Alte taxe şi impozite: S.A.

„CahulPan” este obligată să achite următoarele taxe şi impozite:

1. „Impozitul pe bunurile imobiliare” : este un impozit care se achită trimestrial şi reprezintă

0,1% din valoarea medie de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor;
2. „Darea de seamă pe taxa pentru unităţile comerciale şi/sau prestări servicii de deservire
socială” : este o taxă care se achită trimestrial şi suma necesară spre achitare se
calculează funcţie de suprafaţa unităţilor de comerţ.
3. „Darea de seamă pe taxa pentru amenajarea teritoriului” : este o taxă ce se achită
trimestrial, iar suma necesară achitării se aclculează funcţie de numărul de salariaţi ai
S.A. „CahulPan”.
4. „Darea de seamă pe taxa de aplicare a simbolicii locale” : este o taxă ce se achită
trimestrial şi cota taxei reprezintă 0,1% din venitul din vânzări a producţiei fabricate
căreia i se aplică simbolica locală.

• „Darea de seamă la taxa pentru apă” : este o taxă ce se achită trimestrial şi cotele taxei
pentru reprezintă 0,50 lei pentru apa utilizată din orice sursă şi 8,00 lei pentru apa utilizată din
orice sursă destinată îmbutelierii

Resursele finaciare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor

economice şi sociale într-un interval de timp determinat.Luînd în calcul distincţia dintre finaţele
publice şi cele private, se pune problema raportului dintre resursele financiare publice şi
resursele financiare private

Resursele financiare publice includ resursele administraţiei de stat centrale şi locale, resursele
asigurărilor sociale de stat şi resursele instituţiilor publice cu caracter autonom.

Întro economie mixtă, sursa principal de finanțare a sectorului public provine, în cea mai mare
parte , din sectorul privat.Deși ambele sectoare contribuie concomitant, dar în proporții diferite,
la formarea produsului intern brut , sectorul public își asigură contribuția la crearea valorii
prelevînd de la sectorul privat resurele financiare esențiale de care are nevoie.Cu alte cuvinte,
finațarea cheltuelilor publice este realizată, în mare parte, prin transferal de resurse ale sectorului
privat în avantajul sectorului public

Astfel, ambele sectoare ale unei economii mixte se află într-o situație de interdependență strînsă
atît în ceea ce privește alocarae resurselor limitate, cîti și în ceea ce privește menținerea
echilibrului macroeconomic.În aceste condiții, devine evident de ce amploare resurselor de care
poate dispune sectorul public este direct dependent de valoarea adaugată create de sectorul
privat. Cu toate acestea, tentative de a impozite venitul essential obținut din muncă, capital și
spirit antreprenorial etc. este zadarnică.Fiscalitatea generează, de regulă efecte demorilizante
asupra agenților economici.

Cel mai frecvent , sectorul public își asigură finanțarea folosindu-și autoritatea suverană față de
cetațenii săi. În acest caz, statul nu actionează în baza une relații de reciprocitate , dar recurge la
puterea sa de coerecție asupra indivizilor sau întreprinderilor private, pentru a preleva resursele
de care are nevoie

II. După structură, sistemul resurselor financiare publice diferă de la o ţară la alta.

STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Regularitatea cu care

Provenienţa se încasează în Bugetul

resurselor
Public Naţional
Resurse extraordinare

Resurse ordinare
Resurse externe

Resurse interne

întîmplătoare)
(incidentare,
 Impozite directe
- pe venitul persoanelor fizice şi
juridice;
- asupra averii;
Resurse ordinare
Contribuţii pentru - dividende

se încasează în Bugetul
Regularitatea cu care
STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

- redevente de la întreprinderi

Public Naţional
- chirii şi proprietăţi de stat
Venituri Nefiscale
Emisiune de bani de hârtie peste necesităţi, împrumuturi de Resurse extraordinare
stat interne şi externe (incidentare,
întîmplătoare)
Ajutoare, transferuri din străinătate
Sume primite din participaţii de capital în străinătate
- impozite
- taxe
- venituri de la întreprinderile şi proprietăţile de stat Resurse interne
- donaţiile interne

Provenienţa
resurselor
- contractele cu guvernele altor ţări
- la instituţii financiar-bancare
Împrumuturi de stat interbeţionale
Resurse externe
Transferuri externe Sub forma ajutoarelor nerambursabile
Transferuri externe

Împrumuturi

- venituri de la întreprinderile şi proprietăţile de stat

- taxe

- impozite

Sume primite din participaţii de capital în străinătate

Ajutoare, transferuri din străinătate

stat interne şi externe

Emisiune de bani de hârtie peste necesităţi, împrumuturi de

Venituri Nefiscale

Contribuţii pentru
- donaţiile interne
de
stat
Sub forma ajutoarelor nerambursabile

interbeţionale
- la instituţii financiar-bancare
- contractele cu guvernele altor ţări

- chirii

- redevente

- dividende

- asupra averii;

juridice;
- pe venitul persoanelor fizice şi

Impozite directe
şi proprietăţi de stat

de la întreprinderi
Echipa managerială este aleasă la adunarea generală a acţionarilor care este şi organul
suprem de conducere al întreprinderii. La această adunare se alege preşedintele şi secretara
adunării după care se alege preşedintele şi membrii Consiliului de Administraţie şi a Comisiei de
Cenzori. La şedinţa Consiliului de A dministraţie se alege preşedintele Consiliului de
Administraţie care mai apoi conduce şedinţa în urma căreia se alege secretara şi vicepreşedintele
Consiliului, membrii Biroului Executiv şi preşedintele acestuia, contabilul şef,care reprezintă
specialistul principal respomsabil în domeniul organizatoric şi tehnic al îmtreprinderii.

Adunarea Generală este organul suprem care decide asupra direcţiilor prioritare de
activitate a întreprinderii. Hotărîrile luate de către ea sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii
de răspundere şi de către acţionarii întreprinderii.

Adunarea generală este chemată să decidă, atât asupra unor probleme obişnuite pentru
viaţa societăţii, cât şi asupra unor probleme deosebite, care vizează elemente fundamentale ale
societăţii comerciale

Consiliul de Administraţie este ales de către Adunarea Generală a Acţionarilor şi

administrează activitatea întreprinderii, de regulă se intruneşte o dată pe an, alege şi revocă
preşedintele şi directorul adjunct al Biroului Executiv; aprobă şi modifică cuantumul şi mărimea
dividendelor; aprobă regulamentul privind remunerarea muncii şi aproba de asemenea diverse
strategii şi programe de dezvoltare a întreprinderii.

Aducerea la îndeplinirea a deciziilor luate de Adunarea Generală precum şi conducerea

operativă a activităţii este realizată de către Directorul întreprinderii ales de către Consiliul de
Administraţie. Atribuţiile cele mai însemnate a acestuia în cadrul întreprinderii sunt de a
organiza în primul rînd activitatea întreprinderii; de încheere a tranzacţiilor în numele
întreprinderii; de a exercita funcţia de angajare şi concediere a angajatilor

Directorul, fie că este numit de adunarea generală, fie că de consiliul societăţi,exercită

toate împuternicirile organului executiv administrează în limitele stabilite, societatea,adoptînd în
nume propriu ordine şi decizii [4 p.249]

Controlul activităţii economico-financiară a întreprinderii este efectuat de către cenzorul

acesteia care se alege din rîndul asociaţilor pe termen de 2 ani. Cenzorul are dreptul de a cere
documentele necesare de la direcorul întreprinderii şi de la specialiştii acesteia. El este obligat să
controleze bilanţul anual şi dările de seamă asupra activităţii întreprinderii conform statutului
acesteia [4 p.131]

Deşi unitară, formată deci din elementele ei strîns legate între ele, totusi structura
organizatorică prezintă, mai ales, pentru adîncirea studiului ei, două părţi mari: structura
organizatorică de management (funcţională) şi structura organizatorică de producţie
(operatională).

Dacă se ţine seama că obiectivele activităţii societăţii se circumscriu în funcţiile acesteia

iar asupra lor se exercită atribuţiile conducerii, schematic acest aspect se prezintă în figura 1.1.
„Interdependenţa dintre funcţiile conducerii şi ale întreprinderii”