PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI CA PARTE INTEGRATĂ A

PRESTAŢIEI TURISTICE
Mutaţiile din viaţa economică şi socială în mod particular, ascensiunea deosebită a
fenomenului turistic au condus la dezvoltarea serviciilor de alimentaţie, în general, şi a celor
destinate turiştilor, în special, la creşterea rolului acestui sector de activitate în realizarea unei
alimentaţii ştiinţifice, sănătoase, precum şi în satisfacerea nevoilor de hrană şi distracţie ale
turiştilor. Interesul tot mai mare faţă de servirea mesei în afara gospodăriei este determinat de
avantajele pe care serviciile de alimentaţie le oferă: comoditate (economie de timp şi efort în
legătură cu procurarea produselor), varietate sortimentală, calitate superioară a preparatelor
realizate de profesionoşti, cu mijloace tehnice moderne, economicitate şi, asociat acesteia,
accesibilitatea (nivelul preţurilor şi diversitatea acestora) şi atmosfera creată (de recreere).
Evoluţia în timp a serviciilor de alimentaţie s-a datorat unor factori specifici vieţii
contemporane:
creşterea gradului de urbanizare;
accentuarea mobilităţii populaţiei;
modificări în structura obiceiurilor de consum;
creşterea timpului liber;
intensificarea călătoriilor turistice.

Activitatea de alimentaţie, realizată ca activitate de sine-stătătoare sau componentă a

serviciului turistic, are, pe lângă multiple implicaţii sociale, şi răspunderi cu privire la
satisfacerea de hrană a consumatorului (turist sau rezident), corelarea satisfacţiei subiective cu
necesarul fiziologic de substanţe nutritive dar mai ales, asigurarea inocuităţii tuturor
preparatelor comercializate, indiferent că sunt produse proprii sau preluate de la alte sectoare1.
Pentru industria turismului, rolul predominant îi revine alimentaţiei, situată în
amplasamentele comerciale, precum şi în acele spaţii de odihnă sau agrement, celelalte
segmente prezentând o importanţă mai redusă, deoarece turistul apelează mai mult ocazional
la alimentaţia din instituţiile publice sau cluburi private. În aceste condiţii, alimentaţia poate
contribui atât la creşterea calităţii produsului şi la îmbunătăţirea calităţii produsului turistic, cu
efecte pozitive asupra dimensiunilor circulaţiei turistice.
În timpul călătoriei lor, turiştii apelează la restaurante şi unităţi de alimentaţie de toate
tipurile şi categoriile. Restaurantele prestează servicii de alimentaţie pentru consumatorii
individuali şi pentru grupurile de turişti. Consumatorii individuali (călători în tranzit sau în
formele de turism pe cont propriu, consumatori-localnici) îşi pot comanda produsele culinare
preferate după sistemul "a la carte",consultând lista-meniu a resturantului respectiv. În cazul
formelor de turism organizat şi semiorganizat, serviciile de alimentaţie sunt prestate pe baza
unor meniuri dinainte convenite cu agentul de turism (meniuri fixe sau variante de meniuri la
alegere). În astfel de situaţii serviciile de alimentaţie devin componentă a pachetului de
servicii, încorporate în produsul turistic2.

În general, serviciile de alimentaţie sunt prezente în toate formulele de vacanţă, dar în

special în formula "inclusive tour". Ele reprezintă 30% din cheltuielile de vacanţă.

Pentru mulţi turişti gastronomia reprezintă un element de bază în selecţia destinaţiilor

turistice. Ca urmare, produsul turistic având drept principala motivaţie gastronomia, a generat
o formă de vacanţă cunoscută sub denumirea de "vacanţă gastronomică".

1 D. Stănescu, Alimentaţie-Catering, Editura Oscar Print, Bucureşti,1998

.
2
O.Snak, P. Baron, N. Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti 2001.
 Astfel, sunt renumite circuitele gastronomice din Franţa („circuitul brânzei”,al vinului,
al șampaniei) sau din Italia, care satisfac gusturile şi pretenţiile culinare ale celor mai rafinaţi
gurmanzi3. Se poate afirma că între serviciile de aimentaţie publică şi oferta turistică există
legături profunde de intercondiţionare şi dezvoltare sincronică.
Din punct de vedere al conţinutului, serviciile de alimentaţie sunt la fel, indiferent de
destinatar şi presupun următoarele procese4 .

producţia
comercializarea
servirea

Activitatea de producţie este comparabilă cu cea din sfera industriei alimentare şi

asigură realizarea preparatelor culinare şi de cofetărie prin transformarea unor materii prime
de origine vegetală şi animală al căror consum, cel mai adesea, nu este posibil fără o
prelucrare prealabilă de tip industrial. Diferenţa este dată de scara la care se dăsfăşoară şi
faptul că preparatele sunt realizate de cele mai multe ori pe baza comenzii exprese a turiştilor.
Gama sortimentală este determinată de tipul unităţii şi de posibilităţile tehnice de realizare, de
existenţa personalului calificat.
Activitatea de comercializare reprezintă continuarea firească a celei de producţie. Prin
intermediul ei se asigură vânarea, desfacerea către consumator a preparatelor obţinute în
compartimentul de producţie dar şi a altor produse, astfel încât să se realizeze satisfacerea
unei game cât mai largi de trebuinţe ale consumatorului. Presupune un act de schimb, cu
transferul dreptului de proprietate şi efectuarea unei plăţi.

Activitatea de servire este strâns legată de procesul de comercializare a produselor

specifice (preparate culinare, de cofetărie, băuturi) şi are ca obiectiv crearea condiţiilor şi a
facilităţilor pentru consumul imediat şi pe loc al acestora.Concret, este vorba de asigurarea
confortului necesar servirii mesei, a unei ambianţe plăcute precum şi oferirea unor prestaţii
specifice, menite să răspundă cerinţelor particulare ale diferitelor categorii de clienţi
(organizarea de mese festive, banchete, seri distractive, realizarea unor meniuri, room
service).
Cele trei procese se află într-o relaţie de interdependenţă şi se derulează într-o
succesiune bine determinată.
Datorită conţinutului activităţii de alimentaţie, a caracteristicilor sale, această
îndeplineşte şi în activitatea turistică mai multe funcţii5
Funcţia de nutriţie (hrană) care, potrivit unor studii internaţionale, deţine locul
principal cu aproximativ 60% din totalul cererilor. Este destinată satisfacerii unei nevoi
fiziologice, fundamentale a consumatorului. Serviciul trebuie să fie rapid şi la un preţ scăzut.
de aceea tipurile de unităţi frecventate sunt restaurantul tip fast-food, bistro-ul, snack-bar,
restaurantul de întreprindere.
Funcţia de loisir deţine circa 25% din motivele de solicitare a unităţilor de
alimentaţie publică, în raport cu circumstanţele sau constrângerile de timp dar şi bugetare,
deşi rămâne o masă -necesitatea fiziologică. Este tipul de masă luată seara - în drum spre casă
- sau masa din timpul unui voiaj turistic.
Funcţia de convivialitate, apreciată de circa 15% din consumatori, se apropie prin
conţinut, motivaţie şi caracteristicile clientelei, de cea de loisir; îndeplinirea lor este

3
G. Stănciulescu, Tehnica operaţiunilor în turism, Editura All,Bucureşti, 1998.
4
R. Minciu, Economia turismului,Editura Uranus, Bucureşti,2000.
5
R. Miniciu,sursă citată
condiţionată de ambianţa unităţilor, varietatea bucătăriei şi calitatea preparatelor culinare,
calitatea şi diversitatea serviciilor suplimentare. Masa se ia cu familia sau cu prietenii şi
constituie o atracţie în sine. Clientela caută o ambianţă deosebită şi un meniu cu suficiente
variante de alegere. Timpul nu mai reprezintă importanţă, iar nivelul criteriului preţul variază
de la caz la caz.
Funcţia de afaceri, cu o pondere relativ modestă, se referă la crearea cadrului
propice unor întâniri sau negocieri, precum şi la organizarea festivităţilor ocazionate de
diverse evenimente. Decorul, ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de
timp sunt mai puţin importante iar preţul este relativ ridicat.

Paralel cu dezvoltarea turismului cu diversificarea formelor sale şi sporirea

exigenţelor clientelei specifice putem vorbi de o îmbogăţire a conţinutului activităţii de
alimentaţie, o diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar, diferenţiate structural în
funcţie de beneficiari, menite să sporească gradul de satisfacţie al consumatorului, să asigure
o mai mare apropiere mai mare a serviciilor de alimentaţie de exigenţele clientelei.
În relaţia cu activitatea turistică, serviciile de alimentaţie prezintă o serie de
particularităţi, şi anume:
Serviciile de alimentaţie trebuie să fie prezente în toate momentele principale ale
derulării vacanţei (la locul de îmbarcare, în mijloacele de transport, la locul destinaţiei în
punctele de agrement) ; se creează astfel condiţiile îndeplinirii funcţiei primordiale, aceea de a
asigura hrana turiştilor aflaţi temporar în afara reşedinţei permanente.
Serviciile de alimentaţie, prin conţinut şi modalitate de organizare, trebuie să se
adapteze cerinţelor turiştilor autohtoni şi străini. În cazul turismului internaţional trebuie să fie
oferite preparate ale unei bucătării internaţionale cât şi specifice zonei pe care o vizitează
turiştii.
Serviciile de alimentaţie trebuie să asigure o diversificare structurală a produselor şi a
serviciilor pentru a răspunde trebuinţelor clienţilor.
În vacanţele de tratament, regimul alimentar nu trebuie să afecteze rezultatele
tratamentului medical.
Arta culinară poate constitui pricipalul motiv de realizare a unor vacanţe. Bucătăria
franceză este unul din motivele pentru care numărul anual de turişti care vizitează Franţa
depăşeşte numărul populaţiei rezidente.
Dezvoltarea turismului, asociată cu sporirea exigenţelor turiştilor, pe de o parte, şi
creşterea interesului consumatorilor rezidenţi faţă de serviciile de alimentaţie pe de altă parte,
au generat multiple preocupări pentru modernizarea şi perfecţionarea activităţii şi adaptarea la
noile cerinţe.