3.

2 Decizii financiare la întreprindere

Orice întreprindere pentru a-şi efectua activitatea financiară elaborează decizii financiare.
Principalele decizii de politică financiară sunt:

Decizia de investire - decizia de a plasa capitalul într-o anumită operaţiune, este rezultatul
corelării dintre costul capitalului utilizat şi rentabilitatea calculată.

Decizia de finanţare - opţiunea întreprinderii de a-şi acoperi nevoile de finanţare a proiectelor

avute în vedere prin fonduri proprii, împrumutate sau participaţie.

Decizia de autofinanţare - este principiul cel mai răspîndit şi arată că întreprinderile trebuie să-şi
asigure dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obţinute în exerciţiile anterioare.

Politica de dividend opţiunea întreprinderii de a distribui sau nu dividende în anumite exerciţii

financiare de creştere continuă, de reducere sau de păstrare nemodificată a mărimii dividendelor
de la an la an urmărind un anumit scop.

Decizia de investire
Costul capitalului (Cc) constituie legătura directă între rentabilitatea investiţiilor şi rentabilitatea
reclamată de aducătorii de capital.
În cazul în care întreprinderea investeşte în proiecte cu

Re < Cc

ea va fi sancţionată economic pe piaţă în felul următor:

1. Dacă întreprinderea se finanţează prin îndatorare ea va obţine pierderi contabile în măsura în

care rezultatele financiare sunt mai mici decît cheltuielile financiare.

2. Dacă întreprinderea este finanţată din capital propriu, pierderile contabile se transmit asupra
capitalului propriu micşorîndu-l, însă dacă întreprinderea investeşte în proiecte cu Re > Cc ea nu
va avea probleme cu suportarea cheltuielilor financiare şi se vor crea posibilităţi de creştere a
volumului capitalului propriu.
Pentru a clarifica posibilitatea alegerii între două căi de finanţare se procedează la analiza cîtorva
indicatori şi anume: Rentabilitatea, Solvabilitatea, Lichiditatea pentru a afla situaţia financiară şi
necesarul precum şi posibilităţii implementării deciziei de finanţare.

Incidenţa acestor indicatori asupra deciziei de finanţare se prezintă în felul următor:

1. dacă R > Rd,

atunci este oportună apelarea la împrumuturi deoarece în astfel de cazuri îndatorarea

contribuie la creşterea masei profitului şi creşterea randamentului capitalului propriu.

2. decizia de finanţare prin îndatorare are o influenţă pozitivă asupra solvabilităţii, însă în
cazul producerii unor pierderi solvabilitatea degradează mult mai repede.

3. finanţarea prin îndatorare are influenţă pozitivă şi asupra lichidităţii, însă avînd în vedere
faptul că resursele primite prin îndatorare cu un termen limitat este necesar ca durata de
întrebuinţare a resurselor să nu depăşească scadenţa sumelor împrumutate.

Decizia de autofinanţare

Autofinanţarea prezintă avantaje reale pentru întreprindere şi pentru acţionari.

a) întreprinderea, ca persoană juridică, este avantajată deoarece pentru realizarea creşterii

economice nu are nevoie să apeleze la resurse externe sau la acţionari pentru a-i convinge să
cumpere acţiuni sau să sporească valoarea nominală a acţiunilor şi nici să apeleze la piaţa
financiară de capitaluri.

b) acţionarii sunt avantajaţi deoarece fără nici un efort financiar din partea lor creşte valoarea
bursieră a întreprinderii şi a acţiunilor pe care le deţin, adică creşte bogăţia acţionarilor.