REINTEGRARE ÎN EDUCAȚIE ȘI

FORMARE ÎN MEDIILE EDUCAȚIONALE DEFAVORIZATE PRIN

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE
ALE CADRELOR DIDACTICE

”Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa

se mişcă în armonie cu minţile elevilor săi,
trăind împreună dificultăţile şi victoriile intelectuale deopotrivă.”
(J. DEWEI)

Orice profesor de matematică îşi doreşte ca lecţiile pe care le predă să fie

înţelese de către elevi și în același timp considerate de aceştia ca foarte interesante ,
constituind un bun prilej ca ei să se implice activ în dobândirea şi exersarea cunoştinţelor şi
abilităţilor matematice. O lecţie eficientă implică atât realizarea competenţelor generale şi
specifice, cât şi utilizarea unor strategii adecvate pentru a oferi elevilor posibilitatea
dezvoltării inteligenţei logico – matematice, a creativităţii, a motivaţiei petru studiul
matematicii. Demersul profesorului de matematică trebuie să încurajeze formarea unei stime
de sine ridicată a elevului, bazată pe încrederea ca parteneriatul şi comunicarea cu profesorul
poate duce la rezolvarea situaţiilor problemă, la învăţarea placută a matematicii.
Didactica modernă a matematicii acordă un loc prioritar parametrilor
metodologici ai acţiunii educaţionale, în speţa complexului de metode, tehnici si procedee
didactice. Chiar dacă profesorul proiectează complexul de metode în strânsă corelaţie cu
celelalte componente structurale, metodele dispun de o oarecare autonomie, în sensul că
utilizarea unei metode permite acestuia să realizeze un spectru mai larg de obiective, să
articuleze mai multe unităţi de conţinut.Fiecare situaţie de învăţare acceptă una sau mai multe
variante metodice, opţiunea pentru o variantă sau alta fiind condiţionată de nenumăraţi factori,
ceea ce nu înseamnă că profesorul poate utiliza o singură metodă pentru realizarea oricărui
obiectiv.
În strategiile de predare, rolul „elevului” este la fel de important ca și cel al
profesorului . În abordarea centrată pe elev , pentru a menține elevul în centrul activităţii
instructiv-educative, profesorul îndeplineşte roluri cu mult mai nuanţate decât în şcoala
tradiţională,iar succesul la clasă în acest caz depinde de competenţele cadrului didactic de a
crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Metodele de învăţare centrată pe
elev fac lecţiile interesante, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili
să le aplice în viaţa reală.
Printre metodele care activează predarea-învăţarea sunt şi cele prin care elevii lucrează
productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. În vederea
dezvoltării gândirii critice la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere unele strategii activ-
participative, creative. Acestea nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marcând un nivel
superior în spirala modernizării strategiilor didactice.

Sunt considerate active acele metode care nu încorsetează elevul într-o reţea de
expresii fixe sau de reguli rigide, ci care rezervă o pondere crescândă elevului în înteracţiunea
lui cu obiectelînvaţării, care determină un maximum de activism al structurilor operaţional-
mintale în raport cu sarcinile de învăţare în care este angajat acesta.
Având în vedere că nici metodele clasice nu sunt lipsite de virtuţi, pentru activizarea
elevilor pot fi îmbinate în mod armonios metodele clasice cu cele moderne.
O eficienţă sporită o constituie utilizarea în orele de matematică a acelor metode care
au o mare valoare formativă, care stimulează dezvoltarea celor mai reprezentative forţe ale
activităţii intelectuale . Asemenea metode se disting prin caracterul lor activ-participativ, care
cere din partea elevilor o activitate propice exercitării şi utilizării inteligenţei lor.
Metodele activ-participative utilizate în însușirea cunoştinţelor matematice sunt:
exerciţiul, problematizarea, învăţarea prin descoperire, conversaţia euristică, munca
independentă, demonstraţia, jocurile matematice.Dintre metodele didactice specifice învăţării
active, nou apărute în sistemul de predare-învăţare, brainstorming-ul, ciorchinele, diagrama
Wenn, jurnalul cu dublă intrare, metoda cadranelor, cubul, etc ., am încercat să aplic câteva
din ele şi în lecţiile de matematică.