nu fi-a venit sorocul. lubirea ta, de te-a lovit norocul, Va fi cao poveste. Dar atat. Sub legea mea, iubirea nu-i nimic mai mult. Si astfel timpul a mers mai departe, M-atras cu el pe cai intunecate $i nu mi-a dat nici un moment ca sa rman Langa tot ce-am primit, tot ce-am avut. Si... Am murit. -Oh, timpule, clipa mea s-a pierdut. viata am avut, O viata a trecut. ‘Am mers dupi cum legea ta a spus. Si-acum? -Copile, asculta tu la mine. Eu pe tofi i-am purtat pe ultimul drum $i eu sunt cel ce stie cel mai bine Cat prefuiesti tu la sfargit clipa de ragaz. Mai mult decat oricand, Caci de sub legea mea tu ai iesit, Ai timp acum sa vezi ce ai trait, Cé-fi dau cadoul meu, momentul infinit.Clasa a VIII-a, $coala General Nr.3, Pitesti Crescendo Aji incercat sa vezi Cat de bine se simte Cand incerei s& te descatusezi De lume prin cuvinte? Ai incercat lumina sd o sfardmi, Doar praf si ramana, Sa 0 tomi apoi peste carbuni? Degeaba, ei tot negri-s in inima. Ai simtit valul ce se izbeste De picioarele tale nebun si inspumegat? E nebun pentru cd el iubeste Clipele ce tu le-ai uitat... Am dorit intotdeauna Sa rasar odata cu soarele $i s4 apun in acelasi timp cu luna, Momentele traite impreuna Sa rména pentru totdeauna... Doar noaptea Senin impaienjenit de noapte, Raze de lumind el sfarma imi mai vorbesc in soapte Ape ce tcerea o sugruma... Stau singur... Se rostogolesc pe bolt, Nisipurile aurii de pe mal... Ea marea tot 0 asculta, Eu sunt luat iar de val... Etern... Plapuma de lumina, Ne acoper oceanul Eun vis de luna plina. Tubito, te-am asteptat tot anul... Prea putin... In bataia vantului nepasitor, Salcia incet se biciuieste, Cuprinsa de-un rece fior Luna-n nori se-nveleste.. Coboari-te... De ce te-as mai astepta? Site stiu la pieptul meu... Oare tu vei uita? Am stat cu tine mereu... iin zadar... Un vis isi asterne praful,Peste nesfarsita noapte, Sa fim unul lang’ altul, Tubirea sa-si facd parte... Pe veci.... Presiune Presiune....timpul trece... Nu mai e timp! Devin tot mai nepasdtor, mai rece ‘Nu pot s& ma schimb... : ‘Sunt inchis intr-o cutie De ceea ce se numese secunde Nu imi pasd ce si mai fie, Am gisit loc unde ma pot ascunde. .. Refugiul meu dintr-o lume nebund, Visul devine realitate... Prea multe...prea multe se adund... Numai tu lipsesti, s4 ma injunghii in spate... CAta incredere am putut si pun, Desi acum nu mai conteaza... Totul a fost ars, ¢ scrum, Viata trigeaza... Niciodata si nu te increzi y Decat in propria putere, Kg Dac nu, mult o sa pierzi "i $i vei fi cuprins de durere.... Ultima static Presupun cA v-ati simtit bine, in lunga noastra calatorie... Pregatiti-va ca acum vine Ultima voastra statie.. Mult ati calatorit, parca o vesnicie, Daca ma gandesc mai profund, , __ Viafa voastra in tren se stie... Inainte sa plecati, va rog, lasafi-ne un gand! Gandul supremei bucurii Sau gandul de ura nebuna! Gandul c& nu veti mai fii A, nu va speriafi, era doar... glumi! Am ajuns! Va rugdm s& pardsifi vagoanele... De ce refuzati? E un loc frumos... Pentru asta ati platit biletele.., ‘Acum va rog sa va dati jos! Batrénii sunt primii ce coboari... Le place atat de mult, Parca sunt locurile de odinioara.. Uitagi ei vor fi.. demult.. Plini de inocen{a, in ultima statie coboara, Cei care nu au nicio vind, Tineri ce incd nu vor si moard.. fn zadar acum....deja au vazut lumina.Clasa a VI-a, $coala Nr. 1 ,,Nicolae Simonide”, Pitesti Cat timp?... Cat timp voi mai ratici ca prin ceatai, prin propria singuratate, prin labirintul gandurilor, pe cArarile vielii? Cat timp voi mai ramane in subteran, agteptandu-1 pe Hades si ne elibereze de sub robia pacatului? Nu sunt acolo... Nu sunt acolo sd-i sterg, cu stirutari, lacrima, sa-i vindee ranile sufletului si-i alin durerile, pentru c& nu pot iegi din aceasta inchisoare a copiliriei. Andreea Capatana Clasa a Vi-a, Scoala Nr. 1 ,.Nicolae Simonide™, Pi Copacul Copacul verde din gradina intai si-a pus gateli aurii si aramii, apoi le-a azvarlit peste potecile arse de bruma. Armas golas, cu bratele inaltate rugator cdtre cer, iar cdnd au cAzut primi fulgi, s-a mutat la caldura, in inima mea. Izvorul Plang ochii mei argi de singuratate De parca mi-a fost scris sa fiu O lacrima intr-un pustiu... Durerea fiinfei mele-nstrainate Aluneca incetisor Spre-al universului izvor...dru Mandu Pasarile calatoare yenit cu mic, cu mare: ste zi de sarbatoare! Florile sunt fericite i-atdt de frumos gitite, parca-ar fi zugravite. Din padurea inverzita Tata. Vine-o turturea Ca si-si facd iardgi cuib Ghiocelul din gradina Face pe paimant lumina Nunta Sus, langi fereastra mea. Ramona Georgiana Nita Clasa a VI-a, Scoala Nr. 1 ,,Nicolae Simonide”, Pitesti Soarele-n vésmant de aur $i incoronat cu laur, Striluceste ca un faur. Vine clipa norocoasa Din ziua cea mai frumoasa: Primavara e mireasa! Vestea Se vesteste-n toata fara C-a venit iar primavara $i-n campii acum colinda, Florile sa le deschida. imbracindu-le in ie De culoare strivezie. 67 e's Clasa a VI-a, Scoala Nr. I ,,Nicolae Simonide”, Pitesti Mama Privirea ei a contopit cerul si marea dintr-o zi aurie de vara, imi atinge fruntea cu mangaieri matasoase, iar buzele dragi soptese vorbe de alint. Locuieste in inima mea care-i pastreaza cel mai de pret margatritar: dragostea! Vocea noptii Luni, stele, ~ unde esti neoane ceresti, unde esti? stau spanzurate Vocea mea in copacul e insasi, cu ridicini vocea noptii in aorta orasului prelinse din adormit, iar eu lacrimile mireselor bajbai prin bezne parasite. 68nut Paraschiv Clasa a VI-a, Scoala Nr. 1 ,,.Nicolae Simonide”, Pitesti Ecoul Cer plumburiu in privirile tale, Ploaie de frunze vestede-n sufletul met Ne-am ratacit prin anotimpul iubirii, Nu mai gasim drum de intoarcere, Nici cilauza, nici speranta, ‘Asa c& orbecaim prin intunericul din noi, Strigdndu-ne unul pe celallalt, Ascultind ecoul... Revedere Dupa ce te-ai mutat la mine in suflet, ca-n vis, dupa toate cele intimplate, stiu cd tu, fara niciun moti, mi-ai promis c& nu ne vom mai vedea, c& ma vei lisa Ja marginea inimii, dar eu simt cum tu, minunato, vei veni despletit’, cintand, iar eu te voi saruta fra niciun cuvant. 69 David Albulescu. Clasa a V-a, Liceul de arté ,,.Dinu Lipatti”, py Ochii Deschid caseta cu bijuterii Si cele mai frumoase dintre ele Sunt pietrele de smarald ale colierului. Si cu nervurile, Si cu ierburile, Sicu stelele... Nimic nu e mai verde Seaman atat de bine $i mai stralucitor, Cu ochii tai, mama, Ca ochii tai! Tar ei seamana gi cu frunzele verii, Mortacel Pe atunci cand ma intrebau cum mi cheama, rispundeam ca orice copil care s-ar fi putut numi Ionel, Viorel, Aurel, pentru c& asa fusese botezat si strigat la catalog, de cei din jur, sau de mama, dar cochilia mea §-a preschimbat “, intr-un cavou gi... 70 mori, melcule, mori ingropat de viu, mai ai un minut de trait, pand numa la 60, pana cand strivesc lacrima sub geana, ai si murit, m-ai lsat orfan, acum cand sunt intrebat Cum te cheama, baiefel?”, raspund: Mortdicel.Ghita ‘Clasa a V-a, Scoala Nr. 1 ,,Nicolae Simonide”, Pitesti CAnd soarele rasare Trezit din zori, Soptese zefirii Soarele surade $i blande brize Miilor de flori, Cantul iubirii lerburilor crude. * Inganat de muze. Zambesc si muri, E-o zi de vis in al naturii Fantastic paradis. Reintoarcere Primavara, te-ai reintors Inrourata de fericire Si fi-am sarutat obrajii ‘Trandafirii si stralucitori, Fruntea incoronata De cAntecele ciocatliei si privighetorii, Degetele pe care au imbobocit ghioceii! Adina Ionita Clasa a V-a, Scoala Nr. 1 Nicolae Simonide”, Pitesty Nu e usor... Nu € usor sa spui ,,te cred”, Nu € usor sa spui ,,te iert”, Nu e ugor ca viata toata intr-o clipa sa fie sfaramata. Nu e usor sa spui ,te iubesc”, Nu e usor sa spui ,.te urasc”, Dar e usor s& spui cuiva: Ta-ma de mana si vom zbura! Poezie, poezie... Poezie, poezie, cu puf roz la palarie si cu rochia de cristal, ag vrea s&-{i aduc in dar fericire, mulfumire, ca si-ti dai seama si tu ce simt eu si poetul cfind te scriem, poezie!nuela Radulescu Clasa a V-a, Scoala Nr. 1 ,,Nicolae Simonide”, Pitesti Inspiratie Am asteptat cu neribdare Sa vind clipa de visare Si sa-mi aduca de departe Ritmnuti si rime fara moarte: Romante minulesciene, Elegii eminesciene, Sublime versuri de iubire, Sa vile las ca amintire, Dar inspirafia s-mi raman& $i pentru tema la romanal... Primavara in parcare A sosit, pe aceste pamanturi jilave, Gatita in matasuri gi dantele cercelate Cu ostroave de verdeati, cu tufe de pelin $i cu fluturi multicolori, Lasand cu gura ciscata Blocurile cenusii, trotuarele murdare, Masinile si stilpii de telegraf. Far saga, fara suparare, A sosit primavara, in parcare! PROZAsistent universitar, Facultatea de Stiinfe Socio-Umane, Universitatea Pitesti Despre iluzia realitatii Visasem intr-o noapte un stol de fluturi albi rvasindu-mi gandurile; tentafia de a descoperi ce se afla dincolo de fosnetul trist al aripilor lor imi amortise impulsul de a face asta. Dac& ag fi putut si-mi dezlipesc buzele de plumb din negura visului, m-as fi abandonat linistita ecoului surd al zborului lor. ins somnul era prea adanc. Cortina de catifea neagra se incapatana si rimana_ tras spre un istovitor amurg. De fapt ea separa lumina de intuneric. Nu imi mai doream atunci si vad reflectat in rama unui tablou, flancat de lumina difuzd a camerei, un stergar ornamentat cu bogate Variatiuni fSrdnesti. Poate cA tot acest vis avea un rost. Poate ci dorinta de a palpa ceva vetust, ceva incrancenat de trecerea timpului, nu era chiar atat de iluzoriu. in acea sear magica sacrul imi didea tarcoale. Pentru cateva clipe egale ca intensitate cu eternitatea, trecutul sfint didea mana barbateste cu prezentul profan Brusc tot acest ritual cosmic s-a destramat prin zgomotul aspru si ascutit al unei margele de sticli pribusite pe podeaua camerei mele. Am simfit cum se rostogoleste intr-un dans ametitor, invadandu-mi camera cu sunete scurte gi intense. Nu am avut curajul si vdnez acest sunet. Hazard blestemat! Fluture albastru cu aripi frante! Am cuprins cu privirea infinitul, insi teama de a-I suporta la nesfarsit m-a repudiat din imparatia lui. In acel moment de desteptare din somnul cel greu, am ratat destinatia marilor clipe. Dimineaja m-a intampinat scaldaté in lumina, Un moment de luciditate m-a forfat si renunt la reveria nducitoare a noptii trecute. Poate ci toate aceste lucruri ciudate care mi se intamplau nu erau decat un refugiu prapastios din fata unei realitati cotidiene mult prea 75 anoste ca si nu-mi ingusteze spiritul, Sau mai bine spus nu era d ceea ce constiinfa mea inventa pentru a-mi justifica faptul ca compliceam intr-o dulce si inutila trandaveala in fafa prezentului, priveam cu raceala, si uneori chiar cu 0 usoara condescendenti. Era are asta incapacitatea mea de a lua decizii, considerdndu-ma astfel 9 victima a unor circumstante intimplatoare? Gandul c& hazardul imi decidea destinul, si nu eu insumi, ma seducea peste masura. Fram, prinsi in mrejele amefitoare ale unui haos organizat. Simjeam totusi nevoia unui slab control asupra realitatii in care traiam gi puteam face asta numai orchestrind cu voluptate simfonia nonlibertatii E mai tolerabila suferinta provocata prin deciziile altora decat cea determinati de propriile decizii. Dintotdeauna am incercat deznadajduita sa ma descopar prin micile erori. Marile esecuri nu imi trezeau decat un sentiment de resemnare. ins greselile minore imi trezeau un viu sentiment de autoculpabilizare, Nu pot afirma cu certitudine daca aceasta trasdtura pregnant a personalitaii mele era © inclinafie natural sau igi avea sursa in vreo indeletnicire deprinsa si cultivata inca din copitarie, Educafia religioasa care mi-a fost insuflata de catre bunici avea © contributie destul de solidi in conturarea unei optici de viata. Senzatii, perceptii, emofii, sentimente - pe toate le decelam prin Taportarea la sacru. Toate cipatau un infeles atunci cnd axa transcendenfei igi punea amprenta asupra lucrurilor, imi rezervasem ragazul de a contempla nonsalant dinamica viefii fara si particip decizional la ea. Era un lux pe care si-I poate permite un infirm in fata viefii sau era temeritate? Nu m& preocupa prea mult si descopar sensu! moral al actului meu, ci doar ma stimula utilitatea acestuia. imi era folositor din simplul motiv cd nu imi solicita constiinta.icoleta Daniela Sima _ _ Absolventi, Facultatea de Stiinfe Economice, Juridice si Administrative, Pitesti Hotel Traffic (fragment) Sunt. A tuturor. A tuturor realititilor impaiate cu vis. iceversa. Pe perefi zilei se scurge vicios, lutul farddelegii, frimantat miinile noastre. Nasc. Perdeaua zilei ¢ gri. Nase pe corzile vocale timentul de-a sta agatata de streasina fricii ca un miriapod de-o mz uscatd: clipa singereazA forfoté. Ahhh!!! ‘Tragaciul ei mi- apasi pe timpli si tampla imi scuipa amintiri: 2 iulie. Corvoada de sete usor forjate ce se revarsd-n prapastia zilei, ocheade infantile ce te prind in streangul lor insesizabil, grimase ici-acolo, un suras febril presat sub decorul plapand al imaginatiei, zgomot isteric de tacdmuri, uvinte stinse sub scrumul uitirii, inocenta in aer, ifose si muzica veche infundand tavanul ~ toate acestea anunfau iminenta trilogie: nu stiam c& nefericirea iji poate deschide porticra, c&-ti trage scaunul and te agezi la mas sau cd te poate siruta pe frunte cénd ai atta nevoie!...Ea a impartit cu mine acelasi fum de figara. © vreme. Apoi ‘am infeles ca nefericirea poate fi comoda: te poate invaja si nu-fi mai doresti nimic de la oameni si si-ti doresti totul de la viat’ — un psiholog ar mustra aceasti atitudine: ,,Cum pofi ajunge direct in fafa apartamentului de la etajul 7 la care stai, cu liftul de pe palier separat de al tau?” . - Ea si cum ai mirosi un trandafir cu masca de gaze...-il aud respirind la fel de profund ca insusi sensu! cuvintelor rostite, ca un raspuns la anticiparea mea. Se perinda prin fata asteptirilor mele sub forma unui evantai de cuvinte, de fiecare data mai ademenitor: - ...simplitatea e regeasc. Ma crezi? 7 Reinventeaz zambetul numai pentru mine, el, Arlechinul. imi toarna in vene visul ametitor si dulceag, mi-I revarsi in cupa betiei liuntrice. $i doar eu ma-nvart in semicercul privirii ce ma imbie...pe asfaltul orbirii: ~ $tii? Dac& maine ai pleca in State, cu te-as urma ca sa fiy presul tau! infelegi? Presul tau! — imi sdruté mana congestionat la fata, pierzdndu-si privirea in imbratisarea unei priviri pe care n-o recunosc la mine. Maniac! (Rad. Pacat c4 nu s-a inventat o unitate de masura pentru sarcasm!...) Mi se scutura gndul de orice firicel de vis si oricat ag vrea sa nu fiu...sunt, Sunt si atat. Uneori parc nici nu sunt. E atat de usor si fiu...Oamenii ma observa, ma studiaz si ma intrigé felul lor inciudat de a ma privi; ma consum in privirea lor. Eu sunt cu ei, dar ei sunt pe Jang mine. Sunt omul nepotrivit la locul si momentul nepotrivit. C- asa sunt eu: nepotrivité (pentru tofi si toate). Nici tu, nici eu nu credem in mine. Nu sunt ceea ce par. $i nu par ceea ce sunt. Am invatat de ta viata, (in vremurile cand ne paruiam amandoua ,,cu migald” — acum ne paruim cu respect reciproc pentru afinitatile dintre noi: améndoua suntem scurte, ea in fapte (nememorabile), eu in vorbe; ce-ar mai fi fost si aflu maine c& viafa se vinde la metru?) am invatat si nu-mi mai fie fric& de fricd, sa mor printre rinduri vorbite, nu scrise sau nici micar vorbite, si rad cand n-am ce face sau cand n-am de ce. Ori si devin fara voia mea, imuna la urat si nefast. $i sd cred intr-un singur Dumnezeu ocupat, cu buze amortite de adevaruri necomune cu mine, cu tine... Sap aceeasigroapi comund a osemintelor unei_fericiri apuse...Zac in aceeasi viaté pagina, laolalté cu tenebrele ei concitadine. Dar ce pot face eu dac& viata m& vrea incdtusata? Viata?! Ce e viata? Viafa mea e 0 pagina goala si stearpa de alb...din care absenteaz mainile dumnezeului tau si nu mai am loc si-mi scriu istoria de atatea carenfe! Nu ma opun, nu plang, nu zbier: disec ! Repudiez amintirea! Imi vand furia zAmbetului acesta fatarnic pe_un altul caustic; doar ca s& cistig timp pentru a-mi alimenta ‘, aparenta beatitudinii cu trigarile voastre.... B‘ora Elena Vasile Anul III, Facultatea de Drept, Ecologie si Protectia Mediului, Universitatea Pitesti Fragment de poveste Am rimas pe culmile adevarului descoperind minciuna. -buia si cad in suferin{a, s& ma lovesc ca ecoul de perejii surzi, nu... eram fericita! Acel cuvant pe care nu-l stiam decat din ile Olimpului, I-am cunoscut si l-am primit in viata mea printr- minciuna...$i ce coincident, o cheama ca pe mine: speranta. inceput s& 0 iubese, iar pe cuvant, pe cuvant il blestem caci nut era el ce liniste ar fi fost... * Indiferenta incarca atmosfera deja apasitoare de iulie. Privirea lui de soim sfida cerul pur prin frunzigul naiv al padurii. Rasufla apasat si astepta...Astepta un semn, nici el nu stia de ce, dar simfea nevoia acordului divinitatii. I se paru c& Soarele ii face cu ochiul si intelese ironia jocului in care actiona dupa reguli proprii. Pentru el viafa era o glum proasti, era cea mai mare " paicdleala, pe care o putea trai omul. a intoarse capul si privi printre firele de iarb& protejate de umbra stejarului ce la pastorea de-o vesnicie; vazu unul rasucit de caldura ce-l savura, atat de plapind si lipsit de umbra dumnezeiasca. Vru sa planga pentru el, dar se gandi c& lacrima lui Sarat |-ar fi ucis...poate ar fi fost mai bine, asa l-ar fi scutit de. suferinta...nu se decise si se ridici sprijinindu-se pe coate, 79 gandindu-se ironic ci are treburi mai importante de razbunarea pe soartd, sfidarea naturii, provocarea la duel; Creatia, Incd de mic obignuia s& trimita conexiuni realitatii qj uuniversul gindirii sale si si determine insdsi viata si-sip semne de intrebare. De ce oare? Ce avea lumea cu el, caci el avea nimic cu lumea, Proiectase pe oglinda sufletului doar voinfa si ratiunea, sentimentul il alungase ca pe un céine lipsit de puterea de a s¢ apara. $i sentimentul era Ea...ura, ba nu, nu putea uri, dispretuia tot ceea ce-i amintea de fiinfa ce-I ficuse om: vazu un fluture care-i trezi amintiri ale zAmbetului ci colorat si vru si-l striveasca in pumn, dar simi atingerea unui fior rece si umed ce-i desclesta mana $i lst zambetul s& zboare in bataia parfumului de trandafiri salbatici. Se intoarse aproape involuntar cci fi era fricd de ceea ce putea descoperi langa el; ramase inradacinat si cu privirea goala And 0 vizu rasarind dintre petalele rozelor. - Fluturele iubea trandafirul, iar tu i-ai despartit pentru totdeauna, gelosule! Ma intreb oare cind vei ‘invata sa pierzi gi sd nu-fi mai renegi sentimentele, se auzi vocea blind’ a Ancai ce-1 twezi din metastaza sentimentala in care-I lasase acum citeva clipe. - Lar fi despartit oricum timpul, peste cateva zile trandafirul va fi ofilit, iar fluturasul va avea inimioara franta, zimbi ironic fiindea stia c& ea a infeles aluzia. ~ Andrei, de cnd aduci tu timpul in discutie si-l pui sa faci Parte din viaj&? Nu tu m-ai invafat c& timpul nu exist, e relativ, ai uitat? ~ Ca gi dragostea... - Nu pofi afirma dragostea pan nu o definesti, asta daca vei putea, Andrei. Nu ¢ neaparat ca iubirea si dureze luni, ani, o viata, nu, ¢ de ajuns si traiesti dragostea printr-o privire, o atingere... O intrerupe scurt si grav, fara sa schiteze vreun gest - Si atat a durat. O atingere.Ea zambi. Simi si el ci tonul folosit ti tada inca entele. Cobori privirea care se opri asupra mainilor ei ice abia inflorite ce se aratari preocupate de ochelarii lasati ijent prin iarba. fi ridica si incepu sa-i steargd cu poala jei. O vaditd plicere ii rasari pe chipul grav inclestat, se asupra ei si ii smulse grosolan ochelarii din maini. - Nu-i nevoie, dar mulfumese oricum, sti intotdeauna am iat comportamentul si sensibilitatea aproapé excesiva de care dovada, desi personal o consider un dezavantaj. - Pentru lumea ta, spuse ea pe tonul pe care el ii raspunsese devreme. Fara si vrea si si-si dea seama, replica ei rece il ie si-] fficu s& tresara. - Lumea mea? lumea mea e lumea in care traim, Anca. Daca privi cu realism societatea ai vedea. .. - As vedea ca am trecut de la limba universala a constiintei la babilonia moderna a indiferentei in care fiecare simte ci stupoare ofensat de faptele far de morala ale celor din jur, fara a vedea sau a recepta efectele negative ale propriilor gesturi care nu fac altceva decat si le murdareasca farama de constiinta pe care 0 mai au, Daca tot esti un chimist nebun, macar creeaz produsul de curaifat constiinfa cd avem nevoie de el, pentru ca vad ci metoda mea de a deschide ochii si sufletul aratand consecintele si se pare un efort inutil. ~ Anca, scuzii-ma cé te intrerup din betia acuzatiilor pe care le aduci noua, inumanilor, dar de cand ai inceput tu s& ai idei filozofice privind societatea si omul? $i inceteaza! esti urdta aga... ~ Urat esti tu, luda care si-a vandut sufletul ambifiilor. ~ Anca, ce Dumnezeu te-a apucat? Esti... - Dumnezeu, Dumnezeu care e peste tot si tocmai din noi lipseste céici invidia, ambitia, placerea I-au luat locul; incepe si plang cum nu o mai facuse niciodata pana atunci si mai ales in fata lui, atotputernicul ce-o lasase ins&rcinaté cu vise inca de la prima atingere a privirii, 81 Fara sa-si dea seama ce face 0 lua in brafe si o stranse pang simfi cum sani ei dadeau navala in pieptul lui puternic in care inima-i era asediata de dorinfe: voia si o sarute pentru cd nu o facuse niciodata, voia s& o aiba dincolo de timp si spatiu, nici ea s nu stie asta macar, dar se abfinu cu o tarie ce-l sfida si pe Arhanghelul ce veghea asupra lor, ins nu-i didu drumul din brate si ea adormi suspinand. Cand se trezi era tot acolo, cu capul pe umarul lui si invelindu-i trupul cu al sau. Cerul era pistruiat de stelele ce risiriser’ parca numai pentru ei strilucind frenetic. Nu se gandisera niciodata cA vor ajunge asa, imbratisati. Razboiul dintre orgoliul lui si blandefea ei se atenuase, era un armistitiu pe termen nelimitat. Erau ca luna: doua jumatati, intuneric si lumina, inger si demon imbratisati. Spovedanie Muti sunt cei ce graiesc intr-una si nu te las a cugeta in linistea cuvintelor tale. Zidamicia apocalipticé a vorbelor secate de miezul cunoasterii ne poarti magnetic spre neantul inchipuirii transcendentale a viziunii asupra imaginilor indicate de ochiul trupese cici oarba ne e constiinta. Te mustra pacatul din lumea mizera ca el e mic in ochii paganului céci are un Dumnezeu in fafa, iar deasupra il chinuie adul cu flicari fumegande, inecacioase si tuciurii care-ti picteaz’i cchipul insetat de jertfa gi-fi mistuie sufletul ofilit de lipsa iertarii. Cat ifi mai trebuie, crestine, s& ajungi {ardnd? De ce vrei {i seci puterile doar pentru a impinge lumea in chinurile nesfarsite ale plamadirii noastre?Mihaela Badea Anul I, Facultatea de Administratie Publica, $coala National de Studii Politice si Administrative, Bucuresti Amintire ii vei aminti de mine cAnd casa va fi prifuita si covoarele murdare, cAnd vei veni de la lucru si aceleasi vase murdare vor zace in bucatarie, cénd nu vei mai gasi mancare in zilele fierbinti de vara, céind cafeaua va fi prea amari... Si vei urca scarile pe care mocheta nu mai ¢ asezata si vei deschide apoi usa. $i patul va fi gol. $i dulapul ce era plin cu haine va fi gol si-ti vei aminti apoi ca le-ai dat cfnd s-au facut sase saptamani de cind m-am dus. Si bijuteriile, si cartile, si amintirile... Le-ai dat atunci cuiva, ca si golesti o camera din care, acum céteva clipe, fugise sufletul meu... Azi Azi mi-am condus masina din vise printre strazile pustii din mine si n-am gasit niciun trecdtor care si ma astepte s4 opresc Ja intersectia culorilor moarte. A fost un drum greu, cu gropi in care c&deau cuvintele uunul cte unul, spargandu-se de asfaltul mort. $i m-am trezit ingropata de cuvinte in vise ticute. $i ele sunt moarte... 83 Discutie A venit din nou clipa sa uit si sa incere s lungese mai mult discutia pe care am inceput-o cu Moartea acum trei veacuri la.un pahar cu apa de roua. Sau a venit clipa si-i spun ci eu nu mai vreau si mor in minutul acesta si si implor viafa si-mi mai dea macar o data fericirea de a trai $i std pe ginduri Moartea, nu stie ce sa zicd uitandu-se la palmele mele in care incepe-a curge sev noua, amara ca ultimele clipe din fericirea trai Mi-e Mi-e trupul vanat de atatea lovituri si nu e niciun nume scris pe crucea de lemn, Mi-e sufletul giurit de cuvintele rostite de mine, de tine, de voi, de tof. Mice inima putrezita de rautatea din mine gi n-au trecut ined sapte ani de cénd trupu-mi se zbate intre scdnduri umede. goal crucea de lemn. Nu-i nici un nume si nici macar un an. $i nicio lumanare nu-i aprinsa... Mi-e gandul pustiu inchis in trupul mort si-i vesnic hardzit sd planga...Cristina Teodorescu Anul I, , Facultatea de $tiinfe Politice, Administrative i ale Comunicarii, Universitatea ,,Babes Bolyai”, Cluj Napoca Reflex Umbra...aceast umbra senina se ascunde pe sub pasii mei gi se scurge ostenita spre un pat...Este aproape erotic’ apropierea ci de mine, ins& nu o privesc decat prin ochiu-mi iubitor de lume. Se prelinge lin pe deasupra frunfii mele, picurand in crestet si perforand fesuturi, imi adoarme in gand. Eu veghindu-i somnul tresar din propriul vis, intr-o sfortare maiestuoas& de a ma regasi prin gemetele asurzitoare ale gandului proaspat inventat .E-aproape dureroasa nasterea unui nou vis. Fricoasa si pe-undeva frivola, imi fac culeus din ochii tai, si ma pistrez, frumoasi...Ma strecor crud pe sub piclea ta, invingind timpul, gandul, carnea gi fesutul... Te proclam Acasa. Tu femeie O iubire ca un cantee de greiere...O iubire ca 0 vorba soptiti de o fecioara...sau poate. Farfuriile zburatoare imi goptesc un cantec alb...mai frumos decat tu insufi ai fi putut compune. Ploile de demult si-au facut datoria. Au spalat trotuarele si, neajungand la sufletele noastre, au decis sa se retraga sfioase. O, Tu femeie neinfeleasa... O, Tu femeie rivasiti de ploi...Poti Tu oare infelege sensul strigatului meu? Femeie ca un vant de primavara.. crivat... Femeie cu trup febril gi cu pantecul cercetator de fertilitate... ©, Tu femeie, vesnici mama, cea preacuratd-ntr-al tu neam...Contemplatia Ta-i bolnavicioasa si naste intrebari in mine ‘Cum de din atatea zAri eu Te-am ales tocmai pe Tine? Privirile Tale timide imi trezesc senzafii ingropate de mult timp in sfera mea de necredincios. imbinarea mainilor noastre crea atmosfere...Aerul este cald si ugor, iar gravitatia dispare din visele mele crispate, Se pare c putem visa gi far ca trupul nostru sa ating’ ceva concret. Insi recunosc...m-as simfi onorat si imi rastilmacesti visele prin trupul tau. O, Tu femeie, eterna mireasé..pasul Tau adundi régboi in eleganja-i de cristal,Maria Magdalena Rada Clasa a XF-a, Liceul Teoretic Jon Barbu”, Pitesti Alegerea timpului Stau pe muntele sperantei plin de stele, Langa coloane de jad. Pasesc pe covorul noptii indreptindu-ma spre izvorul lunei. Privesc in noapte un chip de inger dec&zut, trupul sau ¢ abisul noptii ce imbrajiseaz4 zarea. Cobor pe pietrele mortii, zaresc un leagin de lemn ce scarfaie in paradisul intunericului, Ma asez in el si simt timpul curgand greu. TIC-TAC, TIC-TAC...ma legan. Privese cerul adormit, Atipesc pe altarul timpului, Tresar la pasii unei umbre de onix ce se aproprie in acest labirint al echilibrului. Sunt mangaiata de asprimea palmei sale pline de urmele vremii. Se aseazi, iar leagdnul trosneste mut. Ma ia in brafe, sunt ca o frunzi amar, papusa in voia lui, Ma topesc. Clipa devine o vesnicie. TIC-TAC, TIC-TAC...in departare. Doar o bufnita ratacita vegheazA leaginul acesta. E liniste total. Luna dispare asemenea umbrei, roua cristalina a izvorului alb ma sdrut& si ma trezeste. S-a luminat, Un cintec surd de privighetori se aude inganat de simfonia plantelor pure. Un roi de albine inghetat inchina o oda luminii matisoase; in leaganul alb de vise. Padurea danseaz& in aura diminefii. Ciresii de var apar in Tumina. Fantasma unei flori se aproprie lasdnd in urma fluturi de nori. Se aproprie. in ochii sai de Licrimioare citesc 0 invitatie la valsul ei in rowd. Accept. Flori, ca stelele se astern in parul meu intunecat de sperante desarte. Dansez. cu lebda de gheafi. Mainile-i sunt reci ca marmura. Totul se pierde-n nalbe crude si trandafirii albi ai cerului. Simfonia luminii se opreste. Totul dispare. Cad in genunchi si pling. Ma asez din nou in leagan. Plang inganati de TIC-TAC. urile leagdnului. Timpul se opreste in suspinele mele. Cobor din leagin. Privirea mea se indreapt& spre muntele speranfei. $i gandul 0 cauta. Ure, pe pietrele vietii, la izvorul alb, MA confund cu izvorul. Susurul apelor ma linisteste. Trebuie si aleg viata plina de suferinga si bucurie, dar nu moartea.... Alegerea este a mea...Alina Ioana Dumitrelea Clasa a IX-a, Colegiul National Liceal ,Zinca Golescu”, Pitesti Calatorie sufleteasca As pleca si maine daca as sti ci voi afla rispunsul. O calatorie iernaticd, plind de viscole si probabil neimpliniri, 0 calitorie de suflet. Mi-as face planuri pentru a reusi si trec peste muntii inalfi si inzdpezifi cu nesiguranta, peste cdmpurile sterpe ale inimii mele, peste marea involburati de griji ; peste nemurire. Sa va descriu locul in care as dori s4 ajung si scopul cAlitoriei_ mele?! are va intereseazi? —Locul :neantul. Scopul :utopia fericirii nemarginite, a viefii fara griji. Probabil c& as ajunge la destinafia dorita :o campie cat a Bardganului, ins& in loc s& fie acoperiti cu loess, este acoperita cu nefericire. Aici sunt mii de specii de pasari singuratice de tot felul, care stat, parc& spanzurate de crengile innegrite $i desfrunzite ale sufletului meu, Aici, cand o jivina se apleaca s& bea din raul involburat al gindului meu, suferi o boala instantanee, si igi petrece restul viefii intr-o suferinfa ingrozitoare deoarece vede ce vad gi eu. (Va intrebati ce vad ?Va vad pe voi, ma vid pe mine. Pe voi predindu-vi sistemului neschimbator si pe mine, ‘impotrivindu-ma voua.) Dupa ce as ajunge aici as pune intrebarea : ,.De ce 7!" Mi-ar veni rispunsul ca intr-un ecou de impunsaturi de cutit : ,.De ce nu?” Adriana Ioana Voinea j Clasa a IX-a, Colegiul National Liceal ,.Zinca Golescu”, Pi Pianistul A inceput sa cAnte un pian si s-a facut linigte. Au trecut cli tiptil, fri ca noi s& le simtim trecerea. Pianul si-a term melodia, a inceput publicul si aplaude, au inceput cativa fluiere, a inceput s pling un copil, a inceput s& ploud. $- ridicat pianistul si a privit in sali. Nu mai auzea oamenii ovationdnd, auzea doar acel copil plingénd, ii simjea lacrimile c&zind, ii vedea ochii privindu-l pierdufi si-i auzea suspinele. fl uta in sala, dar nimeni nu plingea, nu era niciun copil.... Au trecut zile, au trecut ani si pianistul si-a sustinut un nou concert. Aceeasi sali, aceeasi melodie, acelasi public...acelasi copil plangand. La mijlocul piesei pianistul s-a ridicat si a plecat lasnd publicul mut. Asemenea lui tofi s-au ridicat si au plecat. Si in seara aceea pianistul s-a dus in c&utarea copilului care plangea. L-a cdutat peste tot fara si stie pe cine cauta, avand in minte doar sunetul suspinelor lui, doar gustul lacrimilor sale, doar ochii ritdcitori. intr-o zi pianistul a ajuns in fafa unei case cu geamurile sparte si usile c4zute din balamale. in casi mu mai era nimic afar doar de amintirile himerice ale omului. Un pian ce canta ecoul trecutului sau gi o oglinda a timpului in care se reflecta imaginea unui copil imbracat in straie de mort, cu trupul fantomatic plutind dupa cum dictau notele melodiei, cu ochii rosii sealdati in lacrimi ~y Feci ce se pierdeau in nimic inainte s cada. Omul asculta pand la capat melodia copilului, apoi il vazu dispardnd si pianul la fel, dar (Hiotele melodii inc’ se auzeau in casi, se auzeau de peste ‘ tot...pianistul a inceput sa alerge, a fugit din casa plin’ dedin trecuturi ingropate in uitare si nemantuire. Moartea lului ar fi fost salvarea lui, dar copilul inc mai traia, tia in murea in el, plingea in el si nu-i dadea pace. Copilul cra _.era trecutul lui, era durerea, tristefea si frustrarea agonisite in ...era amintirea. .. ‘Au trecut zile, au recut ani si pianistul are din nou concert. i sala, aceeasi melodic, acelasi public...acelasicopil wind. La mijlocul piesei pianistul simfi iacrimile copilului d in sufletul lui, ii auzea din nou suspinele si ii vedea ii. ..dar nu s-a oprit, ci a continuat si cAnte... si se intreba pe ine ca si cand copilul l-ar fi auzit. - De ce plngi, de ce imi plangi in minte? Din el se auzi-n ecouri rispunsul propriului siu suflet in ¢glasul copilului. - Pling, pentru c& atunci cand eram mic, vroiam sa ajung s& cant pe o scend precum aceasta, la un astfel de pian aceasta "melodie, si plang, pentru c4 acum pot sa imi vad visul implinit. Pe clapele albe se scurseri cfteva lacrimi din ochii pianistului, si termind melodia plingind soarta propriului sau suflet mort de copil, plangand de bucurie ca acel suflet al sau de copil isi implinise visul, si varsa impreund cu el..lacrimi de fericire. Mirela Calina Clasa a VilI-a, Scoala Geni Nr.3, Pit Singuratatea ei... Afara e haos...in suflet ¢ haos. E tarziu...e poate prea tarziu... Prea térziu pentru scuze... Pentru regrete si pareri de rau... Acum trebuie sa o ia de la capat. Sa priveasca spre cer si sa spund cd da, are putere si treacd peste. Teama si frica se vor risipi cu timpul atunci cand va intalni ceva nou... Ce 0 va prinde in jocul lui... Caci va cauta acea cale care si © scoata la capat... ,Acum ia-fi putin timp pentru tine copilo, Uiti-te spre cer si aruncd-te intr-o amintire... Da... fi. simti dulceata? fi auzi cuvintele cum ifi mangaie auzul?... E noapte... $i tu esti singura... Alergi pe un drum pustiu... In jurul tau sunt oameni... Dar tu nu te poti opri asupra niciunuia... Ei sunt totusi atat de aproape si atat de departe... Ei nu sunt pentru tine... $i in jurul tau cuvinte vor rsuna in surdind... $i parc privirea lor te va distruge intr-o clipa... $i vei cddea si privind ingerul in ochi, vei stii c trebuie s& ajungi la capatul drumului... Vei sti ca o lacrima a lui te va purta spre cea ce-ti va aduce implinirea... Atunci te vei ridica... iti vei aminti cd tot ei te-au invajat s& iubesti... CA tot ei te-au invafat s& traiesti si si zimbesti... Atunci vei schimba ceva... Vei dori s speri din nou... Caci atunci vei stii cine esti... $tiu c& este greu, si mai stiu si c& tofi trecem prin asta... Dar asta este ey (viata. O Lupita... $i daca cedezi de la inceput, nu vei sti niciodata “4h ce ai pierdut... Uiti-te in jur... EI zimbeste fals, ea varsi o lacrima ice nu e din suflet... $i ei se joacd cu vietile acelor oameni “ (diept? Nu... Dar tu trebuie sa inveji si-i controlezi pe tofi... Nu. Nu ma joc cu mintea ta... Ar trebui sd inveti s uifi...”[Stai... Crezi cA slit totul, dar de fapt nu stii nimic... Tipic cei mai mari... Nu vreau sfaturi... $tii ce vreau? SA fac ile greseli... Si pling... SA fiu fericita... Sa iubesc... $i sa pentru ceea ce vreau... Vreau ca atunci cdnd simt e& ni mai s ma arune intr-un vis cu el. Sa-i simt glasul cum se joacd cu meu... S& simt cum m& cuprinde in brafe si imi spune ca ¢ Jo pentru mine... S& simt cum imi este teama cd as putea si ma sc si si pierd acel moment... Vreau ca uncori si ma desprind ‘aceasta realitate.si si ma pierd de lume... Dar tu nu intele Femeia pleaci.. O las singura din nou in c&maruja sa... ivind agale pe geam, fata suspind...,u nu ai infeles niciodata Care cand o s& se termine? Céind 0 sa invefe ea cat greseste? au cdnd o si invefe timpul c& i-a permis prea multe?.. C& s-a at prea mult cu el... L-a pacdlit gi a kisat-o s& spere in paranoia ‘Atunci superficialitatea ci va deveni maturitate.... Atunci fubirea ei va deveni atasament... Atunci zambetul ei va deveni inonie.. / Pani atunci poate spera... Pana atunci mai poate lisa o scrisoare ascuns in jurnal... Pana atunci mai poate anunca in vant un ,,p.s.: imi lipsesti...” Renasterea sperantei fine in brafe... Se joact usor cu pirul siu rebel... $i igi in liniile delicate ale fefei... Buzele ei se arunca in Se imbata cu amorul ce se joaca cu un vis... copil in fata necunoscutului... Se risfatd ca si cind nu ar cunoaste nicio taind a viefi.. Se simte mic& si protejata in brafele lui... $i altceva nu mai conteaza... E ea... Nu ¢ nevoie de rii¢io masca... $t asa luna se joacd cu umbrele nopfii... Genele se inchid:... Florile de 93 tei se mandrese sub palcurile de lumina ale stelelor... Deg alunec& in jocul infinitului... Minutele trec... Luna igi ia adi Acum ochii i se deschid sfiosi... incearcd s& distinga lang’ eq alt trup... Acele brafe ce au incdlzit-o in timpul noptii... Ai buze ce i-au soptit secretul viefii.. Dar acolo nu este nimic... isi impreuneazi palmele rugaciune... isi pleaca privirea in pamant... Marturiseste creding ce fi macina sufletul... A gresit... Doreste iertare... A pacatuit gj inca nu regreta... incd igi pierde simturile in parfumul placerii.,, Totul s-a terminat... Asa brusc... S-a trezit din iluzia sa... E iar singurd... Din nou un zémbet fals ii va ascunde durerea... Din now un gind mincinos le va satisface setea de putere... Caci ea ii va juca pe degete ca $i ieri, ea le va cunoaste toate tainele si le va spune din nou ceea ce vor sa auda... Priveste inainte... Vede tot si nu vede nimic... Aude voci ce vorbesc fara noima si nu injelege de ce e totul o farsa... va face ce . poate asa se va apropia de limita sa... Dar nu va calca acel Nu se va avanta in vid ca el... Nu-si va incerca norocul Precum iubitul su... Nu va incerca apa cu trupul... $i presiunea socului cu psihicul siu slab... Nu va lasa in urma sa un mire in alb siun cdmin chinuit de remuscari... nu va pardsi aceasta lume pind nu isi va indeplini scopul... Care ¢ idealul sau? inca nu stie, dar mai cautd... inca se joaca cu cuvintele... inca nu stie care e sdgeata pe care trebuie si o inalfe spre cer si cu care si zboare... inca nu stie ce foc o va mistui pana la a renaste precum pasarea Phoenix... Dar iar si-a pierdut firul ideilor... Iar a inceput cu iubirea si a terminat cu... Altceva. Cand 0 sa invee si nu mai fie ilogica?... Nu stie inca... Dar aga ¢ ca. fn acele secunde, in mintea sa se iveau tot felul de idei...realiza ci I-a pierdut pe singurul om care insemna ceva pentru ea... Acum percepe din nou adierea realitatii... Acum simte din-nou privirile angelice ce © condamna pentru ca s-a pierdut in 94..pentru cf s-a agijat de amintiri... $i a uitat an tae = _. $& adore clipa... Miresmele ii inunda simturile... Inima i toate acele amintiri pierdute... Cosifele se arcuiese e umed... lar sangele alearga prin venele amortite... E frig... = ... fie teama... Caci pasii sti nu au mai incercat demul tatea trupului... Se migci... La fel ca atunci cand aerul a Pura: bratele sale... Pluteste... Prin vis, prin timp, prin eee tate... Rasete o incearc’... E greu de crezut, se poate sca : cu cerul... Cur norii... Cu pasarile si petalele florilor... 7 z falta acea suav ruga... Pentru tot ce pierduse... Pentru tot c se pentru lumea sa... Usoara sa nebunie... lubirea... wos Ea... Copila luceferilor... Sursa de putere a rela Iceata noptilor... $i totusi... © simpla faptura... Ce se nas EE e ca si voi... Indrizneste... Lasi in urma toate c pe eptd provocarea... Hraneste-ti dorinfele cu ele... $i zimbes 95 Simona Ionescu Clasaa Villa, § Generala Nr. 5, Pit Chemarea Lupului ~lti simt privirile pierdute-n eternul intuneric, iar che tale nu mai inceteazd. fl cauti in fiecare amintire, in fiec; lactima ce-ti prifuieste obrajii, Renunta la El! Te stiu acolo, chiar daci uneori nu te zaresc. ffi. sis Tespirafia pulséndu-fi in vene. Cu timpul mi-am dat seama cat de mult m-ai schimbat, desi nu stii nici macar ca exist. 7 Gustul tiu pe buzele mele, gandurile tale in mintea mea, atingerile le simt in interior, durerea ta imi satisface placerea. Te dorese asa cum pamantul uscat doreste ploaia, asa cum disperarea vrea SA se piarda in foc, asa cum monstrul din mine stic si doreasca, aga cum moartea plange cu lacrimile dorintei de-a trai.” ~ Ecaterina, priveste-ma in ochi si spune-mi ca vrei sa plec. Doar glasul tau imi poate ordona, doar ochii tai imi pot indrepta ) Pasii spre ritécire, doar ura-ta ma poate inlatura. Spune-mi ci-{i yjefae viata un calvar, c& nu-mi mai suporti respiratia pe gatul fin si C4 brafele-mi aspre te rinese. Poji si m& ingropi de viu in “y singuratate, pofi sa-mi soptesti moartea. . dar, nu-mi lua dragostea. °.) — Midinile-i tremurau, dar buzele subfiri_nu puteau rosti niciun (Savant. L-a facut s& sufere, sa zbiere de durere, si nu-gi gaseascd Somnul aléturi de ea, sa plang’ asa cum niciun barbat nu a plans 96ata. I-a smuls pielea de pe el, |-a tarat in pamantul negru de i-a but din putere. - Nu merit, Vladimir. Nu merit nimic din tot ceea ce imi 4, Nu merit aceste lacrimi, nu merit dragostea ta. De ce nu vrei “injelegi, Vladimir? De ce nu vrei sa pleci ca sa scapi de acest 9 = Cosmanul acesta este viata mea. Poate c& fara el ag inceta mai iubesc cu atdta foc. Nu ma izgoni de ling& tine. Nu ma griisi, Ecaterina! Se ridicd gi se indrepta spre fereastri. Razele lunii_o deau in intregime, o imbatau in mister si-n noapte. Isi ise usor buzele, apoi le inchise. Nimic nu mai avea rost. Ce- fost frumos, pur, ce-a fost iubire...acum a disparut. ~ - Stii, atunci cand furia ma chinuie si-mi inspira moarte, sau d fantasme imi bantuie cerul, 0 voce imi sopteste iubire eterna. ‘aud urletul de durere in fiecare noapte cand razele luni ma DbratiseazA, ii simt atingerile, desi nu I-am vazut niciodata, Ma helinisteste prezenta lui, dar in acelagi timp ma incdnta. Nu este ‘om... poate doar 0 halucinatie, un sentiment ce minte, ce ma ‘ingroapa in tristete. Pentru un moment glasul ii pieri. ~ Jarti-ma, Vladimir! Iartd-ma....Poate gregesc, poate nu asta vreau cu adevarat...Dar, acum ifi cer s& pleci. Te implor...Uita totul,..sunt efemera. Sunt cea care nu stie si iubeasc, cea care nu stie sd pretuiasca aceste sentimente profunde, cea care are sufletul mort. imi singereaza fiecare rana dar, nu pot opri ceea ce va urma SA se intample. Pleac, pana nu va fi prea tarziu! - Nu ma izgoni pentru aceasta fantezie, pentru aceasta iluzie! Nu exista nicio voce. Totul e doar in mintea ta... - Pleacd departe, Vladimir! Pleaci acolo unde nu te mai poate gisi nici luna. Fereste-te de lumina ei. Fereste-te...altfel te va ucide incetul cu incetul.. o7 Cine esti? De ce ma simt atras’ ii gindutile. Brace tale albecuprineracer, | . »Ecaterina, Numele tau urlat de lund. Num i gindurile mele, Vino la mine si d-mi toatafiinta a En rena {i murdaresc parul blond, atat de lung, cu sngele ce-ti va curge din rand, eu n-am sa te fac sa tipi de durere, n-am si te mint Ecaterina! Las dorintele si reinvie, oferd-mi trupul scaldat in lacrimile inocenfei. Vino si di-mi coroana. Fi-ma rege peste migcarile, atingerile, frumusefea, viata ta. Lasa-ti goldurile in voia mea. Respird-mi chemarile. Doar eu te iubesc, Ecaterina!" ____ Talpile fine ating usor scale reci, aspre si rochia alba lasa in urma parfumul pieli tale. Ai lasat totul doar pentru cel ce te-a hipnotizat, doar pentru cel ce te framanta, ce-ti sdruta venele i apoi se imbati cu licoarea ta. , Nu te impotrivi, etema mea viafi...Vino si incinta- simurile cu trupal tin ait de nds Fiona foie Reena" $i urletul se ascunde in lund. Nu-i de durere, nu ¢ de dragoste, nici de placere. E doar singura clipa in care o poate avea 0 poate iubi asa cum numai el stie, 0 poate purta pe aripile plicerii si apoi fi va lua ultima suflare Hai, Ecaterinal Mai ai doar un pas pand la fericirea absoluta Paraseste-fi trupul in eterna mea imbraigare. Datorité. amintirilor tale, datorita lacrimilor pe care le-ai varsat am invéat sé iubesc Doar tu meriti moartea, doar tu merifi sa traiesti prin mine!” snag DOmpHe bond se imbai in laerimie ui, a roca ab ere picio Hes Ia vedere ior slab, Gemetele se contopeau odaté cu ran Nt SHH ia et de dere, arp i .«Traieste prin mine, Ecaterina...” 98Dragostea nu moare... - Pasiunea se adiposteste in cercul magic al dorintei. Ee ntopeste ura in dragostea atingerilor reci ce dor. Sane ut suportabile ale lacrimilor inghefate. Brafe ce nu ma la adez din propria-mi cused. Strigite de durere se plimba tan std camera goal si mA imbat& cu minciuni ée ard...Cine? Ce? m mA va salva din iadul meu? ; - Timpul...Vei uita totul cu ajutorul lui. cunts - Mi-ai promis viata vesnica. Mi-ai promis iubire neincetata. -ai prins in brafele-ti reci in tot acest timp. Mi-ai dat a i-ai pus zeii la picioare si m-ai scaildat in marea de casey i- ai adunat lacrimile tristefii si-n diamante le-ai transformat. M-ai adormit pe bratele cintecelor magice ale minciunii. Mi- ai ha trupul, M-a durut, M-ai rapit din lumea ce-am creat- 0. Mi-ai mS copiliria. Mi-ai distrus fericirea pura si mi-ai dat-o pe ce: blestemata. - Am facut asta? Oare? ; = $i daca renunt la viata pentru niste simple sentimente? - ti va parea rau. Sentimentele nu sunt adevarate. ~ Nu? Dar, pure sunt. st - Pure? Tu esti puritatea. Fiinta ta este facuta din puritate. : -Nu...Te inseli, Sunt doar copilul durerii, al tristetii, al singurataii, M-am obisnuit cu suferinta. - Totul va trece. = Va trece? Eu nu vreau sa treac, Nu vreau sa pleci pentru totdeauna. = Cu lacrimile pe care mi le-ai transformat in rasete de copil inocent, ce voi face? Tu m-ai invitat s& iubesc cu adevarat. M-ai invatat sa uiiesc, chiar daca. ~ De ce taci? $i tu ai uitat de tot ceea ce am trait pang acest moment? Nu-mi spune ci a fost 0 minciuna frumoasa, mi spune asta, Am mai trait in picat.. ~ Copilul durerii. Copilul pe care I-am iubit, mintindu-1 ~ M-ai iubit?! M-ai iubi ~ De ce plangi? S-au scurs doar clipele noastre.. ~ S-au scurs clipele din viata mea. - Oare? ~ Pe malul unei mari de sdnge, am s urmezi, Dar, sper c& vantul nu-mi va risi amestecate cu licoarea vietii. ~ Asa se va intimpla.. ~ Matasea rosie am s& o las in bitaia brizei si imi va mangaia trupul, — mingindu-ma ca esti tu. Dar, ghimpi marcati cu singe inchegat, infect, imi vor zgaria pielea, rimandnd o cicatrice. ~ Viseaza, copila. Viseazi. Asta este lumea din care nu am Teusit s& te rapese niciodata. Dormi pe brafele unor iluzii, unor vise desarte ce pe parcurs se vor transforma in cosmaruri. Cazi in minciuna ta, Nu a noastra. Nu a mea, Cazi in minciuna pe care ai creat-o fara s& iti dai seama. Cazi. Cazi si uitd, c&ci n-ai s& mai iubesti ceea ce-ai adorat o viata intreaga. Cazi in golul eter. Cazi in blestemul nemuririi. Cazi in visare, fara sa te trezesti vreodata... ~ Blestemul tau... ~ Blestemul meu. ~ Blestemul ce te va ingropa in pamantul negru de pacat. - Nu... - Nici moartea nu ne va desparji. Am si te iubesc intotdeauna si am s mor in fiecare zi, pan voi ajunge ce ai ajuns tu... TARANA, 3 ~ Cazi. Cazi in eternul miraj al viefii. Cazi. Eu n-am s& mai » fin ceea ce esti tu. ‘ ~ Pentru ca AI MURIT. -mi las pasii ca si mg ipi amprentele de nisip, 100,= Taci! Nu spune asta! Poate te aude cineva. ~ Cine? Moartea? Doar pe ¢a 0 ai... = Poate vei auzi tu. Poate ifi vei da seama, Poate mi vei i cum au facut-o si ceilalti. - NICIODATA... Sacrilegiul - durea trupul atat de rau, incat nu mai avea puterea si ige dupa indurare. Raul se afla in Ea...in fiinta Ei, tn sufletul j.. in minte...in glas. Dorea sa se termine ct mai curand. Se ruga la zeii aceia ireali ce s-au hranit cu fiecare moment in viata, Credea in Ei doar din teama de a nu ceda in fafa celui pe ‘Fa adorat o viata intreaga. $i nici lacrimi nu mai curgeau din ‘ochii-I dominati de ur8, nici amintiri nu mai existau. Doar glasul Iui se amesteca impreund cu sunetul furtunii...doar bratele-I albe, fine tanjeau dupa atingerile ce nu le putea primi. | Vorbeste-Mi! ii spuse printre dinfi. Spune-Mi adevarul!” Dar, oare nu-si didea seama c& nu era niciun adevar? Da. Era cel de care s-a indrigostit odati, Barbatul care a ridicat-o jos si care a invatat-o si zimbeascd. Cel care i-a Yindecat toate ranile cu siruturi magice. Cel care a meritat-o cu adevarat. Ce s-a intimplat cu El? Atat de repede se poate schimba un totul de rapa? | Vrei si MA distrugi? Asta vrei? Am devenit copilul Tau, diavolule! Doar Tu M-ai putut ajuta s& tree peste clipele grele, doar Tu M-ai facut si renasc din amintiri. Vrei si-Ti ucizi creatia? ‘om? Atat de usor poti rini o persoana? Atat de repede se duce Dar, El era mai ticut ca noay ile-i 1 ptea. Doar privirile-i plin uri eisea raspunsul unei astel de intrebari, ns leodaté incepu s& o traga de parul atat de lun; pl 1g... Mizx info ea ey unghii fi atingea fiecare fir roscat, provocindy-{ great. Da. fi era sila de singurul barbat a lsat si ena 2 pe care La Hisat si o wlfi place si ma vezi suferind!” »Nici nu-Ti imaginezi cat de mult!” Se amesteca saliva diavolului cu lacrimile ata ; ‘at de murd: Pana si El putea sa planga in felul sau i ; Ti zgaria pielea find, parfumata...acea piele pe care probabil a iubit-o mai mult decat orice pe lume. Mainile-i tremurdnde intinau séngele Ei atét de curat. Oare nu-l ardea? Oare putea suporta aceasta atingere a divinitatii? vice Sting] Paral in pumn, incepu si muste din El. Simtea re, simfea cum fiecare fir se desprind i plier prinde de capul mic, simjea .»Vreau s& se termine! ii sopti la ureche.” Dar. ..a inceput vreodata ceva?”uliana Smaranda Clasa a VIII-a, $coala General Nr.3, Pitesti Un ultim zambet jw $i putea si fie mai frumos.....nu crezi?? putea si fie nostim...un ultim hohot de ras, atét am cerut, in schimb am primit un spasm nervos, insojit de o urma de lacrimi, Tu m-ai invajat si nu pling, sd fiu puternicé, insd pe tine tofi te vad razand, pentru ei nu esti niciodatd trist, numai eu te-am simfit pe umarul meu, numai eu le-am simfit pe ele, lacrimi sarate udandu-ma. Tofi te turdsc, eu te iubesc, ei spun ca nu pofi scoate alte cuvinte din gura ta, decat blesteme si hohote de ras, mie mi-ai spus toate secretele tale, atat de dulce mi-ai spus pe nume...Audrey...Aud si acum timbrul vocii tale, desi a trecut ceva timp de cénd te-am mai vazut. Of, sunt bine atat mai e de spus. Totusi m-am schimbat, sunt mai matura, magia a murit din pacate.” - Sefu'! Sefu’ vino sa citesti asta! spuse omul mare, agezat pe o parte in sezlongul din material textil in dungi. - Daca e articolul despre crime oribile, morti fulgeratoare, vino cu el incoace! . - Nu e ala.....dumneavoastri mereu le citifi pe alea, ¢ cel de compozitie....vedeti ...0 scriitoare anonim& are mare succes cu povestile ei, an publicat un fragment aici si imi venea sa plang. - Hahahaha......dac& tu plangi e ingrozitor, m-am razgindit, citesc. - Of, mi-a amintit de Audrey asa de mult, chiar foloseste numele asta, vedeti?? ; - Audrey, Audrey, a murit, a muri 103 Dupa tonul autoritar din afirmatia de mai sus a urmat un suspin sfasditor, ciudat, fiindca iesea din altfel de suflet, dupa care alte soapte: ,,singura persoand la care am finut ¢ ingropata prin cine stie prin ce coclauri, dar am alte treburi ,nu imi pot permite sa fiu sentimental”, ~ D&-ncoa’! mai repede nu stau aici si rancezese pana imi dai tu ziarul Hai, misca! Stitea in picioare, nervos (ca de obicei) si mana ii tremura att de tare, se gindea, nu ii fusese fricd cdnd avea moartea in fata, dar acum ii era. Ochii i-au iesit din orbite, mirarea, frustrarea, nebunia il cuprindeau. ~ Idiotule, chiar ea e! e draga mea. E asa de desteapta...se Opreste, deja spusese prea multe lucturi frumoase, prostul acela igi putea da seama c& avea slibiciuni, ci da, se indragostise ca imbecilii, precum tofi amorezii de doi bani, el care credea ci nu o sa se confrunte cu asa ceva. A strans in mini ziarul, |-a facut sul gi a inceput s& loveascai cu el peste tot, il nimeri de cateva ori si pe subaltern, care se retrase rapid, gindindu-se ci seful are din nou o zi proasta. Adevarul era c& Audrey insuflefea viaja aceea mizeri, plind de minciuni si cu iz de moarte.Ca s& fim sinceri ei nici macar nu ii pasa, cum spuneau mulfi poate el chiar i-a sucit mingile. Daca prin dragoste se poate innebuni ,ajunge s& treci de la unul dintre cei mai respectafi oameni in meseria ta, la pragul inaptului mintal (nu este parerea mea),da asta a facut el. Sa nu mai spunem cé el nu-i acorda decat, in semnele lui de afectiune, priviri fugare, sdrutari scurte pe obraz. imbritisari? fata de celelalte erau multe si frumoase, dar asa nu erau un cuplu normal si asta era esenta lor. Ei doi erau ca 0 pripastie, cédeai in a, dar radeai in acelasi timp. - Fir-ar...ce ziar ¢? aha...sA vedem noi dacd e adevarat, dar fu te enerva...numai dac& nu iti spune unde e ii zbori creierii! Niemi pas dacd nu stiu..o si transform tot orasul intr-o mare 104,groapa de foc...asa 0 sa se arate...si atunci ce sa-i fac pentru c& ‘nu m-a cdutat atata timp. Dar el nu se intreba: ,,Eu am cautat-o pe ea?” cand de fapt el s-a resemnat la auzirea vestii c& a murit, i-a luat poza din sertar, a pus-o pe perete iar pe o masa de alaturi, o vaz3 cu un trandafir sfngeriu, atat, Nu pot spune c& nu a suferit, ba da, si ined mult, dar de atunci a devenit mai nemilos ,mai nebun decat fusese vreodata, in spatele fiecdrui barbat genial exist o femeie_geniala, in spatele lui acum era o amintire, o rana veche, ,,micufa enervanta”, cum ii spunea, ins micufa s-a prapadit, ,mare pacat”, si-au spus tofi capii de refele criminale, a murit ,,iubitica imbatata incurabil de dragoste”. Lor le prea rau, pentru c& era frumoasa si nostima. Deseori o intrebau cum poate sta cu ciudatul acela, iar ea le rispundea simph .L-am intalnit, am innebunit si dacd ag pleca mintile tot nu mi le-as recpiita si mi-ar fi dor <>". Daca ar fi fost ce era inainte...dar era menitd pentru mai mult. De ce s ramand tot timpul monotona cand putea si-si urmeaza si idealul(el),dar si menirea? ,,Din cauza lui a murit”, s-au auzit voci, au spus c& poate daca o scotea mai repede din locul acela ar fi wait. Auzind barfele s-a enervat si a facut ce stia mai bine, a ucis, din narcisism, nebunie, ingimfare dar si durere. A plecat precum o vijelie, trantind usile cu 0 urd ciudaté, ar fi fost in stare si stranga de gat prima persoana care ii aparea in faja. A ajuns la redactie cu greu, se gandea sa intre pe usa din spate, dar apoi si-a dat seama, lui ii trebuia intrarea cea mare. Bine c& era sear, cea mai bund acoperire pentru el. Nu si-a luat gorilele dupa el(nemaipomenit de ciudat),a decis s4 actioneze singur. Usa nu i-a pus probleme, gazele lacrimogene si-au facut efectul si au imobilizat persoanele neimportante. A intrat in biroul directoral cu mare pompa(ca de obicei), rasul lui sadic nu a lipsit, dar i-a spus directorului c& astazi nu avea chef de glume. Mecrane a fost chiar surprins ,intrigat de ce un om ca el nu ar vrea si se distreze:pe 105 seama lui. Dar sentimentul a fost inlocuit de un nod in gat, cauzat de cuvintele celui care il ameninta: ,,Ha,ha...presupun ca stii c& te voi transforma intr-o bucati de carne fara viata daci nu imi dai informatii - Dar nu putea risca s4 riména in sediu mult timp, politia, nu aparuse si poate pentru prima oard nu avea chef s ii infigd cuiva in feasta feava pustii si sa tragd. Nu putea stii ca era el, nu Lisase nicio urma caracteristic& lui. Astfel il rapi pe Mccrane, pentru a afla detalii despre scriitoarea anonima. L-a legat la ochi pe Mccrane pentru a nu putea identifica drumul catre ascunzatoarea sa, Pe timpul drumului s-a gandit la o intrebare pus de Bob, gorila prezentata mai devreme: ,.Domnule ce era Audrey inainte de a deveni, ma rog, ce era?...stiu cd avea 0 slujba importanta, doar atat.” Acum totul se lega, Audrey era scriitoare. Nu a reusit sa se debaraseze de placerea ei si astfel i-a oferit lui un indiciu important .Lumea si acum mai vorbeste de ca, desi a trecut ceva timp de la ,,moartea” ci. wHm, deci e adevairat cu cat esti mai sus, cu cat cazi mai rau, dar ea nu a decdzut, ce treaba avea lumea ce faicea cu viata ei, de cine se indrigostise?!..."Totul incepuse cu cartea aceea blestemata, Factory of dreams”, numai daca ea nu ar fi scris-o si el nu si-ar fi iesit din pepeni. Totusi care era vina lui c& ea era un copil nesabuit? in acest timp Mccrane a incercat sa scape, ins& rapitorul lui il stranse mai tare, apoi rase puternic, si ii spuse sa nu incerce si scape, c& nu va reusi, in plus avea nevoie doar de informatii, atat. Ajuns la ascunzitoare il impinse pe scairi pe Meccrane, care aproape isi rupse maxilarul la impactul cu scarile din lemn, A fost ridicat : - Fii mai atent omule, trebuie si ciripesti, nu s dinfii! Oricum, daca ar fi aga te-as pune sa scrii ce stii! L-a ridicat, fri prea multa delicatefe si l-a aruncat pe sezlongul pe care sttea Bob mai devreme. I-a scos legatura de la ti cada totioch .-a plimbat ostentativ prin fafa lui, apoi a intrat in casa(care era de fapt un depozit abandonat),tinand ceva stralucitor in mana cind a iesit, Mecrane si-a dat seama ce era, un pistol, care se indrepta spre capul lui, incet dar sigur. - Deci a sosit momentul adevarului, esti pregatit? - Nici nu stiu la ce te referi, daca vrei bani iti dau, dar numai ‘nu ma omori! spuse Mccrane aproape plangand. - Pacat. Chiar asa ma insulfi? Intai m-as distra pe seama ta gi ar fi mult mai frumos si nostim sa dau o spargere la banca, in plus, mai banos. Ti-am spus, vreau s& stiu ceva. Cine este scriitoarea anonima care trimite scrisori la ziarul tau? ; - Nu stiu, nu-i stiu numele, doar prenumele si prin ce zon’ sta...atat, dar nu-i fa niciun rau! . ~ Ah! deci te intereseaz nenorocit parvenit, nu?! spunand acestea fi dadu lui Mccrane o palma care mai avea putin si ii spargea nasul a = Din punct de vedere financiar normal, aduce cdstiguri frumoase, dar nu pot spune cd nu e gsi dragufa.- Vrei sd o exploatezi nu?! $i n-ar fi iu si treaci si de cateva ori prin patul tu, nu?! Dar astazi o sa treac& prin capul tau un glonte...sau mai multe cine stie... MCcrane si-a acoperit fafa cu mainile, ferindu-se de lovituri - Nu e asta, de exploatat nu...dar ce s fac daca ea nu vrea sii-si primeasca banii, iar a doua meniune e mai delicatd. Exploatat?! s-a gdndit...care si el a vazut-o ca un ajutor pe care nu il platesti, doar il vrajesti ca sa iti fack pe plac?! Nu...nu...la inceput poate, dar dup aceea lucrurile s-au schimbat. - MA intereseaz numele si zona, si repede c& nu am timp de It. mena Prenumele mi |-a spus ea, dar zona am dedus-o din locul unde depunea scrisorile cdnd nu a mai venit personal la redactie. Si este ...este Mason street. 107 Mason street, dar era la zece minute de ascunzatoare lui, cum de nu a vazut-o niciodata? cat de neatent putea si fie? L-g imbrincit pe Mccrane si I-a strigat pe Bob, spundndu-i si arunce gunoiul(Mccrane),dar I-a avertizat ci daca informatiile nu sunt corecte o va pai. Inainte de a pleca a facut 0 ultima mentiune: - Daca politia afla ceva, eu scap de ei ,tu nu de mine. Si-a luat pardesiul negru, exclamand: ,,Ce frig s-a facut!”,a alergat spre o cabind telefonica, a luat cartea mare si deschizand-o a cautat Mason Street; dintre toti locatarii doar unul se numea Audrey, era clar mai ales c& folosea vechiul ei nume si dupa ce a vazut adresa completa a pus cartea la loc. ,.Naiva, igi foloseste tot numele adevarat, dar intr-un fel are dreptate: toti au crezut cd a murit." Frigul isi croia drum prin haina lui, era enervat, se gandea de ce a iesit cl pe o vreme ca asta pentru o femeie, poate flindca...nu, nu putea fi asta, sigur avea nevoie de ea $i igi va folosi din nou farmecul pentru a o face sa ii cada la picioare iar, sau poate ci nu. in sfarsit ajunse in fafa blocului, s-a uitat prin imprejurimi, doar felinarele strijuiau si luminau drumul pustiu, cat de trist era totul. A tras aer in piept, si-a trecut mana prin parul Negru, si-a sters fruntea alba si fra riduri apoi far remuscari, team sau sentimente, a intrat in blocul ce era cufundat intr-un intuneric adénc si a apasat butonul pentru lift, noroc ca nu mergea: atunci a urcat si a urcat pind a ajuns la etajul 5. Acolo statea ea, avea si mansarda, de jos observase ci apartamentul ei este singurul uminat, dar lumina era prea slaba ca sa fie de la vreun bec, sigur era de la o lumanare. A batut la usa tincet, aproape imperceptibil, dar niste pasi sprinteni s-au indreptat catre el. Printr-un scdrfait enervant usa a fost deschisi Ochii ei cAprui inchisi il priveau, el s-a apropiat ca ea so poata vedea mai bine. ~ Ei, ti-a fost dor de mine, micar putin, Audrey?Fri sa ii raspundi Audrey s-a aruncat in brajele bale Jacrimi mari i-au facut leoarci pardesiul, dar Audrey s-a aindu-s hit indepartat rapid, stergdndu-se la ocl _ pi Ce vrei? ‘Ai alt obiectiv murdar de atins si vrei si we ajue : r : e fraiera pentru ca ea sa fie prinsi, nu? Dragul Gordon, cel far pacate! Hien - Audrey, Audrey (din nou tonul iu! : : au tal imi spune asa, dacd ai avut vreodata putind ‘compasiune pentru mine, stii cd vocea asta ma controlea si m a si a fac acl ai st si ajung s fac tot ce vrei. face s4 sper precum o proast Dace ‘mai insista eae da afara finde nu vreau sa fiu un pion in jocul inal. dann Drage mea ai uitatc& spe tine t-au clasatprocurori Ee Credeam ci nu ne trebuie decat un cadavru, zise fata, a clirei fusti se ridicase pang la solduri, , ~Te rog s& nu-mi dai sugesti= De ce nu?, zise ea provocator, intorcdndu-se si mai mult cu fata la el. fi sariser niste nasturi, i se descheiase bluza si nu urta sutien. - : pane Nu mai avefi antrenament, domnule, afi inceput sa tragefi Laturi! te {fn loc de raspuns el apasa puternic pedala de acceleratie gi masina {agni ca un bolid in noapte pe strada pustie. * Se crapa de ziua, dar un nor greu si des se tara lenes pe pamént, infurdndu-se in jurul lucrurilor si fiinfelor, patrunzan in toate ungherele si in toate gropile intalnite in cale dp care se asternu ca un lintoliu pe deasupra lumii. Tot ratacind la inti See pe alei se opri atras de niste icnete, gemete si alte zgomote ciu ‘ care veneau dintr-un cavou aflat in Tenovare. Poate si un er devora un alt animal, care inc nu murise cu totul, poate ci a vorba despre o pereche de caini vagabonzi aflati in c&lduri, po é un asasin isi ucidea victima. Nici nu-i trecuse prin mat e i vorba despre un vampir care-si goleste victima de singe. nes nici cruce la el, nu avea nici usturoi, dar intra fara teama pentru I nu credea in spirite. O cutie cu oase de om, cu feasta deasupra ol varnit cu material de tencuit si cu un cancioe pe margins > mistrie, un coif de hartie de ziar, ambalaje de saci de ciment. | Ye- abia la urma descoperi intr-un colt femeia si barbatul care isi au o clipa de fericire. Rémiseserd incremeniti in pozitia in cS se aflau cfnd a intrat el, parca li se oprise pana si respiratia. oa in piclea goal, la varsta coapta, bund de dragoste, ale muscat gi alte muscaturi pe umeri, pe piept, pe sani. Barl me a un tandr sfrijit, cu barbuta moale si galbuie, cu coada pe coal facuse alb-vanat si tremura de parca ar fi fost zguduit de friguri — Ce faceti, ba, voi aicea? In cimitir, ca animalele, printre cruci si morminte, nu avefi nimic sfant in voi? 123 Se mira si el cat de tundatoare: femeia era frumoasa si is las si se strecoare pe Iii pantalonii in vine. ~ Si acum, intre noi, doamni! $4 terminim ce ati inceput, Suntefi gata incalzita! Nu va fie teama, nu vi mandne! Desfaicu anteriul Ia piept si incepu s& se apropie ranjind din gura lui lui stirba, cu gingiile lui vinete si limba rosie. Dar femeia, cand cu brafele incrucisate peste sani, c’nd cu palmele peste sexul gol, fugea din colt in colt. = Potoliti-va, doamna! V-am spus ci nu va fac nimic rau. incepu o goani nebund. Nu avea de ce si o prinda. fi aluneca din maini ca un peste in apa... $i nu se stie cum s-a facut de i-a aruncat in fafa canciocul cu tencuiala. Pufinii vizitatori din Cimitir vor povesti mult si bine cum o fantoma cu chipul unei femei despuiate fugea printre morminte ca si nu o prinda soarele deasupra pamantului. $i cum dintr-un cavou iesea un barbat cu masca, de care ei au fugit ca sa nu fie atingi de privirea lui. Avea ‘mortar si in gura, si in urechi, si in nari. Se tri pana la bazinul de Pe aleea principal unde isi vari capul in apa rece. Se spala indelung, curaandu-se si de mizeria de pe gat si de pe fata stranse din timpuri care nu le mai tinea minte. Se sterse pe indelete cu Pulpanele anteriului, rontai un covrig si supse o portocala din nenumaratele lui buzunare. Se simfea alt om. ,,De tinut Tosti el, se infasura in anteriu si porni din nou prin de pe un mormant niste flori ce pareau inca proas Poart ca sa incerce s a i este vocea in ceaté. Dar pititoare. $i lui ti veni deodata pofti. i} inga el pe barbatusul care o lua la fuga cy scoasd minte”, tre cruci. Culese pete si porni spre le vanda. Pe drum le alese pe cele cu coada frant& si incepu sa le arunce la intamplare, prilej pentru cdinii ivagabonzi sa se adune ca o turma in jurul lui. Gasi gi pentru ei cate ceva prin buzunarele lui multe si adanci si animalele ,)-gudurara si sarira pe el, unele lingandu-l pe gat, pe obraji i chiar x Pe buze in semn de multi dragoste. Dar nu-i alunga, in ideea c& la Roupte vor dormi impreund, si se incalzeascd unii de la alti, Nu 124,se gisi nimeni care si-i cumpere florile gi le puse in bratele unci tigdncuse. Nu stia nimeni sa fi fost gasit un om mort in capeli. Nici urme de singe sau de violent’. Poate cA nu I-a injunghiat mortal Sau poate ci Ala s-a facut strigoi si strigoiul si-a tarat trupul din bisericd. Oricum, daca se mai afla pe p&mAnt intr-o forma sau alta, va cduta si se razbune cumpli Era acolo. Sta in dreptul usii feapan ca o statuie. Oamenii care intrau sau ieseau din capelé n-aveau decét sa-l ocoleasci. Primul gand al celui care se crezuse ucigas fu sa fuga cat mai departe, s4 se ascunda ct mai bine. Dar i se muiara picioarele si o for{i mai puternic& decat judecata lui il atragea ca un magnet. Se strecura printre oameni si se apropie la cafiva pasi, dar fu prins intr-un joc de-a baza al groparilor care asteptau si se termine slujba ca si-1 duc pe mortul din bisericé la locul lui. fl bagara la mijloc, el tinea o palma la ureche gi una in dreptul umarului. Ei il loveau, unul dup’ altul, atat de tare c& il dezechilibrau, pe urma fi fluturau in fat degetele, gata si-i scoati ochii, degetele lor de gropari, de culoarea piméntului, cu unghiile netaiate, cu pielea tAbacité de var si de ciment, cioclii care s’pau mormintele si zideau criptele si miroseau a mucegai de groapa. ,,Bazzz, bazzz, cine a dat, bazzz, bazzz, bizz, ca un viespar, ca un roi de albine si el nu cunostea pe nimeni si zicea la intamplare ,,Tu ai dat”, dar dia nu recunosteau, ,.n-ai ghicit, mai stai o data, bazzz, bazzz, bazzz”, cine a dat?” Cand scipi de ci vazu cd tanarul pe care il ‘injunghiase la miezul noptii sta tot acolo, feap’in ca de beton, ca de lemn bitut in cuie. $i se invarti in jurul lui, dindu-i ocol din ce in ce tot mai aproape, gi ala tot nu clipea, parca nici nu respira micar, sta incremenit in salopeta lui din stofa militara, cu pete rosii, galbene, negre si portocalii cu care fusese imbracat si azi- noapte. $i nu avea nici un semn intre spete c& ar fi fost strapuns de un obiect t&ios, numai haina ii era putin descusuta, mai jos de subsuoara, pe partea stanga. Indrazni si-i puna mana pe umar gi 125 Sé-l clatine si manechinul ala nu didu nici un semn de vi nici el nu stiu de ce, incepu s& strige: ,E mort, e mort, in; a mortul!” $i tocmai atunci a ii infipse mana in ceaf’ sic ridien Pe pamant ca pe 0 papusi. $i el bitea aerul cu mainile s¢ Picioarele si fipa ca din gura de sarpe: ,Politia, Politial” © fata blonda in uniforma cleganta, care Privea usop amuzata spectacolul, cu. mana pe tocul pistolului, eu picioare frumoase sub fusta scurtd, alesese calea si nu se implice 4 Scandal, asteptand sa intervind dupa deznodamant, cand trebuia sq trimitd pe unul la morga, pe celalalt in atest... Pana la urma il eliberard groparii gi ala nu apucd decat sa-i dea un gut cu piciorul in fund care il arunca pe branci in mijlocul strdzii, tocmai la timp ca un camion s8 opreasca la cateva palme cu franele scragnite, si se dea jos o namila de sofer care il culese de pe asfalt si-1 arunca peste strada, in poarta cimitirului , Se spila de singe in bazin. Cazuse cu faja in jos, ip julise ate obraz, incepuse sa i se umfle un ochi, buzele ii eran ___ Se adaposti cu. cAinii dupi el chiar in cavoul in care incercase si faci dragoste cu sila. Anteriul ti luase apa si piclea de caine ud mirosea urdt, dar nu era cazul sa ia seama la toate fleacurile. | Simfea frigul pana in miduva oaselor. $i coplesit de moleseald se ghemui pe talpa de beton umed a cavoului. Sperase S& se inclzeasca la un loc cu cdinii, dar ei, dupa ce ti scurmati oa boturile prin buzunare, se ayezara in jurul lui sprijinindu-se pe coada. Unul, mai indraznet, ii linse de pe fata si pe de buve Sangele inchegat. Ceilalji se lingeau pe bot si asteptau cuminti »Cat timp el mai respira, mai tresirea prin somn, mai tremura. mai era cald, nu ficeau altceva decat si-l vegheze. De fapt, el nu dormea. Cizuse intr-un fel de agonie. Cand i se ficu din nou {lumina in cap crezu ca totul s-a sfarsit. $i pe dul din jurul lui ti Gredea niste prieteni care au venit la ceasul bunului rimas. $iduduia focul in soba. $i parca fi aprinsesera gi o lumanare in . $i parca se aplecase asupra lui o tania femeie care il siruta ochi, pe fata, pe buze. Dar nu erau decat cdinii de cimitir. Care ‘miroseau, il adulmecau, se lingeau pe bot si asteptau... $i cand mai scoase capul afara vizu arborii, crucile, capéla, enii, toaté lumea retezatd in doua, ca la un metru $i jumatate supra pmantului. Partea de sus plutea pe golul de dedesubt, partea de jos umbla bezmeticd si-gi giseascd jumitatea. puri fara picioare si picioare fra trup, coroane de copaci fara pina si tulpini fra coroane, capete de statui fara gat si statui cap, capela fara temelie si temelia fara ziduri. De mirare cum de nu curgeau maruntaicle din trupurile retezate, cum de nu se revarsau cele de la mijloc in jos, cum de nu se rasturnau coroanele copacilor, cum de nu se surpa turla, cupola si zidurile capelei, care rnu se rezemau pe nimic. ,.De {inut minte.” Asa zicea el de fiecare dati cind se afla in fala unei intamplari mai deosebite. Dar nu verificase daca i se inregistra ceva in memorie. O facu acum. Si constatd cA nu-si aduce aminte decat foarte vag de intimplarile de peste noapte. De caverna cu feste $i oase de morfi, de tanarul pe care |-a injunghiat, de politist, de fata care era cu el, de femeia pe care a vrut s-0 violeze in cavou, de lumea franti in ceafa. Simtea o nevoie acuta si-si afle identitatea. $i poi pe aleile cimitirului fntrebandu-i pe oamenii care se iveau in apropiere. Dar oamenii ii intorceau spatele, se depirtau de el si dispareau in ceafa, ca niste ‘morfi care au iesit si vada ce mai este pe afara si se retrag repede in culcugurile lor. Intalni si un preot care mergea cu dasclul st cativa oameni si dezlege un mormant. Se ayez in fata lui: ,Cine sunt eu, parinte?” Slujbasul Domnului igi fcu cruce, il ocoli si trecu mai departe. Cine era el? Cine a fost? De unde a venit? Ca doara nu s-o fi niscut in cimitir! De unde vine? Unde se duce? Tanar? Batran? E viu? E un cadavru iesit din mormant? O fantom’ fara trup? 127 Se duse la bazinul de pe aleea principala. Se privi in ay tup fara cap, un cap fara trup. Si capul acela ranjea cu “a vinete, cu limba rosie intre dinfi care i-au mai rimas, cu bi crapate $i insngerate. Un cap de satir sau de varcolac. _ Si se faicuse noapte. $i gisi in buzunarele lui nenumarate lumanare si 0 cutie de chibrituri. $i ocrotea lumdnarea aprinsé ey pulpanele anteriului. $i citea epitafurile de pe cruci si pri fotografiile din medalioane. a7 —Dar eu cine sunt? $i trecea la alté cruce. $i descoperea c& acolo se afla un actor, sau un pictor de biserici, sau un scriitor, sau un pilot cazut cu avionul, sau un prinf nascut in exil. ~ Dar eu cine sunt? Si tofi taceau. $i un fost primar, si un fost mare negustor, si tun fost mogier, si un athitect celebru, si un academician, si un procuror, toti soti buni si oameni cu frica lui Dumnezeu. Toti tac cu paméntul in gura. . Privea parc hipnotizat in oglinda apei. Barba incalcita, parul lafos, un ochi ascuns de vanataia care crestea, celalalt sclipind de curiozitate, gura strmba, limba rosie, gingiile vinete. Aruncé o piatra, imaginea se sparse, ii pluteau anapoda urechile, ochii, obrajii, buzele, dintii pe care-i mai avea in guré. Dar cioburile se adunau tremurind si iar se intregea capul acela cu barba ners, cu parul netuns, cu fata pocita. — Asta sunt eu? Eu sunt, cine sa fie! ~ Dar cine am fost mai inainte? Domne, cum am ajuns... — Am fost cineva? — Am existat?isi aduna de pe alee o gramada de pietre pe care le asezd pe a bazinului, aruncénd cate una in apa. Cine sunt eu?” $i iar si se destrama si se aduna chipul acela. — Mami, ce face omul ala? — Un nebun, mama, care arunca cu pietre in apa. Si femeia ridica in brate copilul si se facu nevazutd pe o alee secundara. ,.Cine sunt eu?” Cine am fost?” Unde am fost?” Cand apa se linisti aparu pe fundul bazinului un cap necunoscut. = Cine dracu’ mai esti si tu? — Eu sunt cel care am fost! — O fantoma? Un strigoi? Ce cauti in cimitir? — Pe mine ma caut. M-am pierdut pe mine de mine. Dar cine ai fost? —Ehei... Nici nu-fi trece prin minte... EI mai arunc& inc& o piatri. Era cea mai mare pe care 0 avea, apa se tulburd mai mult decat oricdnd, dar cAnd se linisti pe fundul bazinului rasirisera zeci de luménari aprinse. Lumanari si flori. — Jar un mort, m-am saturat de mori, ia-fi mortul de aici. Dar se vazu ci lumanitrile gi florile acelea erau agezate pe mese, fairl indoiala intr-o sal de restaurant de lux unde avea loc 0 agapa dupa o lansare de carte. Autorul, figurd de intelectual de ras in pragul senectutii, inconjurat de admiratori si mai ales de admiratoare. Spuneti cd sunt cel mai bun, cel mai mare, cel mai vestit dintre voi? Eu va rog si nu fifi voi atét de mici ca s& credeti minciunile pe care mi le turnati in urechi, Da, am cArfi mai multe decat voi toti la un loc, am fost tradus in nenumérate limbi, am vila, masina, bani in conturi, sunt bogat... Eram apreciat si inainte de evenimente, sunt si acum, premii ale Uniunii, premii ale ‘Academici, si ce-i cu asta? Nu spun c& nu am talent, spre ghinionul meu prea mult, daci numim asa indeménarea $i 129 mestesugul si puterea de munca. Dar, domnilor, doamnel opera mea este falsi. Eu nu cunosc lumea despre care a Mi-am imaginat-o, dar nu am trait-o! Daca e sa mai scriu n. fac decit dup ce cunose oamenii, viafa, lumea in profunzimea ei. De aceea, domnilor, doamnelor, va rog_s4 ascultafi bine, am si iau calea nobililor brahmani, care 4 cand ajungeau la apogeu isi paraiseau si familia, si avere condijia sociala si plecau si rataceasci in lume cu tat cergetorului pe umir, in cdutarea adevarului si a lui Dumney Poate aga am si ma regisesc pe mine, si aflu cine sunt, s& ma lepad de pacatele pe care le-am f’cut supundndu-ma comenzii sociale, si pe vremea dictaturi si in vremurile noi. Si nu mia cdutati. S4 nu ma tineti minte. _ Si capul fi cizu pe masa. $i pe fundul bazinului nu rama decat pietrele, befle, crengile, pungile de plastic, cdrpele sale gunoaie pe care le aruncasera copii sau vreun nebun. $i el uitd si aceastfntémplare, cum Ie uitase pe toate. $i nu mai Few altcova decdt si repete Ia nesfrst, ca un om eu mintea rtbit, .Cine ___ Sta pe marginea bazinului cu coatele pe genunchi, cu capul in palme, incovrigat ca un semn de intrebare. $i cand isi lua palmele de pe pleoape si deschise ochii mari nu vizu in jurul lui decat un gol fara margini. $i canta cucuvaia in varful clopotnitei si urla un caine, si chiféiau niste sobolani, si batea in dunga clopotul pentru morfi legdnat de vant si parcé huruiau oasele in morminte. $i se téra un nor plumburiu peste fafa paméntului inf¥gurindu-se in jurul crucilor, al statuilor, al copacilor, al | cladirilor, al fiinfelor, al oamenilor. $i burnita marunt si fra noima...CUPRINS a 4 fereu tineri, mereu frumosi, merew incepHtori...........0-- VERSURI hacla Badea . ee e rog, Doamn Nicoleta Daniela Sima ‘Apocaliptica... cee Joc in doi...... ‘Sarutul triumfului x. Alexandra Maria Iliescu an Lui Dumnezeu.. aevenues Taina liliacului alb. Andreea Elena Neagu 131 Pacatul meu...... Poezie.. Cezar Burtescu Volumul ,,Cele 3 decapitari" Aud decapitare............... Galeria de arta. Gara de nord . Vara la Bratia Cismigiu. . Scrisoare catre voi. Cristina Teodorescu Aripi de sticli....... Huzie cu miros de ploaie Adriana Popa Ganduri gi catrene................ Adelina ordache Camaval insangerat. Ei. Epilog. Profetie indeplinita Rugaminte... Suflete de ingeri..... : Uitarea creatorului............. Gabriela Militaru Doar in mintea mea. 132intrebari...... iti las. ‘Nu stiu.. Ofranda zeilor. Regret nocturn, Uitand de tine... Maria Magdalena Rad: De lund. . Ruga timpului. Synthia Albuleseu Clipe... Zburatorul. . Alina Ioana Dumitrelea Caracterizare....... Comoara din umbra. Rugaminte primaverii... StAMEML.. eos Adriana Toana Voinea Dincolo de nori... Iubesc furtuna. in umbra soarelui. Linisgte.......... O pagina de carte. Sub legea timpului... Bogdan Gont Crescendo. Doar noaptea : boss PROSIUME. 200000 -cersesrceresnsnonnes wapeeesasccessaveosenas 63 133 * Nu e usor. Ultima statie..... Roxana Badita Cat timp?..... Nu sunt acolo.. Andreea Capatana Copacul. Izvorul Alexandru Mandu Nunta. Vestea. Ramona Georgiana Niti Mama... Vocea noptii. Tonut Paraschiy Ecoul.. Revedere. David Albulescu Ochii... Mortacel. Iulia Ghita Cand soarele rasare. eintoarcere.... Adina Toniti Poezie, poczie....Manuela Radulescu Inspiratie... Primavara in parcare. monte wT3 PROZA Sabina Busuioc Despre iluzia realitafii.............0 275 Nicoleta Daniela Sima Hotel Traffic... ott Aurora Elena Vasile Fragment de poveste. Spovedanie. Mihaela Badea Amintire. Azi Discutie Mice... Cristina Teodorescu Reflex . 85 Tu, femeie. Maria Magdalena Rada Alegerea timpului.. 2.87 Alina Ioana Dumitrelea Calatorie sufleteasca.. 89 Adriana Ioana Voinea Pianistul.... Mirela Calina Singuratatea ei.......... Renasterea sperantei. Simona Ionescu Chemarea lupului, Dragostea nu moare... Sactilegiul........s0.00000 Tuliana Smaranda Un ultim zambet. Lucian Dorin Bolbea Basilicul cel mare..... Marin Ionita Noaptea Sfantului Andrei... 136 110 112PEC Tere CMe CWT tr LT Badea + Roxana Badité + Lucian Dorin Bolbea + Corea tue Net a eer Peer Cum Oo cc eC) eee et aCe cur et TTT ue mee eM Me CC een UC emer CU MU Gr) Neagu * Ramona Nita + lonut Paraschiv * Adriana eG Eee CE aC REI Cen E nC RSC Men Ene RS CUT ma nen ene ce ee eR PEER) [NAS Ce)