Iubiti Credinciosi,

Sfânta noastră Biserică prăznuieşte astăzi Naşterea Preasfintei Născătoare de

Dumnezeu, numită de poporul nostru dreptcredincios, Sfânta Maria Mică, spre
deosebire de praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august), numit Sfânta Maria
Mare.

Aşezată la începutul anului bisericesc, ea constituie poarta de intrare către celorlalte

sărbători, acest eveniment s-a petrecut la hotarul dintre doua lumi, a Vechiului si a
Noului Testament.

Naşterea Maicii Domnului este rodul rugăciunii evlavioşilor părinţi Ioachim şi Ana,
care doriseră să aibă în sânul familiei lor un urmaş. Tradiţia noastră sfântă ne spune
că în Nazaret era un om cu numele de Ioachim şi pe soţia sa o chema Ana. El se
trăgea din neamul regelui David, iar ea din seminţia lui Aron. Trăiau în pace
binecuvântaţi de Dumnezeu pentru milosteniile şi faptele bune ce făceau, însă aveau
o mare tristeţe. Cu toate că ajunseseră bătrâni, nu aveau copii. Era obiceiul în
vremea aceea că cei ce nu aveau copii erau socotiţi nevrednici în faţa lui Dumnezeu,
lipsa copiilor era socotita ca o ocara, ca un blestem din partea lui Dumnezeu. Nici
darurile de jertfa aduse la templul din Ierusalim, de astfel de parinti, nu erau primite
la fel cu ale celorlalti.

Mare i-a fost supararea si mahnirea lui Ioachim, cand I-au fost respinse de marele
preot, darurile pe care a dorit sa le prezinte la altar inaintea altora. De rusine si
mahnire, batranul Ioachim nu s-a mai dus la casa lui din Nazaret, ci s-a retras intr-
un munte, unde s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa-i binecuvanteze si Iui casa cu
un copil, fagaduind ca daca ii va fi ascultata rugaciunea, va inchina copilul nascut
Templului din Ierusalim.

Aceeasi rugaciune staruitoare o inalta catre cer si sotia sa Ana, in ograda lor din
Nazaret. Rugaciunile lor fierbinti au strabatut astfel încât, Dumnezeu trimite pe
Arhanghelul Gavriil sa le vesteasca amandurora, in aceeasi zi, dar separat, ca vor
avea un copil, fapt ce s-a si intamplat. Astfel Maica Domnului apare în viaţă din
binecuvântare şi rugăciune.

După o perioadă pururea fecioară Maria a fost încredințată Arhiereului Zaharia,

care, a introdus-o în templul din Ierusalim unde a rămas timp de 12 ani și unde s-a
pregătit să fie „scară cerească” .
Iată, de pildă, cum ne-o prezintă pe Pururea Fecioara Maria unul din marii
predicatori, Mitropolitul Antim Ivireanul: „Aleasă eşti cu adevărat, ca soarele,
pentru că eşti încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi străluceşti mai
vârtos între celelalte lumini ale cerului.

Pentru rolul insemnat pe care-l are Sfanta Fecioara Maria in actul mantuirii
oamenilor, ea se bucura in Biserica noastra si in inimile credinciosilor, de un cult
deosebit fiind socotita "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de
asemanare decat Serafimii", adica decat toti sfintii ingeri.

La fiecare din aceste praznice, invatam lucruri folositoare pentru mantuirea

sufletelor noastre. Iar astazi, iubiti credinciosi, cand serbam slavita sa Nastere,
invatam ca rugaciunea staruitoare, asa cum a fost a sfintilor ei parinti Ioachim si
Ana, a caror pomenire o facem pe 9 septembrie, este ascultata de Dumnezeu, Care
unde voieste, la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Cu acest inteles ne indeamna Sfanta Biserica sa cinstim sarbatoarea de astazi,

preamarind-o pe Sfanta Fecioara, care a dat naștere Mântuitorului nostrum Iisus
Hristos , cel ce s-a jertfit pentru mantuirea oamenilor. AMIN