UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE GRIGORE T.

POPA IAŞI
FACULTATEA DE FARMACIE

ISTORIA FARMACIEI

– Suport Curs 1 –

Anul I, sem. II
ISTORIA FARMACIEI studiază evoluţia farmaciei,
sub aspectele dezvoltării teoriei şi practicii
medicale, de la origini şi până în prezent.

Domeniul istoriei este vast, cuprinzând în acelaşi timp:

1. Istoria ştiinţelor naturale şi fizice şi a doctrinelor

medicale.

2. Istoria artei farmaceutice propriu-zise, incluzând:

a). studiul arheologic al instrumentelor farmaceutice;

b). istoria farmacistului considerat ca practician şi

distribuitor de remedii (medicamente) în raporturile sale cu
pacienţii, cu corporaţiile vecine, cu economia generală a unei
epoci şi a unei ţări.
 ISTORIOGRAFI DIN SECOLUL XX
Prof. Dr. B. Duţescu
Prof. Dr. Gheorghe Brătescu
Prof. Dr. Samuel Iszák
Prof. Dr. Josif Spielmann
Prof. Dr. N. Stoicovici
Prof. Dr. doc. Ioan Grecu – Cluj

Prof. Dr. Doc. Marţian Cotrău – Iaşi

(a predat cursul de Istoria Farmaciei între 1976-
1993)
Prof. Dr. Doc. Emanoil Grigorescu – Iaşi
(a predat cursul de Istoria Farmaciei între 1968-1976)
Farm. colonel Dr. Constantin Iugulescu – Bucureşti

Prof. Dr. Jules Guiart – fondatorul învăţământului de

istoria medicinei în ţara noastră (Cluj).
 Societatea Română De Istoria Farmaciei

Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF) – fondată de

Prof. dr. Marţian Cotrău (1923-1998), primul preşedinte al
societăţii (1991-1993).

Preşedinte onorific – Prof. dr. Ana Carată

Actualul preşedinte – Conf. dr. Adriana Tăerel

www.srif.eu/
 Elemente de vindecare în
orânduirea comunei primitive

Medicina (Farmacia) este una din cele mai vechi

profesiuni, diferenţiindu-se, în istoria omenirii,
încă din comuna primitivă.

Etimologic, “medicina” provine de la verbul latin

„medeor” – a vindeca, a îngriji, a ajuta, a veni
într-ajutor.
 Primele remedii

• Leacuri vegetale: rodie, curmale, cuişoare,

scorţişoară, şofran, usturoi, tuberculi de manioc,
frunze de coca.

• Produse animaliere: lapte, miere, organe, grăsime,

venin de viperă.

• Leacuri minerale: argilă, sare, tuf vulcanic, nămol.

• Ape termale
 Otrăvuri

 Curara („otrava zburătoare”): Chondrodendron

tomentosum, Strychnos toxifera
 Extracte de Strophantus
 Frunze de Nicotiana tabacum
 Derris elliptica (rotenone): „tuba”, „tubé”, „timbo”
 Boabele de calabar: Physostigma venenosum
 Frunzele de Erythroxylum coca
 Ciuperci halucinogene: Stropharia, Psilocybe,
Conocybe
 Cactusul Peyotl – “planta care face ochii minunaţi”
 Ştiinţele medicale în Mesopotamia

În Mesopotamia – “ţara
dintre cele două fluvii”
(Tigrul şi Eufrat), Iranul
şi Irakul de astăzi, s-a
dezvoltat o puternică
civilizaţie sumeriană şi
asiro-babiloneană, cea
mai veche civilizaţie.

Mari evenimente:
Revoluţia cultural-
urbană
“Istoria începe la Sumer.” Scrierea cuneiformă
Epopeea lui Ghilgameş a fost tradusă în franceză de
René Labat (1961), profesor la “Collège de France“,
specialist contemporan în istoria Orientului Antic.

Preoţi “baru” – se ocupau de preziceri, pe baza

observării organelor animalelor sacrificate, artă
denumită “haruscipina” şi relevată acestor preoţi
de un rege legendar.

În Mesopotamia existau, două categorii de

vindecători:
“âshipu” – vrăjitorul
“asû” – medicul
 FARMACOPEEA SUMERIANĂ

Un loc important îl ocupau răşinile aromate:

mirrha, galbanum, tămâia, stiraxul şi terebentina.

Plantele erau depozitate în vase de diferite forme şi

mărimi din lut ars, acoperite cu capace din lut sau
legate la gură cu piele subţire de viţel.

Forme medicamentoase: soluţii, macerate,

unguente, prafuri, supozitoare.

Fumigaţii sau cataplasme cu produse organice

fetide (fecale, urină, produse descompuse), în
scopul izgonirii duhurilor rele din corpul
bolnavului.
 Plante toxice

“A nu se inspira vaporii din vasul în care

se prepară macerate sau infuzii din:

• rădăcină de mătrăgună – mandragoră,

• seminţe de măselariţă,
• iarbă de cânepă,
• capsule proaspete de mac.”