1.

5 Structuri de prețuri și modul de formare a acestora

Evaluarea stocurilor de mărfuri reprezintă exprimarea valorii mărfurilor în etalon monetar. Ea
poate fi:
1. Evaluarea iniţială (la intrarea în patrimoniu) – se efectuiază la valorea de intrare care depinde de
sursa de intrare a mărfurilor la întreprinderea comercială.
a) În cazul intrării mărfurilor de la furnizori valoarea de intrare a mărfurilor achiziţionate va cuprinde
valoarea lor de cumpărare şi cheltuielile legate de aducerea mărfurilor la destinaţie şi în starea de utilitate
(cheltuieli de transport, asigurare, încărcare – descărcare etc.). TVA nu se include în valoarea de intrare,
iar disconturile primite şi returnările de mărfuri se scad din valoarea de intrare.
Exemplu: S-a aprovizinat de la un furnizor conform facturii fiscale 100 unităţi de marfa A, la preţul
unitar , inclusiv TVA de 18 lei. Cheltuieli de transport efectuate de furnizor şi prezentate spre plată
cumpărătorului conform facturii constituie 60 lei. (inclusiv TVA). Pentru achitarea înainte de termen
furnizorul acordă un discont în mărime de 2 % de la valoarea totală a mărfurilor primite, inclusiv TVA.
De calculat valoarea de intrare a mărfii A (totală şi unitară).
Procurarea: 100 unităţi * 18 lei/unitate = 1800 lei.
TVA: 1800 /6 = 300 lei.
Valoarea fără TVA: 1800-300 = 1500 lei.
Discont: 1800 * 2%= 36 lei.
Cheltuieli de transport: 60 lei, TVA 60/6= 10lei, valoarea fără TVA 60-10=50 lei.
Valoarea de intrare a mărfii: 1500+50-36= 1514 lei. (valoarea totală)
1514/100 unităţi= 15,14 lei/unitate. (valoarea unitară).
b) Mărfurile obţinute din producţie proprie. Pentru această categorie de mărfuri valoarea de intrare va fi
egală cu costul de producţie a lor.
2. Evaluarea curentă. Metodele de evaluare curentă sunt:
- metoda costului mediu ponderat (totală şi după fiecare intrare)
- metoda FIFO
- metoda LIFO
- metoda identificării specifice
- metoda maxim preț
-metoda minim preț.
În unităţile comerciale se utilizează următoarele preţuri:
✓ Preţul de achiziţie care se formează din cheltuielile pentru procurarea mărfurilor, adică
contravaloarea achitată sau care urmează a fi achitată, cheltuielile de transport, încărcare,
descărcare, cheltuieli de tranzit.
✓ Preţul de vînzare cu amănuntul fără TVA care include preţul de achiziţie şi adaosul comercial.
✓ Preţul de vînzare cu amănuntul cu TVA care include toate elementele de mai sus inclusiv şi TVA
în mărimea prevăzută de legislaţia fiscală.
PA = CA+Ch+AC
Conform celor reltate mai sus apare necesitatea studierii cheltuielilor de transport-
aprovizionare și adausului comercial.
Cheltuielile de transport -aprovizionare pentru a fi însumate în prețul de achiziție conform
legislației în vigoare, se vor utiliza 3 metode de repartizare a acestora:
1. Metoda directă – aceasta se utilizează atunci când ne aprovizionăm cu un singur tip de
marfă și valoarea cheltuielilor de transport-aprovizionare se va însuma la valoarea
mărfurilor primite la preț de cumpărător. În acest caz prețul unei unități marfare se va
stabili în baza relației:
Pum=(Vm+CTA)/Qm
unde: Pum – prețul unei unități marfare
Vm – valoarea mărfurilor la preț de cumpărare
Qm – cantitatea de marfă
2. Metoda proporțional cantitativă – în acest caz cheltuielile TA se repartizează în raport
cu cantitatea mărfurilor aprovizionate, poate fi utilizată această metodă doar atunci
când mărfurile aprovizionate au aceiași unitate de măsură:
CTAum=CTA/Qm*Qum
unde: CTAum -cheltuieli TA ce revine unui tip de marfă
Qm -cantitatea totală de marfă
Qum – cantitatea unui tip de marfă
3. Metoda proporțional valorică – presupune repartizarea CTA în raport cu valoarea
mărfurilor achiziționate în cazul în care mărfurile nu sânt omogene, în acest caz:
CTAum=CTA/Vm*Vum
unde: CTAum -cheltuieli TA ce revine unui tip de marfă
Vm -valoarea totală a mărfii
Vum – valoarea unui tip de marfă
Adausul comercial reprezintă interesul economic al vânzătorului fiind reprezentat prin suprapreț
aplicat asupra prețului de achiziție al mărfurilor, suficient pentru a depăți cheltuielile din activitatea
comercială în vederea obținerii de profit.
Adausul comercial poate fi calculat și aplicat conform următoarelor metode:
1. Metoda procentuală – se aplică o cotă în procente asupra prețului;
2. Metoda sumei absolute – se stabilește o sumă fixă care se va adăuga la prețul de achiziție;
3. Metoda adausului comercial mixt – presupune combinarea procentului cu suma fixă
utilizată de regulă la produsele alimentare și la mărfurile cu caracter sezonier;
4. Metoda suprapreț – presupune stabilirea în prealabil a prețului de vânzare în mod arbitrar
de către vânzător în dependență de conjuctura pieței.