ECONOMIE GENERALĂ

Curs sinteză Nr.3

OFERTA. LEGEA OFERTEI. ELASTICITATEA OFERTEI

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării, pe piaţă, la un

moment dat. Ea poate fi:
a) individuală, adică oferta dintr-un produs sau serviciu din partea unui producător sau
unei unităţi economice;
b) totală, adică întreaga cantitate a unui produs sau serviciu pe care producătorii o oferă
spre vânzare;
c) agregată (globală), adică toate bunurile şi serviciile, din ţara respectivă, destinate pieţei,
în toată diversitatea şi cantitatea lor exprimate în bani.
Factorii de care depinde oferta de mărfuri sunt:
a) evoluţia cererii de bunuri şi servicii, care impune adaptări corespunzătoare ofertei,
determinând impulsuri producţiei; deosebit de importantă este, aici, înnoirea în structura cererii
şi în structura pieţei prin apariţia unor noi pieţe;
b) disponibilitatea factorilor de producţie sau raritatea acestora, randamentul economic;
c) costul de producţie (de fapt, costul marginal); scăderea lui stimulează extinderea
ofertei de bunuri şi servicii, după cum creşterea costului descurajează mărirea ofertei;
d) preţul de vânzare al mărfii;
e) posibilitatea de stocare a bunurilor şi costul stocării etc.
Relaţia dintre ofertă şi preţ. Oferta este o funcţie crescătoare faţă de preţ; ea se
află, deci, în raport direct proporţional faţă de preţ, în sensul că se măreşte când preţurile cresc
şi se micşorează când preţurile scad. Agenţii economici sunt interesaţi să ofere, pe piaţă, mai
multe mărfuri când preţurile cresc; şi invers. Legea ofertei exprimă relaţia dintre ofertă şi
preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în acelaşi sens cu preţul.
Curba ofertei exprimă relaţia ce există între preţurile pieţei şi cantităţile de bunuri pe care
producătorii le oferă pe piaţă, spre vânzare. Aceasta, spre deosebire de curba cererii, care
oglindeşte relaţia dintre preţuri şi cantităţile pe care consumatorii doresc să le cumpere. Curba
ofertei este crescătoare, în concordanţă cu legea descrisă mai sus.
Preţul unitar
1
2 Curba ofertei
1
0
8
6
4

2
10 20 30 40 Cantitatea oferită
50
Fig.3.1. Curba ofertei
 Elasticitatea ofertei în raport cu preţul
Aceasta înseamnă reacţia ofertei la modificările de preţuri. Ea se măsoară prin
coeficientul de elasticitate a ofertei (Eop), care se calculează prin raportarea modificării
cantităţilor oferite (Q) la modificarea preţului de vânzare (P).
Modalităţi de calcul:
Q1 − Q 0 P1 − P0 Q P %Q
a) Eop = : = : ; b) E op =
Q0 P0 Q 0 P0 %P
În funcţie de modul în care oferta reacţionează la modificările de preţuri, se disting mai
multe feluri de ofertă:
a) Oferta elastică se manifestă atunci când variaţia ofertei este mai mare decât variaţia
preţului.
Q P
 , în acest caz, Eop1
Q 0 P0
b) Oferta cu elasticitatea unitară are loc atunci când variaţia ofertei este egală cu variaţia
preţului:
Q P
= , în acest caz, Eop= 1
Q0 P0
c) Oferta perfect elastică (numai teoretic) presupune ca, la un nivel dat al preţului,
cantitatea oferită să crească continuu, tinzând spre infinit. În acest caz, variaţia preţului este
zero:
P
= 0 , iar Eop→
P0
d) Oferta inelastică se caracterizează prin aceea că modificarea ofertei este mai mică decât
modificarea preţului:
Q P
 . În acest caz, Eop < 1 .
Q 0 P0
e) Oferta perfect inelastică sau perfect rigidă reflectă situaţia în care la orice variaţie a
preţului, oferta nu se modifică:
Q
= 0 În acest caz Eop = 0.
Q0

Echilibrul pieţei efectul variaţiilor ofertei şi cererii

În sens general, echilibrul pieţei reflectă situaţia în care cantităţile oferite şi cele cerute
sunt egale, la preţul pieţei, când vânzătorii şi cumpărătorii sunt satisfăcuţi: când cumpărătorii
obţin cantităţile dorite, iar ofertanţii îşi vând mărfurile. Se poate spune că piaţa este în echilibru
la preţul care permite egalitatea cantităţii cerute de consumatori cu cea oferită de producători.
Atunci când se ia în calcul o singură piaţă a unui produs, avem de-a face cu un echilibru parţial.
Echilibrul general al pieţei presupune luarea în considerare a tuturor pieţelor, ţinând seama de
interdependenţa lor. Legat de aceasta, problema formării preţurilor este condiţionată nu numai
de echilibrul parţial al unei singure pieţe, ci pune în cauză pieţe interdependente.
Reprezentarea grafică (fig. 3.3)

Preţ unitar
Ofertă
10
E
8
Pe 6

4
E0
2
Cerere
0

10 20 QE 30 40 Q

Fig. 3.2. Dinamica cererii şi ofertei

Intersecţia celor două curbe indică punctul de echilibru în care cererea est egală cu oferta,
se formează şi preţul de echilibru, la care cantitatea oferită şi cantitatea cerută sunt egale) şi
cantitatea de echilibru.

Efectul variaţiei ofertei şi cererii

Echilibrul pieţei, respectiv cantitatea de echilibru şi preţul de echilibru, se schimbă în
funcţie de variaţia ofertei şi cererii.
În cazul variaţiei ofertei luăm spre ilustrare, două situaţii:
a) când cantitatea oferită scade (presupunând cererea constantă) au loc: punctul de
echilibru se deplasează în sus; curba ofertei se deplasează spre stânga; preţul de echilibru creşte;
b) când cantitatea oferită creşte (presupunând cererea constantă) au loc: noului punct de
echilibru îi corespund un preţ de echilibru (Pe) mai mic şi o cantitate de echilibru (QE) mai
mare; curba ofertei se deplasează spre dreapta.
Grafic, situaţia se prezintă astfel.
În cazul variaţiei cererii, de asemenea, urmărim două situaţii:
a) când cererea creşte (oferta rămânând constantă), în condiţiile în care (presupunem)
veniturile familiilor cresc, cantitatea cerută va creşte sensibil; curba cererii se deplasează spre
dreapta, în sus şi, totodată, cresc cantitatea de echilibru şi preţul de echilibru;
b) când cererea se micşorează (oferta rămânând constantă), are loc scăderea cantităţii de
echilibru şi a preţului de echilibru.
În realitatea economică, echilibrul pieţei se schimbă în condiţiile în care oferta şi cererea
de mărfuri se pot modifica simultan în acelaşi sens sau în sensuri diferite, în aceeaşi proporţie
sau în proporţii diferite. Spre exemplu, în cazul în care oferta şi cererea cresc în aceeaşi
proporţie, se măreşte cantitatea de echilibru, în schimb nu are loc modificarea preţului de
echilibru.
Atunci când oferta şi cererea se micşorează în aceeaşi proporţie, de asemenea, preţul de
echilibru nu se modifică, în schimb cantitatea de echilibru se micşorează.
Interacţiunea dintre cerere şi ofertă reprezintă un proces de ajustare reciprocă, prin care se
realizează o anumită coordonare a pieţei, se formează preţurile.