IUBIȚI CREDICIOȘI, 4- APRILIE 2020

Sfânta Cruce este semnul prin care un creştin se distinge cu uşurinţă de ceilalţi oameni. Şi de fapt de ce avem
noi creştinii o aşa de mare cinste pentru acest minunat semn? Ce însemnă crucea pentru noi?

Crucea este lucrul prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zdrobit moartea şi ne-a răscumpărat pe noi din
blestemul adamic. Prin cruce înţelegem jertfa; prin cruce înţelegem răscumpărare şi înviere. Crucea, în înţeles
material, este lemnul pe care Mântuitorul a fost răstignit în sens spiritual, crucea este suferinţa prin care noi
trecem în viaţă şi prin care ne dobândim mântuirea sufletului nostru. Acest semn şi-a dovedit puterea prin
multele minuni pe care le-a făcut în decursul istoriei şi prin faptul că ne este de un mare ajutor nouă creştinilor.

Făcând săpături pe Golgota, Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a găsit, după osteneală, trei
cruci. Una dintre ele era cea pe care fusese răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dar care dintre ele era?
Întâmplător pe acolo trecea un cortegiu cu un mort. Şi atingând prima cruce de mort, nu s-a întâmplat nimic. Cu
a doua cruce la fel s-a întâmplat. Dar când a atins a treia cruce de mort, acesta a înviat şi toţi au înţeles că
aceasta este o minune dumnezeiască şi că Aceea este crucea lui Hristos. Din această Sfântă Cruce se păstrează şi
astăzi părticele la Ierusalim, la Sfântul Munte al Maicii Domnului, la Sfânta Mânăstire Cozia şi în multe alte
locuri din lume.

Un om a primit de la Dumnezeu o suferinţă. Văzând că este vorba de o boală mai grea, credea că Dumnezeu i-
a dat o cruce prea grea, el nefiind obişnuit cu suferinţa şi atunci cârtea. Dar într-o noapte a visat un vis. Se făcea
că un înger l-a dus pe un deal unde erau sute şi sute de cruci. Unele de aur, altele de argint, unele de lemn,
altele de marmură, unele mici, altele mari, ca o pădure de cruci. Ajunşi la ele, îngerul îi zise: „Alege-ţi o cruce
de aici şi apoi vino înapoi la mine. Văzând că are această posibilitate a alergat îndată să ia crucea cea mai mare -
din aur. Încercând să o ridice, a văzut că era imposibil. Era prea grea pentru el. A mers apoi la cea de argint. Dar
nici pe aceasta n-a putut să o ridice. Văzând că cele mari şi preţioase sunt grele, şi-a ales una frumoasă din
lemn, pe care o putea ridica şi care era tocmai potrivită pentru el. Văzând alegerea sa, îngerul i-a zis: „Vezi,
creştine? Asta e crucea ta. Sunt alţii care suferă mai mult şi aceia pot duce aceste cruci mari. Ei sunt Sfinţii
care au dus până la capăt suferinţa lor, cu bucurie şi mulţumind lui Dumnezeu. Pentru tine, această suferinţa,
este mai bună. Ea te duce la Dumnezeu dacă eşti mulţumitor şi nu huleşti pe Dumnezeu pentru ea.”

Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să se înceapă cu Sfânta Cruce. Suntem însă
datori ca să ştim cum corect să ne însemnăm pe noi cu Crucea Domnului. Aşadar, semnul Sfintei Cruci îl facem
în diferite momente, de pildă:
1) Ne trezim dimineaţa şi dorim să începem sfânta rugăciune;
2) Înainte şi după masă;
3) Înainte de a ieşi din casă;
4) La începerea şi la sfârşirea oricărui lucru;
5) Când trecem pe lângă o răstignire sau pe lângă o biserică;
6) Când ne simţim rău şi invocăm ajutorul lui Dumnezeu;
7) Când mărturisim, înaintea lui Dumnezeu;
8) Când intrăm în biserică şi când ieşim, în timpul slujbelor din biserică;
9) Seara înainte şi după rugăciunile de seară.

Fiecare creştin ortodox este dator să poarte Semnul Sfintei Cruci asupra sa. Troparul de la Taina Sfântului
Maslu spune: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă, că se scutură şi se cutremură,
nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea a călcat...". Un creştin fără de Cruce la gât
este ca un soldat care a plecat la război fără de armă. Nu prea mari izbânde o să aibă pe câmpul de luptă. Eu
zic că din prima va fi doborât. La noi, după cum spune Sfânta Scriptură lupta vine nu împotriva trupului ci
împotriva duhurilor întunericului. Deci, cea mai potrivită armă pentru lupta noastră cu dracii rămâne cinstita
Cruce
Semnul Sfintei Cruci, făcut în modul dat ne aduce aminte totodată şi despre faptul că Hristos (la frunte) sa
coborât din ceruri pe pământ, unde s-a răstignit, apoi sa coborât la iad (ducem mâna la burtă), sa înălţat la
ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui (ridicăm mâna la dreapta) şi iarăşi va să vină cu slavă să judece vii şi
morţii (la stânga).

În încheierea acestei predici, vă rog să cinstiţi Sfînta Cruce cu mare evlavie şi să nu vă luaţi după oamenii cei
rătăciţi de la adevărata şi dreapta credinţă, care nu se închină Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului.
Aceştia sunt oameni bolnavi la gândire şi la înţelegere şi fii ai pierzării. Totodată ţineţi minte că Biserica cea
dreptămăritoare este mama noastră duhovnicească, care v-a născut la viaţă nouă prin apă şi prin Duh Sfânt şi să
nu vă rupeţi de ea, căci Biserica este Trupul lui Hristos (Efeseni 4, 5), ale cărui mădulare suntem . Amin.