AMBALAJE ȘI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ CURS 1

1. INTRODUCERE ÎN AMBALARE
1.1. Terminologie. Definiţii
1.2. Clasificarea ambalajelor
2. FUNCŢIILE AMBALAJULUI ŞI ETICHETEI
2.1. Funcția de a conține produsul
2.2. Funcția de protecție și conservare
2.3. Funcția de confort
2.4. Funcția de comunicare

1. INTRODUCERE ÎN AMBALARE
1.1. Terminologie. Definiţii
Ambalarea trebuie privită ca o parte integrantă a producerii şi conservării produselor
alimentare.
Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindă sau să învelească un
produs sau un ansamblu de produse, pentru asigurarea calităţii şi integrităţii acestora la
manipulare, transport, depozitare şi desfacere până la consum sau până la expirarea
termenului de valabilitate.
Materialul de ambalare este destinat învelirii şi protecţiei temporare a unui produs, fără a
constitui un ambalaj propriu–zis, în timp ce materialul de ambalaj este destinat
confecţionării ambalajelor şi/sau accesoriile de ambalare.
Accesoriile de ambalare sunt materialele, piesele sau dispozitivele destinate să
completeze sau să preia unele funcţii ale ambalajului precum: imobilizarea conţinutului,
amortizarea şocurilor, etanşarea, închiderea etc..
Preambalarea este o ambalare în unități de desfacere, fiind efectuată fie la locul de
producție sau de sortare a produselor, fie înaintea vânzării cu scopul ca, prin prezentarea la
vânzare a produsului în ambalaje de desfacere să se ușureze și să se accelereze servirea
consumatorului.
Ambalarea este operaţia, metoda sau procedeul prin care se asigură, cu ajutorul
ambalajului, protecţia şi conservarea produsului pe parcursul manipulării, depozitării,
distribuţiei, transportului şi comercializării până la utilizare de către consumator.
Produsul ambalat reprezintă unitatea formată din produsul supus ambalării și ambalaj.

1.2. Clasificarea ambalajelor

Dezvoltarea spectaculoasă a domeniului producției de ambalaje este strâns legată de
evoluția modului de viață al omului și de consum. Astfel că există mai multe criterii de
clasificare a ambalajelor.
Robertson (1993) face o distincție între diferitele nivele de ambalare, clasificând ambalajele
astfel:

1
AMBALAJE ȘI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ CURS 1

 Ambalajul primar este cel care se află în contact direct cu produsul, asigurând
bariera protectoare nemijlocită (pungi din material plastic, cutii metalice, butelii din
sticlă). Ambalajul primar este achiziționat de către consumator.
 Ambalajul secundar conține un anumit număr de ambalaje primare, reprezentând
mijlocul fizic de transport și distribuție al acestora (cutii de carton, navete din
material plastic). Este folosit la desfacerea cu amănuntul pentru vânzare a
ambalajelor primare.
 Ambalajul terțiar grupează mai multe ambalaje secundare. Cel mai la îndemână
exemplu fiind paleta de uz general (europaleta) pe care sunt stivuite cutii de carton
învelite cu folie termocontractibilă.
 Ambalajul cuaternar este folosit în comerțul internațional pentru a ușura
manipularea ambalajelor terțiare. Acesta este reprezentat de containere metalice,
care pot fi transportate cu trenul, vaporul sau cu autotransportoare de mare
capacitate.
După natura materialului din care sunt confecționate, ambalajele pot fi din: sticlă, materiale
metalice, materiale celulozice (hârtie, carton, lemn), materiale plastice, materiale complexe.
După modul de circulației ambalajele pot fi: refolosibile și nerefolosibile.
După domeniul de utilizare ambalajele se clasifică în: de transport, depozitare și desfacere.

2. FUNCŢIILE AMBALAJULUI ŞI ETICHETEI

2.1. Funcţia de a conţine produsul. Funcţia de a conţine produsul este evidentă deoarece
orice produs, pentru a-i putea fi schimbat locul trebuie să fie conţinut într-un ambalaj.

2.2. Funcţia de protecţie şi conservare. Funcţia de protecţie şi conservare este privită

adesea ca funcţia cea mai importantă a ambalajului şi anume, aceea de a proteja conţinutul
acestuia de efectele mediului înconjurător, fie acestea apă, vapori de apă, gaze, mirosuri,
microorganisme, praf, dăunători etc. şi de a proteja mediul faţă de produs. Funcţia de
protecţie şi conservare cuprinde mai multe aspecte:
 Protecţia mecanică a produsului împotriva solicitărilor mecanice din timpul
transportului, depozitării şi desfacerii: tracţiune, compresiune, forfecare, şocuri, vibraţii. La
alegerea materialului din care se confecționează ambalajul trebuie să se țină seama de
natura produsului și de intensitatea solicitărilor la care acesta este supus. Ambalajele care
asigură o bună protecţie mecanică sunt cele confecţionate din materiale celulozice (carton,
lemn), materiale metalice, materiale plastice şi materiale complexe.
 Protecţia chimică a produsului faţă de procesele chimice şi electrochimice care au
loc la suprafaţa de contact dintre produse şi mediul înconjurător. Între produse şi
materialele din care sunt confecţionate ambalajele pot avea loc interacţiuni care se pot
evita prin alegerea corespunzătoare a materialelor de ambalaj inerte chimic faţă de
produsele supuse ambalării. Astfel de materiale sunt sticla, materialele plastice, materiale
metalice (tabla cositorită), materialele complexe.

2
AMBALAJE ȘI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ CURS 1

 Protecţia produsului împotriva microorganismelor se asigură printr-o

etanşeitate perfectă a ambalajelor şi printr-o curăţire cât mai uşoară şi mai corectă.
 Protecţia biologică a produsului împotriva insectelor şi rozătoarelor este realizată
prin folosirea ambalajelor din sticlă, materiale plastice, materiale celulozice (carton) şi a
ambalajelor de transport din lemn.
 Protecţia produsului faţă de lumină şi radiaţii UV este necesară datorită
modificării caracteristicilor senzoriale şi reducerii valorii nutritive în cazul multor produse
alimentare sub acţiunea acestor factori. Cea mai bună protecţie o asigură ambalajele
confecţionate din materiale impermeabile la radiaţii luminoase sau UV cum sunt
materialele metalice, materiale celulozice (cartonul, lemnul), materialele plastice opace. O
bună protecţie o pot asigura şi ambalajele din materiale colorate, de exemplu sticla verde
sau brună.
 Protecția și conservarea energiei consumate în timpul procesului tehnologic de
obținere a produsului.
 Protecţia mediului înconjurător este posibilă prin folosirea de ambalaje care
funcţionează corect (etanşe, nu permit pierderi de produs în mediu).

2.3. Funcţia de confort. Funcţia de confort se referă la utilizarea unor ambalaje de

transport şi de desfacere a produselor ambalate care să uşureze operaţiile de manipulare,
transport, depozitare şi distribuire, diversificarea producţiei de ambalaje din punct de
vedere al capacităţii, formei, materialului de ambalaj folosit, destinaţiei. În proiectarea
ambalajelor sunt importante două aspecte ale funcţiei de confort a ambalajelor şi
ambalării:
 Porţionarea ajută consumatorii să cumpere doar cantitatea de care au nevoie, nu
mai mult.
 Forma ambalajelor primare, asociată evident cu funcţia de porţionare este în
strânsă legătură atât cu confortul utilizării ambalajelor de către consumator, exprimat în
uşurinţa procurării, deschiderii şi golirii ambalajului cât şi cu eficienţa folosirii ambalajelor
secundare respectiv terţiare pentru uşurarea operaţiilor de manipulare, transport,
depozitare şi vânzare.

2.4. Funcţia de comunicare. Funcţia de comunicare a ambalajului şi etichetei se referă la

informarea consumatorului asupra produsului conţinut de ambalaj, la promovarea
vânzării, prin reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin
informaţiile nutriţionale oferite.
Informarea consumatorului urmăreşte asigurarea reprezentării clare şi sugestive a
conţinutului, indicarea numelui producătorului şi denumirea produsului, adesea şi
denumirea comercială, indicarea preţului, a cantităţii de produs, a compoziţiei produsului,
a datei de fabricaţie şi a termenului de valabilitate, prezentarea modului de întrebuinţare
sau prepararea produsului.

3
AMBALAJE ȘI DESIGN ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ CURS 1

Promovarea produsului şi a vânzării se referă la forma, culoarea şi grafica ambalajului şi

etichetei. Astfel se recomandă ca un ambalaj să aibă forme cât mai bine individualizate
pentru fiecare tip de produs, dimensiunile alese pentru ambalaj să corespundă volumului
sau cantităţii optime pentru achiziţionare. În ceea ce priveşte forma etichetei, aceasta este
influenţată de particularităţile constructive şi tehnologice ale ambalajului şi de posibilitatea
de utilizare a materialului din care sunt confecţionate atât ambalajul cât şi ea însăşi.
Culoarea este un mijloc de atragere a atenţiei. Culoarea ambalajului şi/sau etichetei
trebuie să determine cumpărătorul să achiziţioneze rapid produsul ambalat. Culorile reci
(verde, albastru, violet) produc o stare de linişte în timp ce culorile calde (roşu, portocaliu,
galben) sunt iritante, atrag atenţia.
Grafica trebuie să stimuleze, să dezvolte imaginaţia, să prezinte produsul într-o formă cât
mai atrăgătoare cu efect imediat, să fie uşor descifrabilă. Tipurile de grafică folosite sunt:
 comercială, care reprezintă produsul şi modalităţile de folosire în forme atractive;
 intelectuală, cu o largă tendinţă de dezvoltare, care este schematică, neîncărcată
cromatic, cu simboluri vizuale, foarte simplu de înţeles;
 umoristică, atractivă şi puţin ironică, recomandată în special produselor destinate
alimentaţiei copiilor.
Educarea consumatorului, constă în indicarea valorii nutritive şi energetice a produsului.
Astfel ambalajul sau/şi eticheta redau conţinutul de proteine, glucide, lipide, vitamine,
săruri minerale al produsului.