Comunicarea nonverbală – fața, expresiile faciale și fizionomia; Gesturi

Ch. Darwin (1897/1967,14)“aceeaşi stare psihică este exprimată în toată lumea cu

uniformitate remarcabilă, cadovadă a strânsei asemănări a structurii corporale şi dispoziţiei
mintale a tuturor raselor omeneşti”.

Orientarea privirii

Putum distinge:

- privirea oficială: îndreptată într-un loc situat în vârful unui triunghi echilateral format
de pupile. Ea este, de obicei, privirea adresată străinilor;
- privirea amicală: orientată undeva în dreptul nasului, al mustăţii;
- privirea intimă: cea care coboară la gură sau mai jos.

Funcţiile privirii

- funcţia atenţiei, interlocutorii acordându-şi reciproc sau unilateral atenţie;

- funcţia reglatoare, prin care se marchează începutul şi sfârşitul comunicării;
- funcţia de putere, prin care se manifestă emoţiile pozitive sau negative;
- funcţia afectivă, prin care se indică emoţiile pozitive şi cele negative;
- funcţia de formare a impresiei, ce comunică modul în care individul doreşte să fie
văzut, perceput;
- funcţia persuasivă, de sporire a credibilităţii prin menţinerea contactului vizual.

- căutarea informaţiei: indivizii caută un răspuns al acţiunilor lor în ochii celorlalţi cu

scopul adaptării strategiilor lor comunicaţionale;

- semnalarea deschiderii canalului de comunicare, contactul la nivelul priviriiincluzând

obligaţia de a interacţiona;

- ascunderea şi exhibiţionismul:persoanele retrase care evită contactul vizual, dar şi

reversul acestora, cei care vor cu tot dinadinsul să atragă privirile;

- stabilirea şi confirmarea relaţiilor sociale(atracţie, supunere, dominaţie, admiraţie,

etc.).
Tipologia lui Sheldon

Tipul endomorf
Dezvoltarea tubului digestiv

Formă rotundă a corpului

Relaxat, mulţumit de sine, sociabil.

Tipul mezomorf
Dezvoltarea accentuată a muşchilor şi oaselor

Formă pătrată a corpului

Energie, dominanţă, hotărâre

Tipul ectomorf
Slab, fragil

Lungimea extremităţilor

Formă longilină

Reacţii rapide

Tensionat, anxios

Puţine gesturi, rezervat

Introvert
Comunicare nonverbală. Gesturi și vestimentație

Wespi împarte gesturile în funcţie de raporturile lor cu cuvintele în: substitutive, completive
şide însoţire a discursului verbal.

Desmond Morris propune o altă tipologie a gesturilor, împărţindu-le în:

gesturile expresive suntexpresii faciale ce ilustrează stări emoţionale şi scapă controlului

voluntar);

gesturile mimate sunt celeprin care se încearcă imitarea cât mai exactă a unei persoane,
acţiuni, obiect. Putem vorbi de:

mimetism social (zîmbetul larg afişat la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face deloc
plăcere să o vedem),

mimetism teatral(încercarea deliberată de imitare a unor acţiuni opri persoane);

mimetism parţial(imitarea unor obiecte, acţiuni neconforma cu realitatea –imitarea zborului,

a sinuciderii),

mimetism în gol sau în absenţa relaţionării cu un obiect anume(mimarea senzaţiei de

foame).

gesturile schematice sunt apropiate de cele mimate, un fel de variantă prescurtată;

gesturile simbolice sunt cele care semnifică o calitate abstractă, fiind foarte conotate cultural
(de exemplu gestul italian pentru „încornorat”, gestul francez „mon oeil” pentru o exagerare);

gesturile tehnice, specifice şi semnificative doar pentru anumite profesii ori grupuri sociale
(semnalizarea existenţei unui radar ori a poliţiei prin aprinderea succesivă a luminii farurilor);

gesturile codificate sunt asemănătoare cu cele tehnice, fiind specifice unor anumite categorii
(surdo-muţi, de exemplu).

Intenţia de comunicare generează trei tipuri de gesturi:

gesturi afective subdivizate în:

gesturi afective centrifugemarchează o stare de euforie;

gesturi afective centripetemarchează o stare de disforie, tristeţe, stânjeneală;

gesturi modalemarchează negaţia, interogaţia, dubiul;

gesturi fatice, de întâmpinare sau de respingere marcândvalenţele intersubiective ale

comunicării

Vestimentaţia a fost conceptualizată ca orice obiect tangibil sau material ataşat corpului uman
- Kaiser

Codul vestimentar

- Un set de norme care reglementează vestimentaţia dezirabilă social(B.J.McVeigh)

- Diferă în funcţie de ierarhia socială sau ierarhia grupului
- Coduri vestimentareputernic standardizate(codul vestimentar militar)
- Coduri vestimentare standardizate (vestimentaţia în grupul de muncă
- Coduri vestimentare nestandardizate (vestimentaţia informală, casual);
- Coduri vestimentare indezirabile, opuse standardelor, cel mai adesea marchează
apartenența la o subcultură - punk,hip-hop,etc

BIBLIOGRAFIE:

Simmel,G.Cultura filozofică, despre aventură, sexe și criza modernului, Humanitas,

București, 1998

Tran, V., Stănciugelu, Teoria comunicării, comunicare.ro, București, 2003