ACTIVITĂŢI DE EDUCAŢIE MUZICALĂ

1. Jocuri
- ’’Recunoaşte instrumentul!”
Recomandări părinţi: Fie descărcaţi imaginile cu instrumente muzicale în format jpg, fie le
listaţi, le prezentaţi copiilor pe rând fiecare imagine, respectiv instrument muzical şi îi lăsaţi
copilului timp să îl observe (ei sunt curioşi). Le prezentaţi câte un instrument, apoi îl
denumiţi.
Joc de fixare: după ce copilul le-a văzut pe toate şi le-a denumit, fie (dacă le aveţi listate)
ascundeţi o imagine şi el să ghicească instrumentul ascuns/care lipseşte, fie îi arătaţi pe
calculator pe rând un instrument şi copilul să recunoască şi să denumească instrumentul
arătat
- Jocuri muzicale de repetare după model( adultul cântă anumite note muzicale, joase,
înalte, mai scurte, mai lungi, fragmente muzicale scurte, sau bate un anumit ritm, iar
copilul le repetă
- ’Recunoaşte cântecul!”
7

- cantam cantece la un instrument: orga/vioara/flaut)

9. Învăţăm intonaţiile vocii.

7 7

- Cred că e foarte important să le predăm copiilor noştri şi această lecţie. Să înveţe

să respecte oamenii din jurul lor şi spaţiul personal al fiecăruia. De multe ori,
mergem cu transportul în comun şi suntem deranjaţi de oamenii care vorbesc
extrem de tare. Ori între ei, ori la telefon, ori fac un videocall cu cineva şi urlă etc.
Ei bine, eu vreau să cresc un copil care ştie să respecte persoanele din jur şi care îşi
poate controla tonalitatea vocii, în funcţie de situaţie.
- Astfel, le putem explica micuţilor noştri despre intonaţiile vocii şi în ce fel de
situaţii vorbim la un volum normal, moderat, ridicat sau exagerat. Într-o
conversaţie normală, acasă, folosim un ton moderat. Nu avem niciun motiv să
ţipăm unii la alţii. Dacă suntem entuziasmaţi, putem ridica tonul fiindcă aşa se
manifestă uneori fericirea. Dacă simţim că persoana de lângă noi nu primeşte
corect informaţia, fie vorbim noi prea încet, fie ea are nevoie să ridicăm puţin
tonul fiindcă are probleme cu auzul. Sau poate e gălăgie în jur.
- Cred că ne dorim cu toţii să educăm copii care să ştie să respecte oamenii din
jur si spaţiul personal al fiecăruia.
- Când e un context formal, unde e linişte, dar trebuie neapărat să transmitem un
mesaj celui de lângă noi, vorbim în şoaptă. Ca să ţipăm, de cele mai multe ori ar
trebui să fim în pericol. Ori să ne sperie ceva, ori să păţim ceva şi să avem nevoie
de ajutor. Atunci când simţim primejdie, este permis să ţipăm, chiar dacă sunt şi
oameni în jur. Acest context scuză comportamentul.
- Aşa cum spuneam, personalitatea viitorului adult se formează acasă, aşadar
aceasta este o activitate pe care o veţi descoperi, exemplifica şi exersa împreună,
în sânul familiei. Ajută copilul să fie autonom şi să ştie exact cum să îşi exprime
părerea, în funcţie de context. De asemenea, le ajută şi creativitatea fiindcă, pe
măsură ce cunosc timpuriu aceste aspecte, vor căuta inconştient şi soluţii pentru
situaţii neprevăzute.