Capitolul Iii

Capitolul III Gestiunea riscului individual de creditare la B.C.R.
CAPITOLUL III
GESTIUNEA RISCULUI INDIVIDUAL DE CREDITARE LA

B.C.R.
Creditul reprezintă o anticipare a unei încasări viitoare care comportă

riscul să nu se realizeze deloc sau doar parţial. Acest risc denumit şi risc de
insolvabilitate a debitorului este esenţial în activitatea bancară deoarece
acordarea de credite este considerată principala funcţie a unei bănci. Cea mai
importantă etapă în acordarea creditelor este selectarea cererilor de credite pe
baza unor analize efectuate de bănci. Analiza creditului reprezintă procesul de
evaluare a riscului de creditare acordate.
3.1. Analiza şi evaluarea creditelor acordate agenţilor economici.

Analiza creditului se realizează în două etape. Prima etapă constă în
stabilirea cererii de creditare. Analiza riscului asociat implică parcurgerea
următoarelor etape: identificarea, evaluarea şi prevenirea riscului de creditare.
Identificarea şi evaluarea riscului de creditare presupune definirea acestuia, a
cauzelor majore de risc şi cuantificarea expunerii la risc. Analiza cererii de
creditare are rolul de a afla factorii care pot genera insolvabilitatea
debitorului. La primirea cererilor de credite compartimentele de creditare din
respectiva Bancă Comerciala va solicita şi următoarele documente pentru
credite pe T.S.27:
a. Bilanţul contabil pe anul precedent, însuşit de organele fiscale însoţit
de toate anexele;
b. Balanţă de verificare pe luna anterioară solicitării creditului, situaţia
patrimoniului şi rezultatele financiare pe trimestrul expirat;
c. Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs;
d. Fluxul de încasări şi plăţi pe perioada de creditare;
e. Planul de activitate pe anul curent;
f. Centralizatorul devizelor tehnologice ale societăţilor;
27
Sursa - Normele de creditare ale B.C..R. S..A.
43
g. Agenţi economici care solicită credit pentru constituire de stocuri

sezoniere de produse destinate consumului propriu sau desfacerii în
perioada următoare vor mai prezenta şi:
 Situaţia mişcării stocurilor – cantitativ şi valoare;
 Graficul de utilizare sau vânzare care va cuprinde pentru fiecare canal
de valorificare: cantităţile, valorile, termenele de livrare, numărul
contractelor
Pentru creditele pe T.L.28 mai sunt solicitate:
a. Bilanţurile contabile pe ultimii 2 ani, însoţite de balanţele de verificare

anuale anexate,
a. Devizul general de lucrări, devizele pe obiecte, liste de utilaje şi graficul
de execuţie;
a. Studiul de fezabilitate;
b. Program de realizare a proiectului de investiţii, însoţit de planul de
finanţare al proiectului;
a. Proiecţia activelor şi pasivelor şi proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe
perioada de creditare.
Procesul de analiză a cererii de creditare are două faze: analiza formală şi

analiza de fond.
Analiza formală constă într-o discuţie cu solicitantul de credite,
urmărind existenţa unor factori sau simptome de risc în cantitatea acestuia. Se
va întocmi “testul R”. La nivelul acestei etape se poate aprecia
profesionalismul echipei de conducere, şi se pot descoperi unele aspecte ale
unei conduceri defectuoase şi se poate estima şi caracterul debitorului –
dorinţa de a face plăţile pe care la implică achitarea creditului primit.
28
44
Testul “R”29
A. Factori de risc Punctaj
maxim
1. Supradimensionarea volumului afacerii faţă de posibilităţile
15 puncte
existente (expansiune necontrolată)
2. Structura necorespunzătoare a capitalului, existenţa unui
15 puncte
capital prea mare în active fixe şi prea mic în active circulante
3. Capitalizarea necorespunzătoare (profit neinvestit foarte mic)
15 puncte
4. Proiecte de investiţie, în execuţie, prea mari sau prea multe 15 puncte
Total riscuri posibile 60 puncte
Pragul de pericol 15 puncte
B. Simptome de risc
1. Semnale financiare (efectuarea cu întârziere a plăţilor,
5 puncte
creşterea stocurilor, etc.)
2. Contabilitate “creativă” ( prezentarea unor date sintetice
5 puncte
nesusţinute de evidenţă analitică “aranjarea” unor indicative, etc.)
3. Semnale nefinanciare ( refuzuri pentru calitate
5 puncte
necorespunzătoare, nerespectarea termenilor din contracte etc.)
4. Alte semnale (demisii ale personalului – în mod deosebit a
cadrelor din conducere – acţiuni în justiţie, zvonuri nefavorabile
privind întreprinderile, etc.) 5 puncte
Total 20 puncte
Pragul de pericol 5 puncte
La clienţii noi analiza va fi precedată de o informare – documentare la

sediul solicitantului în scopul cunoaşterii acestuia.
Analiza de fond constă în verificarea şi interpretarea unor indicatori
economici şi financiari pe baza datelor din cererea de credite şi situaţiile
financiare din dosarul de credite. La această etapă a analizei se va determina
bonitatea agentului economic respectiv, în urma căruia se va încadra în una
din cele 5 grupe de bonitate.
Pe baza analizei efectuate până în acest moment se realizează în
continuare evaluarea creditelor.
29
45
Metodologia de determinare a bonităţii agenţilor economici30:
Banca Comerciala Romana S.A. încadreaza agenţii economici, care

apelează la credite într-o categorie de bonitate care reprezinta evaluarea
performanţelor acestora, in funcţie de punctajul obţinut la criteriile
cuantificabile, coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.
Prin adunarea punctelor acordate fiecărui criteriu cuantificabil, se
determină clasificarea preliminară, care poate fi menţinută sau modificată în
funcţie de concluziile analizei criteriilor necuantificabile, determinând astfel
performanţa finala a celui care a solicitat creditul.
A.Clasificarea preliminară se va stabili in funcţie de punctajul
(scoringul) obţinut la analiza criteriilor de performanţă economico-financiară.
B.Analiza nefinanciară se face în funcţie de următoarele criterii:
 calitatea conducerii;
 sectorul de activitate al firmei;
 calitatea organizării;
 poziţia firmei în ramură;
 strategia de dezvoltare;
 perspectiva unitaţii.
Nr. Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr.de

puncte
obţinute
1. Lichiditatea Lc=(Ac-Sn-Ci)/ Lc<=80% -2

curentă (D<1an)*100 80<Lc<=100% -1
100<Lc<=120% 1
120<Lc<=150% 2
150<Lc<=170% 3
Lc>170% 4
2. Solvabilitatea S=(A-Sn-Ci)/ S<=80% 0
(D-Cp)*100 80<S<=100% 1
100<S<=120% 2
120<S<=140% 3
140<S<=160% 4
160<S<=180% 5
S>180% 6
3. Gradul de în- Gi=D/CPNs Gi>100 -1
datorare *100 80<Gi<=100 0
30
46
60<Gi<=80 1
40<Gi<=60 2
Gi<=40 3
4. Viteza de rotaţie Rac=Car/AC Rac<=5 1
a activelor 5<Rac<=10 2
circulante Rac>10 4
5. Rentabilitatea Rcp=Pn/CPNs Rep<=0% 0
capitalurilor *100 0<Rep<=10% 1
proprii 10<Rep<=30% 3
(rentabilitate 30<Rep<=50% 4
financiară) Rep>50% 2
6. Acoperirea Ad=Cd/Car 0<Ad<=20 3
dobânzii *100 20<Ad<=40 2
40<Ad<=60 1
60<Ad<=80 0
Ad>80 -1
7. Dependenţa de X At>50,1%siDe>50,1% 4
pieţele de Ai>50,1%siDe>50,1% 3
aprovizionare si At>50,1%siDe>50,1% 2
desfacere Ai>50,1%siDe>50,1% 1
Garanţii X o Garanţii necondiţionate primite 4
de la guvernul României
o Garanţii bancare irevocabile
primate de la bănci românesti 4
şi străine de prim rang
o Depozitul bancar
o Ipoteca 4
o Gajul cu deposedare 3
o Gajul făra deposedare 2
2
o Cesiune de creanţă
1
o Fidejusiunea (cauţiunea)
1
o Gaj general 0
TOTAL PUNCTAJ Pana la 5 6-10 11-16 17-25 Peste 25

GENERAL
LEGENDA:
LC-lichiditate curentă;
47
Ac-active circulante;
Sn-stocuri nefavorabile;
Ci-clienţi incerţi
D<1an-datorii pe termen scurt;
S-solvabilitate;
A-total active;
D-datorii totale;
Cp-diferenţe de conversie pasiv;
Gi-gradul de ândatorare generală;
CPNs-capitaluri proprii nete în sens strict;
Rac-viteza de rotaţie a activelor circulante;
Cd-cheltuieli cu dobânzile;
Car-cifra de afaceri realizată;
At-aprovizionări ân ţara în raport cu totalul aprovizionat;
Ai-aprovizionări din import;
Dt-desfaceri în ţara în raport cu totalul desfacerilor;
De-desfaceri la export în raport cu totalul desfacerilor;
La determinarea punctajiului în cazul clienţilor care garantează creditul cu
mai multe tipuri de garanţii se va utiliza media ponderată.
Se poate corecta în funcţie de factorii subiectivi următori31:
1. Calitatea echipei de conducere 20 puncte

2. Infuzie de capital 15 puncte
3. Preluarea unor riscuri de către stat 15 puncte
4. Existenţa unui program de restructurare
economică şi de conducere cu posibilităţi
certe de aplicare 15 puncte
5. Retehnologizarea producţiei în anul analizat 10 puncte
6. Vocaţie la export 10 puncte
7. Fuziuni care permit îmbunătăţirea indicatorilor
Financiari 10 puncte
În cazul solicitării creditelor pe TL şi TM 32se va realiza şi:

31
32
48
Analiza tehnică a proiectului de investiţii care urmăreşte

· existenţa avizelor şi acordurilor necesare;
· dimensionarea obiectivului faţă de nivelul minim de la care investiţia
devine fezabilă din punct de vedere tehnic;
· soluţii constructive adaptate de proiectant şi oportunitatea acestora;
· costul estimat al proiectului;
· acordul de principiu al contractorului şi furnizorilor ;
· sursele şi posibilităţile de asigurare a materiilor prime, materialelor şi
utilajelor necesare;
· existenţa fondurilor proprii cu care împrumutatul trebuie să participe la
realizarea investiţiei;
· dacă repartizarea execuţiei lucrărilor în perioade prevăzute asigură punerea
în funcţiune la termen;
· dacă tehnologia de fabricaţie adoptată în proiect asigură realizarea
parametrilor cantitativi, calitativi şi sortimentele producţiei ce se va obţine;
· existenţa pieţelor de desfacere pentru producţia obţinută, modalităţi de
desfacere punerea în vânzare etc.;
· realizarea investiţiei să nu creeze un impact defavorabil asupra mediului
înconjurător;
· locuri de muncă nou create prin punerea în funcţiune a investiţiei;
· experienţa şi calitatea morală a persoanelor care conduc şi respectiv
administrează patrimoniul şi investiţia;
· garantul prezentat să satisfacă cerinţele băncii şi să cuprindă şi active
personale ale managerilor pentru a – i cointeresa în folosirea eficientă a
împrumutului şi rambursarea acestuia la termen.
Analiza financiară va urmări:

a. veniturile totale anuale prevăzute a se obţine, să fie stabilite în preţuri
constante;
b. costurile totale anuale cu bunuri şi servicii pe durata de funcţionare a
proiectului să fie evaluat în preţuri constante.
Rata internă de rentabilitate (RIR) să fie mai mare decât dobânda reală
bancară.
Un proiect de investiţii este considerat eficient dacă RIR  15 %.
Analiza economică a proiectului completează analiza financiară şi se
realizează la proiecte importante pentru a cunoaşte rentabilitatea la nivelul
economic naţional.
La analiza financiară şi economică organele băncii vor ţine seama şi de alte
condiţii de risc şi incertitudine care pot să apară şi anume:
49
· schimbarea condiţiilor economice în perioade de realizare sau

exploatare
· schimbări tehnologice rapide, produsele devenind depăşite şi utilaje
uzate moral;
 atitudine exagerată de apreciere a eficienţei.
Asemenea cauze pot duce la prelungirea duratei de execuţie,
nerealizarea veniturilor, depăşirea cheltuielilor, modificarea aportului valutei
etc., aspecte de care banca va ţine seama la stabilirea nivelului creditului ce se
poate acorda.
A doua etapă a analizei creditului este analiza nevoii de finanţare sau
evaluarea creditului. Sunt analizate nevoile şi resursele financiare de
perspectivă şi apoi completate cu credite bancare. Pentru acest lucru regula
prudenţială ce trebuie respectată este că banca nu trebuie niciodată să
finanţeze integral (100%) proiectul de investiţii al clientului. Oricât de mică
procentual, contribuţia clientului trebuie să fie efectivă şi din punct de vedere
financiar. În acest fel îşi asumă cu mai multă responsabilitate răspunderile
pentru derularea proiectului.
Volumul maxim al creditelor ce pot fi acordate unui solicitant se
stabileşte în cadrul procentelor maxime de creditare, în funcţie de
posibilităţile de rambursare şi de plată a dobânzilor lunare, rezultate din
analiza efectuată precum şi de garanţiile asigurate acceptate de bancă.
Procentele maxime de creditare sunt următoarele33:

 La credite pe TS şi TM pentru producţie:
până la 60% din totalul cheltuielilor de producţie din sectoarele
industrial şi de prestări servicii;
până la 50% din costul mărfurilor aprovizionate la societăţile cu
activitate de comerţ;
până la 70% din valoarea stocurilor de produse cu desfacere asigurată;
 La credit pe TL şi TM pentru investiţii:
până la 50% din valoarea investiţiilor determinată pe baza
documentaţiei de execuţie sau a preţurilor existente pe piaţă pentru
maşini şi utilaje independente;
peste 50% pentru anumite categorii de investiţii adică:
- obiective de importanţă deosebită şi cu o eficienţă ridicată;
- obiective realizate de societăţile comerciale
Posibilităţile de participare cu fonduri proprii ale solicitanţilor de
credite se determină după cum urmează:
33
50
La credite pe TS se are în vedere:
a. disponibilităţile la vedere şi în conturile de depozite destinate activităţilor
curente;
b. valorile materiale obţinute din producţie proprie sau aprovizionat anterior
solicitării creditului şi achitate din fondurile proprii;
c. valoarea lucrărilor mecanice şi manuale ce vor fi executate de împrumut
cu forţe proprii;
d. alte surse proprii.
La credite pe TM şi TL (termen mediu şi termen lung) posibilităţile de

participare cu fonduri proprii se determină în funcţie de:
a. depozite în lei şi valută constituite pentru investiţii neangajate, pe baza
extraselor de cont prezentate de împrumutat;
b. valoarea construcţiilor, utilajelor, materialelor proprii incluse în costul
total al investiţiei determinată pe baza documentelor cu care au fost
achitate;
c. sumele rezultate din valorificarea unor mijloace fixe proprii;
d. valoarea lucrărilor mecanice şi manuale ce vor fi executate de împrumutat
cu forţe proprii;
e. valoarea amortizării inclusă în costurile de producţie în perioada anterioară
solicitării creditului şi neutilizată;
f. profitul net realizat la fondul de dezvoltare.
3.2. Analiza şi evaluarea creditelor acordate persoanelor fizice.
Creditarea persoanelor particulare reprezintă un domeniu distinct de

activitate bancară. Creditele pentru particulari sunt relativ mai puţin rentabile
pentru bănci şi doar diminuarea pieţelor tradiţionale a determinat băncile să se
extindă şi în acest domeniu. În România predomină activităţile bancare
tradiţionale, de creditare a întreprinderilor, activităţi care sunt încă suficient
de rentabile, însă prin dezvoltarea pieţelor financiare, băncile au început să se
orienteze şi spre creditarea persoanelor fizice. B.C.R.de la începutul anului
1998 oferă astfel de servicii clienţilor săi particulari. Aceste credite au
avantajul că fiind valori mici sunt şi foarte bine diversificate în portofoliu prin
destinaţii, garanţii şi debitori.
Creditele contractate de către persoanele particulare sunt de două feluri:
 Credite pe termen scurt pentru acoperirea unor decalaje temporare
între venituri şi cheltuieli;
 Credite pe termen lung pentru finanţarea unor investiţii imobiliare.
Esenţa procesului de analiză a creditului acordat particularilor este cererea de
credite.
51
În funcţie de destinaţia lor, creditele particulare pe termen scurt sunt:

◦ Credite de consum, ce sunt acordate pentru cumpărări de mărfuri cu
plata în rate, mărfuri care constituie de regulă şi garanţia creditului. În ţările
dezvoltate, pe piaţa acestor credite, băncile sunt concurate de societăţile de
credit de consum şi de cooperativele de credit.
◦ Creditele personale, sunt de regulă, plafonate absolut, băncile
împrumutând o anumită sumă (de regulă, de două – trei ori valoarea
veniturilor medii lunare), cu o scadenţă precisă şi o rată a dobânzii relativ
ridicată, indiferent de veniturile clientului, însă cu condiţia să fie rambursată
la scadenţă.
Aprecierea calităţii debitorului se face în funcţie de venituri. În funcţie
de natura veniturilor, (salariale sau nu), de mărimea şi periodicitatea acestora,
de existenţa altor angajamente de onorat şi de caracterul clientului,
banca poate stabili dacă probabilitatea de rambursare este suficient de ridicată

pentru a acorda creditul.
“Protecţia” se realizează diferit, în funcţie de cauzele insolvabilităţii
care sunt:
a. cauze obiective, ambientale. În acest caz, esenţiale sunt existenţa şi
permanenţa veniturilor, precum şi posibilitatea rambursării. Trebuie
avut în vedere, ansamblul obligaţiilor contractate anterior şi de aceea este mai
corect ca, în ceea ce priveşte veniturile şi mărimea lor să avem în atenţie
veniturile nete diminuate cu obligaţiile certe.
b. cauze subiective, respectiv caracterul clientului. Aici banca trebuie
să se bazeze în primul rând pe calităţile persoanei de contact care negociază
cu clientul şi culege informaţiile referitoare la el. Pentru a evita suspiciunea
de subiectivism, funcţionarii sunt extrem de prudenţi în lipsa unor elemente
care să fundamenteze decizia lor. Totuşi clienţii vechi sunt favorizaţi faţă de
clienţii noi pentru ca, în ceea ce-i priveşte banca dispune de date privind
funcţionarea contului.
În România, rău – platnicii sunt monitorizaţi public prin Centrala
Incidentelor de Plăţi care este operaţională de la 1 Decembrie 1996.
Regulile practice pentru minimizarea riscului la creditele pe termen
scurt, prin analiza cererii de creditare a solicitantului sunt: creditul să fie de
valoare rezonabilă, să existe surse stabile de venit şi să nu existe incidente
anterioare de plată. Respectarea acestor reguli de bun simţ, nu poate garanta
rambursarea integrală a creditelor acordate şi nici că nu sunt respinşi debitorii
solvabili dar elimină majoritatea incidentelor de rambursare.
Pentru creditele particulare pe termen lung şi mijlociu, obiectul
creditului îl reprezintă cumpărarea sau efectuarea de lucrări de bunuri
imobiliare.
52
Valoarea creditului este sensibil mai ridicată decât în cazul creditelor
particulare pe termen scurt. Cauzele insolvabilităţii sunt aceleaşi dar mai
accentuate din cauza termenului de acordare mai lung. De aceea şi protecţia
este mai greu de realizat, incertitudinea fiind mai mare atât în ceea ce priveşte
veniturile cât şi comportamentul debitorului. Se impune deci, solicitarea de
garanţii sub forma asigurărilor de viaţă (banca fiind beneficiar de asigurare) şi
sub forma de ipoteci şi alte forme de garanţii reale. De obicei regula
prudenţială în practică, este ca ratele lunare inclusiv dobânzile să nu
depăşească 25% din veniturile lunare ale solicitantului.
Abordarea modernă este bazată pe credit scoring şi urmăreşte
sintetizarea riscului de nerambursare cu ajutorul unei note. Este o procedură
mai ales folosită pentru creditele pe termen scurt şi mediu pentru ca:
 aceste credite au valori mici şi astfel analiza dosarului nu poate fi
costisitoare;
 dosarele trebuie tratate rapid, deoarece solicitanţii vor să cunoască
răspunsul într-un termen cât mai scurt pentru a se putea adresa,
eventual altei bănci;
 debitorii trebuie să prezinte oarece omogenitate comportamentală astfel
încât, criteriile decizionale să fie valabile pentru toţi şi pentru a se preta
la evaluare pe bază de punctaj;
 creditele trebuie şi ele să fie comparabile ca mărime, obiect al
creditului şi scadenţă, pentru ca riscurile să fie comparabile. Aici este
importantă actualizarea baremurilor şi a ponderilor care stau la baza
deciziei de acordare a creditului.
Obţinerea unui credit scoring se face prin analiza discriminatorie a
unui eşantion de dosare acceptate şi determinarea criteriilor de solvabilitate.
Se analizează corelaţia dintre fiecare informaţie referitoare la debitor şi
calitatea acestuia: rău sau bun platnic. Din această analiză rezultă două
situaţii. Fiecare criteriu asupra căruia s-a căzut de acord, are un număr de
puncte stabilit în funcţie de importanţa sa, iar apoi acestea se adună pentru a
rezulta un punctaj final. Problema majoră este stabilirea baremurilor.
Este importantă stabilirea baremului inferior, pentru că el duce la
eliminarea automată a unor dosare. Criteriul trebuie să fie dat de maximizarea
profitului bancar: nota limită inferioară optimă este cea care elimină cei mai
mulţi clienţi răi platnici şi cât mai puţini buni platnici.
B.C.R., începând cu anul 1997 oferă clienţilor, persoane particulare,
credite de consum cu termene de rambursare de până la 12 luni, pentru
procurarea de bunuri gospodăreşti de folosinţă îndelungată, şi credite pe
termen mediu de până la 5 ani pentru cumpărări de autoturisme.
Criteriile de selecţie ale debitorilor sunt în principal urătoarele:
 să aibă domiciliul stabil în localitatea unde funcţionează
unitatea băncii la care s-a solicitat creditul;
53
 să facă dovada realizării de venituri permanente;

 să prezinte un număr de doi garanţi plătitori;
 să întrunească punctajul minim şi celelalte criterii
prevăzute în scoring;
 solicitanţii să nu aibă alte obligaţii de credite de plătit;
 să depună la bancă, într-un cont de disponibilizaţi –
dobânda, un avans de 10% în cazul creditelor de consum,
respectiv de 30% în cazul creditelor pentru autoturisme.
În vederea obţinerii acestor credite solicitanţii depun următoarele
documente:
 cererea de credite, care cuprinde date privind solicitantul;
 adeverinţele de venit ale solicitantului, soţiei şi ale
garanţilor;
 documentele emise de unitatea vânzătoare, din care să
rezulte bunurile ce urmează a fi achiziţionate din credit şi
datele de identificare ale vânzătorului;
 actele de proprietate asupra imobilelor aduse în garanţie,
în cazul creditelor pentru autoturisme
Pe baza datelor din aceste documente se completează următorul
exemplu de scoring.
SCORING34
Pentru selectarea persoanelor fizice solicitante de credit
Au acces la credite persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele

condiţii:
34
54
1. Realizează venituri medii nete lunare cumulate (soţ + soţie), reprezentând
de 3 ori suma ratei lunare şi a dobânzii aferente.
2. Punctajul realizat să fie mai mare de 30 puncte.
CRITERII CONDIŢII PUNCTAJ

CONTRACT DE MUNCĂ PE În domeniul
10
DURATĂ NEDETERMINATĂ financiar – bancar
La S.C. cu capital mixt
10
(româno-străin)
Bugetar 8
La S.C. cu capital de stat 6
La S.C. cu capital privat 6
CALIFICARE În domeniu 10
În alt domeniu 1
VENIT MEDIU NET PE
MEMBRU DE FAMILIE ŞI/SAU Peste salariul mediu net pe
10
ALTE PERSOANE AFLATE ÎN economie
ÎNTREŢINERE
Sub salariul mediu net pe
5
economie
SITUAŢIA LOCATIVĂ Proprietar 10
Chiriaş 5
Are cont de depozit sau
10
RELAŢII CU BANCA carnet de economii la B.C.R
Nu are cont de depozit sau
1
carnet de economii la B.C.R.
Este acţionar al băncii 6
Nu este acţionar 1
Nu a avut şi nu are datorii
4
restante la bancă
A avut sau are datorii restante
1
la bancă
Scoring-ul, în cazul în care îndeplineşte măcar punctajul minim se

ataşează documentelor mai sus menţionate formând dosarul de credit ce va fi
supus în continuare aprobărilor.
Dosarele de credite ( pentru agenţi economici sau particulari) sunt apoi
remise de către ofiţerul de credite ( sau Departamentul de creditare),
Comitetelor de risc constituite la nivelul centralei băncii sau Birourilor de risc
în cadrul sucursalelor coordonatoare, pentru realizarea analizei şi evaluării
riscului de creditare.
55
Obiectivul acestei proceduri este minimizarea riscului băncii în

plasarea în credite a fondurilor aparţinând acţionarilor şi deponenţilor băncii
şi a celor atrase de pe piaţa interbancară.
La nivelul sucursalelor de tip I şi II şi a agenţiilor băncii nu se
organizează Compartimente de risc, sarcinile privind analiza şi evaluarea
riscului de creditare revenind birourilor de specialitate din sucursalele
judeţene. Astfel, la nivelul Comitetului de risc / Biroului de risc se efectuează
analiza documentaţiilor primite, urmărindu-se în principal:
- respectarea metodologiei privind determinarea bonităţii
clienţilor şi încadrarea solicitanţilor în categoriile admise la
creditare;
- existenţa garanţiilor asiguratorii, încadrarea în procentele
maxime în care pot fi luate în garanţie diferite bunuri şi
valori;
- modul de fundamentare a preliminării principalilor indicatori
economico-financiari comparativ cu evoluţiile anterioare,
existenţa posibilităţilor de rambursare a creditelor şi de plată a
dobânzilor la scadenţă;
- analiza şi evaluarea riscului de creditare.
Concluziile acestei analize sunt cuprinse în referatul de analiză şi

evaluare a riscului în care se va consemna:
 avizul favorabil;
 aviz favorabil sub rezerva îndeplinirii unor condiţii;
 aviz nefavorabil cu specificarea motivelor Comitetului / Biroului
de risc.
După aceea are loc remiterea documentaţiei de credite împreună cu

referatul în care a fost consemnată decizia Comitetului / Biroului de risc către
Departamentul de credite.
În cazul avizării favorabile de către Comitetul de risc, întreaga
documentaţie este prezentată Comitetului de credite al unităţii băncii care
decide aprobarea sau respingerea cererii de credite.
Hotărârile Comitetului / Biroului de risc au putere de decizie, avizul
nefavorabil determinând respingerea cererii de credite.
Prin această procedură. se încearcă o prudenţă şi mai mare în analiza
debitorilor şi acordarea creditelor. Prin introducerea unei astfel de noi etape în
procesul de selecţie al debitorilor băncii se creează premisele unei mai bune
calificări ai acestora precum şi a constituirii unui portofoliu de credite al
Băncii cu credite performante.
56
Următorul pas în acordarea creditului este aprobarea şi plata sumei
efective cu care va fi creditat debitorul.
Componentele de aprobare a creditelor, ale Comitetelor de credite din
sucursale de tip I şi II se stabileşte de către Consiliul de administraţie al băncii
în funcţie de strategia generală adoptată, perioadele pentru care sunt solicitate
creditele, forma de proprietate a capitalului social şi obiectul sau activitatea
creditată.
Pentru Comitetul de credite din agenţiile băncii nu au fost stabilite
competente de aprobare a creditelor, sarcina principală a acestora constituind-
o atragerea în circuitul bancar a fondurilor băneşti disponibile în zona lor de
activitate. Ca urmare, cererile de credite primite de agenţii sunt analizate de
compartimentele de creditare şi avizate de Comitetele de credite ale
agenţiilor, urmând ca aprobarea acestora să fie dată de Comitetele de credite
ale sucursalei la care sunt arondate. După aprobarea sau respingerea cererii de
credite, la nivelul Comitetului de credite se întocmeşte “Fişa dosarului de
credite” care se ataşează dosarului de credit. În cazul aprobării cererii de
credite, economistul care a întocmit-o, realizează contractul de credite şi
contractele de garanţie, care vor fi semnate de reprezentanţii autorizaţi ai
împrumutatului şi ai unităţii băncii.
Pentru diminuarea riscurilor băncii în recuperarea creditelor acordate,
beneficiarii de credite sunt obligaţi să asigure la o societate românească de
asigurări, toate bunurile aduse în garanţie, inclusiv pe cele cumpărate şi/sau
realizate din credite.
Asigurarea bunurilor se încheie cel puţin la valorile cu care bunurile
respective au fost luate în calculul garanţiei creditelor. Toate drepturile cu
titlu de despăgubiri, din asigurarea bunurilor acceptată de bancă ca garanţie a
creditelor acordate, sunt cesionate în favoarea băncii, iar poliţele de asigurare
sunt păstrate de bancă până la rambursarea creditelor.
După semnarea contractului de credite şi întocmirea documentelor
juridice privind garanţia creditului (ipoteca, contractul de gaj, convenţia de
cesiune, scrisori de garanţie bancară, etc.) are loc acordarea creditelor
aprobate.
Pentru urmărirea mai uşoară a utilizării creditului de către împrumutat,
conform destinaţiilor pentru care a fost solicitat, plăţile din creditele aprobate
se fac din conturi simple deschise pe categorii de credite.
Plata creditelor se face fie integral, (la o anumită dată) fie eşalonat (în
tranşe) conform contractului de credite şi a graficului de acordare şi
rambursare (parte integrantă a contractului).
Ca o concluzie, selectarea debitorilor nu este sarcina ce revine numai
ofiţerului de credite sau la nivelul unui departament de creditare. În condiţiile
de astăzi, de acerba concurenţă pe pieţele de credit, se impune determinarea
57
celor mai bune alternative de selectare a debitorilor, ceea ce cere băncilor un

efort complex de diferenţiere a creditelor bune de cele rele.
3.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de creditare
În activitatea curentă a băncii, toate produsele şi serviciile bancare, deci

şi creditul, conţin elemente de risc. Riscul de credit este generat în principal
de posibilitatea apariţiei, pe parcursul derulării contractului de credit, a unor
dificultăţi legate de achitarea la termen a obligaţiilor asumate de direcţia
băncii, care nu au putut fi sesizate la analiza, evaluarea şi aprobarea
creditelor.
Banca are organizată ca activitate destinată analiza şi evaluarea riscului de
creditare, folosind în acest sens diferite metode de analiză, cu scopul de a lua
măsurile care se impun în vederea minimalizării acestui risc.
Analiza şi evaluarea riscului de creditare se efectuează avându-se în vedere
următoarele categorii de riscuri35:
 Riscul financiar;
 Riscul comercial;
 Riscul de garanţie;
 Riscul de senzivitate;
I. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele juridice.

I.1. Riscul financiar (RF) reflectă dificultăţile ce pot apare în
activitatea financiară a firmei legat mai ales de posibilităţile de achitare la
termen a obligaţiilor către bancă.
Întrucât nu sunt admişi la creditare agenţi economici care înregistrează
pierderi, la aceştia nu se va efectua analiza riscului de creditare urmând ca
pentru aceştia în cazuri excepţionale Departamentul de creditare să solicite
derogările necesare.
În vederea asigurării unei mai bune comportabilităţi, datele de referinţă
la care se vor efectua analizele riscului financiar vor fi cele de la finele
ultimului an şi 30.06 anul curent, iar, in construcţii analiza se va efectua la
încheierea perioadei de activitate. Efectuarea analizei riscului financiar la cele
două perioade este necesară pentru a stabili trendul activităţii (evoluţia)
agenţilor economici, care solicită credite, o evoluţie pozitivă a acestuia putând
fi apreciată ca atare de către economistul serviciului de risc la stabilirea
punctajului aferent calităţii managementului. Analiza concretizată în referatul
serviciului de risc va fi efectuată la cea mai apreciată dată faşă de solicitarea
creditului.
35
58
Analiza riscului financiar se efectuează cu ajutorul metodei Scorurilor
(Z) bazată pe modelul J. Conan şi M. Holder care permite evaluarea riscului
de faliment şi are la bază următoarea formulă de calcul36:
z = 0,16x1 + 0,22x2 – 0,87x3 – 0,10x4 + 0,24x5
în care variabilele x1,..., x5 sunt indicatori economico - financiari, iar

constantele cu care sunt amplificaţi aceştia sunt indicatori de natură statistică,
exprimând producerea variabilelor în evaluarea riscului de faliment.
Indicatorii folosiţi în acest model sunt:
1. Rata lichidităţii inermediare (X1):
ACR  S
x1 
DCR
ACR – active curente
S - stocuri
DCR – datorii curente
2. Rata stabilităţii financiare (X2):
CPM
x2 
PB
CPM – capital permanent
PB – pasiv bilanţier
Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung
3. Gradul de finanţare a vânzărilor din surse externe ( X3):
CF
x3 
CAN
CF – cheltuieli financiare
CAN – cifra de afaceri netă
4. Gradul de remunerare a personalului (X4):
CP
x4 
VA
CP –cheltuieli cu personalul
VA – valoarea adăugată
5. Rata rentabilităţii valorii adăugate (X5)
RBEXP
x5 
VA
RBEXP – rezultatul brut al exploatării
VA – valoarea adăugată
I.2. Riscul comercial (RC) reprezintă incertitudinea ce poate să apară la

încasarea creanţelor şi / sau la plata furnizorilor şi va fi evaluat în funcţie de
specificul activităţii desfăşurate de agentul economic, după una din cele două
variante prezentate37:
36
Achim Monica – Analiză economică financiară, notiţe de curs.
37
Sursa – Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
59
a). Gradul de încasare al clienţilor care se calculează după formula:

Rulajul creditor al conturilor clientilor
GIC 
Rulajul debitor al conturilor clienti
Evaluarea riscului comercial se face astfel:

 GIC  90% - riscul este redus;
 70% GIC  90% - riscul este mediu;
 GIC  70% - riscul este mare.
Valoarea indicatorului reprezintă gradul de încasare al clienţilor de la

data efectuării analizei (balanţei de verificare a lunii anterioare solicitării
creditului).
b). Perioada medie de încasare a clienţilor se calculează după formula:
Clienti xT *
Pmlc 
Cifra de afaceri
* Perioada va fi cea de la data efectuării analizei (balanţei de verificare a lunii

anterioare solicitării creditului).
Evaluarea se face astfel:

 Pmlc  30 zile – riscul este redus;
 30 zile  Pmlc  60 zile – riscul este mediu;
 Pmlc  60 zile – riscul este mare.
I.3. Riscul de garanţie (RG) este reprezentat de posibilitatea apariţiei

unor dificultăţi legate de verificarea bunurilor aduse în garanţie, în situaţia în
care împrumutatul nu rambursează creditul şi nu plăteşte dobânzile aferente
conform prevederilor contractului de credit.
Evaluarea riscului de garanţie se face în funcţie de gradul de lichiditate,
vandabilitate şi controlabilitate a garanţiilor şi va fi apreciat astfel:
a). Siguranţă maximă reprezentată de garantul necondiţionat şi
irevocabil emis de Ministerul Finanţelor pe baza mandatului Guvernului
României, acordat prin acte normative, scrisori de garanţie emise de bănci,
bilete la ordin avizate de bănci, gaj cu deposedare ( obiecte de artă, bijuterii
sau metale preţioase), depozite bancare în lei sau valută, după caz, precum şi
garanţii emise de Fondul Român de Garantare a Creditelor şi Fondul Român
de Garantare a Creditului Rural, titluri emise şi garantate de stat, ipoteci
60
asupra clădirilor cu destinaţie de locuinţă situate în centrul oraşelor mari
reşedinţă de judeţ şi în staţiunile de odihnă montane.
b). Situaţia medie analizată pe două grupe:
· Grupa I reprezentată de ipoteci asupra: clădirilor cu destinaţie de spaţii
industriale fabrici, ateliere uşor adaptabile), spaţiilor comerciale
(magazine şi sedii), clădirilor cu destinaţie de locuinţă (pentru cele din
mediu rural numai dacă pot fi valorificate) şi terenurilor din intravilan
din oraşe mari şi localităţi turistice.
· Grupa II reprezentată de bunuri second – hand cumpărate din credit cu

condiţia existenţei posibilităţilor rapide şi sigure de valorificare.
c). Garanţii nesigure reprezentate de maşini şi utilaje mai vechi de 5

ani, gospodării ţărăneşti sau alte garanţii.
În cazul în care garanţiile prezentate de împrumut se regăsesc în mai multe
categorii de risc (cu siguranţă maximă, medie sau nesigură) punctajul aferent
riscului de garanţie se va calcula în funcţie de ponderea valorică a fiecărei
categorii de garanţie în totalul garanţiilor influenţată de punctajul categoriei
respective.
I.4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de

conducere a firmei şi va fi analizat pe baza cunoaşterii directe a acesteia de
către economistul băncii.
Evaluarea riscului managerial se va face în funcţie de următoarele
caracteristici ale echipei de conducere:
a). este (nu este) calificată şi are (nu are) experienţă îndelungată în domeniul
în care firma îşi desfăşoară activitatea;
b). evoluţia în timp a indicatorilor economico – financiari a demonstrat (nu a
demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă a afacerilor;
c). a avut (nu a avut) relaţii corespunzătoare cu banca: a (nu a) efectuat
operaţiuni prin contul deschis, a (nu a) deschis conturi la alte bănci, a (nu a)
rambursat la termen împrumuturile, a (nu a) plătit la termen dobânzile etc., iar
cu partenerii de afaceri: sunt (nu sunt) parteneri permanenţi, şi-a (nu şi-a)
plătit la timp furnizorii, şi-a (nu şi-a) încasat la timp debitorii, a avut (nu a
avut) litigii cu partenerii, dacă a fost implicat în evaziuni fiscale;
d). calitatea relaţiilor cu proprietarii (asociaţii) cu salariaţii, spiritul
organizatoric şi de echipă, adaptare la schimbări, etc.
I.5. Riscul de senzitivitate. Pentru investiţiile pe termen mediu şi lung

(la agenţii economici şi persoanele juridice) în analiza şi evaluarea riscului de
creditare se face şi o analiză de senzivitate.
61
Orice decizie a agenţilor economici privind dezvoltarea şi

restructurarea producţiei, retehnologizarea sau modernizarea mijloacelor fixe,
care poate fi pusă în aplicare şi prin finanţarea parţială din credite bancare pe
termen mediu şi lung, antrenează un risc în obţinerea rezultatelor estimate
iniţial, datorită influenţei schimbărilor ce se manifestă neîncetat în mediul
tehnic, financiar, economic, social, intern şi extern. De aici, necesitatea
analizei senzivităţii variantelor studiate faţă de schimbările probabile precum
şi a coeficientului de risc sub influenţa factorilor ce nu au putut fi luaţi în
considerare în mod concret la data analizei.
Asemenea schimbări pot fi:
 creşterea preţurilor materiilor prime;
 creşterea costului echipamentului (între momentul elaborării proiectului
şi achiziţionarea acestuia);
 creşterea salariilor;
 creşterea valorii investiţiei pe parcursul realizării acesteia;
 majorarea costului de producţie;
 neatingerea capacităţii de producţie proiectată;
 prelungirea nejustificată a duratei de execuţie faţă de prevederile
proiectului;
 existenţa unor calamităţi, riscul concurenţei externe.
În analiza senzivităţii se folosesc doi indicatori.
 RiRB = Rata de senzivitate financiară calculată pe baza fluxului de
numerar pentru varianta de bază, indicator calculat până acum şi
pentru toate proiectele de investiţie;
 RiR1 = Rata de rentabilitate financiară calculată pe baza aceluiaşi
flux de numerar, la care se aplică o creştere de 1% a costurilor de
producţie faţă de venituri, ca urmare a acţiunii cumulate a factorilor
menţionaţi mai sus. Coeficientul de risc faţă de varianta de bază se
calculează după formula:
Ri RB  Ri R1
r  100%
Ri R B
Condiţiile care se cer îndeplinite sunt ca:

·RiRB să fie mai mare decât rata dobânzii aferentă creditului propus spre
aprobare;
·r  75%.
Riscul total (RT) de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate

pe clasa de risc.
62
1. Clasa I pentru creditele care înregistrează un scor între 100  80
puncte;
2. Clasa II pentru creditele care înregistrează un scor între 79  55
puncte;
3. Clasa III pentru creditele care înregistrează un scor mai mic de 55
puncte.
Semnificaţia claselor de risc este următoarea:

Clasa de risc I – societăţile comerciale din această clasă au performanţe
financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadenţă a obligaţiilor
faţă de bancă. Se prefigurează menţiunea şi în perspectivă a performanţelor
financiare, iar garanţiile oferite de aceşti clienţi asigură siguranţă maximă.
Riscul de creditare este minim.
Clasa de risc II – performanţele financiare ale firmelor analizate sunt bune,
iar nivelul prezent nu poate fi menţinut în perspectivă. Garanţiile oferite de
client oferă o siguranţă medie. Riscul de creditare este mediu, avizul favorabil
fiind dat numai cu îndeplinirea unor condiţii suplimentare privind indicatorii
financiari, garanţiile.
Clasa de risc III – performanţele financiare sunt scăzute sau indică pierderi,
nu pot fi plătite datoriile către bancă, iar garanţiile prezentate nu asigură
posibilităţi de transformare rapidă în lichidităţi. Riscul de creditare este foarte
mare.
II. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele fizice

Analiza riscului se efectuează asemănător cu cea pentru agenţii
economici cu următoarele precizări38:
1. Riscul financiar este legat de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi ale
solicitantului privind realizarea veniturilor care să-i asigure acoperirea
consumului propriu, inclusiv plata impozitelor şi a taxelor locale, precum şi a
excedentului necesar rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor bancare.
Determinarea veniturilor posibil de realizat se face pe baza:

38
63
 adeverinţei de avere sau de stare materială eliberată de

primărie;
 adeverinţei de venituri de la locul permanent de munca a
solicitantului sau ale membrilor de familie cu care gospodăreşte
împreună;
 declaraţiile de impunere;
 extrasele conturilor de disponibilităţi deschise la bancă;
 proiecţiei veniturilor ce urmează a fi obţinute, prezentate în
documentaţia de creditare.
Cheltuielile persoanelor fizice se vor determina pe baza:
 consumurilor necesare producţiei (materii prime, materiale, seminţe,
furaje, energie, etc.) stabilite pe baza normelor generale de consum şi a
dimensiunilor activităţii;
 înştiinţărilor de plată a impozitelor şi taxelor comunale;
 cheltuielile pentru coşul lunar de subzistenţă ţinând cont de numărul
membrilor de familie;
 cheltuielilor ce urmează a fi efectuate, prezentate în documentaţia de
credite.
Stabilirea veniturilor şi a cheltuielilor pentru persoanele fizice se face pe baza
analizei efectuate de economistul care răspunde de corecta determinare a
acestora, pe baza documentelor prezentate de solicitantul de credit.
Evaluarea riscului financiar se determină în funcţie de gradul de

rentabilitate al activităţilor, produselor, obiectivelor creditate astfel:
a). credite pentru producţie:
Venituri totale  Cheltuieli totale

R  * 100
Cheltuieli totale
R  15% - risc redus;

5%  R  15% - risc mediu;
R  5% - risc maxim.
b). credite în valută pentru activităţi de investiţii, unde rata internă a

rentabilităţii semnifică:
64
RiR  15% - risc redus;

RiR = 15% - risc mediu;
RiR  15% - risc maxim.
c). credite în lei pentru activităţi de investiţii, unde rata internă a rentabilităţii
semnifică:
RiR  rata dobânzii (practicată la data analizei) - risc redus;

RiR = rata dobânzii (practicată la data analizei) - risc mediu;
RiR  rata dobânzii (practicată la data analizei) - risc maxim.
2. Riscul managerial este dat de calităţile profesionale şi morale ale

persoanei fizice şi va fi apreciat în funcţie de:
a). vârsta, pregătirea profesională şi experienţa în domeniu;
b). modul în care este cunoscută persoana respectivă în localitate;
c). relaţiile persoanei fizice cu banca, cu organele locale şi cu ceilalţi cetăţeni.
3. Riscul de garanţie este dat de apariţia unor incertitudini la

valorificarea bunurilor aduse în garanţie în cazul când împrumutatul nu achită
la termen obligaţiile asumate prin contractul de credite, fiind apreciat astfel:
a). garanţie cu siguranţă maximă: scrisori de garanţie emise de bănci
necondiţionat, bilete la ordin avalizate de bănci, cambii acceptate de tras şi
avalizate de bănci, gaj cu deposedare, depozite bancare în valută şi în lei,
garanţii emise de G.C.R.
b). garanţii cu siguranţă medie: ipoteci asupra clădirilor cu destinaţie de spaţii
industriale, spaţii comerciale, precum şi asupra terenurilor din intravilan
situate în oraşe mari şi localităţi turistice, bunuri mobile cumpărate din credit.
c). garanţii nesigure: ipoteci asupra clădirilor cu destinaţie de locuinţă.
Riscul total de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate

pe clasele de risc prevăzute. Riscul total se determină pe baza următoarelor
formule:
a). pentru credite pe termen scurt:
RT = RF + RM + RG
b). pentru credite de investiţii:
RT = RF + RM + RG + RS
65
Clasele de risc utilizate sunt următoarele:

 clasa I pentru creditele care înregistrează un scor între 100  85 puncte
(100 80);
 clasa II pentru creditele care înregistrează un scor între 84  75 puncte
(79  70);
 clasa III pentru creditele care înregistrează un scor mai mic de 75 puncte
( 70).
Pentru creditele de consum analiza riscului de creditare se va efectua
ţinând cont de prevederile normelor privind creditarea persoanelor fizice.
Dispoziţii finale
Pentru toate categoriile de împrumutaţi care solicită credite în valută, în

vederea cuantificării cât mai exacte a posibilităţilor de rambursare a creditelor
şi plăţii dobânzilor, analiza documentaţiei tehnico – economice se va face la
cursul de schimb existent la data analizei, la care se aplică o marjă de
siguranţă de 20%.
Încadrarea în clasele de risc se va efectua ţinând cont de rezultatele analizei
efectuate de către economistul din serviciul de risc recomandarea favorabilă
sau nefavorabilă, în funcţie de punctajul total obţinut în urma analizei.
Recomandarea favorabilă poate fi propusă numai pentru solicitaţii de credite
(sau ai scrisorilor de garanţie) care se încadrează în clasa I de risc, iar pentru
solicitanţii care se încadrează în clasa II de risc, numai cu îndeplinirea unor
condiţii suplimentare privind nivelul indicatorilor financiari, prezentării unor
garanţii suplimentare din categoria celor care prezintă siguranţă din punct de
vedere al valorificării rapide.
Pentru solicitanţii care se încadrează în clasa III de risc, se va propune
comitetului de risc recomandare nefavorabilă cu justificarea acestora.
În cazuri de justificare şi numai în mod excepţional determinate de
apariţia unor situaţii neprevăzute cu caracter temporar, comitetul de risc poate
solicita Conducerii Executive sau Comitetului de Coordonare a Restructurării
derogări de la prezentele reglementări privind nivelul indicatorilor de risc
financiar, dacă la data solicitării creditului, agenţii economici îndeplinesc
următoarele condiţii:
 nu înregistrează credite şi dobânzi restante către bancă şi datorii
restante către bugetul statului şi asigurărilor sociale;
 fluxul de numerar prezentat permit achitarea la scadenţă a tuturor
datoriilor, inclusiv creditele solicitate şi dobânzile aferente.
Pe toată durata analizei, serviciile de risc din centrală sau din sucursală
vor colabora cu serviciile de creditare la care vor solicita după caz
66
informaţiile necesare definitivării concluziilor, care vor fi cuprinse în raportul
de analiză şi evacuare a riscului de creditare.
Referatul întocmit în două exemplare de către economistul băncii se
predă comitetului de risc, care în funcţie de concluzii va decide recomandarea
favorabilă sau nefavorabilă, conform Normelor privind organizarea şi
funcţionarea Comitetelor de risc din Administraţia centrală şi din sucursalele
coordonatoare. Pentru creditele al căror acordare este reglementată prin norme
separate de lucru, analiza şi evaluarea riscului de creditare se va efectua şi în
funcţie de prevederile acestora.
Având în vedere exigenţele impuse prin planul strategic aprobat de
Comitetul de Coordonare şi Restructurare. cu privire la diminuarea expunerii
băncii la riscul de creditare, compartimentele de creditare din unităţile băncii
vor promova pentru analiza compartimentelor de risc documentaţiile de credit
care se încadrează strict în prevederile normelor de lucru ale băncii şi
respectiv, în politica de creditare aprobată.
Documentaţiile prezentate la Comitetul de risc vor fi acceptate de
analiza numai dacă referatul de analiză a îndeplinirii condiţiilor de creditare
conţine propunerea fermă de aprobare a şefului serviciului (biroului) de
creditare.
67
EVALUAREA RISCULUI TOTAL DE CREDITARE 39

 agenţi economici persoane juridice
Categorii de risc Indicatori Punctaj

T.S. T.L.
1. Riscul financiar Z  0,16 50 45
0,10  Z  0,16 40 40
0,04  Z  0,10 30 30
Z  0,04 0 0
2. Riscul comercial Punctaj maxim 20 15
GIC  90% 20 15
70% GIC  90% 10 10
GIC  70% 5 5
3. Riscul de garanţie Punctaj maxim 20 puncte
 garanţii sigure 20
garanţii cu siguranţă medie:
grupa I
grupa II 15
 garanţii nesigure 10
2
4. Riscul managerial, din care: Maxim 10 puncte
 experienţă şi  echipă calificată, cu experienţă
calificare mare în domeniu 5
 calificare eterogenă şi
experienţă redusă 2
 echipă necalificată şi fără
experienţă 1
 relaţii cu banca şi  relaţii foarte bune cu banca şi
terţii terţii 5
 relaţii bune cu banca şi terţii
 relaţii necorespunzătoare cu 3
banca şi cu terţii 1
5. Riscul de senzitivitate* Maxim 10 puncte
r  75% 10
r  75% 0
* Se analizează la proiectele de investiţii
39
Sursa - Norme de creditare ale B.C.R. S.A.
68
69
3.4. Garantarea creditelor
În vederea evitării unor riscuri în încasarea creditelor acordate, banca se

va asigura ca solicitanţii să dispună de posibilităţi de restituire a creditelor în
condiţiile desfăşurării unei activităţi normale precum şi pentru recuperarea
acestora în situaţiile în care împrumutaţii nu îşi execută obligaţiile din diverse
cauze.
Pentru asigurarea recuperării creditelor şi în situaţia în care
împrumutatul nu-şi execută obligaţiile contractuale de rambursarea ratelor
scadente + plata dobânzilor, banca va solicita împrumutaţilor garanţii
asiguratorii, care pot fi oferite atât de debitori cât şi de terţe persoane fizice
sau juridice numite garanţi.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, garanţiile ce pot fi acceptate
de bancă se împart în două mari categorii, respectiv garanţii reale şi garanţii
personale40.
Garanţiile reale sunt acele garanţii care constau în ofertarea specială a
unor bunuri individualizate pentru garantarea creditului şi sunt formate din
ipoteci şi gajuri. Ipoteca este o garanţie imobiliară care nu comportă
deposedarea celui ce o constituie de bunul adus în garanţie. Gajul este un
contract accesoriu contractului de credit, prin care debitorul sau garantul,
după caz remite băncii un bun mobil pentru garantarea creditului.
Garanţiile personale sunt angajamente asumate de o persoană fizică
sau juridică, după caz, prin care aceasta se obligă să execute obligaţia
debitorului în cazul neexecutării ei de către împrumutat. Garanţia personală
mai poartă şi denumirea de cauţiune.
Alte garanţii acceptate:
 gajul general ce reprezintă în fapt cea mai generală garanţie, ea
fiind în acelaşi timp un gaj comun la dispoziţia tuturor
creditorilor, care au cu toţii o poziţie egală faţă de bunurile
debitorului împotriva căruia s-a pornit executarea silită.
 depozitele în lei şi valută: disponibilităţile băneşti existente în
conturile împrumutaţilor sau altor persoane fizice şi juridice cu
cont la unităţile B.C.R.. pot constitui garanţii la creditele
solicitate, dacă acestea se constituie în depozite distincte, create
în scopul exclusiv al garantării creditelor.
40
Trenca Ioan – Metode şi tehnici bancare, pag.160 - 161
70
Modalităţi de garantare a creditelor şi proporţiile în care se iau în
garanţie diferite bunuri şi valori
Modalităţile de garantare a creditelor vor asigura garanţii suficiente

pentru creditele solicitate în sensul că valoarea minimă a garanţiilor acceptate
de bancă va fi în toate cazurile cel puţin egală cu datoria cea mai mare a
împrumutatului, formată din creditul aprobat plus dobânda datorată până la
rambursarea primei rate din credit. De menţionat că modalităţile diferite de
garantare sunt determinate de termenul de rambursare a creditelor pentru că
riscurile unităţilor băncii se amplifică cu atât mai mult cu cât termenul de
rambursare a creditelor este mai îndelungat (mediu sau lung).
Modalităţi de garantare a creditelor acordate persoanelor fizice41:

a). garanţii la credite pe termen scurt:
 ipoteci şi/sau gajuri cu sau fără deposedare, care să acopere cel puţin 30%
din valoarea minimă a garanţiei;
- patrimoniul net al împrumutatului (gajul general) cu excepţia bunurilor
ipotecate sau gajate din proprietatea acestuia;
- bunurile realizate din creditul acordat;
- contracte de cauţiune (de garanţie personală) asumat de persoane fizice sau
juridice, inclusiv scrisori de garanţie bancară.
b). garanţii la credite pe termen mediu şi lung:
- ipoteci şi / sau gajuri cu deposedare care să acopere cel puţin 50% din
valoarea minimă a garanţiei;
- patrimoniul net al împrumutatului (gajul general) cu excepţia bunurilor
ipotecate sau gajate din proprietatea acestuia;
- bunuri realizate din creditul acordat;
- contracte de cauţiune (de garanţie personale) inclusiv scrisori de garanţie
bancară;, partea din garanţie constituită pe baza patrimoniului
împrumutatului sau contractelor de cauţiune asumate de terţi se va
determina în mod obligatoriu numai prin verificarea situaţiei patrimoniale
a împrumutaţilor sau garanţiilor.
Modalităţi de garantare a creditelor acordate persoanelor
juridice42:
a). Garanţii la credite pe termen scurt:
- patrimoniul social net al împrumutatului (gajul general);
- bunurile realizate din creditul acordat;
- alte garanţii din categoria garanţiilor reale sau personale asumate de terţe
ori de câte ori patrimoniul social net al împrumutatului nu acoperă
41
Sursa – Normele de creditare ale B.C.R. S.A.
42
Idem
71
valoarea minimă a garanţiei; sau unităţile băncii apreciază că sunt necesare

astfel de garanţii.
Solicitanţii de credite care în cursul activităţii au înregistrat dezechilibre
financiare şi au datorii restante la bancă, vor garanta în mod obligatoriu şi cu
întreg patrimoniul (averea) persoanelor din conducerea societăţilor comerciale
(regiilor autonome), încheindu-se contracte de cauţiune cu persoanele
respective în determinarea patrimoniului social net (neangajat) al
împrumutatului sau garanţilor, după caz, vor fi avute în vedere numai acele
mijloace fixe sau circulante din patrimoniul acestora aflate în stare
corespunzătoare de funcţionare sau utilizare, după caz, a căror valorificare nu
ridică probleme existând o piaţă sigură de desfacere a acestora.
b). Garanţii la credite pe termen mediu şi lung:

- ipoteci şi /sau gajuri cu deposedare pe bunurile aparţinând societăţilor
comerciale şi regiilor autonome care să acopere cel puţin 50% din valoarea
minimă a garanţiei;
- patrimoniul social net al împrumutatului;
- bunurile realizate din credite;
- contracte de cauţiune asumate de persoane fizice sau juridice, după caz,
inclusiv scrisori de garanţie bancară.
Solicitanţii de credite care în cursul activităţii au înregistrat dezechilibre
financiare şi au datorii restante faţă de bancă, vor garanta în mod obligatoriu
şi cu întreg patrimoniul (averea) persoanelor din conducerea societăţilor
comerciale (regiilor autonome) încheindu-se contracte de cauţiune cu
persoanele respective. De menţionat că în determinarea elementelor de
patrimoniu ale societăţilor agricole terenurile agricole nu vor fi luate în
calculul elementelor de patrimoniu ale acestora, ele neconţinând proprietatea
societăţilor agricole.
Proprietăţile care se iau în garanţie sunt diferitele bunuri şi valori.
Valorile maxime la care se iau în garanţie bunurile şi valorile oferite de
împrumutaţi sau garanţi persoane fizice sau juridice după caz sunt
următoarele43:
43
72
73
Depozite în numerar în lei sau valută 100% din valoarea depozitului
Obiecte de artă: bijuterii sau metale 80% din valoarea de expertizare
preţioase
Creanţe certe lichide şi exigibile aduse 80% din valoarea creanţelor gajate
în gaj
Sume ce urmează a fi încasate de la 70% din valoarea încasată în facturi,
clienţi sau debitori, care nu au regimul avize de expediţie, acte de recepţie sau
creanţelor gajate fiind elemente ale alte acte din care să rezulte venituri
patrimoniului social net (gajul viitoare de încasat
general)
Terenuri 75% din valoarea reală a acestora
rezultată din acte de evaluare pentru
persoanele fizice şi din evidenţele
contabile (bilanţ, balanţă) pentru
persoanele juridice;
Investiţii în curs de realizare 50% din valoarea documentaţiei de
execuţie;
Echipamente, utilaje, mijloace de 50% din valoarea reală a acestora
transport şi altele asemenea rezultată din actele legale de livrare sau
din actele din ţară evaluate pentru
persoane fizice şi din evidenţele
contabile pentru persoane juridice;
Stocuri de produse industriale, 50% din valoarea stocului determinat pe

semifabricate, materii prime baza preţului de vânzare
Alte active din patrimoniu (aparatură,
50% din valoarea acestora rezultă din
mobilier, etc.) actele de livrare sau din actele de
evaluare pentru persoane fizice sau din
evidenţele contabile pentru persoanele
juridice;
Bunurile procurate sau realizate din 50% din valoarea bunurilor determinate
credite acordate pe baza preţului de vânzare a acestora
sau din valoarea înscrisă în documentaţia
de execuţie, după caz
La persoanele juridice nu vor fi acceptate valori rezultate din evaluarea

bunurilor din patrimoniul lor, decât dacă sunt înregistrate în evidenţele
contabile orice altă derogare fiind interzisă.
Acceptarea unor garanţii care nu au fost corect evaluate în ceea ce
priveşte posesia, valoarea şi posibilitatea de realizare, poate pune banca într-o
situaţie lipsită de protecţie sau slab protejată în cazul în care clientul nu-şi mai
poate onora obligaţiile.
74
3.5. Controlul utilizării şi garantării creditelor
Potrivit statutului său şi a prevederilor înscrise în contractele de credite

încheiate, banca are dreptul să verifice la debitorii săi modul de utilizare a
creditelor primite şi de desfăşurarea activităţii la parametrii estimaţi, utilizarea
păstrarea în condiţii corespunzătoare a activelor care constituie garanţia
creditelor. Verificarea garanţiei creditelor reprezintă o latură importantă a
contractului bancar şi urmăreşte realizarea gospodăririi cât mai raţionale a
valorilor materiale din unităţile economice. Printr-o asemenea acţiune,
organele bancare au posibilitatea să semnaleze din timp eventualele devieri în
volumul stocurilor şi cheltuielilor acoperite din resurse importante.
Controlul utilizării şi garanţiei creditelor pe T.S. 44

Controlul faptic constituie principala formă de control a utilizării şi
garanţiei creditelor şi se execută trimestrial sau la perioade mai scurte,
hotărâte de comitetele de credite, la datele stabilite în “Graficul pentru
efectuarea controlului faptic” întocmit de comitetul de credit al unităţii băncii.
În funcţie de rezultatele financiare obţinute, ritmicitatea rambursării
creditelor, constatările privind garanţia creditelor făcute la controalele
anterioare, Comitetele de credit pot aproba ca verificarea unor împrumutaţi să
fie efectuată semestrial. Controlul faptic se exercită la sediul beneficiarilor de
credite şi la locurile de desfăşurare a activităţii şi are principale obiective:
a). respectarea graficului de acordare şi rambursare a creditelor, precum şi
achitarea dobânzilor;
b). analiza realizării fluxului de numerar comparativ cu cel estimat cu ocazia
aprobării creditelor;
c). utilizarea creditelor potrivit destinaţiilor pentru care au fost aprobate;
d). modul de folosire a capacităţilor de producţie, de prestări servicii şi a
spaţiilor comerciale;
e). întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, instalaţiilor şi a celorlalte utilităţi din
dotare;
f). modul de realizare a programelor de producţie (agricolă, industrială,
prestări servicii, etc.);
g). depozitarea şi conservarea produselor realizate: existenţa unor canale certe
de comercializare a acestora;
h). efectuarea prestărilor de servicii, executarea lucrărilor şi a temelor de
cercetare – proiectare, potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii;
i). existenţa şi conservarea bunurilor şi valorilor înscrise expres în contractul
de credite drept garanţii asiguratorii pentru rambursarea creditelor acordate;
44
75
j). concordanţa datelor din documentele prezentate băncii cu cele din evidenţa
contabilă şi existenţa faptică a acestora, în cazul agenţilor economici cu
personalitate juridică;
m). concordanţa datelor din documentele depuse la bancă pentru justificarea
creditelor eliberate în numerar şi cele din evidenţele unităţii, respectiv cele din
documentele existente la persoanele fizice după caz.
Controlul faptic al garanţiei creditelor se face prin sondaj, prin numărare,
cântărire şi evaluare.
În cazul contractării lipsei de garanţie (dispariţia sau deteriorarea obiectului
creditat, certitudinea nerealizării veniturilor din fluxul de numerar, depăşirea
costurilor normate, lipsa pieţelor de desfacere etc.) sau nerespectării
destinaţiei creditelor se va proceda la rambursarea de egală valoare a
creditului, iar în lipsă de disponibil se trece la restanţă urmărindu-se
recuperarea cu prioritate.
În cazul creditelor care nu au fost acordate integral se va proceda şi la
diminuarea corespunzătoare a creditului aprobat, operaţiune ce se efectuează
în graficul de acordare şi rambursare a creditelor de către serviciul (biroul) de
creditare, sub semnătură.
Pe baza constatărilor din actele de control, serviciul de creditare
întocmesc “Raportul privind rezultatele controlului faptic” care va fi prezentat
comitetului de credite care va stabili măsuri corespunzătoare situaţiei fiecărui
împrumutat.
Analiza financiară (verificarea scriptică ) se efectuează la sediul
băncii pe baza documentelor prezentate de agenţii economici beneficiari de
credite şi constă în următoarele:
a). analiza graficului de creditare şi rambursare a creditelor;
b). analiza echilibrului financiar;
c). determinarea bonităţii.
Analiza graficului de acordare şi rambursare a creditelor, se face lunar pentru
toţi beneficiarii de credite şi constă în compararea acordărilor şi rambursărilor
efective de credite cu cele prevăzute în graficele anexe la contractul de credit.
În cazul în care prevederile de grafic sunt respectate, în sensul că acordările
de credite şi soldul acestora se încadrează în nivelul celor evaluate şi aprobat
pentru luna respectivă, iar rambursările s-au efectuat conform scadenţelor şi
nu sunt alte semnale de deteriorare a activităţii economice a beneficiarului de
credit, analizele nu se extind. În caz contrar, analiza continuă cu analiza
echilibrului financiar.
Această analiză se efectuează lunar, până la sfârşitul lunii următoare pentru
luna expirată, la agenţii economici cu personalitate juridică care înregistrează
dezechilibre faţă de graficul de acordare şi rambursare a creditelor. Analiza
echilibrului financiar se face prin verificarea garanţiei creditelor pe baza
datelor extrase din balanţa de verificare pentru lunile 1 şi 2 din trimestru, din
76
situaţia patrimoniului pentru luna a 3-a din trimestru, respectiv din bilanţul
contabil pentru sfârşitul anului de gestiune. Pentru suma rezultată ca plus de
garanţie nu se acordă automat noi credite, dar acest rezultat va fi avut în
vedere la soluţionarea unei eventuale cereri de credite suplimentare din partea
agentului economic respectiv. În cazul în care împrumutatul are credite
restante provenite din minus de garanţie constatat în lunile anterioare, acestea
vor fi reactivate în limita plusului de garanţie şi a volumului creditului
aprobat, numai dacă au fost înlăturate cauzele care au determinat trecerea la
restanţă. Indiferent de mărimea plusului de garanţie, nu vor fi reactivate
creditele trecute la restanţă la expirarea scadenţelor prevăzute în graficul de
acordare şi rambursare.
Minusul de garanţie fiind determinat de pierderi de mijloace circulante,
deturnări de fonduri, stocuri nevalorificate, clienţi neîncasaţi şi alte deficienţe,
se vor lua măsuri pentru rambursarea imediată a creditelor de egală valoare
sau trecerea la restanţe şi recuperarea cu prioritate a acestora. La aceşti agenţi
economici care au înregistrat minus de garanţie, comitetul de credit va stabili
măsuri deosebite, inclusiv intensificarea controalelor faptice şi determinarea
bonităţii pe baza ultimilor indicatori financiari.
Determinarea bonităţii agenţilor economici se face, de regulă,
trimestrial, potrivit metodologiei. La agenţii economici care pe baza analizei
echilibrului financiar au înregistrat lichiditate curentă negativă, determinare
bonităţii se va face înaintea expirării trimestrului, pe baza datelor din balanţa
de verificare, iar deciziile privind creditarea vor fi luate în funcţie de noua
grupă de bonitate.
Controlul utilizării şi garanţiei creditelor pe T.M. şi T.L.45

Controlul faptic se exercită trimestrial, potrivit graficului de control
astfel:
Se va urmări:
a). respectarea graficului de acordare şi rambursare a creditelor, precum şi
plata dobânzilor aferente;
b). analiza fluxului de numerar comparativ cu cel estimat la aprobarea
creditelor şi a posibilităţilor de participare cu fonduri proprii în proporţia
stabilită;
c). respectarea destinaţiei creditelor prevăzută în contract;
d). studiul fizic al lucrărilor de investiţii şi încadrarea acestuia în graficele de
execuţie, precum şi concordanţa acestora cu situaţiile de lucru;
e). respectarea soluţiilor tehnice prevăzute în documentaţie;
f). calitatea lucrărilor executate;
45
77
g) asigurarea cu materiale, utilaje şi forţe de muncă necesare pentru

continuarea lucrărilor în perioada următoare;
h). modul de depozitare, conservare, întreţinere şi utilizare a utilajelor şi
materialelor de investiţii;
i). stocurile de materiale şi utilaje constituite peste necesar şi modul de
valorificare a acestora;
k). încadrarea valorică a lucrărilor executate şi plăţilor efectuate în
documentaţia tehnică admisă la finanţare;
l). realizarea indicatorilor tehnico – economici a investiţiei puse în funcţiune;
m). existenţa, conservarea şi păstrarea bunurilor care constituie garanţia
creditelor;
n). Concordanţa dintre datele raportate băncii cu cele din evidenţele
împrumutaţilor.
Consemnarea constatărilor, analiza şi valorificarea acestora se face în acelaşi
mod ca la creditele pe T.S.
Analiza financiară (valorificarea scriptică) se execută atât în cursul
derulării proiectului de investiţie pe baza documentelor de plăţi şi de
constituire a resurselor proprii de finanţare şi a documentelor prezentate de
împrumutat cât şi după punerea în funcţiune a obiectivului, până la
rambursarea integrală a creditelor.
La efectuarea plăţilor din credite economistul verifică:
a). încadrarea plăţilor în devizul general şi devizelor pe obiecte, precum şi în
volumul creditelor aprobate;
b). dacă situaţiile de lucrări prezentate sunt semnate de reprezentanţi
autorizaţi ai investitorului;
c). la investiţiile finanţate parţial din alocaţii bugetare şi credite, dacă lucrările
au fost executate de constructorul care a câştigat licitaţia;
d). constituirea surselor proprii în conformitate cu documentaţia aprobată.
Trimestrial, pe baza datelor prezentate de împrumutat se verifică
următoarele obiective:
a). încadrarea veniturilor, cheltuielilor şi profitului în nivelul prevăzut pentru
trimestrul respectiv;
b). realizarea resurselor proprii pentru finanţarea investiţiilor avute în vedere
la aprobarea creditului;
c). concordanţa datelor privind creditele şi dobânzile din balanţa de verificare
şi cele din evidenţa băncii;
d) încadrarea în graficul de realizare a investiţiei prin verificarea
documentelor depuse trimestrial la bancă de agentul economic.
Identificarea riscului de creditare constă în recunoaşterea şi înţelegerea
factorilor perturbatori existenţi, sau care pot apărea pe parcursul derulării
procesului de creditare.
78
Pentru aceasta, atât la nivelul centralei cât şi la nivelul sucursalelor
coordonatoare se vor efectua analize cu mijloacele şi instrumentele specifice
activităţii de gestionare a riscului, avându-se în vedere semnalele de
avertizare primite de la:
Client:
- existenţa de active neutilizate;
- conturi deschise la alte bănci în perioada imediat următoare
acordării creditului, fără acordul scris al B.C.R..;
- creşterea semnificativă a furnizorilor neachitaţi şi a clienţilor
neîncasaţi;
- înregistrarea de rezultate negative;
- întârzieri în depunerea la bancă a situaţiilor financiare.
Bancă:
- nerespectarea clauzelor contractului de credite;
- diminuarea succesivă a volumului de încasări şi plăţi derulat prin
bancă;
- solicitarea retragerii unor mari sume în numerar,
- lipsa concordanţei între conturile de credite din extrasele de cont cu
cele din evidenţa agenţilor economici;
- diminuarea nivelului indicatorilor de bonitate astfel încât agentul
economic se situează într-o categorie cu risc de creditare ridicat.
Mediul extern:
- modificarea legislaţiei în vigoare;
- modificări în cadrul pieţelor de desfacere şi aprovizionare;
- modificări în situaţia economică generală a sectorului în care
clientul îşi desfăşoară activitatea;
- tendinţe macroeconomice ca: inflaţia, rata dobânzilor, cursul
monetar;
- creşterea sau diminuarea concurenţei;
- aspecte sociale ca: şomaj, restricţii bugetare;
- nerespectarea legislaţiei în vigoare.
79

Capitolul Iii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul Iii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III Gestiunea riscului individual de creditare la B.C.R.

GESTIUNEA RISCULUI INDIVIDUAL DE CREDITARE LA

Creditul reprezintă o anticipare a unei încasări viitoare care comportă

3.1. Analiza şi evaluarea creditelor acordate agenţilor economici.

g. Agenţi economici care solicită credit pentru constituire de stocuri

Pentru creditele pe T.L.28 mai sunt solicitate:

a. Bilanţurile contabile pe ultimii 2 ani, însoţite de balanţele de verificare

Procesul de analiză a cererii de creditare are două faze: analiza formală şi

La clienţii noi analiza va fi precedată de o informare – documentare la

Metodologia de determinare a bonităţii agenţilor economici30:

Banca Comerciala Romana S.A. încadreaza agenţii economici, care

Nr. Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr.de

1. Lichiditatea Lc=(Ac-Sn-Ci)/ Lc<=80% -2

TOTAL PUNCTAJ Pana la 5 6-10 11-16 17-25 Peste 25

Se poate corecta în funcţie de factorii subiectivi următori31:

1. Calitatea echipei de conducere 20 puncte

În cazul solicitării creditelor pe TL şi TM 32se va realiza şi:

Analiza tehnică a proiectului de investiţii care urmăreşte

Analiza financiară va urmări:

· schimbarea condiţiilor economice în perioade de realizare sau

Procentele maxime de creditare sunt următoarele33:

La credite pe TM şi TL (termen mediu şi termen lung) posibilităţile de

3.2. Analiza şi evaluarea creditelor acordate persoanelor fizice.

Creditarea persoanelor particulare reprezintă un domeniu distinct de

În funcţie de destinaţia lor, creditele particulare pe termen scurt sunt:

banca poate stabili dacă probabilitatea de rambursare este suficient de ridicată

 să facă dovada realizării de venituri permanente;

Au acces la credite persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele

CRITERII CONDIŢII PUNCTAJ

Scoring-ul, în cazul în care îndeplineşte măcar punctajul minim se

Obiectivul acestei proceduri este minimizarea riscului băncii în

Concluziile acestei analize sunt cuprinse în referatul de analiză şi

După aceea are loc remiterea documentaţiei de credite împreună cu

celor mai bune alternative de selectare a debitorilor, ceea ce cere băncilor un

3.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de creditare

În activitatea curentă a băncii, toate produsele şi serviciile bancare, deci

I. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele juridice.

z = 0,16x1 + 0,22x2 – 0,87x3 – 0,10x4 + 0,24x5

în care variabilele x1,..., x5 sunt indicatori economico - financiari, iar

I.2. Riscul comercial (RC) reprezintă incertitudinea ce poate să apară la

a). Gradul de încasare al clienţilor care se calculează după formula:

Evaluarea riscului comercial se face astfel:

Valoarea indicatorului reprezintă gradul de încasare al clienţilor de la

b). Perioada medie de încasare a clienţilor se calculează după formula:

* Perioada va fi cea de la data efectuării analizei (balanţei de verificare a lunii

Evaluarea se face astfel:

I.3. Riscul de garanţie (RG) este reprezentat de posibilitatea apariţiei

· Grupa II reprezentată de bunuri second – hand cumpărate din credit cu

c). Garanţii nesigure reprezentate de maşini şi utilaje mai vechi de 5

I.4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de

I.5. Riscul de senzitivitate. Pentru investiţiile pe termen mediu şi lung

Orice decizie a agenţilor economici privind dezvoltarea şi

Condiţiile care se cer îndeplinite sunt ca:

Riscul total (RT) de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate

Semnificaţia claselor de risc este următoarea:

II. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele fizice

Determinarea veniturilor posibil de realizat se face pe baza:

 adeverinţei de avere sau de stare materială eliberată de

Evaluarea riscului financiar se determină în funcţie de gradul de

a). credite pentru producţie:

Venituri totale  Cheltuieli totale

R  15% - risc redus;

b). credite în valută pentru activităţi de investiţii, unde rata internă a