Tema 6 Pregatirea proiectelor

Pregătirea proiectelor are mai multe faze: analiza situației existente, identificarea problemei,
formularea obiectivelor, analiza strategiilor/opțiunilor, abordarea matricei cadru logic.

5.1. Analiza situației existente

5.1.1. Analiza contextului

Orice proiect începe cu analiza unui cadrul speficic, care este un context economic, social,
cultural dintr-o locație identificată cu coordonate geografice (țară, regiune, oraș, sat), sectoriale
(agricultură, infrastructură, servicii, producție) ori profesională în domeniul educației (primară,
secundară, universitară, postuniveristară, doctorală și postdoctorală) și formării profesionale
continue.

5.1.2. Identificarea probleei

Într-un astfel de cadru, indiferent de mărimea lor se pot identifica numeroase probleme. O
inventariere a acestora este necesară înainte de a face o selecție. Indicat ar fi să se facă o listă cu
acestea, indiferent de ordinea în care sunt scrise.

După epuizarea acestor probleme, se trece la selecția problemelor relvante într-o primă fază.
Acestea pot fi evaluate cu note de la 1 la 5 sau 1 la 10 atât pentru mărimea lor, cât și pentru
urgența lor.

Selecția se poate încheia cu o listă scurtă de la 1 la 5 sau 10 m. Dintre acestea se va selecta

problema cu cele mai mari șanșe de a fi transformată într-un proiect fezabil.

În această a doua fază de selecție pot intra în calcul și alți factori cu ar fi infrastructura materială,
resursele umane existente și experiența anterioară în domeniul proiectului.

Studiu de caz: Identificați o listă a principalelor problee din unicipiul București la nivelul
anului 2018.

Exemple de probleme identificate:

Trafic foarte aglomerat până la blocare

Sistem termic cu mari pierderi
Imobile cu risc mare seismic
monuente în stare de degradare
Poluarea intensă
Curățenia insuficientă
Lipsa parcărilor pentru autoturisme
Reciclarea insuficientă
Lipsa unui plan de dezvoltare metropolitană
Capacitatea insuficientă a aeroporturilor capitale

5.1.3. Identificarea factorilor interesați, beneficiari, parteneri și grupuri țintă

Problemele pot fi identificate într-un cadru spațio-temporal, dar ele sunt ale oamenilor,
individuali ori în comunități, mai mari sau mai mici. Aceștia pot fi numiți drept factori interesați
(stakeholders).[1]

Factorii interesați de proiecte pot fi grupuri de interes, de competență, de spriin, de decizie, de

transfer de informații și comunicare.[2]

Într-un proiect poate fi unul sau ai ulte grupuri țintă, care sunt interesate de rezultatele
proiectului.

Studiu de caz nr. 1

Identificați grupurile interesate în fluidizarea traficului din București

Grupurile interesate sunt: șoferii, angaații din mediul public și privat, serviciile publice de
ambulanță, poliție, pompieri, transportul public etc.

5.1.4. Stabilirea scopului

Scopul proiectului este inversarea problemei, pozitivarea sa. El sugerează ce anume trebuie atins
pentru ca proiectul să se încheie cu succes. Identificarea corectă, realistă a scopului proiectului
este o condiție esențială a succesului acestuia.

Scopul unui proiect trebuie să fie unul singur, să fie simplu exprimat, ușor de înțeles, ușor de
verificat. În enunțarea sa nu se va folosi cuvântul și, pentru poate indica un scop dublu sau două
scopuri, creând dificultăți elaborării și implementării proiectului.

Studiu de caz 1.
Scopul este Fluidizarea traficului în București.
5.1.5. Identificarea obiectivelor proiectului

Obiectivele sunt pașii către atingerea scopului proiectului. Ele trebuie să fie concrete, realiste,
tangibile în perioada de derulare a proiectului. Identificarea obiectivelor unui proiect se poate
face de către persoana care scrie proiectul sau în parteneriat, dacă este vorba de un colectiv,
printr-o ședință de brainstorming.

Studiu de caz nr. 1.

Obiectivul nr. 1. O mai bună corelare a semafoarelor pentru fluidizarea traficului

Obiectivul nr. 2. Creșterea cu 500 de locuri a capacităților de parcare din zona centrală a orașului
Obiectivul nr. 3. Încurajarea folosirii transportului în comun.

5.1.6. Planificarea resurselor proiectului

Pentru a avea o imagine realistă asupra necesităților proiectului și rezultatelor acestuia este
necesare planificarea acestuia, a resurselor sale.

Planificarea poate fi considerată o previziune sau o simulare a implementării unui proiect. Ea

trebuie să conțină toate datele necesare derulării proiectului, de la resursele materiale și umane la
cele de timp, să le coreleze.

5.1.7. Fezabilitatea proiectului

Confomr Dictionalului DEX al limbii române, fezabilitatea are trei sensuri: caracterul realizabil
al unui lucru, indicator de realizare al unui produs în condiții date tehnice, financiare și de tip,
respectiv poate analiza raportul cost-beneficiu al unei investiții.[3]

Un proiect trebuie să fie fezabil, altfel el este inutil. Fezabilitatea proiectului indică probabilitatea
sa de implementare cu succes.

5.1.8. Identificarea și analiza sursei de finanțare

Din punct de vedere cronologic, identificarea sursei de finanțare se face după scrierea proiectului
sau cel puțin a draftului său.

Activitatea de identificare presupune o bună cunoaștere a programelor operationale nationale de

finantare cu fonduri structurale și de coeziune europeană, a sectoarelor majore de interventie,

Dar, accesul la fonduri europene nu se limitează la programele naționale, ci și la cele

transnationale (România-Bulgaria, Romania-Serbia, Romania-Ungaria, Romania-Ucraina,
Romania-Republica moldova), Danube Transnational Progra, Black Sea Initiative, Interreg,
Horizon 2020.

În continuare sunt analizate cerințele din ghidurile de finanțare, pentru a se alege sursa cea mai
potrivită, cu cele mai multe șanse de succes pentru finanțarea proiectului.

5.1.9. Completarea cererii de finanțare

Fiecare finanțator solicită completarea unei cereri de finanțare. Completarea cererii de finanțare
presupune analiza atentă a explicațiilor din Ghidul de finanțare cu privire la aceasta.

Cererea de finanțare conține datele de identificare ale aplicantului si partenerilor săi, după caz,
cele ale finanțatorului, secțiuni privind experiența aplicantului/aplicanților în domeniul
proiectului, scopul, obiectivele, conținutul proiectului și bugetul acestuia.

5.1.10. Autoevaluare ex-ante

Autoevaluarea ex-ante este necesară pentru a valida cererea de finanțare. Ea se face de către
aplicant, uneori de o altă persoană care nu este implicată în scrierea și implementarea proeictului.

Autoevaluarea ex-ante se face conform criteriilor de evaluare ale finanțatorului. Ea are rolul de a
verifica eligibilitatewa administrative și a activităților și cheltuielilor, respectiv punctajul ce ar
putea fi obținut de proiect.