CE N-A VĂZUT PARISUL de Ella Poenaru

Personajele
Costică
Lenuța
Franțuzoaica
Nepotul

Costică: Of, bine că aterizarăm, că mă luase cu tremurici. Noroc cu stiuardeza, că-mi dete un
pahar de vin și mă liniștii. Iote că ne cazarăm la un otel bun, acilea chiar în buricul Parisului.
Lenuța: Oh, la la, ce mai iubesc Parisul și la vie en roz. Musai să mergem azi să vedem Mulen
Ruj și Turnul Altfel. Și apoi pe Șanț Elize, să-mi iau rochie de revelion.
Costică: Numai să nu fie cam scump, că au niște prețuri pe-aici de rămâi falit.
Lenuța: Lasă mă Costică, c-odată facem noi revelionul la Paris. Să moară de ciudă văru-tu
Gică și fandosita aia de nevastă-sa când o să ne vadă pozele.
Costică: Ia mai dă-l încolo, că nici acum nu mi-a reparat centrala. Bine că luarăm beletele
astea la Paris, că muream de frig în Voluntari.
Lenuța: Hai, lasă vorba și să mergem, că azi avem multe de văzut.

Lângă Moulin Rouge.

Costică: Tii, cât-a moara de mare și roșie toată. O fi rămas așa de la Crăciun.
Lenuța: Ce zici, tu, deșteptule, e roșie tot timpul că de-aia îi zice așa: Mulen Ruj.
Costică: Bine fă deșteapto, pe toate le știi, hai să ne facem un selfi acilea în fața morii, că
neam de neamul tău n-a văzut Parisul.
Lenuța: Ce să zic, parcă al tău l-a văzut vreodată. Aranjază-ți părul ăla cumva și zâmbește, că
nu pozezi pentru buletin.
Se pozează.
Costică: Muică, ce de magazine pe-aici. Hopa, uite unul cu cătușe și combinezoane negre, o fi
pentru polițiști.
Lenuța: Mă Costică, dar fraier mai ești, asta e un sec-shop. E destule și pe la noi, nu mai căsca
ochii ca la bâlci. Mai destupă-te și tu oleacă la minte, că tot încuiat ai rămas.
Costică: Bine că ești tu descuiată. Ia vezi cătușele alea și biciul, ce bine ar sta pe tine, nu vrei
să le luăm să-ți arăt cât de descuiat pot să fiu?
O franțuzoaică: Excusez-moi monsieur, pouvez-vous me dire l heure?
Costică: Ce vrea cucoana asta, că nu înțeleg nimic ce zice. Pardon madam, je nu parle francez.
Franțuzoaica (râde): Ha, ha, comme vous-etes drole!
Lenuța: Dar ce are asta cu tine? Lasă că o aranjez io cât ai zice Șanț Elize. Circulez madam,
că vă stric coafur. Musiu e cu mine.
Franțuzoaica: Ne vous en faites pas.
Lenuța: Pe cine înjuri tu, mă fandosito, că dacă te iau de moț, te învârt ca pe Mulen Ruj. Nu
ești tu de nasu lui bărbatu-meu, marmotă încălțată.
Franțuzoaica: Une bonne journee a vous aussi. Au revoir.
Lenuța: Orivoar, orivoar, valea, să nu-ți strângi dinții de pe trotoar. I-auzi, neică, ce tupeu
avea madama. Să se dea la tine, aici de față cu mine. Auzisem eu că franțuzoaicele astea n-au
nicio rușine, dar asta-i prea de tot. Și tu ce te hlizeai așa la ea? Îți plăcea ai, țap bătrân ce ești!
Costică: Păi n-ai zis tu să fiu mai deschis la minte? Uite că m-am deschis și gata a și apărut
franțuzoaica. Astea știu să recunoască un bărbat adevărat.
Lenuța: Lasă vorba, că te cunosc io mai bine, numai gura e de tine. Hai la Turn, că am auzit
că e coadă și nu mă las până nu mă urc în el să vad Parisul de sus.

1
În fața Turnului Eiffel.

Costică: Muică, cât-a turnul de mare! Și numai fiare peste fiare, pe unde s-or sui oamenii ăia?
Lenuța: Are lift înăuntru, te duce până sus în cinci minute.
Costică: Să ducă pe cine-o vrea, eu nu mă urc în dihania asta, că mi-e teamă de înălțime.
Lenuța: Ia nu mai minți, în avion cum ai zburat?
Costică: Am zburat că ai ținut tu musai, n-ai văzut că tot timpul am stat cu ochii închiși și
legat de scaun.
Lenuța: Mă Costică, ce bărbat ești tu? Iaca, eu mă urc, că n-am venit până aici doar să mă
holbez. Așa îl vedeam și în poze.
Costică: Fă ce vrei, dar pe mine să nu contezi. Eu zic că se vede foarte bine și de jos.
Lenuța: Of, că tot fricos ai rămas. Mă duc să-mi iau bilet, ne vedem după ce cobor, să stai pe-
aproape.
(Câteva minute mai târziu.)
Lenuța: Ajutor, mi-au furat portmoneul cu 200 de euro. Fir-ar ai naibii de hoți, că și la turnul
altfel sunt tot la fel. Cu ce îmi mai cumpăr eu rochie de pe Șanț Elize....
Costică: Lasă fă, nu te mai plânge că îți iei de la noi, din Dragonul Roșu, la fel de faine, dar
mai ieftine, că tot chinezești sunt.

Un tânăr cu ghitară se apropie de ei și începe să cânte.

Nepotul: Monsieur, s’il vous plait, donnez-moi une petite piece, et je vous jouerai une
chansonette.
Costică: Altul care mă ia pe franțuzește. Alle, alle, je nu parlez francez.
Lenuța: Ia stai olecuță, parcă te cunosc de undeva.
Tânărul: Tanti Lenuța!
Lenuța: Ei bată-te să te bată, nu ești tu Marinică, băiatul vară-mii Maricica din Pașcani? Dar
ce cauți pe aici, bre? Parcă erai la facultati în București.
Tânărul: Păi am fost la „facultati”. Un an la Rahova, doi la Jilava. Cum am luat diploma am
zburat la Paris și acum sunt artist indepandant.
Lenuța: Ei, da asta-i muncă serioasă? Maică-ta știe ce faci pe aici?
Tânărul: Știe că-s profesionist. I-am trimis și bani de sărbători. 500 de euro.
Lenuța (tresare): Sute de euro? Ai grijă, nepoate, e plin de șmenari pe aici, vezi ce de tuciurii,
pe mine mă curățară de bani taman când voiam să iau bilet la Turn.
Tânărul: Lasă tanti, că îți dau eu alții împrumut, azi mi-am tras 200 de euro dintr-un singur
chanson.
Lenuța: Ei să trăiești, nepoate, să-ți dea Dumnezeu sănătate, că nu mai aveam bani decât de
croasante până poimâine când luăm avionul înapoi.
Tânărul: Ei, viața la Paris e scumpă, tanti, trebuie să știi să te învârtești.
Costică: Da, da, ca la Mulin Ruj, i-am zis și eu Lenuței.
Lenuța: Tot cu gândul la franțuzoaică ai rămas, procopsitule. Acum dacă tot ne împrumută
nepotul, hai pe Șanț Elize, să bem o șămpănică și să auzim o muzică, că odată vedem și noi
Parisul de revelion.
Costică: Nepoate, nu vii și tu cu noi? Că iote numai necazuri avuserăm că nu ne înțelegem
deloc cu francejii ăstia.
Tânărul: Vin, vin, cum să nu vin, să vadă și ei francezii ce n-a văzut Parisul!

Ies cântând: „Aux Champs Elysées!”