MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE
,,Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Științe Juridice și Administrative

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN SISTEMUL

AUTORITĂȚILOR DE ORDINE PUBLICĂ

-INSTITUȚII DE DREPTUL MUNCII-

TEMA : "Libertatea muncii  și neîngrădirea dreptului la muncă în

contextul pandemiei generate de răspândirea virusului SARS-CoV2"
 "Libertatea muncii  și neîngrădirea dreptului la muncă în
contextul pandemiei generate de răspândirea virusului SARS-CoV2"

La începutul anului 2020, pandemia COVID-19 coronavirus a apărut

brusc, mai întâi în China în decembrie 2019 și în mai puțin de două luni s-a
răspândit rapid în majoritatea țărilor lumii, producând numeroase victime și
un impact negativ uriaș asupra economiilor țărilor afectate.
O asemenea “explozie” sau boom al răspândirii respectivului virus a
găsit țările pe care le-a infectat total nepregătite, fără materiale și echipamente
de protecție contra virusului de tip Corona sau cu un număr mai mic de
doctori specializați în boli infecțioase sau cu spitale cu un număr insuficient
de paturi pentru terapie intensivă etc. Sub presiunea timpului și a vitezei de
propagare a coronavirusului COVID-19 care este extrem de contagios,
guvernele și conducerile politico-administrative din țările în care s-a extins
pandemia au luat măsurile pe care le considerau necesare, dar, unele dintre
aceste măsuri s-au dovedit neadecvate, conducând la unele efecte negative și
anume la scăderea dezvoltării economice și la creșterea șomajului ca urmare a
încetării producției în mai multe sectoare industriale, a turismului, comerțului
etc., salariații fiind trimiși în șomaj tehnic sau în șomaj real prin desfacerea
contractelor de muncă în firmele care intră în faliment etc.
Astfel, limitarea sau chiar întreruperea totală a activităților sau
manifestărilor cu număr mare de oameni (manifestări sportive, cultural-
artistice etc.), activităților de învățământ, ceremoniilor etc. pentru anumite
perioade sunt necesare pentru limitarea răspândirii efectelor pandemiei,
limitările sau chiar interzicerea activităților productive pentru perioade mari
trebuie făcute cu mare grijă pentru prevenirea crizelor economico-financiare
sau alimentare și chiar a unor colapsuri economice la nivel mondial.
Declararea pandemiei de COVID-19 la nivel mondial și a stării de
urgență1, inclusiv pe teritoriul României, a adus cu sine un fenomen real de
distanțare socială, iar în acest context, telemunca și munca la domiciliu au
asigurat un echilibru între protejarea stării de sănătate și diminuarea
impactului economic și social.
Telemunca2 reprezintă o formă de organizare a muncii prin care
salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice
funcţiei, ocupației sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de
muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia

1
Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României,
publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020.
2
Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.
informaţiei şi comunicaţiilor. Salariatul care desfăşoară activitatea de
telemuncă în condiţiile Legii nr. 81/2018 se numeşte telesalariat.
Munca la domiciliu3 este definită drept activitatea salariaților care își
îndeplinesc atribuțiile specifice funcției pe care o dețin la domiciliul sau
reședința4 acestora, adică acolo unde se află locuința lor principală sau
secundară, respectiv reședința.
Avantajele şi dezavantajele muncii la distanță
Pentru situațiile în care activitățile specifice funcției ori profesiei se pot
realiza și de la distanță, legiuitorul a reglementat două variante ale
contractului individual de muncă, sub forma muncii la domiciliu și a
telemuncii.
Contractele de muncă la distanță vizează în primul rând domeniul IT,
dar şi domenii precum call-centerele, telemarketingul şi contabilitatea.
Avantajele contractului de muncă la distanță includ:
 economisirea timpului petrecut pe drum de salariaţi, până la birou;
 comoditatea oferită angajaţilor;
 flexibilitatea, în special pentru persoanele care au copii;
 eliminarea cheltuielilor suportate de angajatori privind deplasarea
salariaţilor la și de la locul de muncă;
 reducerea cheltuielilor cu utilitățile/chiria suportate de angajatori;
spațiile de birouri nu vor fi utilizate (în cazul birourilor proprii) sau
sunt mult mai mici (în cazul birourilor închiriate);
 angajații sunt mult mai productivi atunci când muncesc de acasă
datorită faptului că sunt mai relaxați;
 munca de acasă poate reduce semnificativ cererile de concediu medical,
deoarece este foarte posibil ca salariaţii să fie dispuși să lucreze de
acasă în cazul unei gripe sau viroze;
 angajații bolnavi pot munci de acasă pentru a evita transmiterea bolii și
altor colegi.
Dezavantajele contractului de muncă la distanță includ:
 tendința salariaţilor de a avea alte activități în timpul zilei;
 angajatorii nu au posibilitatea efectuării unui control riguros asupra
timpului de muncă sau a salariaţilor.
În concluzie, munca la distanță aduce mai multe beneficii angajaților și
angajatorilor decât dezavantaje, prin urmare, în condiții speciale, precum cele
3
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, dispozițiile art. 108 – 110.
4
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile
art. 87 și 88.
din momentul de față cauzate de COVID-19, este necesar ca firmele care au
posibilitatea de a-și lăsa salariaţii să lucreze de acasă să facă acest lucru,
considerându-se situaţia ideală în perioada actuală.
Analizând, constatăm faptul că pentru limitarea efectelor directe ale
pandemiei cu COVID-19, și a efectelor de scădere economică se impune
adoptarea unor căi de mijloc, adică pe lângă interzicerea activităților și
manifestărilor care implică mase mari de oameni cum sunt manifestările
sportive, concerte grandioase și în aer liber, pelerinajele, adunările religioase,
activitățile de învățământ și alte asemenea, să fie continuate activitățile de
ordine publică, activitățile medicale și de protecție, să fie încurajată munca la
domiciliu – acolo unde este posibil – dar și activitățile productive directe, în
special cele agricole sau din construcții, precum și alte activități în importante
sectoare productive sau de comerț dar care să fie foarte bine protejate.
 BIBLIOGRAFIE

 Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării

de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr.
212/16.03.2020;
 Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial nr.
345/18.05.2011, cu modificările şi completările ulterioare;
 Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă,
publicată în Monitorul Oficial nr. 296/ 02.04.2018;
 Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.